FERGHETE - ULIȚA SATULUI

PE ULIȚA SATULUI

Pe ulița satului mă înghesui la treabă păşesc întrebând neoş-omenesc: "ce mai faceți?"

păşesc şi întreb cu aură şi nimb întru firesc răsărit de soare, de bnecuvântare: "şi cum o mai duceți?"

păşesc să-mi dau sah şi mat

pe immensa tablă de şah al pământului rourat cu rouă

cu bună ziua şi pace vouă!

şi-ntreb zori de zamă cu politețe, cu respect

şi tinerețe-fumusețe fară bătrânețe

infinit apropriat de obiect,

cu aură şi nimb întreb:

"pentru Dumnezeu ce mai faceți? ce mai toarceți?"

(n-am boi pe limbă, gura nu mă doare

să dau binețe: cu Dumnezo vă dea bun lucru! Dumnezo să vă dea bine

(şi le doream din suflet: ce li se cuvine, starea de bine!

arătându-mă-n soare cu bună-cuvință,

cu frumusețe şi politețe,

că la sat de Academia Română lăudat,

lumea şti cum mă cheamă şi, că mă strigă:mămăligă,

dar prin şcoala părintească m-aplec puțin,

mă-nclin în al vieții albastru şi senin destin

şi nu-i lucru puțin când vorba doină luminozitate dulce

mult aduce întru pâine şi pace,

liturghie duh de viață, duh de adevăr, în spice,

că-s om de principii, om   de nescrise Biblii

(n-am boii pe limbă, dar Vica, ca Vică îmi replică:

"Pavele, eu cu fața către tine, dar tu cu curu către mine"?!).

Binețele-s un mod de viață,

conştința de-a fi precum ziua care-n belşug se cunoaşte de dimineață

în chiralesa no măi no:

grâu până-n brâu,

secară până subsuară,

pace şi pâine pentru neam şi țară,

cum fu şi pe vremea lui Herodot

luminos Hristos odinioară.

PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE