NĂDEJDEA PHOENIXULUI -2
Sau
Cu stelele e prins binele la plug
Există un
cântec popular românesc în care se spune că ”ardeleanul e om bun”, el niciodată
nu lasă dragostea în drum, deci este statornic în simțămintele și faptele sale.
Așadar, în acest cadru uman, moral și de bună credință încercăm să aducem
aceste câteva cuvinte, de referire la cartea nouă de versuri a autorului Pavel Rătundeanu-Ferghete, intitulată:
Nădejdea Phoenixului-2 (vol.2), editată la Editura SITECH, Craoiva, 2018.
Spuneam că
este o carte de versuri, deci versuri în stilul dlui. Rătundeanu, fiindcă cine
nu este încă obișnuit cu poezia acestui autor deosebit de rămuros în imaginația
sa creatore, cum observa și criticul Lucian Gruia de fapt cu mult timp înainte,
zic, va trebui să o ia ușurel, precum se lua cândva coarnele plugului spre a
prinde brazdă dreaptă, din care va răsări binele, frumosul spic de grâu, în a
cărui boabă se află o icoană a Maicei Sfinte! Așa încerc eu să percep scrierile
din această carte, precum și acel izvor infinit al folclorului nostru românesc
din care se inspiră.
Prin
profesia sa profesată o întreagă viață, acea de doctor veterinar, autorul
acestei cărți are tangența directă, cu tradiția și sufletul țăranului român.
Din acest univers al satului românesc se ridică ”fain-făinel” acest poet al
graiului popular, de acolo din Ciubăncuța clujeană izvorând frumusețile sale
literare. S-a hrănit cu acea dragoste de viață, de biserică și de iubire a
aproapelui, pe care le vom găsi mereu în atenția și expresia autorului. Prin o
plăcută paletă de culori dl. Rătundeanu știe să găsească o vorbă de respect
prietenilor sau cunoscuților săi, familiei sale și vecinilor!
Eminescu
este elogiat și iubit în tot ceea ce scrie, asemănându-l cu un Hristos al
românilor. Vom găsi elogioase aprecieri adresate celor ce l-au sprijinit în ași
împlini visul său de a publica o carte, precum o face prietenului său Ben
Todica din Melbourne; căci harul și voința existau, ne spune autorul, probleme
erau numai cele ce țin de finanțe. Vorba lui Caragiale, cu bugetul..., cu ceea
ce din pensie autorul poate economisi!
Acum fiind
mai înaintat în vârstă, dl.Pavel Rătundeanu-Ferghete, ne asigură totuși, că nu
are nici gând să se dea deoparte, fiindcă,”lumina, cu folos în Hristos”, îl
ține sănătos!
Necazul care
s-a abătut recent în viața poetului a fost pierderea nevestei sale VICA, căreea
închină acum înlăcrimate versuri de durere, căci ne spune poetul, era pentru el
o adevărată albină, lumina hărniciei și curățeniei casei lor.
Exemplară
fiind poezia recent dedicată Vicăi:
Sfințire de a candida la fericire!
”O mai văd pe Vica în casă, prin
casă,
Că viața cu Hristos ne fu cum nu fu
alta mai frumoasă,
Mai ca la noi, mai luminoasă, mai
mănoasă,
Prin munca cu sapa la sapă în hotar
talanți înmulțindu-ni-i cu har,
La părăul Mărului, pe valea Osoiului,
pe Dos la nadă,
Și pe Subdumbravă scriind a muncii și
păcii baladă,
Cu laudă, mulțumire pentru toate și
întru slavă.
Cu floarea
soarelui întoarsă tot către soare, cu rădăcinile stejar în izvoare, in Ponoroia
cu sinfonia țăranului,Țăranului la care coarnele plugului i-le ținea
ciocârlia(...)
Apoi autorul
ne aduce din măreția frumosului în viață, văzută și simțită de el:
Binele un bonus de viață,
Un eco-sănătos, Iisus mai Iisus,
Tras iubire-n mâine:
Treaba de
fiecare zi ni pâinea de zi cu zi, bonusu de toate zilele, pâine de o ființă,
conștiință în zborul cu aripile întinse către mâine(...) trăind în două
lumi-sisteme sociale- autorul asemenea unui vas sfințit, își păstrează
înteriorul curat, cu toate cele hărăzite de viață ființei sale. Și-a păstrat sentimentele
nobile înclinate spre poezie, semnalate încă din copilărie, care aveau să
rodească, crescute dintr-o experienă bogată, și printr-un drag excepțional
pentru studiul artei și literaturii române și universale.
Așadar, azi,
doctorul veterinar Pavel Rătundeanu –Ferghete ne aduce iar o nouă carte de
versuri, Nădejdea Phoenixului vol.2, și pe care o recomand cu drag cititorului
spre a fi citită!
Ioan Miclău-Gepianul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu