joi, 13 noiembrie 2014

Cătălin Afrasinei

katharsis & omul comun & annunaki

cum bizonul alb paşte în liniştea preeriei
mă paşte tensiunea dintre două timpuri verbale
viitorul din trecut
mai mult ca perfectul
fără să-i pese
cine aruncă lassoul
în jurul grumazului noduros al nodului gordian
aviz amatorilor
marele alexandru a murit
înfruntând de unul singur fildeşul
căruia buddha îi spunea
acasă în nirvana
în cea mai mare parte a vieţii mele
am spus ,,sunt katharctic’’
nicidecum altcumva
pot muri lăsând lumea să se distreze ironic
omul comun & omul prost
din pricina căruia nicolae labiş a murit
şi jankelevich a râs cu lacrimi
mă desfăşor în stări alcătuite din lumină şi neant
pot contrazice orice filosof viu
orice filosof adormit pe diamantele lui spinoza
pe al cărui postulat al perfecţiunii
mi-am clădit toate anotimpurile
trăind în ele ca într-un marsupiu
prietenul meu ben chiar se gândeşte
cum să apară opera omnia dintr-un marsupiu annunaki
el a fost singurul care a ştiut
că niciun anotimp nu mi se potriveşte
cum nicio teorie de la nasa despre annunaki
nu are suficienţi bani pentru a demonstra
eroismul de odinioară dragi annunaki







elogiul omului perfect ideal

omul perfect ideal
în viziunea lui lucian blaga
nu a fost einstein planck newton kepler
poate doar foarte puţin socrate
presimţindu-şi faustul mort printre scrisori
şi viitorul îndepărtat de îndepărtate ceruri
învinsului trebuie să i se acorde simbria
faustului viu atât de viu că-l simt în preajma mea
cerşind îndurarea învierii de la feodor mihailovici
dostoievski rostind acestea
,,popor rus se apropie învierea
ÎNVIE în veci de veci’’
probabil prin 1889
quelle coincidence
pentru confirmare îl voi suna
chiar acum pe domnul vasile pipa
unicul meu profesor de limba rusă
care numindu-o pe o colegă să recite din esenin
mesteacănul alb a crescut mai înalt
decât oraşul inundat de volga
şi
ce frumoasă era vladimire
şi
volga în tulbure ape
o iubea mai mult decât mine
o iubea mai mult decât tine
vladimire
elogiul omulului perfect ideal se întrupează
a missa solemnizat lucian blaga
în profesorul constantin capră din vaslui
în niciun roman englezesc
nu se face vorbire despre om
ca fiind atât de bun
încât vizitiul să ţesale toată noaptea
cei mai frumoşi cai din oraş
până când profesorului capră
i se făcea milă şi milă i se făcea în fiecare secundă
trimiţându-i vorbă că în acea zi la serviciu
se va însoţi cu zelea codreanu
crezând în România aceea mai tare
decât ar fi putut străluci soarele sus pe cer
elogiul este paideic
sfârşitul este sălbatec
mărturisesc că nu m-am gândit de prea multe ori
ce înseamnă să fii condamnat la moarte nevinovat fiind
şi prin minune
pedeapsa pentru omul perfect ideal
despre care a depus mărturie lucian blaga
să fie de 15 ani de muncă silnică
după care să vină eliberarea
DIN LIPSĂ DE PROBE
,,s-a constatat că declaraţiile martorilor
fuseseră mincinoase’’
la p.31 alex ştefănescu
omite să spună cum au fost decoraţi martorii
pomii seculari plantaţi de profesor
nu mai există decât în miniatură
pe macheta sfatului popular
liceul mihail kogălniceanu din vaslui
s-a mutat în construcţii comuniste
clădirea aceea în care lucian blaga
spunea ,,dacă au promovat şapte
sunteţi cei mai buni din lume’’
se află cum urci dealul copoului
seamănă cu aripa dreaptă a universităţii din zurich
înainte ca einstein să devină cel mai ilustru
om de ştiinţă al vremii sale
şi
după ce lacrimile domnului profesor ioan baban
au spălat clandestin
fotoliile profesorilor legendari
şi
despre care domnişoara directoare adjunctă
afirma că operaţia de cataractă uneori se vindecă alteori
e mai bine să rămâi cum ţi-a fost dat
lumea aceea nu a mai ţinut mult
casa permanent deschisă a profesorului constantin capră
a dispărut sub bombardament
în timpul celui de-al doilea război mondial
cum treci dinspre călugăreni înspre donici
un avion a greşit ţinta
n-a ştiut că operele literare
 nu sunt piste de aterizare pentru inamici
douce coincidence et la tardivite de la reconnaissance
locul bombardat de nazişti a fost reconstruit de comunişti
din blocul acela s-a mutat la cele veşnice doamna greta lascăr
profesoara mea de limba şi literatura română
cu două minute mai devreme în drum
spre ora de limba şi literatura română
ca şi acum întârziat fiind
nu mi-a dat voie să-mi cer scuze
pentru munca de ocnaş a la zigu ornea
expresia mi-am însuşit-o




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu