ars poetica

Cătălin Afrasinei

orice curs despre istoria poemului

nu poate fi decât somnambul

precum o iubită medievală

pe care ai uitat s-o seduci

la miezul nopţii

poemul te trezeşte

şi – începe să a se căina

cât i-a trebuit să ajungă până la tine

la această oră este imposibil să mai fie pe aceeaşi

lungime de undă cu tine & altcineva

nu este exclus ca toţi poeţii lumii

fix la 24.34 să doarmă pe jos

pe o rogojină de plajă

fâl-fâl

vine îngerul

prin camera poetului

brusc geroasa iarnă devine vara poeziei

în care ne-am iubit sub clar de lună

ascultând de foarte aproape pe câmpuri greierii

cântecul lor fosforescent şi neincetat

păscutul şi răsuflarea cailor de povară lăsaţi singuri de stăpân

ca o amintire a libertăţii promiscue

de aceea libertatea e cea mai grea povară a lumii

de aceea există butada diurnă conformistă

,,leagă calul unde spune stăpânul’’

care cal care stăpân care iarbă

pasc poemul până la rădăcină

rădăcinile poemului sunt rătăcirile poetului în această lume

în zori de teamă ca poemul să nu plece se spune bona nocte muliere

şi atunci poemul

luce labor est dulce magnum est