cel ce a spulberat transcendentul & OMUL ACELA mi-a spus să-l aduc înapoi

Cătălin Afrasinei

nimeni nu poate să descrie -n cuvinte

cum arăta sângele titanilor

ascultă românie metafizică

TU

Meriţi

INFINITUL

brâncuşi a spus-o

nu eu

pământule întreg ia aminte

sub tine curg

gigantice fluvii de sânge pelasge

eroii nu mor NUMAI ÎNVIE

& merg mai departe pe schiuri

,,achile dormi dar ce-ai vrea să fac''

stimate şi iubite domnule profesor corneliu dimitriu

e timpul ca românia să decoleze VERTICAL

dacă ne-a fost predestinată condamnarea la moarte

vom muri desigur acum & mâine & la răsăritul

imperiului bizantin dar nu mai înainte ca românia

să-şi vindece PRIN NOI toate rănile

vă mai amintiţi probabil cum s-a născut ioan-cosmin

după îndelungi neputinţe ale medicilor

a venit o zi cu frunze culese din grădina ghetsimani

din copacul sub care s-a rugat IISUS CHRISTOS

în noaptea fatalităţii şi a Învierii Universale

vă mai amintiţi poate felul în care înainte

de ultimul examen cu dl.ioan lobiuc

crezând că românia e o linie dreaptă

n-am mai văzut nicio linie curbă

&

răsturnându-mă cu maşina lângă

un stâlp de electricitate cu o mie & una de fire

eu am căzut în picioare

ştiţi

cum am visat eu

înmormântarea lui mandela

toţi preşedinţii statelor unite din timpul vieţii mele

nixon (despre care n-am o părere prea bună)

ford carter bush clinton m.o

vorbeau destul de bine româneşte

îmi repet vorba tatei

mioriţa faţă de american beauty

(detaliile în viitorul curs al omenirii)

e un fleac vă mai amintiţi

poate formele emfatice ale s & p psihologic

despre care marius regula

în omagiu lui iorgu iordan

poate cel mai mare lingvist dintre cei mari

spunea că se manifestă

în propoziţii monocorde

precum ,,l'etat c'est moi'' & lumea

or

lumea

suntem

noi

cei

care

nici

n-am

mai văzut lumina

mult mai mult timp decât mandela

temniţa comunistă făcând diferenţa dintre

ceea ce rămâne

ceea ce este

ceea ce devine

în moartea PE CRUCE

în nisipul depărtărilor imperiului lui iustinian

cuvintele protoromânei străluceau precum aurul

s-a scris că Omul Acela era lah şi lui i se răpise transcendentul

nu se ştie dacă i s-a mai dat voie vreodată să-l aducă înapoi