PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - Miresucă

 

Miresucă

 

~*~

 

Vică roșie suie-te iute și ițită, vioaie-n cocie

Ca să văd cum ți s-a sta gospdină

ca o albină,

în casa ta provita.

Ce ne împinge cu pasiune și înțelepciune,

mare minune,

ce ne împinge, cu pasiune, înainte, miez de pâine, cu pasiune,

înainte ?

E schimbare de paradigmă. Cum adică, scopuri civile?

Care-i răspunsul de mare aploare de mare amplititune, cu înțelepciune, cu lumină lină,

în orola luminii, luminii nestrivite,

însă de mare anvergură și mister, a filozofiei nemuritoare,

cu binecuvântare

limitează colapsul și distrugere distrugătoare,

apocaliptică, depravatoare, cu prăpăd și omor, cu pasăre, cu plisc de fer, cu rău mult făcut, în popor, fără popas, cu impact de pripas,

cu ponos, fără folos, în popor, pus sub picior, cras și compas, cu multă asumare, cu pasul bătut în amânare

și la noi în guvernare precară și nepopulară,

rămasă-n manevrare, fără

...mereu în amânare, deși amânarea nu ne ține de cald,

că nu așa ne călim, ca oțelul,

în marea de smarald, cum la ruși, la Putin i se împute brânza/ ori Putin, așa își călește războiul în Ucraina, unde i se călește, ascute

minciuna.

*

Spre ce ni se înclină cumpăna ?

Unde ni înalt calibru-echilibru care ne înebunește nebunește, în culori de neliniște ?

De mare amploare Suie, în cocie albinuță,

din Ciubăncuță,

suie-te lângă Pavel, în căruță.

Ce ne dă speranțe mari? „Marele Speranțe”!

în Mere pădurețe?

Miresuca.

**

Sfințească-se, în numele tău, Mere pădurețe ca șucar,

lecție de adevăr, nemuritoare

și,

de binecuvântare ca preț al evadării Noastre, în nemurire ca nemuritori, 

bre maistre, 

dalbă cărăruie, cu stele căzătoare,

de ninsoare,

***

cu cumpătare, în uimire și mirare

ca fagure de miere.

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE