COPACUL INCOVOIAT - Sfantul Tihon din
Zadonsk
Vezi ca un
copac încovoiat nu foloseste la nimic. Asa este si omul cel hain, a carui inima
este nedreapta. Acesta nu e bun de nimic, întocmai ca si copacul cel sucit.
Daca este sluga, lucreaza cu lenevie si cu viclenie, fiind necredincios si
prefacut. De este pedepsit, cârteste si se razvrateste. Iar de este miluit,
nesocoteste mila. La bucurie se face samavolnic si se îndârjeste, iar la
nenorocire se mânie si huleste. Într-un cuvânt, nici prin milostivire nu se
pleaca, nici prin pedepsire nu se îndreapta, asemenea unui copac încovoiat,
care nu se va face drept nici de la caldura, nici de la ger. Iar pricina dintru
care se întâmpla astfel este inima nedreapta, care pe toate le înrâureste. La
fel si un om slobod, daca este rau, îsi vadeste rautatea, caci unelteste doar
cele pe care le vede ca fiindu-i lui prielnice, chiar daca Domnul se scârbeste
de acelea, iar pentru el si pentru ceilalti sunt pagubitoare. De i se va da
acestuia un loc de cinste sau o dregatorie, va cauta numai folosul sau, nu si
pe cel al supusilor lui. Din pricina cinstirii se îndârjeste, iar fiind lipsit
de ea, se razvrateste, cârteste si huleste; nimic nu-l poate îmbuna, întrucât
inima lui este sucita si desfrânata. Ori, dimpotriva, asa precum un copac drept
e trebuincios pentru orice lucru, la fel este si omul bun, care are o inima
dreapta. Iar inima dreapta este cea care asculta de Domnul si Facatorul ei si
urmeaza voia Lui cea sfânta. Dumnezeu le face pe toate spre folosul nostru.
Asemenea si inima cea buna se straduieste sa faca totul spre slava lui Dumnezeu
si spre folosinta fratilor ei. Ce vrea Domnul, aceea voieste si ea. Dumnezeu le
doreste si le face tuturor doar binele, fara nici o dobânda pentru Sine.
Asemenea si ea nazuieste si se straduieste sa savârseasca cele bune pentru toti,
fara a-si cauta siesi folosul. Caci zice Apostolul ca „dragostea nu cauta ale
sale” (1 Corinteni 13, 5). Acolo unde se gaseste dragostea cea adevarata, se
afla si inima cea dreapta. Necatând la cinstirea ce i se aduce sau la
dregatoria care i se da, o inima ca aceasta mereu si pretutindeni va face
faptele dreptatii si va fi vrednica de orice lucrare ori dregatorie.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 110
BUSOLA - Sfantul Ioan din Kronstadt
Avem un
barometru care nu greseste si care arata cum urca si coboara nivelul vietii
noastre duhovnicesti. Acesta e inima. Am putea-o numi si busola, dupa care ne
calauzim când navigam pe marea vietii. Ea ne arata încotro mergem: spre
Rasaritul cel duhovnicesc, Care este Hristos, sau spre apus, adica spre
întunecata împaratie a mortii, cea a diavolului. Cauta cu luare-aminte la
aceasta busola, sa nu te însele; sa-ti arate calea cea dreapta. „Daca inima
noastra nu ne osândeste, avem îndraznire catre Dumnezeu” (1 Ioan 3, 21), adica
ne îndreptam spre Rasarit.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 64.
Sursa: Pr. Alexandru Stanciulescu Barda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu