Jurnal
de pe Frontul de Est (72)
Col. (r)
Prof. univ. dr. Alesandru Duţu
22
Iunie 2025
Duminică, 22 iunie 1941. Prima zi de
război!
„Ostași!... Azi a sosit ceasul celei mai
sfinte lupte, lupta pentru drepturile strămoșești și a bisericii, lupta pentru
vetrele și altarele românești de totdeauna. Ostași! Vă ordon: treceți Prutul!
Zdrobiți vrăjmașul din răsărit și miază noapte. Dezrobiți din jugul roșu al
bolșevismului pe frații voștri cotropiți. Reîmpliniți în trupul țării glia
străbună a Basarabilor și codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile
voastre”.
Cu puţin timp înainte ca trupe terestre germane să
pătrundă (la orele 4.10) pe teritoriul Uniunii Sovietice, generalul Ion
Antonescu, Conducătorul Statului român și comandant al Grupului de armate
româno-german, care îi purta numele, se adresează generalului Eugen von
Schobert, comandantul Armatei 11 germane, și altor ofițeri români și germani
(în trenul de comandament „Patria”, la Piatra Neamț): ,,Domnule
general, domnilor, vă anunț că în această zi a sosit ceasul luptei pentru a
șterge pata de dezonoare de pe fruntea țării și de pe stindardele armatei.
Peste puțin timp, în faptul acestei zile, armata țării va primi ordinul să
treacă Prutul, spre a împlini trupul țării, așa cum a fost lăsat de la Basarab.
În această luptă dreaptă și sfântă prin drepturile ei avem cinstea de a ne afla
lângă cea mai vitează armată care a venit pe pământul nostru ca să lupte pentru
dreptatea noastră. Vom ști să fim vrednici de această cinste. Pentru ceasul
care se apropie, pentru zilele ce vor urma, să ridicăm paharul și să închinăm
pentru izbândă, pentru triumful dreptății asupra nedreptății și silniciei și a
luminii asupra întunericului”.
Peste puțin timp s-a adresat şi armatei prin ordin de
zi: ,,Ostași! V-am făgăduit din prima zi a noii domnii și a luptei mele
naționale să vă duc la biruință, să șterg pata de dezonoare din cartea neamului
și umbra de umilire de pe fruntea și epoleții voștri. Azi a sosit ceasul celei
mai sfinte lupte, lupta pentru drepturile strămoșești și a bisericii, lupta
pentru vetrele și altarele românești de totdeauna. Ostași! Vă ordon: treceți
Prutul! Zdrobiți vrăjmașul din răsărit și miază noapte. Dezrobiți din jugul
roșu al bolșevismului pe frații voștri cotropiți. Reîmpliniți în trupul țării
glia străbună a Basarabilor și codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele și
plaiurile voastre”.
Aflând de la radio că trupele române au trecut Prutul,
regele Mihai I adresează următoarea telegramă generalului Ion Antonescu: ,,În
clipele când trupele noastre trec Prutul și codrii Bucovinei pentru a reîntregi
sfânta țară a Moldovei lui Ștefan cel Mare, gândul meu se îndreaptă către
domnia voastră, domnule general, și către ostașii țării. Vă sunt recunoscător,
domnule general, pentru că numai prin munca, tăria și străduința domniei
voastre, neamul întreg și cu mine trăim bucuria zilelor de glorie străbună, iar
ostașilor noștri bravi le urez sănătate și putere ca să statornicească pentru
vecie dreptele granițe ale neamului. Trăiască în veci România! Trăiască viteaza
noastră armată!”.
Îndemnuri mobilizatoare adresează militarilor și
numeroși generali, comandanți de mari unități și unități:
- Generalul Gheorghe Jienescu, ministrul secretar de
stat al Aerului: „Zburători, onoarea de a purta la biruință, pe cerul
românismului, cocarda tricoloră vă aparține... Tineret zburător, țara întreagă
așteaptă de la voi întreg sacrificiul. A sosit ziua marilor înfăptuiri. Dați
faptei noastre motiv de legendă... Tineret zburător, sună buciumurile și codrii
răsună, uruie cerul. În cântec de motoare, cântecul națiunii, la arme, la
manșe, cu Dumnezeu înainte”!
- Generalul Ion Sion, comandantul Diviziei 1 blindate:
,,Este faza sfântă a reclădirii României Mari, zguduită atât de puternic de
ultimele cataclisme. Mai mult ca oricând, astăzi Țara are nevoie de întreg
sacrificiul nostru pentru a o face să trăiască iarăși între vechile hotare.
Este idealul nostru, al tuturora, este idealul Patriei. Acest gând, adânc săpat
în sufletul nostru trebuie să constituie singurul crez pentru care toți românii
trebuie să luptăm”.
Declanșarea războiului este primită cu ,,entuziasm” și
de militarii de rând, pentru că, menționa jurnalul de operații al Regimentului
39 infanterie, ,,se sună prin aceasta eliberarea de sub stăpânirea străină a
românilor din Basarabia și Bucovina care, timp de un an, au avut de suferit
nelegiuirile unui regim bolșevic”.
Trupa entuziasmată de intrarea în război a României -
precizează și jurnalul de operații al Regimentului 1 artilerie fortificații -
dă dovadă de o putere formidabilă de muncă în executarea lucrărilor
încredințate”. „Micile nemulţumiri - relevă o sinteză a Corpului 3 armată - au
dispărut şi fiecare este gata şi aşteaptă cu înfrigurare să-şi facă datoria
faţă de ţară pentru restabilirea graniţelor noastre strămoşeşti”.
Aceeaşi stare de spirit este înregistrată şi în
rândurile civililor, un mare număr de persoane, inclusiv din rândul ofiţerilor
de rezervă şi din retragere, solicitând reîncadrarea în armată. Între voluntari
s-au aflat tineri şi bătrâni, intelectuali şi oameni de rând. Alţii au încercat
(și reușit) să evite concentrarea și trimiterea pe front, preferând
bulevardele, restaurantele și cafenelele Capitalei.
Relevând modul în care populația Bucureștilor a
întâmpinat evenimentul, ziarul „Timpul” consemnează: „Ca un torent,
lumea a coborât în stradă, îmbrățișându-se. Ochii tuturor erau plini de
lacrimi... Cetățenii Capitalei au trăit clipe similare poate numai cu cele din
august 1916... Piețele, mai ales, sunt o mare de capete. Orchestrele militare
cântă marșuri patriotice”.
- „Drepturile noastre istorice asupra Basarabiei și
Bucovinei întregi n-au putut fi înlăturate prin rapturi teritoriale și prin
abuzuri de forță împotriva poporului românesc și a principiilor ce domină lumea
civilizată, ele sunt imprescriptibile, căci istoria le-a notificat, recunoscut
și confirmat, iar suferințele fraților noştri din Bucovina și Basarabia le-au
întărit și sfințit” - consemnează şi „Universul”.
- La orele 13.30, întreaga țară păstrează un moment de
reculegere ,,în semn de închinare pentru împlinirea prin jertfă a credințelor
românești”.
La Moscova, ministrul plenipotenţiar român Grigore
Gafencu consemnează în Jurnal: „Țara noastră va urma războiul, e un
prilej de a recâștiga o parte din pământul pierdut și a se reface sufletește
după prăbușirile morale de anul trecut”.
Începând cu orele 3.00, aviația militară română
survolează Prutul și execută raiduri de recunoaștere și bombardament asupra
pozițiilor de luptă sovietice din Basarabia.
- Peste puțin timp (orele 3.15), sub protecția
artileriei, primele subunități române și germane forțează Prutul și încep
luptele pentru constituirea capetelor de pod. În unele locuri trecerea râului
reușește cu ușurință. În cele mai multe (la Mitoc, Viișoara, Santa Maria,
Călinești, Bădărăi, Sculeni, Ungheni, Costiuleni, Fălciu, Bogdănești și
Rânzești, Oancea etc.) sovieticii reacționează cu violență, provocând numeroase
pierderi trupelor române.
- „S-a trecut Prutul Tricolorul românesc s-a
înfipt la capătul de est al podului de la Bădărăi pe pământul dorit al
Basarabiei” - menționează jurnalul de operații al Regimentului 4
artilerie anticar.
- În atacul de la podul Oancea, sergentul Ion Tofan
din Batalionul 21 pionieri escaladează singur partea superioară a grinzii
metalice, anihilează santinela sovietică, apoi se întoarce și ia steagul
tricolor pe care îl arborează pe malul basarabean al Prutului. Peste puțin timp
avea să fie ucis în luptele care au urmat.
- În prima zi de luptă, Regimentul 11 dorobanți pierde
58 militari uciși, 75 răniți și 21 dispăruți.
- La nord de Dorohoi, militarii Escadronului 3 din
Regimentul 6 roșiori execută un atac fulgerător și într-o jumătate de oră
resping inamicul de pe Dealul Bobeica. ,,A fost o șarjă ca în vremurile de
glorie ale cavaleriei - consemnează căpitanul Alexandru Schmidt, comandantul
subunității. Bravii călăreți ai Regimentului 6 roșiori purtat nu și-au
dezmințit tradiția armei lor”. Revenindu-și, inamicul a executat un atac
fulgerător din a doua linie de cazemate, rezultând încleștări sângeroase. În
prima linie de atac s-a aflat și locotenentul Paul Liviu, care a căzut răpus de
gloanțe, în timp ce striga: „Înainte băieți!”.
- Referindu-se la semnificațiile luptei la care
participa, căpitanul Balaban, comandantul Companiei mitraliere din Batalionul
15 vânători de munte, consemna: „Abia se împlinise anul de când
Basarabia și Bucovina de Nord ne-au fost răpite, fără lupte, în împrejurări
prea binecunoscute și Batalionul 15 vânători de munte, în care ne încadrăm,
alături de întreaga armată română și aliată, făcând front spre Prut, căutăm a
pătrunde cu privirea și gândul până la Nistru, gata de a împlini în fapt
porunca generalului nostru «Soldați, treceți Prutul», gata de a învinge sau de
a rămâne «pietre de hotar» la vechea noastră frontieră. Țara sărbătorea curajul
flăcăilor care au pornit la luptă cu gândul de a spăla prin jertfa lor
umilințele ce în ultimul timp întunecă strălucirea lui națională. Istoria, în
paginile ei nepărtinitoare, va încresta cu siguranță nepieritoarele fapte de
arme săvârșite de ostaşii noștri în aceste zile. Nenumărate sunt jaloanele care
fixează cadrul în care istoricul de mâine va țese povestea acestui război al
«Refacerii Naționale»”.
--------------------------
Vizionați: https://www.youtube.com/watch?v=S8YgbRSxW1E
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu