Cătălin Afrasinei
ioane ioanee noi ne-am cunoscut
pe pământul mişcător dintre ape
pe care înfloresc dragostele bărbaţilor adevăraţi şi puri
şi pentru prinţese mor ca nuferii albi iarna
a fost frumos am fost fericiţi
tu ai spus că eu voi fi un om fericit
de se vor alinia planeţii
de îmi va fi mai greu
de nu voi mai putea să suport nimic din ce mi s-a dat
eu voi rezista la toate încercările vieţii pământene
în care tu nu ai crezut decât între două vise
aveai dreptate să spui că tu vei fi singurul faraon adevărat
pe care l-am cunoscut în această viaţă
venind înspre mine cu forţa efectului de piramidă
curbând inscripţiile de pe strada ion creangă numărul zece
,,aici stă domnul orfeu’’
şi pentru că nimeni dintre vecini
nu auzise de un astfel de nume
străzile din partea de nord
de la miazănoapte
de deasupra dedesubt
şi de jur – împrejurul lumii
au început să se rărească
vremea începea să se
urâţească
astfel am început să reconceptualizăm orfismul
singurul curent din literatura lumii de audienţă cosmică
în jurul căruia totul se schimbă şi aleargă
cu uimitoarea viteză a ocultei mondiale
întocmai în toate mitologiile
filosofiile ştiinţele religiile
taina nemuririi din ghilgameş
galaxiile supernovele superofertele savarinele
de – atunci lumina excomunică întunericul
şi nu-mi mai este străină
lucind-strălucind pe mlaştini cu trestii subţiri
pe unde se spune că-şi va fi plimbat paşii divinul brit
desfiinţându-ne paradisul şi reclădindu-l
dinspre târgul de vite se zăresc
minunatele peisaje irlandeze ale cuiva
care niciodată n-a fost în irlanda
perfect suprarealist
cerul orfic se aşterne la o cafea şi o ţigară
de contrabandă extrafină nord-irlandeză
anapoda coincidenţă
tristan tzara locuind cu un etaj mai sus între lenin şi
hitler
în quadriga de aur trasă de şaptezeci şi şapte de cai albi
tristan tzara visează
ceilalţi ucid
