Pavel Ratundeanu-Ferghete - MERE PADURETE TARZII 9 (necorectat/necenzurat)

 

MERE PADURETE TARZII 9

 

Fără foc, nu poți iubii.

Ce dragoste, cu tine, n-am liniște, dar totul, mă iubește, mă drăgoste, mă drăgostește, în dragoste de poveste și de veste bună..., chestie de zână, ileană năzdravănă, ca oaia, miora lui Mircea Eliade la Gingis Han.

În grădina lui Vica cu flori!

Dumnezeu, drept Dumnezeu, să vă ajute, în sporitate și, cu sănătate, și dulceață de mere pădurețe și, oțet de pere pădurețe peste iarnă ca hrană. 7 ani de la pomenirea lui Vica in memoriam ! Dumnezo o ierte pe Vica! Condoleanțe, Memoria-i fie binecuvântată și neuitată, fie-i lui Vica, în veac/în veci pomenirea lui Vica! Mândră-i familia și folclorul -Dumnezeu, drept Dumnezeul. Tu, pe unde te plimbi? Știința are gloria sa. despre cancer și posibilitatea de a fi învins

- Dar tu, Domnul Miclău, ce faceți? Miclău dragule, ce faceți? Nu vi dor de Gepiu? Nu poti învata nimic pe nimeni.

- HRISTOS S-A ÎNĂLȚAT! Stimat și bun frate Român PAVEL, mulțumesc foarte mult de această trimitere, o adevărată știință. Și eu am tinut viermi de mătasă cănd eram copil, îi primeam de la școală mici, noi  elevii doar să-i creștem pănă se înveleau ăn gogoașa de mătase. Acum la bătrânețe aici țin potărnichi în grădină. Sunt foarte valoroase oule lor, conțin Vitamina D, necesară pentru buna funcționare a inimii. Asta-i tat cu ce mă ocup și desigur creez versuri cu care mă mângâi eu însumi în primul rând și desigur cine vrea să le citească. Incolo ce să mai fac cu bătrănețea care îmi tot aduce darurile ei, dar pe care nu le putem respinge! Da, mi-e dor și mi-a fost dor de satul natal, dar nu mai e cine călători acum, Cred că știi și dumitale despre ce ne aduc bătrânețile, cam de pe la 85 de ani. mai rămân 5 ani mai bunișori, și apoi, ne cheamă Dumnezeu la Ceruri. Cu drag și multă prețuire, Ioan

- Familia-i grădina Raiului și Vica e regina. Tu ai sufletul de Crizantemă (dar asta ți de folos la ceva?). Poate ați uitat de talibani! Să fim cu toții nobili și copatibili cu viața și să nu murim din a vieții sublim!

- HRISTOS S-A ÎNĂLȚAT! Bună Dimineața Frate Pavel, Fericire și succese. M-ă bucur sincer de această publicare nouă a cărții. Cu multă prețuire, Ioan Miclău-Gepianu

- S-aveți sănătate și bine oamenilor, pace s-aveți! Sau viață cu sănătate să avem! Să ne fi bine în viață! Noi parcă niciodată n-am fost ca și cum niciodată și nici aseară n-am fost o rază de lumină, o țâră de pomină n-am fost, că nici dacă n-am fost licăr, o sclipire de bine, o lucire de ceva, n-am fost de altundeva; înseamnă, c-am fost fără asemănare, deși lumea spune, c-aș fi asemnarea lui Dumnezeu, drept Dumnezeu de fapt greu de închipuit, dar dacă drept Dumnezeu mă închipui, din bine și din omenie de Românie și mă închipuie om al păcii și al muncii, zdrobit și omenit, în ostenit, cu cântecul lovit, ostenit de unealtă lovită zdravân, de os frumos, armonios, cu sinfonios-melodios ca prinos, pios de lumină doină de lumină și de pomină, în doină ca doină, odă de Românie, odă/imn de folos în frumos cu omenie în luminos, cu glas de ciocârlie, dodoloță și conștiință diversă în glas, pas cu pas al lucrului bun, în momentul lucrului bun, potrivit în locul potrivit și tălmăcit, iubit, întocmit și meșterit măiestrit nemaipomenit lucru cu măsură, nu mă înjură, nu mă înfulecă la harță, în România pitorească-bisericească, în frescă (gluma-glumă și poezia-i poezie, în glasul poeziei glăsuie cu omenie de Românie, cu glas de ciocârlie tricolie, Mărie.

- Nopți de Sânzâiene ca ale lui Mircea Heliade.

- Iei și tu taurul de coarne Ben. Noi e cum le-am vrea și cum le-am face pe toate! Ia minte, de ținut minte. Tu ți-ai scos la iveală voința, viața activă, cu adevărul. Tu, ești creator de frumos a lumii!

- Poti doar sa ajuti pe cineva sa se descopere.

- Cu Vica am fost o pereche grozavă, perechea de fapt, perechea întrupată. În vestigii istorice-arhelogice, Ben, cum știi, nu se intră cu excavatorul/ buldozerul ca-n mama cuvântului; -Dumnezeul, botezătorul-înainte mergătorul/ Solomon, pilduitor ca păstor blând și blând, pilduitor, de pâine și pește, în talanți, îmulțitor în lucruri măsură a lucrurilor, de bine, împărțitor și nu risipitor de talanți, grăitor, că nicicum nu-ți îngropi/risipești talanții nativ, cu perspectiv ești activ și creeativ, înăscut, cum îți zicea George Arion și Alex. Ștefănescu, alfel Fain-Făinel voinicel, ca istoric și critic național-monumental, punându-și probleme cu cădere liberă, că eu trâiam propia-mi viață, cu conștiința în performanță, la țară ca Duliu, ca Scatiu Tănase, un corupt ca cel din ciocoii vechi și ciocoii noi, că nu tot ce naște din pisică, mănâncă șoarici/parveniți!  

- Tu detailezi ardeleneste aproapele în mere pădurețe foarte frumos, cu exprimare foarte frumoasă, tu îl naști pe om ca pe un frumos, frumos copil luminos ca pe un măr, mere pădurețe.

- Ai făcut istoria, care a făcut istorie. Savurăm sezonul Meror Pădurețe. Unde suntem facem bine, că doar făcând bine, găsim bine și ce ni se cuvine, cuvine în bine, trăim cu bine! Cetățene ca la revoluția franceză ca fotosinteza în frunză.

- Unde suntem facem bine, că doar făcând bine găsim bine și ce ni se cuvine. Cuvine în bine, trăim cu bine!

- Doar cu bine e foarte bine în bine! Ești ca un vânt care dă avânt morii unde-i cu  logica Don Qijote, care se luptă cu.morile de vânt! Lino hei! Tu caii îi spargi. În perugea că ești de perugea, cu perugea cum zice și iși, buză de iepure. Iepure de iepure din Topa-Mică ca buză de iepure, Ioan. Alessandru Ailmnndeamdru Ae, alzandesandru,t9, din ,t0papaamtplaotopa-map ain aobderpol.

- Aimadnddru Topa, Ppa Mpla, mivă0oipa Micică/Topa-Mică.

- Margelelaatu, mgelatiatu un admiratl, un admirabil, Mărgileatu admirabil pașiptit atetist st Aptomistul, E un Trandafirul Galbenul, Mărgelarul, Coziazia, pașoptistul, un artistul alturuias,aturuistul...

- Un fain-făinel, model.

- Pave, fel într-un model, model.

- Într-un fel.

- Noroc și șă ai bine ÎN LUME ȘI, TU NUME, PÀINE ȘI, SĂNĂTATE, ÎN LUME în renume, în lume cu renume! Tot în  mere mă gàndesc anume, muncesc în/la muca câmpului și în har, cu hotar în hotar!

- Muncă harnică.

- Mă câini, haita toată de câinii mă latră, haita toată și mă înspin cu sărut, că și Dumnezeu, dreptul nostru Dumnezeu, Hrisos-Cristos al nostru, în patrionul nostru, Gabriel-Artur Silvestru, cu ilustru, al nostru ilustru maistru al nostru in memoriam. Ești multi de la oraș țărane, Din carne și oase, galant, inteligent și galant pișcher și șmecher, elegant, cu bacalaureat poet și am fost și șomer, în cuget românesc și omenesc, firesc, pitoresc.

- Gerge Enescu jupuit de viu.

- Cu etică de bisericeasca frescă, în istorie pitorească și cum rar bisericească, morală și nornală cum rară comoară literară, cu pace în ordinea cu atitudine modială și atitudine, cu înțelepcine în minune, în minune cu artă.

- Ești o etapă esențială dulce de România, cu binecuvântare verticală! Miha:

- "În seara asta sper să mă culc mai devreme, că m-am rupt de muncă și mă simt ostenită, frântă".

- Dulce ca o doină, de pomină in esență, esențială, extințială și conștiință și performanță pe verticală, genială și muzicală. Și cu esență de omenie, de românie plină de omenie, în divin și sacru de Românie In tradițional-națioal si mental, raportat la universal, în esențial, existențional.

- Doamne ajută!

- Scriem ca  ca un cântec, descântec,fata mea cea dragă din Carpații, cu frați în Carpați. Ca soarele, isteț, măreți, cu pașii în ritm și în rimă de Mesie a iubirii provita fericirii, în am un singur dor, în veci să nu mor, să fiu fiind Nemuritor, divin în dor preaplin, pelin în destin vertical vocal și senin ca în film, artist altruist! Când trăia Vica era speranță și credință și urma marea iubire, cale către fericire, în rotire și continuare în marele speranțe! Extrem de ludic de rațional, tradițional, per total, cu capacități normale pentru toată lumea, numa ca-n cartea cu Țup, ciocârlia, privighetorea care încântă România minunată și de poveste ca-n filmul de succes al României de succes, cu Piciu-Dihoru, cu acces țup, țup... Tu foarte versatil ce zici, cum replici testurat, că ne-am născut/sau ne-am făcut noi, îmulțindu-ne talanții ca norocu soarta, noi ne-am face-o clompletă tumbă, complet ca balerina la balet, plugarul la plug și cu barda care ne dă belșug; discuit/grăpat și holda, în liturghia dată, în pârguit, cu gâu mășcat (și el om de pace, se pricepe, amice, cu sufletul la pace!)

- Tu ești cu echilibru în calibru-echlibru, în echilibru, în albastru lacustră-albastră lustră. În Model. Ești ca un vânt care dă avânt morii unde-i cu logica Don Qijote, care se luptă cu morile de vânt!

- Nici cum, nu mă lămuresc omenesc...! Vezi cât adevăr cupride parodiat pur și simplu în România, unde-n Azil ne mor bătrâni, deși nu ne sunt nebuni sărmanii, chiar dacă, îi strigă la masă mămăliga, însă-s furați, mințiți de corupți cu foamea ameninți, dar cine mai ascultă adevărul? Numai tu poți avea ca mine asemenea vis cu Mere pădurețe, unic și specific, hiperbolic, ceresc și românesc, omenesc-firesc, homeric, dacic și zamolxic, mitic-energic și magnific. Totu-i în floare ca-n mai-rai, coșbucian în impefecțiune, cu înțeliciune-onlaine.

- Cineva sa-ti scrie o prefata si ce mai trebuie ca s-o finiseze SPECIALISTUL si trimita la tipografie.

- Ce mai adăugăm codiment, sare și piper ca să nu piperez, ca să nu pier de sub cer ca reper, că relație cu omul să am că n-am trăit niciodată în van. Vroiam așa să știu ce mai faci omenește, în culori de neliniște?

- În rol, în gol rostogol. Dacă-i epidemie de războaie, băgați lumea în carantină! 

- E cumva o epidemie, în lipsă de omenie, că bătrânii-s furați și omorâți bărânii, prin azile, că-s furați, deposedați de bunuri și omorâți cu zile?! Prin azile ne sunt omorâți bătrânii, sărmani românii, e stinsă corola luminii lumii! În carantină de locăr la albină și vacă-i nebună, iar omenirea e războinică și-i sadică, necivilizată-neșcolată să o dăm, în carantină de zăpăcelă, că nu-i educată, că nu-i spiritual civizată și nici școlată de omenie, nu-i că-i de nicăieri, de niciunde, anțe-panțe și mănâncă minciuni, mațe, goaze, zdrențe!

- Rușii omoară în Ucraina, cu războiul, sau războiul israenilor în Iran, un război idiot,f ără nici o rațiune, ci o tâmpenie insotită.

- El mă cchemă, cu dulceață, mă cheamă la viață ca să fiu ca sportiv, după efort, să exist și super în performanță, în viață ca un pom pe rod ca un pom care hrănește un norod, o lume întreagă, integră, care ne chemă la pace și la bine, cu pace și pâine, prin bine aștepți binele, că facànd binele e bine-n lume și chiar și tu prin bine ai un nume și un renume, ești important, om de bine și om de pace, prestigios în lume. Și, războiul în paletă largă-i, tâmpită și idioată-i lărgit, îi nimisugă, nemernică-i, putinistă, comunistă, bolșevică, stalinistă, urgisită, pângărită, neartistă, fascistă-idiotă, urâtă și împuțită, ca brânza usturoie la unguroaie hortistă.

- Tu-mi ridici mingea la fileu. Nevoia te învață și care ți nevoia, zicea și Ecaterina Teodoroiu.

- Cu etică de biserică, frescă, în istorie pitorească și cum rar bisericească, morală și nornală cum rară, comoară, literară cu pace în ordinea cu atitudine modială și atitudine, cu înțelepcine în minune, în minune cu artă.

- GEORGE jupuit de viu, JUUPUIT DE VIU!

- Gerge Enescu jupuit de viu. tradițional-naținoal si mental, raportat la universal, în esențial, existențional. De pe a pământului față noi nu ne retragem. Cum te-am învățat, soldat? Comanda la mine soldat! Dulce ca o doină, de pomină, in esență esențială, existențială și conștiință și performanță pe verticală, genială și muzicală. Și cu esență de omenie, de românie plină de omenie în divin și sacru de Românie. Ești o etapă esențială dulce de România cu binecuvântare verticală!

- Să ai sănătate, pace, bucate și sănătate, că-i mai bună ca toate și pace pe întreg mapomond, ca om, ca pomul cu înflorire, cu bucurie și îmbunătâțire în rod pentru norod. Amin cu senin în destin! 

- Nouă nu ni frică să scriem temerar, viața cu adevărul Dumnezeu, drept Dumnezeu! Ne vine să oprim timpul, nobil și sublim ne vine, în olimp, să oprim timpul, în impas, cu pas, în pas, cu lucru bun, lucru maistru. În lămuriri ca la fotbal suntem ceea ce, în iubire suntem lămuriți beton, cu piciorul peste picior! E vorba, de ce ne împige înainte, glorie-victorie, bingo, în viața prelugintă și îmbunătățită! –

- Nu-ți neglija tratamentul dragă om cu inimă de aur.

- Minții îi vine să fluiere și fluieră, frescă în bieserică doinind, că doina-i de pomină fluieră în lumină, că-că-i lumină lină, iz de Topa-Mică, că lumina zilnic răsare, că vine să fluiere cu înviere, c-așa-i vine să fluiere cu istorie și cu omenie și cu bucurie, în România Eminescu, Bacovia,  în cânt cu ceterea eccetera, eccetera, cu viorea-vioara... a lui Bacovia cu melancolia și propria, eccetera, eccetera,cu cetera, vioara. Eu ce să mai învăț, că Bacalauretul mi l-am luat în august 1970 (viața mi s-a întors cu 180 grade la sută, garantat 100 la sută m-am modernizat în scris, cu paradis interzis unui proscris, în scris. Ești ca un vânt care dă avânt morii unde-i cu  logica Don Qijote, care se luptă cu morile de vânt!

- Sunt si eu un mortal precum noi toti suntem.

- Frați țețe, niște curve ale răului, cu dispute și incoviențe ale răului, frații veniți la noi ca răii, în blocaj total. E presiune în înțelepciune, cu atitudine! Drona aruncată de Rusia, e cu mortalități. Iranul e cu atrocități venite din Israel, chipurile să distrugă bomba în Iarmaroc. Avem nevoe de reglare  a... răutății...! Înlănțuit cu Dreptatea în lanțuri, cu parfum de România inedită și educată în artă, dar dacă în reacție e o socio-cosmică ecuție cu creștinul, că tinerețea și prostia și-a dat mâna în România cu armonia, că în România e șarada lui Mircea Eliade, filozof țup țup, hop, cu alt și romancier unic cuc cu reper și cer, ca reper-inedit, în scris interzis, văzând prăjiturica bibilica, Dulcineea-Vica Zeea, cu anturajul ei de sub si în curajul în drept de a fi zi de zi pâine de o ființă, cugetatre adâncă, prin cugetare românească-omenească, cu pace, liturghie prin serioasă, harnică, serioasă și frumoasă și luminoasă muncă muncă, indiferent cum va fi vremea care ne vremuiește, în neliniște, că noi facem, în speranțe cu zdrențe, cu Mere pădurețe în tandrețe și noblețe, că noi avem pe picior și gură de rai, avem munca care ce-i minunea, când ciuful care nu se vede, că-i ciuful care ciufulește lumea, că-i buruiana, batjocura-holbura...din cotlon, o dihanie îmbrobodită a ieșit! Înlănțuit ca Dreptatea în lanțuri, că ne-am luat de mîna cu caii și vin divin, drept Dumnezeu ca-n filmul Jocheul, cu atmosferă aromată cu parfum distinct, la obiect de România și supra efect perfect și corect la obiect! A crezut în sine și poetul și dramaturgul Marin Sorescu, precum prozatorul și dramaturgul Stefan Mihuț din Coldău, Beclean, domiciliat în Dej ca Pavel Mânzat fratele lui Vica nevastă-mea, ca frate-su originar din Ciubăncuța-Cluj. A crezut în sine și era bine să candideze la fericire scriind și Mihuț Ștefan cu vorbă faină ca o lumină lină mereu amintindu-mi de Ioan Aexandru Șandor poet și profesor Universitar la catreda Eminescu, unde student era și prietenul Aristotel Bunescu, apreciat ca poet de poetul Ioan Alexandru Șandor, din Topa-Mica.

- Viața e o poveste.

- Amintiri din copilărie ca in Ion Creangă, o greșălă fatală, o verticala din școala verticală, se completează morală, foarte bine frate în duh, cu principii de Biblii, cu principii și toate cele cu de ale carnavalului-Caragiale, cu talentul lui îmulțit, om iubit. Bună ziua pălăria, cât am aura și nimbul, pălăria mea de România, pe măsura mea și a cântării-cântărilor-Solomon și psalmii poetului biblic David, în bogăția poporului Israel, acuma un popor miel, în război cu Iran, ca Putin în Ucraina, fain-făinel, mișel.

- Nobil și sublim, toată lumea să trăiasca, numa noi să nu murim !

- Tu în Ming pe Aba ca zăpada? Tu ai pe Ming, Ben? (ce mai face profesoara și pruncii ce fac? Fac lui Dumnezeu pe plac? Care-i situatia, Ming e o comoară, o aură, flacără pe comoară deasupra pe comoră, o floare rară. Tu pe Ming o ai floare de rai și ce-i bai? E categorică, e numai una, floare Coșbuc, completare, mlădie ca mândru spic de grâu și femeia în holdă cu secera-n brâu sufulcată și rochia prinsă-n brâu și cu hanele duse să le spele la râu sau să le ieie batute, lăute, lovite cu maiul pe scaunul de lăut, în valea Sâmpetru-Aașului, în valea Almașului pe la Hida. E o bravadă să faci bine, cand faci bine, bine găsești, om de povești, cu trei iezi cucuieți!

- "Habar n-am, zic liceienii, răspund la ce vor să facă în viitor, habar n-am ce vrem să facem, că acasă unde-s pusi să smulgem eternității esența, eternității, eternitatea, nemurirea, că acasă-i acolo unde tu, ești tu pertu.

- În ce și cum ne aliniem?

- Ce fac nu-i o pălărie prea mare. Vica cu pauză de la menopauză, cu pară de foc, dată în al dragostei noroc și foc, dând zor în firmament, eminent cu îmbrățișare de împreunare de dragoste reinvigorata intro misiune, cu erecție de brazi (cu căldură în domolire, taman în domolire, din si în desăvârșire, în iubire, cu fericire.

- Ai minte și ai imaginație, ești un bogat, dodolață vie.

- A coborât Daria de unde stă la Belei în chirie, la Ana Trifan și zice una două: "Mă duc să ud o țâră, să irig legumele, că-i vară în dricu verii, fierbinte, torida ca în plină vară !" Mă mai gândesc și la viață și la modul de a trăi omenește și în culori, valori în culori de liniște, autentic și in liturgicul permanent al păcii și al muncii, cu frumos, luminos Hristos sclipitor, pilduitor în viitor, cu viitor în perspectiva, ca pastravul ajuns în aval, în izvor pentru a fi prosper sub cer în reper. Îmi mângâi trecutul,drgule,îți stau la dispoziție,în ciudă,că nu știu prea multe. Orient Expres, film de Sergiu Nicolaescu; Vica nu e anemiată, chiar dacă la centru de sânge, de pe Paris i-am cerut sânge A negativ ca să-i ducă la Clinica Hematologie, de pe lângă biserica Sfântul Petru, din Cluj-Napoca, orașul cu Trandafir pe Cetățuia. Dar care-i vorba? Că facem tot cum ni inspirația de la Dumnezeu, inspirația e că unde iubire e, Dumnezeu E si fericire e.

- Mânce-te norocul, că mâncarea îngrașă porcul!

- Mânce-te norocul ca pe porc grăsimea în urna din circ, circ al veții, cu elexirul, tradafir, cu hai sictir!

- Tu ești om cu scaun la cap, vorba aia, cunoscându-și lungul nasului.

- Ia-mă la dans, cu sens, iubirea mea! Năștrușnic, năzdrăvană era Vica mea ca o oaie năzdravană, mioriță în Carpapți, ca Hogaș cu pisică, purcel și cățel pe drumuri de munte. Sunt mâhnit că pe mine m-a mințit Doina Cornea, că cu mine mai bine s-au comportat cei care l-au lăudat pe Ceaușescu ca exemplu de un an nou l-a omagiat cu plugușorul, dar prin UTEME, SUPLIMENT, SCÂNTEIA TINERETULUI, m-am dus la București și m-a ținut în apartamentul lui de pe Sanagov 52, că-i plăcea ce-i scriam la Două coloane (m-a dus la Casa scànteii pentru a mă întâlni la România liberă, cu Alex. ȘTEFĂNESCU, iar la teatru mic, să-l văd pe actorul Dem Rădulescu-Bibanul (Iliescu ne câstigă și iar vom continua să mâncăm mămăligă.

- E parte din familia ta. Deci esti fericit.

- Să nu ne pierdem contactul cu realitatea chiar dacă e ciudată și nu ne place, că politic ne încurcă cu mizerii de Mizerabilii lui Victor Hugo, deci nu Victor Căluțu, fratele lui Iuliu Revnic și a lu Burdea Burdesu, Luă ăla cu ciufalele prin Ciubăncuța lor și a lui Vica vrednica o vivă divă a mea, văduva picată de prin Urișor de pe la Coșteie ca muiere fugită cu de ispravă în a Domnului slavă și slovă hâtră, ca o glumă de a lu'Creangă și de Ceaslov pătat hâtru de muște, în culori de zile cu dricu-n plina vară de vară cu badea la coasă ca păcală, cu pălărie nouă, în zori la coasă de iarbă de trifoi, la coasă de iarbă pe rouă, că-i greu de ieșit din iarnă omul, cu iosagul, cu găzdușagul, cu belșugul în frumoșag de drag de drag, din  iubăncuț și nu din drag, însă cu Vica mireasă încă și ca să-mi fie nevastă cu barză zburată,verb în declinare de zburat zburare, vorba lui Dem Rădescu- bibanul, zburată cu aripile întinse peste casă cu un pruncuț înfșat în leagăn (în cazul meu cu Daria, pe care moașa Câmpenu Maria, moașa a pescuit-o din vale acoale la noi la pod) Multe ar mai fi de povestit dacă Dumnezeu drăguțu, mă mai ține în viață, cu viață în elexir, cu miros de prarfum de rug sălbatic de Sfànt Petru cu răchiți, fără machiaj și piurete de fete și cu de curuvesc luminos frumos, roșu luminos-strămoș de trandafir de Cluj - de România, cu iz mioritic de ir-ruj irizație, irizație de Sâmpetru,mândrie natală-proprie emanație, cu care firesc rkmânesc mă terfelesc colo fâs câ se a junge cu Romània desăvârșită departe prin tine de se cuvine în artă, cu limba fericirii a limbii române cu voință în un mod lui a fi, cu natură și aventură a lui pește că se ajunge cu România educată la artă, se ajunge prin oameni care ne apreciază, comentează și ca marele artist Birlic, limbric Manolescu-Manevrescu, inadecvat cu păreri fruste contra, cu minciuna lui ingrată, scâiitoare, prost rotuită, în noua ordine mondială a păcii, a muncii, că pitic, șmecheresc fără etică și etic-estetic e prost critic, o ruginită tinichia curat murdar judecând pe scriitorul Ștefan Dumitrescu, cel care ca autor strălucitor a scris continuarea la vol.2 la Delirul, continuare la scrierea Delirul vol1 de Marin Preda un neprevăzut cu Sfântul Sisoe-Topârceanu și la sfântu de a lu'Sfântu Așteaptă, nu-i așa Nicolae Manolescu? (mai purecă-te tu ca cine ce bou plecat pe la școli, Budulea -Taicchi  și culmea întors o cufurită vacă ca o vacă, ca bou să cufurească o ciurdă o glie întreagă de asta ce ziceți maistre!?)

- Să nu uităm contactul cu realitatea, chiar dacă realitea în ciuda noastră (parcă pentru a ne enerva) e crudă și cidată frate!

- FĂRĂ EGALUL UNIVERSAL ȘI MONUMENTAL-NAȚIONALUNIC GENIAL. Și, Mihaela foc de harnică ca Vicuța hărnicuța furnicuța și albina lucrătoare și măreț cu moț ca ciup alb, ciuf din Escu incredibil Ceaușescu incorigibil patriot nepremiat cu Nobel, deși Fain-făinel al păcii și al muncii, el moț alb, e taroste pe la nunți, un guriv poetic, în orație de nuntă, cu etnografică notă monografică, tradițională în artâ ca simbol al iubirii, ca lumina clipei efemere și de o clipă cu senzațional care e cu iz național și popular festival speculativ, inedit românesc firesc (oferta zilei: tei înfloriți cu porumbei minunați responsabilizați, cu oportunități în ton boni-bon. În unde la nuntă magna cum laude pe lângă mireasă, miri, nași, nănaș și nănașă, nuntași cu domnișori și domnișoare, până și găina împănată e un personaj viu, cu dichis de poezie, cu tâlc și haz, că e dată, e descântat dată de socăciță care o descântă gen tarostele Mocanu, din Escu, socăcița aici fiind Reghina Ciupe, Chițoaca, e sococița cu datul găinii, e de a Dihorului e o persoană care are talent exprimat cu avânt, cu  claritate, valoros regal elegant în expresivitate la înalt nivel, cu disponibilitate națională, greu de comparat, dar dintodeauna în top non stop pe viață impresionant și de neuitat, că-mi era vecină unică vloroasă (să nu vă gândiți că era frumossă c-aș face cu superba, c-aș face cu ea prostii, chestii-prăpăstii- dragoste realistă, joacă cu artă marxistă demnă de eooca de aur – din/de timpul zilelor noastre, Nicolae Ceașescu pe linie cu omenie perfect apropiat, cu infinitul Romàniei de obiectul muncii (i'oi fi propus eu să ne dăm pe hintă uța, uța, în joacă cu păsărica, cu puța, că pur și simplu, m-a refuzat ca Ilișca Chiloți de tablă, deși-mi doream să mă râsfăț eu o viață/o secundă întreagă la diferite  nivele ca Stan Pățitul, dar am fost refuzat și senzual nu m-am realizat, n-am văzut/n-am simtit spectacolul lui Eros, n-am trecut pragul la piatra prețiosă a nobilor unde deschizi ochii bine exagerat, în năduful plăcerii care te cocoșește la Vica cu intensitate, cu topul ei de safir sensibil eminesc, albastru cu stil și gen potivit, clasic și expresivă și naturală ca dintr-un vis-roz-spectacol pus la socoteală, în amor de Veronica Micle pentru calitatea ei de om artist, de femeie în patul lui Procust, un Marcel Proust, maistru ca o piatră-diamant-safir trandafir de la Moldova-mare România de calitate și claritate în profund de păstor pilduitor blajin-senin, prin geniul și fără egalul univeral-național monument. Cu minte și cu răbdare, iată sub soare am ajuns îndeajuns om mare, însă nedumerit sunt: cu sulița pe Iisus de ce între coste, om între oameni, de ce cu sulița între coaste, de a curs apă și sânge?  

- Tu esti partea unei IERARHII INVIZIBILE, Daca ei te-ar PRIMI, S-ar PRABUSI TOATA HIPOCRIZIA.

- Fii mai explicit, despre ce vorbești, că am uitat ce am dezbătut super anterior. Servus, om de două pițule! Ce lovituri ai? Ce semnal de alarmă tragi șmen ca Vasile Roita, acel om istoric, distrat, păcălit istoric, adică de jandarmi pri împușcare, omorât ca familia celor doi ceaușiști (aici nu e seria muzelor Brâncuș, că ce spune Criticul literar Gruia, un brâncușean, dar vai, ce ne oferă astrele, ce ofertă, ce ne oferă punând piciorul psihic, bine pregătit, să pui piciorul, în/pe prag, dar cu capul dând, că-ți pasă, că ai curaj, deci curat murdar, cu capul să lovești ca Putin senin, să lovești intenționat pragul de sus, provita pe Golgota de la profet-Bobâlna ca Doja pe tronul lui? Cine mă readuce pe drumul cel bun bre,în,cu clipe minunate,cu vindecare,de vicii dacă le am sau pentru,că n-am slă bicinea lui Caragiale tatăl/fiul, Mateul, cu Craii de curtea veche, te întreb ca pe craiu apusenilor, recunoscut ca tribunu pașoptist Iancu. Ben sunt ca cub ciobit, dar nu sunt ori sunt pe linia de plutire a fericirii/a dialogului amical în Mere pădurețe/ corobețe, în omeneasca noastră românească, cu tandrețe, crucială, cu multe evenumente de viață, în dieta foarte importantă a lui a fi, cu potențial tolerat în totuși iubirea ca literat (ce zici maistre Isoscel, că tu involuntar durabil explicabil ești și filozof ca cireșarul din liceieni, dar bucurându-te din plin divin, în abis, vicevesa, sal'tare taică și noroc! Eu nu vreau să-o lungesc, îngreuiez situația cu ficat regenerat, cu vindecare rapidă fără infarct rebelule și revoluționar cu înviere prin limba română în motiv de sărbătoare sa implinesc. Cum o duci ostio articular (accidentul n-a lăsat consecințe?) Care-i versiunea și aversiunea? Cum ar fi fără probleme?

- Ar fi ideal.

- Covitul știi că nu a fost eliminat de la noi, un capăt de lume, oare ce-i de făcut? (nu-i suficient războiul nemernicului Putin) Ne mai nenorocește natura cu și cu covidul. Clar unii pun corone pe Calea Eroilor (alte cheltuieli, nu-i suficientă  „prcă” cheltuiala cu cei cu salaiile și pensiile speciale din acest măr al discordiei au mai mușcat mizerabiilii si din pensiile noastre care ne afectează, chiar pe cei care i-au votat, electoratul nostru, iar acuma ce se mai așteaptă? să-i mai alegem pe mizerabilii înteresanți și înteresați să cheltuie venitul țării?

- Ben Todica - Poveste adevărată APOCALYPSE NOW -...

- Dragostea îți sucește capul. Voi vreți să vă reinventați, că îți  merge bine, botezatule (în lungi și trăgănate tevaturi?)

- Din contra, sunt foarte ingrijorat de PROSTEALA CELOR CE NE CONDUC LUMEA. Stapanii ne spun ca putem ramane insarcinati si nimeni nu protesteaza, ca barbati. Toti se aliniaza cu bucile in fata.

- Inspirație nu înseamnă conspirație, adică ce fac politicii corupți, cu minți înferbintate, rătăcite ca să se îmbogățească spân-hăpsân (lucru cunoscut la noi, ca hărpăreți buni, ca să fie disprețuiți acesti avuți, flămânziți, parveniți ca ciocoii noi și vechi a lui Nucolae Filimon ,că nu tot ce naște din pisică, mănâncă șorici/nu tot ce zboară... e în concordață. Cică cei cu corupția și globalizarea sunt niște îngâmfați, niște ciurucuri care nu și-au aflat nașul ca mafioții, neisprăviții puși pe jaf (de ce fac aia ce fac, ca găgăuță și tăntălăul tăntălăilor?)

- Pămpălăii nu sunt mutalăii globalizatori.

- Ești pesimist și tu din Australia? Tu n-ai avea de ce să temi în noul tău rai, unde tot slugă la străini ești, că fericirea ca emigrant tot nu ți-ai găsit-o, că fericirea poate fi pe Purcărețu din sălbăticia Sâmpetru sau de pe Strâmbe, cu spectaculoase turbulențe și speculații pitorești, haiducești, cu Chira Chiralina și a lui Papă-lapte/Duliș, Jeler Simion, că horarul satului era cuprinzător, în păduri și nu mă înșel după monografia învățătorului Groza Teodor era de 5oo hectare. S-a întâlnit rusu Putin cu coreanul președinte din corea de Nord, doi sadici cu abuzuri, nu ca românii noștri blajini, dar cu tot neprevăzutul românilor, nu oricum, că-s temerari și viteji ca Burebista și Decebal, sunt niște oameni nu ca cei doi, rusu și coreanu. Mă înfund de pilule, tablete de lecuri, medicamente și diabetul luat după mâncate, nu-mi scade e glicemia de 327 și cum să-ți spun, îs/sunt disperat, că nu mai știu ce să fac ca să nu mă agit, ca să nu fiu disperat, panicat, intrat în panica naibii. Tu ai valuri cu globalizarea, deși noi cum o putem stopa, cum o putem opri ca să nu se întâmple, c-avem în ce ne privește bune intenții ca mari bolnavi ai secolului de Mere pădurețe, fir-ar să fie, îngrujorați de fericirea altora, de cum să fie alții, ceilalți sănătoși și mai ales urmașii-urmașilor, adică vorba lui Barbu Delavrancea, că crește în Apus de soare prin Ștefan cel mare, Ștefan cel drept și Sfânt, Ștefan al acestui pământ, ce zic ori nu eu zic ca Zuzuc în acțiune pe buneprin Delta tulburată de Putin și neebunii lui războinci stroșiți? Sant într-un labirint din care nu știu cum mă descurc, cum îi dau de capăt, de capătul satului, nici în sat n-am mai ieștit și or fi 3 luni în privința aiasta, cu Neuropatia diabetică sunt de cartea recordurilor sau de cartea recordurilor sunt cu opera omnia inedită, originală: MERE PĂDUREȚE ?

- Ben Todica - ARDEM DESTINE, NASTEM EROI (necorectat/necenzurat)

- Faină poveste Ben dragă, meriț dragule să trăiești în belșug, cu duhul și cu talentul tău de om-om, un domn spiritual socio-uman, cu univers pur și simplu românesc firesc și pitoresc, cu graiul fagure de miere și alte impecabile împrejurări, cu prilejuri, basme cum rar îmulțite, în har de altar legendar, mie asta mi foarte clar și aparte, cu parte preferat.

- În zbor vălurit de Ben Todica, versuri LIDIA LAZU. Un clip recitare la versurile poetului intitulat: În zbor vălurit ~*~ deasupra apei / într-un avânt nebun / ai apropiat cerul de noi / așa de mult / încât i-am simțit unda.

- ce frumos.... MAXIM, AG

- esti chiar un GENTELMEN

- Vica, nu pot zice că a fost foarte fericită cu mine, un techergeu, o pesonitate ciudată, deosebită, distinctă (stai o țâră, că e o o vorbă, lasă-l pe om încet, ai răbdare, că omul ca oțetul, cum se prepară, că drept cum se destăinuie și spune, cum, cum nu, spune sincer tot chiar, chiar tot. E bine Vica era foarte haioasă, distinctă, că era  cea mai tare, cum zicea Pavel Bartoș, cu vocea Romànie care arde cu tot ce se întâmplă, cu toți artiștii dea acolo, de unde vin românii cu tslentul lor, românii au talent, dar de unde vine, dar Teo Roz cu marea surpriză, sarea și piperul, că vreau să știu îl întreabă Bogdan pe Pavel Bartoș: cum ai făcut o gafă, că ce să spun cu Sărmanul într-un hotel cu bune intenție, cu multe gafe, cu bune intenții și vorbește, și la Vorbește lumea vorbește fain cum le zice și consăteanu Miron Ioan care se mai întreabă în Căutarea trecutului, ca Pelicanul în Clanul sezon nou, nu cumva am luat Razna se întrabă Miron fiul păduralului ciufulit, poreclit cu supranume în Sâmpetru-Almașului și nu doar într-o zi de joi de mai apoi, cu vis frumos vorba cântecului că-i zicea de la beutură, și nu că era mare figură, figuraș de comedie, cu substrat îi zicea Bețiul și deci Ioan Miron... era Căbluc feciorul păduralului, Bețiului (oare eu ce-i sugeram, că ce aveam eu să scriu despre acest Ioan, dar nu Ioan blestemul iubirii, blestemul pământului că era unul ajuns la Fabrica Herbac, Clujana ca mecanic (atunci lucra și noru-mea Dorina Victoria Pepelea, nevasta lui Marius Mistrețu Celemen de pe Byron, aproape de Podgorie, Bulevardu Muncii de pe lângă Broasca Verde, vamă din cum intri în Cluj pe lângă Dealul Clujului, Vultureni cum vii dinspre Panticeu (vorbele parcă nu sunt îndeajuns, așa că nu uita de buchetul de flori, buchetul ca la banchetul de după Bacalaureat în 1970, care fiind inundații Apa ca un bivol negru nu s-a ținut iar lui Vica ii dă fiori ceva dulce, Rafael o cadorisește-o pe Vica, nu uita de ăi de pe sate, că îi aduceai flori, răsaduri de flori pentru ghiveciuri. Grădinița ei din fața ferestrei spre drum că arăta frumos din drum, că era hărnicia lui Vica, hărnicia ei de basm, ca fabulă, că era veșnică în mișcare, dinamică).

- Mulțumesc. Frumos! NM.

- Am încredere în instinct și intuiție. Eu, ca Lidia Lazu scriu tot mai înteresant, inteligent și tot mai inedit, diferit ca tine, distant, încrezător scriu pentru viitor.

- Felicitări! Super!

- Cu bucurie, Ben Todica

- Să spui tri zile fără să le numești cu luni, marți, mercur (azi, mâine poimene). Cum iese calul din apă?, cum iese din Marea Roșie? (ud): Trebuie să iertăm și uităm: de temeri, de frici și la etatea ta Ben, să fii mămos și să uiți a fi gelos, să nu uiți viața ta, redă cina, limba româna și fă din iarbă floare și s-o iubești mai mult pe Ming în viața ta, s-o iubești ca pe o dulce, că vorba dulce, cum știai mai mult aduce, om de pomină, om doină. Covitul vine iar cu travalete, n-aș vedea să vină, cu mască (chestia e să mâncăm mai natural). Dacă Dumnezeu e cu mine, nimeni nu-mi poate lua binele.

- Imporant e să fim sănătoși.

- Care e protocolul tău? N-am ajuns, să-mi fac un nume. De ce nu se vedere Simona Halep, avàndu-se, in vedere sportul de performanță (unde li capul acestui zevzec (acestor zevzeci?)

- Vizionează „Filmul fără sfârșit Benoni Todică” pe YouTube

- Ești un ca mine nu prea silitor la carte, eu unul care am scris pe a șaptea, opta, am scris o poezie închinată lui Eminescu, în naivitatea și candoarea cu sincer entuziasm, cum mă inspira însuși Dumnezeu, călăuza mea, prin viața și de puști-elev, prin Agireș-Fabruci, tu deosebit și distinct proiectai și făceai filme, filmulețe, o minune de frumusețe și Ben în felul tău venit mutat, cu părinții tăi din Iezer, Puiești, mutat la Ciudanovița, fără fixații și prejudecăți și asta cum și de mine zicea criticul și istoricul literar Alex.Ștefănescu, îmi zicea c-aș fi un nativ și scriitor popular, cum și tu erai, cu multe astfel de calități, cu viață numa de pus pe rana oamnilor, în rostul lor cu rânduială dăruită fericire celorlalți natural, cu natură umană puternică, cu coloratura valorică a creinelor colorate, ambițios să surprinzi cum îți dictează soarele. La tine e totul echilibrat de voință și de silința ta. Cine se aseamănă se adună (așa se explică închegarea prieteniei, că fără seamăn ne asemănam, că eram oameni cu talent mai moderați, haioși și dezinteresați din pântecele mamelor românce, liturghie cu pasiune, cu slujbă în spice de grâu până-n brâu, că rufele ne era spălate, lăute la râu, la vale/părâu, fluviu.

- Vica era convinsă de valoarea ta ca om.

- Vorbesc cu Miha-Mihai viteazu, un român rimân ban al Craiovei, înainte de a fi brav domnitor ca martirul Brânoveanu, omorât pentru credință cu fiii cu tot (brâncovenii), uciși, decapitați, de turcii căpiați.

- Necuvincioasă n-a fost Vica.

- Cinstit, eu nu am grijă la ce spun. Am fost la Vica ca Țica la Maria lui Bebe, Dascal Iulian, fost măritată Maria mătușii Ludovica, măritată cu unu, Ciupe care a fost murit când am fost venit eu prin 1976 în Ciubăncuța, cum și soacra Ana din Osoiu Duma de a Bărăiții și socru Iuănașu Horjului, Mânzat, bunicu lui Nașu Mânzu Curpenu la o privire mai adâncă și bunicu lui Mariuț-Mistrețu, Miha-Ștefania Flaviu-Mancuru și Daria-Loredana. Jobul potrivit nu-i chiar așa de haz, de pricaz, cu haz de inteligență. Noi suntem din generația c c.

- În familie învățăm grija de celalat, dintre noi.

- Nu vreau, strălucitorule, teribil, impecabil, util, sarit de pe fix, te vreau firesc românesc, ca nu te vreau lălăială, de lălăială că ești teribil vorbind sincer, cu caracter în reper de cer. Nu-i robește nimeni nu-i pedepsește nimeni pe criminalii mafioți? Cei care nu-i pedepsesc, nu-s comolici, deci nu-i pedepsiți și pe aceștea, nu-i pedepsiți real? La tine nimic nu sună ciudat.

- Pentru ca gandesc. Eu dialoghez cu Dumnezeu.

- Aiasta cum vine?

- Sunt dupa chipul si asemanarea Sa. Deci. Cu mine insumi.

- Nu știu dacă Vica e pasărea rănită sau albina înțeapă mâna vânătorului și glonțul patriei, chiar dulce deviază și nu-și atinge ținta. Se necăjesc de curățatul hornelor Marius zice, că va veni mâine după masă cu Mihaela-Ștefania pentru a curăța soba din antreu și teracota, din camera unde stau eu. Le merge mintea, se gândesc la toate pentru de toate.

- BEN TODICA: Gheorghe A. Stroia - MĂ TOT TRUDESC.

- Dacă am putea am întoarce timpul, că etatea ne face mai înțelepți, mai filozofi, deși nici ulciorul singur nu merge mare conștiință, nu merge de multe ori, că în trombă e vătămat, că se sparge în cioburi, că râde ciob de oală spartă, eu supărat de ce am făcut, c-am scris ca proscris în modru, fără egal inedit, original și fără egal genial (cu tine, de ce mă sfădesc?) Noi vom merge pe calea noastră. Eu sunt cu vai găină, că te tai/cu vai de picioare, când nu este cap! Că fost-am și eu când am fost, am fost fasole de post, că: "An nou fericit, cu fasoale mâzgălit!

- Lui Pavel din Ciubăncuța, poezia dedicată mie de bunul român australian, Ioan Miclău Gepianu, merge ca un Motto, la oricăre carte de a mea, proză sau de poezie. Îți mulțumesc, Ben.

- Recitarea merită să fie transmisă și pe Radio România internațional, dar și la cel din Australia, Melborne. Cu bine!

- Noi doi n-am avut loc mai mult, mai mare pentru viață. Cum îți ștergi păcatele dacă ai făcut toate păcatele?

- Nu exists stergere de pacate. Asta fac GOLANII care isi cumpara pacate cu bani de la popi..., Mafie, etc. ca s-o ia iar Luni de la capat. Pacatele deschid PORTI. Daca nu inveti..., TRAIESTI DEGEABA.

- Durerile fără drame mi le port in car, în căruț, peste tot neputând să mi le evit, bucurându-mă de Sunetul muzicii, fugind cum de moarte, de gafe nu știu unde și de ce în Labirintul, în groapa lui Eugen Barbu, Princepele și Caietele Princepelui, la masa verde, proverde, că Simona Halep nevinovată e suspendată pe nedrept, e suspendată pe patru ani, bată-i Dumnezeu, cu nenorociri, cu pricazuri, necazuri, făra a putea evita acești nenorociți, cum nici Putin și slugoii razboiului nu vor putea evita chinurile și batjocurile suferite de bunul și blajinul răstignit, purtale-ar corbii carnea în fagi și ciontele pe sub copaci! Convețuim, ne târâm ca șarpele ca omul de casă cu fără nici un încătro, cu starea mea spiritual, înebunit, nebun de pasiunea scrisului, în raiul gropă cu urși/lei flămânzi sau lipsă din pulmoneu, că confrunt și eu, cu criză, cu drept Dumnezeu în acțiune pus pe scris ca Iisus cu viața provita, dramatuc, scandalos pe cruce după ce cu haz și în necaz, cu natura în pricaz am fost batjocorit ca Eminesc firesc, ca cel mai iubit, în viața ca o carte, viața ca o pradă, cu anumite deficiențe: Mere pădurețe în iubire și fericire-nemurire, cu flatețe, tandrețe și noblețe în frumusețe de poale crețe din ceva coți, lați, fericind pe ceilalți.

- Tot timpul apare neprevăzut, imprevizibilul.

- Oamenii care fac ceva au un motiv zice și austriacul, scriitorul cu minte de șaulin care a făcut ce-i în 0lac ca om, nu ca mine, un om foarte privilegiat, locuiund străinul ca acasă, ca Bernard având propiul destin trăind acest rebel în Brașov și despre care a aflat Iuliana Marciuc cu destinul ca-n filme, ca perfectă în desăvârșire, ea rezolvând problemele grujile, rostuindu-le în fericirea ei de 5 stele, în desăvârșire și fericire utilă și durabilă, nexpirată adică pe Arca de biserică a nestematului Iisus, un mai presus, cum v-am mai spus, păstor blând nemuritor și fără apus ca Ștefan cel drept, sfânt și mare, pe al României pământ-coloană fără sfârșit, în, cu limba română a urmașilor-urmașilor, vorba lui Barbu Delavrancea, cu amintiri despre Domnul Trandafir, amintiri sadovinești, pescărești, vânătorești și femeiești liturgice, de pace și erotice (istorice). Pentru că-i româncă, o împedică, sunt stâncă de poticmire, contra, în calea de sport performant a lui Simona Halep? Asta e o hâcă a invidiei, o josnicie, o acuzație ne întemeiat (tu Ben, ce tot bojmojești, mogorojești,  ce conentezi, ce tot zici, ce tot zici, acolo?) Nu-ș dau seama, că rău fac, nu Simonei ci poporului român, fac acești nemernici cu dopajul"? În frumoase vorbe descrii pe frumoasa asiatică Ming, din dinastia Ming vorbești în interviul tău din filmul Documentar, un nesfârșit al unui pitoresc, din România pitorească a lui Russo/ Al.Vlahuță, al visătorilor ca tine sau mine, drăguț men. Ce-i bine de știut, chiar și din Decameron, din Decolog-dialog amical ca triologia filozofiei și triologia cosmologiei Blaga, Noica..., Mere pădurețe, când e vorba de bine și e bine, când e bine se termină cu bine. Timpul rezolvă multe, vindecă chiar răni - nu și dacă nu-ți pasă și ești indiferent. Mai sunt oameni înverșunați, contra intrării mele ca membru al Uniunii scritorilor, c-aș fi amator, că aș fi în etate ca atare în ce sens n-am greutate, n-am calitate cum zice orgoliosul Ion Cristofor din Țaga, tot fiu de țărani sănătos încăpțânați în bine cum ne zicea la Bistrița prof. Danciu fostă călugăriță prin Franța și ca profesoară predându-ne Limba franceză? Raluca Radu a făcut senzație la vocea României, că s-au întors scaunele cu emoția la maximă turație, chiar Tudor Chirilă admirând-o: Ce voce! Eu cred că lumea biruie doar prin iubire, zice etnografa Raluca Radu care zice la vorbește lumea:

- "Ah, știu de toate!" (e de pe la Brașov, deci din țara cerbului de aur, din România! Noi ne trăim toate emoțiile în Mere pădurețe, în floare cu viața trăit din plin, divin, cu aroma clipelor minunate și artist, cu bun gust. La teviozor nu doar că se minte poporul, dar țara, se zice țara se arde cu comedie, că televizorul e sărit de pe fix, cu femeile, chiar secret trăsnite, cu sport la modă și la sală, unde vin în forță, cu știință și cu conștiință, costumați, cu ce-i tras la ținută, cu fesieri, cu colanți care ne prinde bine, cu culori pământii și,când pantaloni evazați în talie mai jos/ cu talie înaltă, cu simțire, fericire și iubire, cu tot ce trebuie și în simetrie la bustiere cu încălții care te mai ridică de pe orizontală, pe verticală că fesierii-s bombați și sexy arată bine, îți excită și-ți face poftă de atingere, de joc jucată în dragoste cu joaca, cu Alina Cenușan, o femeie frumoasă, frumusețea femenină, cu vitalitate, o realitate O.K., zice că vine din interior, frumusețea, vulture bătrâne, străbune al limbii române! Fiecare om e un univers, ca un brad împodobit de Crăcin, împodobit egoist-artist de sfântul Crăciun, ziua nașterii lui Iisus Hristos, pe bune un frumos luminos.

- E un fel de as și chintă roială la Vînătoare regală.

- ...inspiră, expiră, irezistibil și impecabil... noi scriem sufletelor, scriem deja la Mere pădurețe, scriem cum ne vine, cum ne toacă, firesc pe Arcă și eu am nimerit-o... în brațele lui Iisus, că e o poezie a veșnicii și a nemurii. Era VICA gospodină, bună la casa omului, că era fără odihnă, cum ar veni femenină, zână bună, piper ca o albină era poprică, era harnică, bună praznică, fără splină era, iute ițită manevra, mișca, se muncea ca o furnică care furnica la mușuroi de la noi până la voi tot mațe de unguroi, gardu feștit pe deoparte, pe dinafară, că înăuntru cum o spune, scrie, George Arion, că în ocol, dincolo de gard e leopardul, adică zarandul, dar cum, că notre poule en votre cur, cum să mai săr gardul ca Prâslea cel voinic și Merele de aur la zmeu aruncând paloșul de la o poștă, la întoarcere acasă de la vânătoarea regală, iubire pe verticală la înălțime ca Constantinescu/Isăresc în băi de mulțime ca Trăian Băsescu și Iliescu de minune nevinovat de sângele vărsa la miriada, în avagardă de mit, legendă și baladă. Țânem Doamne tinim-mi ținene-o curată, că Transilvania sfântă e a noastă, cât ține zarea ei de zefir-trandafir, albastră.

CUGET ROMÂNESC

-o-

Al meu e sat, pâine proaspătă, cu arogantă independență, cu ștință și, ageră minte pâine de o ființă, pâine de toate zile, cu bine, pâine prospătă în mare vogă, fierbinte cu suflet și minte cuminte,

între cer și pământ, cu caracter, glume și ciumblușucuri pe tevatură de pian, cu claviituri și cu sămănatur pe mălăună, în, cu arături-omenești lucruri în natură cu arabile naturi în aventuri, la sat nu în oraș unde nu se face brujul de caș, chiar dacă era de frunte, însă numa din cauza vorbelor multe rebele și cult-expansioniste și artiste ca la pioneri, cu tot înainte ca șoimar cu fler, în caracter de fer

(să-ți mai spun detalii și alte amănunte de areal rustic, fizic și dialectic ca spațiu gen Geografic și cu geografie și cu istorie de Românie străveche fără egal național, fără pereche, stăpânindu-ți interesele cu binele, cu folos, unică, specifică Românie cu omenie spirituală, fără pereche, a neamului nost, cu iubire a neamului, Tatăl Nost ce ești, fericire din belșug, cum e zurlie și brazda de sub plug/provita orânduielii și măsurii iubirii, cu Mesie ca mecena a iubirii,

a neprețuirii, naturii firii?, cu întinde-te și strânge-te masă în viața frumoasă, cu vorbe ca a lui Catrina, cu Ilie Moromete la vraniță, în caterinca ei de biserică, de lume laică, bălălaică pe ogor cu unealta în cugetare adâncă pe Arcă, că mi drag să iubesc România în care trăiesc și cătunesc fix românesc în joc ca la muncă, bun praznic să mă învârtesc, cu învârtita și sucita, așa cum nu doar bănuiesc, că în abecedar catadicsesc, că citesc,

în alfabet, abece ca de poet-cuget românesc, gândesc frumos și spectaculos: luminos-Hristos, ciufulit:

- Galuscă, Păvălușcă,

Galușcă în pitoresc ca o trușcă mișcând din șolduri ca marea în valuri-valuri, cu sute, mii de catarguri și pe maluri brave păduri de mandrove, cu mari doruri de oameni singuri).

*

- Ciumbluștucuri-erată.

- Viața e ofugă de moarte, cu apă, mâncare și soare întru dumnezăire, cu desăvârșire, cu vorbe de fraier în aer, corect cu infinit apropiat de obiect, de femeia mea Vica, muierea care bio m-o făcut mare om, prin mere pădurețe/corobețe cu cireșica fură mere, dar cireșoi nu se îndură, iar la Răchita-Roșioară, aici bre, un popă nu se mai îndură să moară, că ar mai roade la prescură, cu friptură de înjurătură/ chinezasca picătură, picătura de apă care pic, pic, Picuic dă zor în spor ca să-i mergă treaba bună mură-n gură, de nu cură, picură. Eu nu scriu rău de tot, că-i mai rău fără de rău! Aveam o vorbă în serialul Gropa: pasărea se cunoaște, în culori și emoții se cunoaște cum știi și tu, se cunoaște pasărea după pene, iar oamenii se cunoaște mă pește, amin și chin se cunoaște, Doamne miluiește, se cunoaște după prieteni, în culori de liniște, ce zici altceva bulangiule, că doar nu te-a bătut soarele în cap cu belele de care oricum tot nu scapi... În 1 octombrie e ziua mea, însă eu tot vomez, cu ce ambiție, că e o călcare pe bec, o suferință AVC și o de neplăcere, că nu-i nici un aranjament al voinței, redevenței, vrerii lu' Dumnezeu care în delirul meu mă face anevoios ca la treabă românească. Tot ce avem se alege praf, colb, nu în cei mai buni ani, în avocultură, cu peștele lui peste pe uscat, cu firul piscicol întins cu sens ca la carte, în univers fără nici o lege, că sunt manevrați paradoxal de stat, că băieții au facturi cu aranjamente, cu facturi false inflamate, nebun umflate, resucitat la nivel național.

- Străinii n-au interes să ne facă binele, dacă, chiar noi imbecil ne facem rău prostește.

- Mult stimat Prieten Scriitor Ioan Miclău, Este bine să corespundați în această perioadă de așteptare fiindcă vă veți încărca de energie. Între altele am citit un mesaj, plin de speranță, la  stiri din România, La Groapa comună a martirizaților de la închisoarea Aiud s-a făcut o slujbă de beatificare a celor martirizați prin chinuri de moarte. S-au produs minuni de vindecare cu uleiul colectat, vindecări de parcă au fost luate cu mâna, Dacă aveți o adresă din Aiud puteți afla sau chiar beneficia de acest ajutor. Cred că  mai informați trebuie să fie cei din  personalul bisericii de acolo, catedralei de acolo. Domnul să vă ajute cu sănătate, Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu

- Distinsei Doamne Melania Rusu Caragioiu, Doamna Melania, V-am promis să vă scriu despre situația sănătății mele; am primit rezultatul de la Ultra sound, cu planificarea de prezentare la doctorul specialist pe 11/10/2023.. Sper la Bunul Dumnezeu și la bunătatea domniilor voastre dorindu-mi de la Bunul Dumnezeu însănătoșirea mea. Cu drag și aleasă prețuire, Ioan Miclău-Gepianu

- Fiți cu totii fii de eleganță, emeriti, smeriti.

- Mirele în noaptea nunții, înainte o întreabă in prostie spre infinit, pe mamăsa experimentată:

- "Mamă nu știu ce să fac nupțial, la noaptea nunții, cum să mă desfășor nu știu, cum e treaba, isprava aia?"

- N-ai văzut câinii în stradă ce fac, că-și liniștesc spiritele înflorind lumina misteriasă a lunii și a minunii? După nupțial mama iscodește curioasă, într-o veselie bolnavă, il întreabă împătimit:

- "No, cum o mers isprava? Cum să meargă, bine o mers, doar mi-o fost mai greu cu răsfățul, mai greu mi-o fost până am târât-o în stradă, cu simțul omorului de  grevă, de serenadă cu un foarte frumos ițit amoros. Mi-a dat cu musca pe căciulă șah mat, ca fără cap, să nu-l ploaie-n gât, bătându-se cu un claun."

- Pleaca si se Întâlnește,... și-l vede pe un polițst care își cumpără un corn și și-l bagă în cur. Copilul curios îl întreabă :

- "Ce faci?"

- "Am fost la dentist și mi-o zis să mănânc pe cealaltă parte."

- Ai fost la biserică? Ca viața e așa cum a fi, că Așa ai călit tu oțelul prin Rusia rebelă, cea cu suflete moarte, fără grija pașnică. Tu ai grijit de oameni, deși mama e numai una.

- Documentar despre Ben si activitatea sa in Comunitatea romanilor din Australia. Filmul fără sfârșit: https://www.youtube.com/watch?v=lk1PlI3yOoQ  Cu multumiri deosebite regizorului Vasile Bogdan, Ben Todica

- NE BUCURĂM CĂ CINEVA A AVUT IDEEA SĂ-ȚI FACĂ ȘI ȚIE UN FILM FOARTE VIU ȘI FOARTE ATRACTIV. NOI AM VĂZUT ȘI CUNOȘTEAM MULTE DESPRE TINE, DAR CEL MAI MULT NE-A IMPRESIONAT, ÎN ACEST FILM, FRUMOASA TA SOȚIE. SĂ FIȚI FERICIȚI, SĂ VĂ BUCURAȚI DE COPII VOȘTRI MULȚI ANI DE-ACUM ÎNAINTE! VĂ ÎMBRĂȚIȘĂM CU TOATĂ DRAGOSTEA, LIDIA ȘI IONU

- Multumesc dragilor, frumosilor, inimosilor SFINTI de SUFLET. In sfarsit un omagiu si recunoastere a celor din DIASPORA AUSTRALIANA, A FAPTULUI CA EXISTAM. Cu drag, Ben

- Aici e grozăvia copilăriei,cu miez fierbinte de rug aprins, surprins cu sens, în drept Dumnezeu de a fi. Năvodul ți plin cu suflet.

- Asa e! Tine-ma pe linia de plutire, ca sunt aproape de a ma da la fundul apei.

- Ești Vica cu ochi de blugi, însă când la mine mai ajungi/nu mai ajungi, că tu iubito încătro mai fugi ca ciorbă încălzită?

- MULȚUMESC ȘI FELICITĂRI, IUBITE BEN, DOMNUL SĂ TE AJUTE ȘI SĂ TE ÎNTĂREASCĂ ÎN TOT CE FACI. EȘTI UN ROMÂN MINUNAT. FIE CA BUNUL DUMNEZEU SĂ OCROTEASCĂ POPORUL ROMÂNI ROMÂNIA! AMIN! CU ENORMĂ PREȚUIRE. SD

- Cu recunostinta si toata dragostea MAESTRE STEFAN DUMITRESCU! Numai IUBIRE, Ben Todica

- Ma CHINUI SINGUR, Reamintește-mi frumoasele vorbe, aprecieri despre galanta-elegantă asiatică Ming, din China-Chinei, chinezoică cu emoție plină de mătasă, de acel gingaș drăgălaș cu uriaș zid de zidire Manole, a lui eros chinezesc din pâinea de o ființă a îndumnezăirii omenești.

- DRAGOSTEA E PLINA DE VENIN SI AMARACIUNE TE OBISNUIESTI si DEVINE DULCE.

- Vorbește ca în acel interviu, din Docunentar, un mare noroc al tău, descrio hormonal pe femeia mamă. Ești tu ca Eros, un frumos cu omenie și strategie, reper de Românie fistichie și pitorească, românească. Ești și ca tătic de poveste.

- MI SA SPUS DE MIC CA LACUL E LINISTIT SI LUMINOS, INOATA. Am avut parinti buni/sfinti. NU AU VRUT SA MA SPERIE. SATANA ERA IN LAC SI EL.

- Intră în pași de dans, în vorbe cu vorbe și mă convinge vrăjindu-mă! Dar pentru deșeuri nu ne pedepsiți pentru edilii incopetenți, necopatubili cu viața, cu igena, cu viața sănătoasă?

- Frate Benule, Omul Român, Perlă șlefuită din drag și trudă! Sunt prea mândru de prietenia ta pe care cu atâta bunătate mi-ai acordat-o, mie care ca și tine, plecat în lume cu 3 copii după mine; nu Limbă engleză, nu casă, nu prieteni, nefiind prea mulți români ân zonă, Eram un surdo-mut, Dar, voința, așa cum frumos ne dezvălui în acest Film/Didicație din Timișoara, am ajuns la zile bune, muncind la Oțelăriile din Port Kembla, deși în țară eram maistru tâmplar la Fabrica de Mobile, ”Alfa”-Oradea, azi cu tristețe spun, ștearsă de pe fața pământului, am acceptat aici în Australia primul  loc de muncă promis, aveam 39 de ani, acceptam orice, căci 5 membrii în familie, cereau pâine dacă i-am adus în lume; ce mofturi să mai pot face! Mulțumesc frate Benule, căci tot prin bunătatea dumitale, mi-ai rostit și despre modesta mea personalitate din Cringila, N.S.W. Cu mult drag, respect și deosebită prețuire, Ioan Miclău-Gepianu

- Bravo Ben. Mi-a plăcut enorm filmul interviu pe care l-ai realizat. Foarte interesant. Mă bucur enorm pentru tine. Complimente familiei, VM

- Cu toata dragostea draga Vasile Menzel, Love, Ben

- Suntem cu toții impresionați  de imboldul pe care ni-l dă dragostea de țară, limba română și   harul credinței strămoșești. Despre toaste acestea vorbind în scris și prin viu grai la Radio Melbourne-Australia, sau audio, You Tube, dragul nostru Maestru Ben Todică, Multe mulțumiri tuturor scriitorilor care ne susțin, Melania Rusu Caragioiu

- Bucurie, iubire și fericire! Desigur, tu ai acea grozăvie, cu lustru de maistru, așa cum toți prietenii își piermit, cu tupeu și cu firească modestie, să te numească modest maistru, ca petru tine nefiind greu, un temerar precum Marcel Proust, că  și tu omule, prlogarule te-ai ajuns, doar că într-a alt mod, de suliță între coaste n-ai fost străpuns, da de suferit îndeajuns prin alt mod prin care putea fi acel accident și, tu pare c-ai suferit ca Iisus rătignit pe cruce, dra cine mai zice așa ceva? Cum să dai cu bățu-n baltă, că cine ar brava? Dar înafară de mine cine consideră așa ceva necesar?

- Minunat! Felicitări realizatorului și bineînțeles eroului principal! Considerație, Elena Armenescu

- Acuma ce faci Ioan Miclău (cum, ești pe Arca salvării, Arca mântirii și Arca salvării de a nu te zbate ca peștele pe plajă, pe uscat. Mi-ai spus ce mi-ai spus cu mâna pe inimă ca Isus, un sfânt, un cult a nostru, că ne salvează, că provocarea vine de la natura mea puternică, că unul ca mine aparte cu talanți, cum zice Iisus consistent- drepr de a fi pâine de o ființă drept Dumnezeu cu porniri pentru a ne ierta greșiților noștri, că vă place cu surprize, cu drept dumnezeu, că testați, verificați, în colaborare, condimentată, suferită, așa că bucură-te de darul cu talanții care ți i-o dat Bunul Dumnezeu, fără a dezminți ceva, durerea împotriva durerii, mesie a durerii în ciuda provocării răbdării, cât omul poate răbda pentru o viață ce o avem care e cum e în iubire și cu fericire în România te iubesc, că rabzi zi de zi, că pentru iubire suferi cu curaj, ca temerar de Românii pro-teribil de România. Noi nu ne pierdem puterea și scriem în perimetru de siguranță, avionul de a se prăbușii la capătul pistei lovind stolul de păsări ca copilul, cu multe nevoi și anevoi. Eu scriu așa mă simt bine, dar vai că soția mea, nu are grai de plai și de rai.

- Multumim distinsa doamna si adevarat Suflet in Duh! Respecte, Ben Todica

- Vica nu mi-a zis ca la o mămăligă, ăia lui Găvruș, de-a dihorului, din tată inima era asa, dar nu-mi reproșa:

- "Pavele, tu parcă mă eviți că tu nu mai dai extemporal/teză, nu-i așa că prietenu la nevoie anevoie se cunoaște, în culori de neliniște?"

- Nu ne abatem de la rigori. Tu spui numa adevărul (așa și Iisus: adevărat, adevărat vă spun vouă, uneori dormind și îmbrăcat, din cauza oboselii care m-a înfrânt și de pasiunea care-mi furau nopțile făcându-mi-le ca O noapte furtunoasă/O scrisoarea pierdută). Tu ai centrat și aplicat, ai dat cu capul în conivențe politice, liturghie de pace în spice, cu bobul ales. Cu tine ce se întâmplă, n-ai mai răspuns? Ești iar beteag, bolnav? Învățăm din ce a fost rău sau din ce a fost mai bine maistre ca Proust despre valoare, tu contribui valoros în conținut, nu speculat, simțindu-te de valoare mondială, român pe tine stăpân, prin mândra, pura limba română dând imagine în accesorii, în timp, că tu ești în olimpul românesc, tu ești cel ales dintre noi ca lider, ca reper de cer, nu-i așa Ben? Violica, Vicioria, vecina din curtea lui Gergica Horjului, fratele lui Iuănașu Horju Mânat ca Nașu Mânzu, că i bunic, că și el e din Horju, așa cum eu sunt și de a lui Tudor lui Horlău Pușcaș, că hăța de mine ca să mă duc pe la ei, că mai era și Florica lui Lazăr (Drăgan?) Revenind la oile noastre, Victorița a fost în Anglia, Marea Britanie, unde JAK LONDON, ȘI-A PUBLICAT CĂRȚILE: Colț Alb, Martin Eden, Călcâiul de fier, Chemarea străbunilor si Dragostea de viață...

ȘI, NEMURITOR MĂ NEMURESC, NEAM ROMÂNESC!

-o-

Am vrut să fac ce știu și ce am știut am făcut, în raiul pitoresc rural-sătesc, în omenesc,

firesc cocoloșit țărănesc, în spendoare cu binecuvântare de românesc.

România, rai de privighetoare, îngânând ciocârlia, omenia de România, ce rai am avut și-l am pe picior de deal, în Ardeal

și, pe gură de plai cu grai, că am, neam, men Ben, Phonex am ce am mai rar, de Dacia-Felix, vorba lui Avram Iancu,

de Romànie, națiune fericită, cu iubire și fericire berechet, cu minte de poet și, cuget românesc, așa cum și grăiesc, popesc cu șoapta ce o șoptesc din Cartea cu șopte, din care grăiesc, în grai omenesc, armenesc și nemuritor mă nemuresc !

*

Îmi place la nebunie și doar ideea de țară, cu drag de Vica, Ludovica, de drag, în drag și făinoșag, de drag a ce mie mi mai drag ca lui Paul Surugiu, Fuego, în drag a ce mi mai drag, drag de mândră, cum cântă și încântă maistu Dumitru Fărcaș, cu mândra scumpă România-felix și Zamolxis, în drag de România mea.

PROFERICIRE

-o-

Sufletul nu stă niciodată cu spatele,

zice convins, rug aprins, cu necuprins și, cu sens versus de univers eminesc firesc, etic românesc, cu aplomb, cu nimb chiar dacă e foarte simplu ca cel de Plumb, sensibil, că știi ce ai de făcut, suflet de păstor Bacovia fără burg, România în amurg, ojină și tainica: cină de taină cu lumină blajină, lumină lină a învierii, de pomină, cu iubire pro fericire, păstor blând, genial-profund-Eminesc empatic, dinamic fizic frumos și luminos cu bucuria gustului, în bun simț artist. Natura de altruist, nu ne permite, înainte de toate omule, nu ne permite greșeli, sminteli-expirări, păcate, bunule, benule!

*

Filmul Gropa, seral, nu-mi dau seama dacă-i după cartea Groapa, roman liric a marelui Eugen Barbu acuzat de plagiat de Fănuș Negu și totuși iubrea unic și mare scriitor de viitor și nemuritor, că viața în surpriza ei, e ca la carte, iubire, deci unde iubire e, cu fericire e speranță și credință: Dumnezeu e.

- Putin un alt maniac al crimelor.

- Semănatul nu se oprește din cauza vrăbiilor (proverb german). Ceva intriga la Iorga. Ca la jocul de șah.

- Drumeț în calea lupilor, film despre moartea lui Iorga. Directorul Tiberiu Groza făcea spectacole de muzică populară cu intrare liberă, mai era și invitație cu mine l-am dus pe unul din nepoți, din copiii lui Marius, probabil pe Totomiță Emanuel mezinul, era foarte înteresant, cu entuziasm veneau cu mine. Ce angoase existențiale ai, om de la antipozi? Că nu-mi scrii, că nu răspunzi mă nelinștesc  vrând, că vreau să știu ce faci? N-ai timp disponibil, divin ești, o știu, însă în abis cum îmi explici, că-i și viceversa, cum e, ce mică problemă ai cu idei absurde ori vi s-a întâmplat ceva de anume, om mișto, ce, că nu-s în apele mele limpezi și liniștite ca pe linia Onedin (frumos film, tu semețule îți mai amintești?) Am apelato pe soru-mea Mărioara. Era în piața, se aproviziona pentu iarnă și aveau multă imaginație la conservarea zacuschi, a castravețelor, gogonelelor, că toate-s minunate (îs, ei sunt constrânși de timp dar timpul le dă energia necesară și-i determină să fie fericiți și sunt multe activițăți cu reală acțiune și cu succes să aibă rezultate gospodărești în expansiune ca-n viața în care scumpesc produsele, legumele, că din roșii fac bulion, dar ai noștri se descurcă și dacă-s descriminați de prețurile mari. Dacă acasă nu ești n-ai cum să-mi răspunzi? Avem probleme cu ceața, dar de cald tot mai e și ziua arată bine mai bate vântul, ce atât deocamdată, dar tu normal/rebel, cum te simți, ce faci de fapt, drept Dumnezeu, că oamenii, și nu vorbele ne dau energie, avânt în omenie, cu vitalitate și când avem cod roșu de migrene/ pandemice, suferim omule, că n-avem sănătate, n-avem încătro când ni mare tensiunea dar problema nu ni rezolvată noi o știm. La spectacolele lui Tiberiu Groza i-am adus pe amândoi, că le plăcea, pentru asta i-am dus, că se simțeau nelimitat senzaționalul, în largul eului lor se simt, cu un fel, într-un fel simțeau bucuria, cu un fel de poftă cu poftă de viață, fără nici o mică rezervă, rezolvând  probleme chiar dacă-s în felul lor, cu mici pretenții ca-n societatea socialistă. Marius, personajul ca o îmbrățișare din Gropa vine la Vorbește lumea (e un actor sustenabil, sensibil, băiat bun). Eu sunt încăpățânat, dar tu, că la noi a mai început de ieri să cadă câte o frunză, câte-o poamă, hrană pentru a depăși peste iarna, să ai frigul și muta lebădă, de o legendă, mit? Marius e incredibil ca actor, din serialul Vlad care a jucat un personaj fain în Gropa, Alica Alicu, un nimurug al străzii, un handicapat în Gropa, alt serial era foarte riguros. Are o mare aplecare spre film.

- Meriți să fii surprins ca om, omule!

- În oraș nu e cuibul meu. Adevăr grăiești, tu, maistre, că auzim și noi și unele lucruri le mai iei de la țâța, de la pieptul de la care sugem.

- Multi impostori are Romania.

- Cat de mizerabil pot fi multi dintre concetatenii nostri care o barfesc pe Simona. Odata cu Simona si Romania e pusa la colt.

- David si Goliat, Romania si America. Romania se scoala? In TENIS.

- America manipuleaza intreaga lume din tenis, Am fost și eu tânăr, în adevăr cu adevărat de adevar am fost de luceafăr-astral național, cum zice Florian ca artist, că nici, ce te miri ? Bătut în cuie ca Iisus, minciuna aia a ta cui să se spuie, împuns,  înspinat de ghimpele/de izul parfumat de Cluj, m-am înspinat pe cetățuie, cu pitoresc l-am întâlit în orașul cu ruj, cu trandafiri, mi-am întâlnit eu fiul pipernicit, pârlit fiul lui Veronica și Dragomir, oameni de valoare muncitoare și de binecuvântare a limbii elene cu bunuri și servicii ca limba limbii române (Eu față de limba, a limbii elene, n-am nici o aversiune, nu fac nici un fel de bâlci). Am fost cu bune practici, cu bune intenții, intuitiv am fost ca previziunea de Arici pogonici, că se visa scriitor, artist.

- În opinia mea esti un om important.

- Ai o stofă specială, men, Ben și, nu faci fițe, în Mere Pădurețe aparte și preferate, frate, în duh!

- Vine Miha să facă și pomenire după Vica?

- Tu ești om, cu scaun la cap, vorba aia, cunoscându-și lungul nasului. La noi se întoarnă și mortul de la groapă. Iată coperta cu eu, Vica, mărioara și șogoru, cumnatul, ioan Sălăjan, îi plăcea să-și zică Stolojan că se mândrea și el, fain-făinel din Deșertul-Rostolț/Pustuța-Românaș, Agrij.

- Vichi, tu când crezi, îl prinzi pe popa și fără Ionuț.

- Tu, totdeauna ești, în opoziție ca măgarul/ ca asinul la călăritul de Iisus, prin a tinerei asine, prin Ierusalim, în si de sărbătoare, de florii, de duminica foriilor cu frunze de afin și cer senin. În carantină de locă la albină și vacă-i nebună, iar omenirea e războincă și-i sadică, necivilizată-neșcolată să o dăm în carantină de zăpăcelă, că nu-i educată, că nu-i spiritual civizată și nici școlată de omenie nu-i, că-i de nicăieri, de nici- unde, anțe-panțe și mănâncă minciuni, mațe, goaze, zdrențe! Nu știu ce prune, mături și sticle de lampă și sticle de lămpaș îi tre, trebuie Phoenixului!

- Ei sunt prizoneri in coloane inghetate de clestar si traiesc cu nadejdea ca se vor elibera intr-o zi. Ca vine Pavel Supermenul si le elibereaza.

- Una-i să schimbi ori să lovești pământul cu sapa și alta-i să sapi, nu-i așa?

- S-a descoperit mormantul voievodului Vlad Tepes, printul Valahiei, intr-o cripta a unei biserici din sudul Italiei.

- Despre istoricul, Vlad Țepeș-Dracula, renumit în romane renumit ca personaj deocheat, chiar dacă nu-i așa cine mă ghicește, că sințește, în culori de tinerețe, cu Mere pădurețe.

- Cu bine !

- Tu, nu mai pus pe drumuri .Tu m-ai pus pe roate, ca să-mi dau seamă, că no, nu scriu tocmai rău și c-atunci, că nu  îndemni degeaba: -"Mă, Pavele, mai scrie, îmburde-te Dumnezo, în Rai!! "ca, George Enescu cauți un limbaj în curaj, în limbajul tău, în drept Dumnezeu, în propriul eu, cu desigur Dumnezeu, eul-eu, in etape pe pleoape, in ape tulburi. O sa cresc mai mult in etapa urmatoare.

- Noua etapa, in care tocmai am intrat, este si mai spectaculoasa – deschisa fiind cu un presedinte pretins a fi studiat la Sorbona. Din pacate, si faptele si actele dovedesc ca in cazul lui nu e vorba de Sorbona cea adevarata, care a dat lumii oameni  adevarati, inclusiv romani - asa cum este Raluca Prelipceanu, despre care ne relateaza intr-un interesant eseu scriitorul polonolog Nicolae Mares.

- Mariane! Noi plângem laptele vărsat. Românii-s minuni, adevărate minunini.

- Sorbona cea adevarata este pentru oameni cu adevarat dotati, iar Raluca este un exemplu concludent – cu masterat si doctorat purtand insemnele institutiei respective. Este greu de inteles de ce romanii, pastoriti de o intelectualitate atat de activa, nu-si aleg liderii dintre acestia, si am ajuns sa fim condusi de niste incompetenti carora nici cinstea si nici corectitudinea nu le trec pe la usa.

- Au făcut copiii, Marius, Mistrețul, Mihaela-Ștefania, iM Memoriam,7 ani, pomenire după Vica, de la moartea ei! Excelența e esența, cântare a cântărilor măsură a lucrurilor ca psalm al psalmilor al lucrului bun! Mi-a urat de sfinții Petru și Pavel, îmi urează la mulți ani, fericiți ani! Da e familia mea și-s cum zici tu, fericit, că tu ești frate, lângă frate, în duh, cu larg proverb și cu aură și nimb, verb-proverb în grea încercare și binecuvâtare, de România aprofundare, de România mare, ușă și frescă de biserică, iubire, cale spre fericire, în adevăr fagure cu lapte și miere, abecedar în adevăr, abecedar cu luceafăr de viață și cu adevăr, cu luceafăr de fericire, cu tinereți și elexir eseță de tinerețe și Mere pădurețe, cu esențe de frumusețe în tandrețe și noblețe și tandrețe și cu tinerețe, cu..., în ea este o frumoasă poveste și mare, de bună veste!

- Frumoasa urare!

- Augustin Liviu Munteanu, îmi urează!

- Tu ești un om de succes! Toti te iubesc!

- Ionel Marin ca cerul senin, în al meu destin, m-a publicat în publicația Bogdania, că Ionel Marin are meritocrație în socio-ecuație, are omenie de Românie, cu largă democție în istorie imperativ în creație creativă, cu frumoasă și cristică, creeativă, cu perspectivă instictivă bravă sănătoasă și omenoasă, frumosă-hristoasă cu cămașa fericirii mesie a iubirii, din principiu pe cont propriu în mândrie cu omenie și orgoliu.

- Esti BAROSAN! Ai dat lovitura.

 

PR-F&BT.