VIȚA de VIE și Filoxera – entitate și simbolism în
tradiția geto-daco-română
(partea I-a)
„EU SUNT VIȚA, voi sunteți mlădițele!”
(Mântuitorul
IISUS HRISTOS)
Atotcreatorul Cosmosului – Dumnezeu în
Treime a adus desăvârșire în Creația Sa prin Cuvânt și Iubire. Toate
ființele însuflețite și neînsuflețite (cele materiale purtătoare de energia
necreată a Duhului Sfânt) au fost create de LOGOSUL divin prin cuvânt, adică
prin grăire serafică: „Să fie!” Omul, doar a fost făcut din iubire întru
comuniunea dumnezeiască a bunăvoinței Sfintei Treimi: „Să-l facem pe Om după Chipul și
asemănarea Noastră!”
De
aceea se cuvine permanent ca întreaga Creație să aducă slavă și slujire Bunului
Dumnezeu.
„Pe Tine Te laudă toată făptura în veci!”, adică, mărturisește marele rus Sfântul Ioan de
Kronstadt, „Îngerii, toate nenumăratele
lor soboare, cerul și pământul, soarele și luna, stelele, pământul și toate
făpturile lui înțelegătoare, adică oamenii credincioși, toate păsările, peștii,
toate viețuitoarele din ape, toate dobitoacele, fiarele, insectele, mările,
lacurile, râurile, munții, văile, stâncile, crăpăturile pământului, văzduhul,
roua, zăpada, ploaia, bruma, toate plantele, toate felurile de pietre
prețioase, regnul mineral, metalele, minereurile, toate vietățile microscopice
cu organismele lor, ce sunt atât de minunat întocmite și alcătuiesc viața lor;
totul, totul laudă în tăcere sau cu mare glas pe Domnul, ca pe Înțeleptul,
Atotbunul și Atotputernicul Făcător și de grijă Purtător, iar ateii, în ciuda
acestui cor armonios de obște, se leapădă cu obrăznicie de mărturisirea și
lăudarea Domnului.” (Sfânt Ioan de
Kronstadt, Despre tulburările lumii de
astăzi, trad. lb. rusă Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Ed. Sophia,
București-2011, p.10)
LOGOSUL – Dumnezeu – VIAȚA veșnică
este VIȚA divină prin care s-a întocmit Creația Sa, iar făpturile umane
ale Creației Lui, care rămân în comuniune cu El, prin credință, nădejde și
dragoste sunt Mlădițele hristofore ale
acestei Vițe dumnezeești întru viața lor.
„Eu sunt VIȚA cea adevărată și Tatăl Meu
este lucrătorul./ Orice mlădiță
care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; și orice mlădiță care aduce roadă,
El o curățește, ca mai multă roadă să aducă./ Rămâneți în Mine și Eu în voi.
Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot
așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine.
EU SUNT VIȚA, voi sunteți mlădițele. Cel ce
rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți
face nimic./ Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădița și se
usucă; și le adună și le aruncă în foc și ard./ Dacă rămâneți întru Mine și
cuvintele Mele rămân în voi, cereți ceea ce voiți și se va da vouă.
Întru aceasta a fost slăvit Tatăl Meu, ca să
aduceți roadă multă și să vă faceți ucenici ai Mei. Precum M-a iubit pe Mine
Tatăl, așa v-am iubit și Eu pe voi; rămâneți întru iubirea Mea!/ Dacă păziți
poruncile Mele, veți rămâne întru iubirea Mea, după cum și Eu am păzit
poruncile Tatălui Meu și rămân întru iubirea Lui./ Aceasta este porunca Mea: Să
vă iubiți unul pe altul, precum v-am iubit Eu!/ Mai mare dragoste decât aceasta
nimeni nu are, ca sufletul lui să și-l pună pentru prietenii săi./ Voi sunteți
prietenii Mei, dacă faceți ceea ce vă poruncesc.” (Evanghelia după Ioan 15, 1-14)
Așadar, Mântuitorul nostru Iisus Hristos este VIȚA de Vie divină, adică Vița vieții veșnice! Noi, creaturile umane – Mlădițele hristice devenim hristofore
dacă rămânem întru Hristos aducând multă roadă, iar cele care devin autonome de
Viță, se usucă, se taie și se fac cenușă.
Care mlădițe rămân sterpe? Cele atinse de
filoxeră. Ce ne spune DEX-ul de această boală?
Filoxeră,
cuv. în fr., care vine de la gr. Phyllon = frunză + xeros = uscat, s.f. insectă
dăunătoare din ordinul homeopterelor, cu forme aripate și nearipate care produc
gale pe frunzele și pe rădăcinile viței de vie – phylloxera vastatrix.
Ce ne spune marele Sfânt Ioan de Kronstadt
în finalul slăvirii Atotcreatorului a toată făptura? „...iar ateii, în ciuda acestui
cor armonios de obște, se leapădă cu obrăznicie de mărturisirea și lăudarea
Domnului.” Ateismul este deci filoxera Evangheliei iubirii Hristice,
respectiv a creștinismului nostru apostolic ortodox, care caută pe orice cale
să-și împrăștie toxina sa otrăvitoare.
Cu cine se înrudește filoxera privind
manifestarea ei dăunătoare Viței de vie, respectiv a firii, menirii, misiunii,
vocației creștinului ortodox? Cu mătrăguna, cucuta, turița, rugina, mucegaiul, mucusul,
politicianismul ș.a. „Lasă
de-o parte studiul politicii, cea mai
puțin sigură dintre toate științele. Cresus își datora sceptrul unei
brutărese.” (PITAGORA, Legile morale și politice, Ed. Antet,
trad. lb. franceză de Anca Pântea, Oradea-1996)
O,
Viță divină! Ce fericire celestă are omul creștin fiind înfiiat ca Mlădiță
ortodoxă a Ta!
De mii de ani
îți simțim în fiecare fior de dimineață și în oglindirea oricărui picur de azur,
mireasma serafică, nectarul olimpic, aroma isihasto-carpatină, care ne îmbată
de extaz îmbiindu-ne continuu înspre Viața creatoare.
„Tu ești VIAȚA și cuviința, frumusețea
tuturor făpturilor vii și neînsuflețite, Tu ești culoarea și mireasma
plantelor, Tu ești respirația tuturor ființelor organice și anorganice, fiindcă
Tu pricinuiești rodirea, hrănirea în plante, în arbori și în arbuști. Tu uzi
roadele și le aduci la pârguire prin razele de soare, Tu luminezi prin soare,
lună și stele, Tu pricinuiești vânturile în văzduh și valurile în râuri, mări
și lacuri, Tu le îmblânzești, Tu pricinuiești tunetele și fulgerele în crugul
ceresc. Tu plăsmuiești și sădești sămânța omenească, și o crești, și o modelezi
într-un organism minunat, cum faci cu toți embrionii la animale.” (Sfântul Ioan de Kronstadt, op. cit., p. 11)
Noi,
seminția primordială, a proto-patriarhului Enoh,
pelasgo-traco-geto-daco-română te așteptăm în fiecare dimineață ca pe o
ambrozie cerească, spre a ne reflecta în soarele rubiniului tău, savurându-ți
nectarul și pentru aceasta continuu te binecuvântăm!
Ne degustăm zilnic de înțelepciunea Ta,
întocmai ca mirifica albină care strânge mierea pentru omul sărman, dar
cucernic căci, „Tu ai dat albinelor putință să facă faguri cu miere...”
(ibid.)
Binecuvintează Potirul ce vrea să se
reverse, pentru a da cuminecare creștinului în curgerea lui spre dăinuirea
ortodoxă, să ducă pretutindeni oglindirea și mireasma Viței Tale divine!
Vița
de vie este cumpătată precum Albina: care nu și-a înfipt niciodată acul în
carnea animalelor pentru a le sorbi sângele, ci se reflectă în pâlpâierea astrului
spre a-i sorbi nectarul.
Vița
de vie – planta autohtonă îngemănează identitatea și caracterul național
împletind organic patriotismul sacru prin a învăța, a gândi și a simți
românește privind dăinuirea limbii române, care după înțelepciunea Patriarhului
limbii române Mihail Eminescu „spiritul
și limba sunt aproape identice, iar limba și naționalitatea asemenea”, căci
„numai în limba sa omul își pricepe inima
pe deplin!” (C.f. Aurel V. David, Iubirea
de Neam și Țară – Virtute Eminesciană, în Cetatea Cavalerilor Anul 5 nr. 5(57) Mai 2025, Oradea, Fondator:
Col. Dr. Constantin Moșincat)
Filoxera
își răspândește mucegaiul ei, cronic, acut și agonic ispitind legiuitorii,
magistrații, liderii politici să se deprindă cu puterea, cu bogăția, cu
onorurile, împilând și înjugând la sclavie poporul, prin „cumularzi, postulanți și diurnași”, după expresia lui Bădița Mihail
Eminescu.
Poporul trebuie să nască permanent în sânul
lui Elita spirituală din care vor izvorâ gândirea proprie, onoarea, demnitatea,
libertatea, eroismul, jertfa, martiriul, continuitatea, dăinuirea, ce vor
constitui fundamentul NAȚIUNII – temelia în jurul căreia trebuie să se unească
românii – singura rațiune de a fi pe pământ și în cer după cea creștin
ortodoxă.
Filoxera
crează așadar politicianismul în sânul căruia înfloresc și rodesc distrugător
acele „ființe linse”, care au „suflete de sclav”, care fac politică de
compromisuri și de oportunitate. „Suflete
de sclav” care cerșesc posturi pentru ei, în loc de a pretinde categoric și
imperativ drepturi pentru națiunea lor.” (Mihai Eminescu, Opere Politice, Ed. Timpul, Iași-2008,
p.155)
Deseori, când poporul religios în mare parte
nesocotește înțelepciunea Viței de vie, abuzând de elixirul ei binecuvântat, devine
o populație ce capătă mana maladivă a filoxerei transformându-se în gloată,
dezertând astfel de la rațiunea și misiunea poporului credincios. Avertismentul
antic al înțeleptului traco-geto-dacic Pitagora
este destul de nou și de elocvent:
„Nu
lăsați în rândul magistraților decât cetățeni care știu să se folosească cu
iscusință de știința armoniei și a bunei înțelegeri. Legea să pedepsească prin
faptă, numai faptele... Vai, vouă, dacă vreodată interesele personale vor trece
înaintea legilor... Legiuitorule! Nu lăsa plebea să pângărească ideea de
libertate: ea este ambrozia înțeleptului.” (Pitagora, Legile morale și politice, op. cit.)
„În
istorie, orice popor, indiferent care ar fi acesta, are dreptul de a-și
legifera necesitățile în acord cu trebuințele lui reale, adevărate. Legile pe
care și le dă un popor și le asumă nu pot veni decât de la el însuși, căci
legile unui popor, drepturile sale, nu pot purcede decât din el însuși. Alt
popor, străin de viața și nevoile acelui popor, nu-i poate impune nimic
poporului respectiv.” (ibid.)
Filoxera
– ateismul se răspândește
apocaliptic asupra ortodoxiei Viței de vie, pentru a desprinde Omul creștin din
Sânul Dumnezeului-Om, pentru a-l amăgi ca pe un supraom, amputându-i astfel
sufletul care vestește trupului viața, prin trupul care-i vestejește sufletul,
profanând rațiunea, fericirea, adevărul, dreptatea, mila, într-un cuvânt
virtutea, astfel: „Omul ajunge o frânghie
întinsă între dobitoc și supraom, o frânghie peste o prăpastie.”
(Nietzsche, Așa grăit-a Zarathustra, în
românește de George Emil Bottez,Ed. Antet)
Filoxera – ateismul creștinismului crează în
sânul națiunii daco-române ortodoxe o serie de impedimente nefaste, precum:
criteriile empirice de selecție a valorilor, dezinteresul interesat al
autorităților statului marionetă obedient Ocultei mondiale, deturnarea
destinației fondurilor bănești repartizate culturii, fiindcă permanent și
imperios statul român al națiunii sale creștine, „trebuie să fie un stat de cultură la gurile Dunării – singura misiune a
statului român”, un „stat
organic”, fiindcă „statul român este
o ființă de sine stătătoare, un produs al istoriei unui vechi și vrednic neam,
o manifestare a geniului nostru popular.” (Mihai Eminescu, Scrieri esențiale, vol. 5,
Corespondență, Ed. „Fortuna”, 2003), importul formelor culturale străine,
neștiința și reaua-voință a unor diriguitori culturali cu pretenții de premiul Nobel,
procesul galopant de imitație a Occidentului ori a S.U.A., spoiala de cultură a
tinerilor din pepiniera Sorosistă, care ocupă aproape continuu posturi în
înalta administrație a statului anațional ș.m.a.
„Înaintea
negrei străinătăți care împânzește țara cad codrii noștrii seculari și,
împreună cu ei, toată istoria, tot caracterul nostru. Moartea, descreșterea
populației îndeplinește apoi restul: stârpirea fizică a neamului românesc.”(M.
Eminescu, Scrieri esențiale.Publicistică,vol IV,2003)
Dezideratele supreme care dau continuitate
și dăinuire Nației daco-române trebuie să rămână pururea: morala creștină și
pacea socială a căror temelie este IUBIREA Hristică, fiindcă: „HRISTOS
este așa de Mare pentru că: „prin Iubire EL a făcut cearta între voințe
imposibilă!” (Mihai Eminescu, Fragmentarium,
Ed. Științifică și Enciclopedică, București-1981)
CRISTOS
BĂTUT ÎN CUIE
(partea I-a)
„Văd un Cristos bătut în cuie,/ Când mă gândesc la
biata-mi țară./ O altă filă, mai amară,/ În cartea neamurilor nu e.// Dar Tu o
știi pe dinafară,/ Duioasă doină legănată./ Sub a durerilor povară,/ Tu te-ai
născut cu ea odată.// Tu știi minunea de poveste/ De când strămoșii dejugară,/
Durând pe plaiurile-aceste/ Din piatră temelii de țară.// Ei, rădăcini de neam,
străbunii,/ Ne-au semănat aici în glie,/ Și la răscrucile furtunii/
Legatu-ne-au de veșnicie.// De-atunci alungi cu-a Ta cântare/ Urâtul zilelor
ursuze,/ Și în urcușuri pe calvare/ Blestemele oprești pe buze.” Craiova, August 1950 Aurelian Bentoiu, Zări și
Zodii – Poezii din Închisoare, Fundația Academia Civică, București-2001)
Tuturor Mlădițelor hristofore dacoromâne!
24 Iunie 2025 + Nașterea Sf. Proroc Ioan Botezătorul –
Sânzienele – Drăgaica
GHEORGHE
CONSTANTIN NISTOROIU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu