Drama
României! - 28 iunie 1940
Col. (r)
Prof. univ. dr. Alesandru Duţu
29
Iunie 2025
Al doilea ultimatum sovietic! Începutul
retragerii
Corpul 3 armată (jurnal de operaţii): ,,A fost o
lovitură de trăznet la care nimeni nu e aștepta. Ne pregăteam pentru a primi
atacul inamic, socoteam posibilă chiar o acțiune de repliere prin luptă cu
inamicul însă la o cedare fără luptă a Basarabiei, nu! Din această cauză am
fost cu totul surprinși. Nimic nu fusese pregătit pentru o evacuare în asemenea
condiții”.
Generalul Theodor Şerb: „Ordinul de retragere a fost
primit cu multă nedumerire. Părăsirea teritoriului național fără luptă, a
dezorientat la început, atât pe ofițeri, cât și trupa, care, deși în
inferioritate ca număr și dotare, ar fi vrut cu tot dinadinsul să reziste
puhoiului dușman pe care îl depreciau ca pregătire”.
Locotenent-colonelul Ion Palade: ,,Se permite,
în primul rând, trecerea populaţiei de origine română din Vechiul Regat, apoi
populaţia română din Basarabia, apoi minoritarilor. Nu se permite trecerea
niciunui evreu”. •
Ora 2.55. V.M.
Molotov face cunoscut lui Gheorghe Davidescu că guvernul sovietic este
nemulțumit de răspunsul guvernului român, considerându-l „imprecis”
deoarece „nu se spune direct că el primește propunerea guvernului
sovietic de a-i restitui neîntârziat Basarabia și partea de nord a Bucovinei”.
Cu acel prilej, Comisarul sovietic al Afacerilor
Străine înmânează ministrului român la Moscova un nou Ultimatum, cu următorul
conținut:
„1. În decurs de patru zile, începând de la ora 14,
după ora Moscovei, la 28 iunie, să se evacueze teritoriul Basarabiei și
Bucovinei de trupele românești.
2. Trupele sovietice, în același timp, să ocupe teritoriul Basarabiei și partea
de nord a Bucovinei.
3... În decursul zilei de 28 iunie, trupele sovietice să ocupe următoarele
puncte: Cernăuți, Chișinău, Cetatea Albă.
4. Guvernul regal al României să ia asupra sa răspunderea în ceea ce privește
păstrarea și nedeteriorarea căilor ferate, parcurilor de locomotive și vagoane,
podurilor, depozitelor, aerodromurilor, întreprinderilor industriale, uzinelor
electrice, telegrafului.
5. Să se numească o Comisie compusă din reprezentanți ai guvernului român și ai
guvernului sovietic, câte doi de fiecare parte, pentru lichidarea gestiunilor
în litigiu în legătură cu evacuarea armatei și instituțiunilor din Basarabia și
partea de nord a Bucovinei. Guvernul sovietic insistă ca guvernul regal al
României să răspundă la propunerile sus-menționate nu mai târziu de 28 iunie,
Ora 2 (ora Moscovei)”.
Ce s-a întâmplat în Basarabia și nordul Bucovinei în
zilele următoare rezultă din documentele şi mărturiile de mai jos:
Ora 6.00. Marele
Stat Major transmite marilor unităţi dislocate în estul ţării că guvernul a
decis ,,evacuarea Basarabiei şi ducerea rezistenţei pe Prut”, în decursul zilei
urmând să fie predate oraşele Cernăuţi, Chişinău şi Cateatea Albă, care
trebuiau „evacuate de trupe, stabilimente, depozite militare şi autorităţi
civile” până la ora 19.00.
Oraşele trebuiau predate de primari, începând cu ora
20.00, ritmul retragerii şi al evacuării urmând a fi stabilit de comun acord cu
autorităţile sovietice pentru ,,a nu produce nicio întâlnire între trupele
române şi sovietice”.
Trupele române nu trebuiau să execute „nicio
distrugere de căi ferate, poduri, instalaţiuni, depozite, aerodromuri,
întreprinderi industriale, uzine electrice, telegraf, telefon, gări,
locomotive, vagoane”.
La ora 11.30,
s-a precizat că evacuarea trebuia terminată în 4 zile (până la 2 iulie, ora
12.00/ora românească), în 4 etape, astfel:
- până la 29 iunie (ora 12.00) până la sud Cernăuți,
Clișcăuți, Varticăuți, Ioanăuți, Lipnic, Mândrac, Căinarii Vechi, Florești,
râul Răut, Orhei, vest Chișinău, Sălcuța, Căușanii Vechi, Volintiri, Lacul
Alibei (toate exclusiv);
- până la 30 iunie (ora 12.00) până la Rarancea,
Dinăuți, Nestoria, Briceni, Edineț, Bălți, Telenești, Cobâlca, vest Chișinău,
Cărbuna, pârâul Valea Seacă, Berezina, răul Cogâlnic, Tatarbunar (toate
exclusiv);
- până la 1 iunie (ora 12.00) până la Prut în Moldova,
Lipcani, Zahaicani, Fălești, Cornești Târg, Vărzărești, Lăpușna, Sărata
Galbenă, Comrat, Valea Ialpug;
până la 2 iulie (ora 13.00) până la Prut.
Ordinul mai cerea să se stabilească itinerarii pentru
,,accesul” trupelor ruse în Cernăuți, Chișinău și Cetatea Albă și preciza că
trupele trebuiau să se deplaseze numai pe jos, calea ferată fiind rezervată
pentru ,,evacuarea materialelor mai principale, bolnavi, familiile ofițerilor
și funcționarilor”.
Pentru intelectuali și familiile lor s-a intenționat
punerea la dispoziție a 3 - 4 trenuri, zilnic.
Pe fiecare direcție de retragere s-a cerut
constituirea a câte unei comisii militare cu interpreți pentru ,,a lichida, în
unire cu comandanții sovietici, eventualele incidente”.
Aflând despre ordinul de retragere comandanţilor nu le
venea să creadă.
„Ordinul de retragere a fost primit cu multă
nedumerire. Părăsirea teritoriului național fără luptă, a dezorientat la
început, atât pe ofițeri, cât și trupa, care, deși în inferioritate ca număr și
dotare, ar fi vrut cu tot dinadinsul să reziste puhoiului dușman pe care îl
depreciau ca pregătire” - releva generalul Theodor Șerb, comandantul Corpului
de grăniceri.
În acest sens, maiorul C.M. Rădulescu, comandantul
divizionului 3 din Regimentul 22 artilerie, consemnează: ,,Comunicare făcută în
acest sens subordonaților ca și știrea pentru mine a avut un prea dureros efect
sufletesc”.
Ora 6.30. Trupe
sovietice trec Nistru, înainte de primirea răspunsului din partea guvernului
român (până după-amiază va fi depășită întregul aliniament al fluviului).
Ora 7.50. Secţia 4 a Marelui Stat Major cere armatelor
3 şi 4 să evacueze (până la ora 17.00) ,,toate trenurile organice şi depozitele
de muniţiuni din Basarabia, aparţinând marilor unităţi”.
Ora 11.00. În
urma ordinului Ministerului Afacerilor Interne, care preciza că nu puteau fi
evacuaţi din Basarabia şi nordul Bucovinei decât ,,cetăţenii de origine
română”, locotenent-colonelul Ion Palade, şeful Biroului Statistic Militar
Iaşi, face cunoscut că ,,se permite, în primul rând, trecerea populaţiei de
origine română din Vechiul Regat, apoi populaţia română din Basarabia, apoi
minoritarilor. Nu se permite trecerea niciunui evreu”.
Ora 11.00 (ora
Moscovei). Cu o oră înainte de termenul fixat, Gheorghe Davidescu transmite
noul răspuns al guvernului român prin care se preciza că ,,pentru a evita
gravele urmări pe care le-ar avea recurgerea la forţă şi deschiderea
ostilităţilor în această parte a Europei, se vede silit să primească condiţiile
de evacuare specificate în răspunsul sovietic”.
Invocându-se condiţiile meteo şi situaţia căilor de
comunicaţie, se solicită prelungirea termenului de evacuare.
V.M. Molotov răspunde că guvernul sovietic ,,nu poate
prelungi termenul începerii ocupări” și că la ora 14.00 trupele sovietice ,,vor
începe înaintarea lor pentru a ocupa cele trei orașe menționate în Notă:
Cernăuți, Chișinău și Cetatea Albă”. În situaţia în care ,,din motive tehnice”
s-ar fi impus unele prelungiri de termen, de ,,câteva ore”, acest lucru urma să
fie decis de delegații sovietici (generalii Kozlov şi Boldin), ca loc de
întâlnire a delegaţilor români şi sovietici propunându-se oraşul Odessa.
Ora 12.00.
Forțe sovietice încep să pătrundă în Cernăuți; populația minoritară provoacă
dezordini, se dedă la ,,manifestaţii antiromâneşti, rupând şi scuipând
tricolorul”, aşa cum raportează şeful de stat major al Corpului de grăniceri,
arborează pe clădirea Primăriei steagul roşu şi pun pe Monumentul Unirii
tablourile lui I.V. Stalin şi V.M. Molotov.
Ora 13.00. În zona Corpului 10 armată,
trupele sovietice ajung pe aliniamentul Berhomet, Jadova, Storojineț, Dumbrava
Roșie, depășind pe alocuri elementele înaintate ale Diviziei 7 infanterie.
Compania 3 din Regimentul 28 infanterie ajunge la
Manzâru, unde este întâmpinată de trei tancuri sovietice. ,,În special în
mintea soldaţilor basarabeni ce formau majoritatea unităţilor noastre conform
sistemului de recrutare regional – consemnează sublocotenentul Gheorghe
Trufaşu, comandantul subunităţii –, a început să încolţească ideea de dezertare
văzând armata sovietică şi şi îndemnaţi mai ales de agenţi sovietici evrei ce
se găseau prin toate satele, dezertând, astfel, în cursul nopţii ce a urmat,
mulţi dintre ei”.
Ora 14.30. Trupe sovietice pătrund
în Tighina, unde sunt aclamate de o parte din populație, așa cum raportează
maiorul Stancovici.
În apropierea satului Rublenița, maiorul Valeriu
Voicescu, comandantul batalionului 2 din Regimentul 39 infanterie, și militarii
din subordine, sunt somați de trupele sovietice să se culce la pământ, fiind
ținuți în această poziție timp de o oră. După sosirea unui căpitan și a unui
comisar sovietic li s-a luat totul din haine și din mașină, li s-au tăiat
nasturii de la pantaloni și «chiar de la chiloți», spunându-se că ofiţerul
român trebuie «să umble cu pantalonii ținuți cu mâinile». După această umilință,
militarii români au fost puși între santinele și îndreptați spre Cosăuți,
Iampol și Rusovca. Explicațiile că între România și Uniunea Sovietică nu
exista stare de război, că militarii români doar se retrăgeau, conform
ordinelor primite, nu au avut niciun efect. În final, după multe peripeții,
căpitanul Valeriu Voicescu a fost lăsat liber și a trecut Prutul la 30 iunie,
ora 9.00.
Pe peronul gării rămân numeroase familii ale
localnicilor, inclusiv ale ofițerilor. Evacuarea din Chișinău se face cu
dificultate deoarece ordinul s-a primit cu întârziere.
„Gara era asaltată de mii de civili și
militari, care într-o învălmășelă de nedescris, se agățau pe scări, tampoane și
acoperișul vagoanelor, fără a mai ține seama de destinația spre care plecau
trenurile, singurul gând fiind să se salveze” – constată
profesorul Damian (de la Liceul real).
„Coloane de refugiați, fiecare cu câte o
legătură în mână, mame purtând copii în brațe și târând pe alții, ochii
împăienjăniți de lacrimi, pașii grăbiți cu o singură țintă: gara. Suflete
zdrobite cu o singură dorință: salvarea vieții” -
transmitea, tot din Chișinău, și corespondentul ziarului „Universul”.
„Rapidul pentru București, format din 30
de vagoane este sub presiune și arhiplin, de la scări până la acoperiș. Câteva
mii de oameni vor să pătrundă cu orice preț în el Este ceva îngrozitor.
Mamele își îndeasă copiii prin ferestre. Altele îi strigă cu disperare pe cei
rătăciți. Bărbați care se tăvălesc pe jos cu brațele și picioarele fracturate,
cu fața însângerată, în lupta pentru ocuparea locului salvator. Zvonul că
trupele sovietice vor intra la ora 10.00 dimineața, adică peste o oră, persistă,
cu toate asigurările autorităților că această intrare nu se va produce decât la
ora 2.00 d.a. Nimeni nu vrea să creadă și toți vor să scape cu viață, să
părăsească orașul cu primul tren. Acei care au reușit să transporte bagaje mai
multe, renunță la ele. Rămân deasupra baloturilor doar câinii, care și-au urmat
nechemați de nimeni stăpânii. În toiul acestei disperări, casa mai vinde bilete
și tichete pentru rapid. N-am putut înțelege acest lucru și nu-l înțeleg nici
acum” - releva Elefterie Negel, care obținuse în
ultimul moment înlesnirea evacuării din partea comandantului Corpului 3 armată.
În momentul în care personalul de Galați, cu multe
vagoane goale de teama capturării lui de către trupele sovietice, în care s-a
urcat și familia lui Elefterie Negel, s-a pus în mișcare, scandările „Trăiască
România!, „Trăiască Basarabia românească!” s-au contopit cu „hohote de plâns”.
În seara zilei, colonelul farmacist (r.) M. Cerchez
constată. „imediat după plecarea trenului ultim din Chişinău a invadat
peronul staţiei, ca scoasă din pământ, o mulţime entuziastă de copii,
copilandri şi oameni maturi, femei şi bărbaţi, care aclamau pe Stalin, agitând
steguleţe şi panglici roşii”.
Maiorul Stancovici informează Marele Stat Major că în
Chişinău, „deţinuţii închisorii centrale au evadat manifestând pentru
sovietici”. Referindu-se la starea de spirit a populației, ofiţerul
consemnează: ,,Rușii indiferenți, românii de la sate surprinși de evenimente nu
înțeleg ce se petrece. Evreii foarte bucuroși”.
Ora 17.00. Subunitatea
locotenentului (r.) Nicolae Luminosu începe deplasarea de la Tighina spre
Căușani.
„Prin toate comunele populaţia civilă moldovenească
ieșea cu apă la trupă și le părea rău de plecarea noastră din Basarabia; în
schimb, populaţia minoritară, în special evreimea din Volentiru, manifestau şi
aşteptau cu bucurie primirea Armatei Roşii. În Volentiru fâlfâia drapelul roşu
chiar pe turla bisericii” - relatează ofițerul.
Generalul Traian Iliescu, comandantul Diviziei 5
infanterie, este luat ostatic de sovietici la Hotin, închis temporar într-o
cameră cu zăbrele din incinta Cercului de recrutare, deși dorea să parlamenteze
în legătură cu retragerea trupelor române.
La sud de Cernăuţi este arestat şi generalul Vasile
Mitrea, delegat pentru delimitarea zonei de pătrundere sovietică.
În judeţele Cahul şi Ismail, locuitorii minoritari, şi
chiar basarabeni, ,,fug din sate cu căruţele pentru a se sustrage astfel ca să
dea ajutor de la evacuare”.
În timpul înaintării spre Prut, trupele sovietice
răspândesc şi manifeste:
„Către populaţia Basarabiei! Fraţilor
Moldoveni, Ruşi, Ucraineni! A venit un ceas mare al eliberării voastre de sub
jugul boierilor româneşti, moşierilor, capitaliştilor şi Siguranţei. Uniunea
Sovietică, a lui Armată Roşie, conduse de partidul lui Lenin-Stalin iau sub
protecţia sa puternică pe Basarabia Sovietică, furată de la noi în 1918 de
boierii şi clica militară românească. Multe dureri şi lipsuri aţi suferit voi,
fraţilor români, în anii de ocupare militară a Basarabiei. Vă jefuiau pe voi
fără milă, vă luau pământurile voastre, arate cu sudoarea părinţilor, mamelor
şi fraţilor voştri. Vă apăsau pe voi cu impozite colosale de stat, cu cabală
boierească, cu ziua de lucru de 14-16 ceasuri. Încearcă pentru a vă româniza cu
de-a sila. Cizma jandarmului apasă orice idee vie. Furat pământ Sovietic al
Basarabiei se reîntoarce la al lui mamă-Patrie, în constituţiunea Uniunii
Sovietice. Armata Roşie, care a eliberat pe ai noştri fraţi – Ucraineni şi
Beloruşi de asuprirea boierilor polonezi, v-a eliberat pe voi, pentru
totdeauna, ai noştri fraţi şi cetăţeni ai URSS de robia română. Populaţia
Basarabiei! În Marea Uniune a Republicilor Sovietice Socialiste, în colaborarea
frăţească cu Ruşii, Ucrainenii, Moldovenii şi alte popoare, voi vă reîntoarceţi
la Patria adevărată. Sub soarele Constituiei Staliniste vouă va fi asigurat
dreptul la muncă, la odihnă, dreptul la învăţătură şi bătrâneţe asigurată.
Fraţilor Moldoveni, Ruşi şi Ucraineni! Nu lăsaţi să ruineze fabricile, uzinele,
moşiile, staţiile de cale ferată şi podurile. Bunul acesta e creat de munca
voastră şi aparţine vouă. Pământurile boierilor, moşierilor şi ale
funcţionarilor mari de stat vor fi împărţite de Puterea Sovietică printre
ţăranii cu pământ puţin şi fără pământ. Totodată datoria ţărănească a moşierilor,
cămătarilor şi băncilor va fi anulată. Poporul muncitor din Bassarabia! Pe tine
te aşteaptă o viaţă fericită şi liberă în marea familie a popoarelor din
Uniunea Sovietică Socialistă! Trăiască Basarabia Sovietică! Trăiască fraţii
noştri Moldoveni, Ruşi şi Ucraineani, smulţi din robia românească! Trăiască al
nostru mare conducător şi învăţător, tovarăşul Stalin! Comandamentul Armatei
Roşii!”.
După primirea ordinului Armatei 4 privind evacuarea
Basarabiei, jurnalul de operații al Corpului 3 armată consemnează: „A
fost o lovitură de trăznet la care nimeni nu e aștepta. Ne pregăteam pentru a
primi atacul inamic, socoteam posibilă chiar o acțiune de repliere prin luptă
cu inamicul însă la o cedare fără luptă a Basarabiei, nu! Din această cauză am
fost cu totul surprinși. Nimic nu fusese pregătit pentru o evacuare în asemenea
condiții. De aici va rezulta panică în populația românească a provinciei și o
scădere apreciabilă a moralului armatei, care va prilejui pierderi materiale
însemnate... În oraș (Chișinău - n.n.) populația românească și
funcționarii sunt consternați... Rămân pe loc soții fără bărbați, copii fără
părinți, aceștia fiind plecați pentru o zi - două (neavând timp să se
întoarcă), fie concentrați la diferite unități din țară. Ce vor face acești
nenorociți nu se poate prevedea. Populația evreiască este în delir. Stă pe la
porți, în grădini publice, se plimbă pe stradă, umplu cafenelele, toți în haine
de sărbătoare neputându-și stăpâni bucuria pe care, de altfel, nici nu încearcă
s-o ascundă”.
Dezamăgit de ceea ce se întâmpla, Liviu Rebreanu
consemna următoarele în jurnalul personal: „Prima lovitură pentru noi a
războiului a venit azi: rușii au cerut Basarabia și nordul Bucovinei. Lovitura
a venit ca din senin, adică în clipa când ne-am fi așteptat mai puțin… Toată
noaptea am căutat la radio știri despre drama abătută asupra noastră și despre
conducătorii acestei țări care nu spun nimic. Sunt câțiva oameni mediocri care
își asumă dreptul să hotărască despre pământul românesc cu ușile închise. În
jurul nostru pârâie și se prăbușește tot și noi nu știm nimic. Ce să mai
consemnez amănunte atunci când România este în primejdie de moarte! Cernăuți,
Chișinău, Cetatea Albă sunt deja ocupate de ruși. În patru zile trebuie
evacuate tot – nici nu se știe încă bine ce anume din Bucovina. În același
timp, Budapesta jubilează… Se pare că ungurii vor să profite și să ne atace de
asemenea. Ce va fi, numai Dumnezeu știe!”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu