Alesandru Duţu - Martie - mai 1940. Radu R. Rosetti despre starea oştirii: „Mai este mult de făcut”!

 

Martie - mai 1940. Radu R. Rosetti despre starea oştirii: „Mai este mult de făcut”!

Col. (r) Prof. univ. dr. Alesandru Duţu

15 Iunie 2025

 

În consemnările sale („Pagini de jurnal”), Radu R. Rosetti se referă şi la discuţiile avute cu personalităţi militare şi civile în legătură cu starea armatei, afirmaţiile acestora fiind confirmate de evenimentele care s-au derulat la scurt timp şi chiar mai târziu.

- „15 mart. (1940). Slăvescu, căruia îi vorbesc de primejdia unei reduceri prea mari a efectivelor, mi-o justifică prin următoarele cauze: costul prea mare al ţinerii sub drapel a atari efective, nevoia lucrului câmpului, marea reducere a efectivelor trupelor ruseşti, ungureşti şi bulgăreşti la graniţele noastre. Îmi spune că în armată e un curent contra generalilor Iacobici - foarte capabil - şi Ilcuş, pentru că au fost ofiţeri austro-unguri. Nu crede că Rusia să ne atace.

- 26 mart. (1940). D-rul Ballif, care a fost concentrat, spune că hrana trupei e bună, echipamentul trupelor - dar nu al serviciilor - bun şi complet, dar că în serviciul sanitar sunt şi lipsuri şi o mare nepricepere în pregătirea specialiştilor.

- 4 apr. (1940). La dejun am pe generalul I. Antonescu. Este acrit evident, dar dacă se lasă la o parte acest factor trebuie recunoscut că judecă bine. Stă până la 15.45 şi vorbeşte mult. Iată în rezumat lucrurile mai de seamă ce a spus: Armata e nepregătită; singură infanteria are armament bun şi complet (afară de tunurile antitanc); fortificaţiile pe frontul de Vest nu sunt ceva serios; colonelul Vasiliu e un teoretician; celelalte fortificaţii inexistente”.

- 7 apr. (1940). La dejun am pe generalul Şteflea, cu care stau apoi mult de vorbă. Cele ce-mi spune confirmă cele ce mi-a spus în atâtea rânduri Slăvescu, despre echipamente, armament organizare, număr de mari unităţi etc. La întrebările mele dă următoarele lămuriri: Avem oameni îndestulători pentru a forma 500 de batalioane şi suntem nevoiţi a mai alcătui noi divizii pentru că fronturile ce au de apărat la noi sunt prea mari. Cum au unităţi suficiente la părţile sedentare au vărsat batalioanele de marş la regimentele respective, astfel că diviziile au câte 13 batalioane: 1 de mitraliere şi 3 regimente a 4 batalioane. După ce vor avea tot ce le trebuie ca material pentru formarea de regimente, vor trece la divizia formată dintr-un batalion de mitraliere şi 4 regimente a 3 batalioane. Iar ulterior vor lua un regiment din fiecare divizie spre a forma noi divizii (aşa ca să aibe în total 40-45 divizii de infanterie).

Dar ce faceţi cu artileria? Întreb eu. Formează acum la fiecare divizie câte un al şaselea divizion pe care-l vor lua apoi spre a forma noi regimente pentru noile divizii. De altfel, din marile divizii sunt multe ce vor fi folosite în zonele păduroase sau muntoase, unde nu au nevoie de atâta artilerie. Îl întreb atunci cum stau cu încadrarea. Au de fiecare companie, baterie sau escadron câte un ofiţer ales. Recunoaşte încă că calitatea e slabă şi mai ales în capul ierarhiei e slabă şi din punct de vedere al cunoştinţelor şi din acel al caracterului.

Ţenescu nu e la înălţimea situaţiunii, dar ce socoteşte el că ar fi culmea nenorocirei ar fi dacă s-ar amesteca cel de sus /adică regele/, cum s-a amestecat în martie 1939, impunând plasări şi deplasări de batalioane. Socoteşte pe D. Motaş ca foarte bun, tot buni Florescu şi Iacobici; Ilasievici foarte slab. Ca şi mine crede că singurul pregătit pentru postul de şef de stat major general sau comandant de căpetenie este I. Antonescu, cu toate defectele sale. Spune că caută a face să intre în convingerea tuturor că oricine ar da înapoi fără ordinul comandamentului de căpetenie, trebuieşte împuşcat”.

- 21 aprilie (1940). Stau de vorbă cu contraamiralul Al. Gheorghiu, secretar general la Ministerul Aerului şi Marinei. Întâi vorbim de Aviaţie. Spune că s-a făcut mult de Paul Teodorescu şi în special s-a preparat şi se prepară mult personal, ceea ce este esenţial. Aşa e, răspund eu, dar mai este mult de făcut. Cum nu avem şi nu putem avea avioane destule, trebuie la nevoie să ni se trimită escadre aliate. Dar mi s-a spus de englezi şi francezi că nu există terenuri de aterizare şi baze bine montate. Gheorghiu spune că e aşa, că au creditele necesare dar nu găsesc nici material, nici maşinile şi nici mâna de lucru necesară ca să construiască aceste baze. Francezii nu ne-au dat avioane; ne-au dat englezii (puţine), italienii şi nemţii. Debitul fabricilor noastre este mic.

În ceea ce priveşte Marina, răspunzând întrebărilor mele, Gheorghiu spune: grija lor mare a fost întâi să facă să înceteze bisericuţele ce erau în marină, cu intrigele şi certele consecvente. Apoi pentru a-i învăţa pe ofiţerii de marină şi a-i disciplina s-a recurs la Armata de Uscat, care a dat comandanţii şi cadrele pentru:

- un batalion de infanterie marină;

- un divizion de artilerie de coastă (sunt pe cale de a comanda tunuri mari de coastă, din Germania);

- un regiment de geniu maritim (legături etc.). Au material necesar pentru baraje şi torpile care să închidă gurile Dunării şi coasta în dreptul Constanţei şi a viitorului port Taşaul. Cele două submarine ce se construiesc la Galaţi vor fi gata la toamnă. Lucrarea nu s-a făcut bine la început, dar acum merge bine. Vreau să cumpere în Italia încă patru contratorpiloare, din cele construite în 1938. Crede flota rusă din Marea Neagră slab instruită, cu moralul slab şi materialul vechi. Cuirasatul turc Iavuz (ca Goeben) e mai bun. Noi nu suntem destul de tari spre a asigura siguranţa comunicaţiei Bosfor - gurile Dunării şi avem nevoie de ajutorul Aliaţilor”.

- 7 mai (1940). După amiază vine V. Slăvescu la mine... Este îngrijorat de două lacune în pregătirea noastră: o aviaţie care n-are nici de ajuns aparate, nici personal, cum n-are nici îndeajuns ofiţeri pentru artileria antiaeriană. Paul Teodorescu nu e la înălţimea situaţiei (cum spune cu drept cuvânt, că nu e nici Ilcuş, care se pare că va fi schimbat) şi e dus de nas de anumite gaşte (spune că contraamiralul Al. Gheorghiu e deştept şi priceput). Stărui pe lângă Slăvescu să ieie asupra lui pregătirea aviaţiei. A doua lacună este corpul ofiţeresc, care-l îngrijorează mult. Contra ruşilor par a voi să se bată cu încredere, dar au o teamă nespusă de nemţi. S-au luat măsuri pe malul mării pentru că ruşii au făcut manevre în apropierea coastelor noastre”.