PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - Cu fruntea sus merg

 

Cu fruntea sus merg

 

 

~*~

 

ca un Iisus merg prin lume de cuvânt mai presus

ca Iisus voinicos luminos,

nu prea sănătos, generos, încăpățânat, în bine și, în cum se cuvine,

Vică-Ilenuță frumoasă și cu plăcere,

cum puterea te ține,

cu dragostea, cum dragostea te ține, cu îndemână, în limba română,

în doină și de pomină, cu lumina lină, trăind cum se cuvine

și barba neagră,

admirat de o lume întreagă și, cu o Românie de omenie

și, întreagă-intregără, lăcustră albastră,

George Bacovia, eccetera,

cu vioara, care parcă singură cânta ca Ciocârlia, cu melodia și sinfonia,

într-un singur dor, învățându-mă nemuritor, să nu mai mor,

dă-i la dea si dăi la deal,

că, Vica

era

nevasta mea,

cu ce mi mie mai drag, în făinoșag,

măi bărbate,

în a României realitate și,

sănătate,

că la noi, la români, lumea, nu-i pe gătate

și eu am de doinit

ca cel iubit și, din mărs și din cânta, cu bine și, cu de cântat, sunt om cu drag și, cu făinoșag, în pace, cu drag și făinoșag, românește, în pace am a mă petrece, în mulțumire, cu împlinire, fagure scăldat, în floare, cu floare de miere, împăcat, cu fericire,

cu desăvârșire,

în MIERE PĂDUREȚE, PE PĂMÂNT sub soare,

CU CANDOARE ȘI DUMNEZĂIASCĂ SPLENDOARE, TĂVĂLIT, CU VICA, ÎN VORBĂ ȘI, ÎN IARBĂ CUMSECADE, CU UNDĂ VERDE, VERDE,

ca om mic-mare,

ÎN ROMÂNIA PRODUNDĂ ȘI UNITĂ,

ÎN IUBIRE, CU FERICIRE,

ÎN ROMÂNIA INTEGRĂ, ÎNTREAGĂ ȘI MARE,

CU LELEA, ÎN ZĂVOI, MÂNDRU CA LA NOI

ȘTIINDU-MI DRUMURILE

ȘI CĂRARILE,

CĂ-I LA NOU CA LA NOI, CU DEALURI, ȘES DEALURI ȘI MUNȚI CARPAȚI,

CU OI, MIORI ȘI BRAZI ÎNALȚI,

CU FRAȚI ȘI CARPAȚI CARE, DEȘI CU INIMA DE PIATRĂ TRĂIESC LAOLALTĂ ȘI, NU SE DESPART DE OLALTĂ, NICIODATĂ,

ÎN CIUDĂ, CĂ VIAȚA NI SCURTĂ ȘI, DE RELE-BELELE, VIAȚĂ NI-S PLINE

DE TOATE CELE RELE,

DEȘI ROMÂN DEPLIN,

ÎNSĂ TRĂIES SĂRAC, AMAR, ÎN PELIN, CĂ PLÂNG ȘI SUSPIN AMAR ȘI, ÎN PIN,

DAR CE VĂ SPUN,

CĂ N-O AM LÂNGĂ MINE NICI, PE Vica

- vă spune un român aflat și la bine și la rău,

român, cu mintea limpede,

purtându-mi cu sine portul graiul și, raiul,

cum, îmi șade bine, mă române,

indiferent ce zice inteligent lumea ciufalnică

și,

n-am ce-i zice,

n-am ce-i face !

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE