S-a conceput

de George Anca

S-A CONCEPUT

de George Anca

s-a conceput posibilitatea

de a se prelungi viața

individului la infinit

ideea de a învinge moartea

bântuie mai mult

de un creier de savant

ceea ce n-a fost posibil

în două-trei sute de ani

va deveni în mii de secole

imaginațiile fantastice

ale magiei și poveștilor

sunt ferecate în știința viitorului

tot trecutul este doar începutul

unui început tot ce este și a fost

nu este decât crepusculul aurorei

credința religioasă și utopia

sunt față de rațiune și simțuri

exact ca văzul față de pipăit

raza de acțiune a văzului

fiind infinit mai mare

decât cea a pipăitului

a crede este a vedea în timp

a ști e a vedea în spațiu

a crede a vedea ce va fi

a nu crede în Dumnezeu

este a împiedica realizarea

destinelor umane

umanitatea crește

în măsura în care crede

credința îi determină creșterea

lumea se poate răci sorii să se stingă

dar este vorba de a menține înăuntrul

nostru ceva ce nu poate pieri

sângele și pasiunea existenței noastre

au fost reprezentate în perioada carboniferă

prin ceva cu sânge rece și piele vâscoasă

e posibil să fie nu e posibil să fie

se întâplă să fie nu se întâmplă să fie

nu e imposibil să fie e imposibil să fie

nu e necesar să fie e necesar să fie

e posibil să nu fie nu e posibil să nu fie

se întîmplă să nu fie nu se întâmplă să nu fie

nu e imposibil să nu fie e imposibil să nu fie

nu e necesar să nu fie e necesar să nu fie

schema imposibilului o vom afla cu voia domnului

vai fiul meu vai fiul meu pe cruce

piele fandată sub piroane

vai fiul meu tu prunc de lapte

cruce de unire între creație și Dumnezeu

rugul aprins al isihiei pocăință înveselitoare

alegerea cea bună secerișul peștii de taină

lăudată de mamele cu prunci

de cei care nu au pe nimeni pe lume

în mijlocul iernii în zilele de vară

mințile celor fără de minți le întregești

sănătate demonizaților le dăruiești

pe neînțelepți prea înțelepți îi arăți

nu ne-ai părăsit în timpurile cele grele

în toată vremea ne spui eu sunt cu voi

nu ne lași să fim munciți de diavoli

mărirea fecioarelor apărarea văduvelor

mângâierea orfanilor veșmântul celor goi

veselia celor întristați bucuria celor scârbiți

creștinilor locuința ai cercetat

cu mila ta pământul l-ai umbrit

îți pleci genunchii spre încoronare

izbăvești ochii noștri de veșnica tânguire

potolești dreapta mânie a lui Dumnezeu

destrami necazurile noastre cele vrmelmice

ai surpat idolii ai sădit credința

ai izgonit necredincioșii ți-ai ales grădina

locului acestuia darul tău l-ai făgăduit

zeii au sădit în om

tot ce era necesar

spre a nu se prăbuși

sortite să dispară trupurile

în materia universalî amintirile

în nemărginirea timpului

te-ai îmbarcat ai plutit

pe mare ai coborât

pe țărm debarcă

dacă ai plutit către o altă viață

nici acolo nu lipsește

o providență divină

doctrina imitației dirijată

cu mână mângâietoare și ucigașă

contra lui Homer a tragicilor și a pictorilor

ne sculptăm sufletele

după imaginea sufletelor

respirând în personaje

suntem moderni nu

antici suntem francezi nu

greci sau romani

a inventa pare a recunoaște

o arie în căderea

monotonă a picurilor

mic templu

fiecărei chestiuni

stelă fiecărei enigme

teoriile unui artist

îl seduc să iubească ce nu iubește

și să nu iubească ce iubește

ce-n buclă sorb vasilian

de-o mesă pastor Singapore

sorbi-om castorului nor

s-ar răsfira meridian

ca-n ziua altui penteleu

ne-om închina lui Dumnezeu

virtuti franciscane

virtuti franciscane doar în
renuntarea darul mantiei
evanghelizarea pãsãrilor

sper s-o mai ascultãm curând pe signora
putin probabil deoarece signora
a murit azi-dimineatã exact la ora douã.

uneltiserã împotriva intereselor noastre
si-si îndepliniserã misiunea lor
altfel decât hotãrâse votul vostru

integrate într-un scenario crestin
numeroase traditii arhaice
îsi dobândeau propria lor rãzbunare

maturarea mineralelor
transmutarea metalelor
elixirul obligatia secretului

stie sã asculte
ceea ce se aflã de fatã
poate vorbi dacã este rostitorul

îndeplinindu-ti menirea clipei de fatã
pãstrând partea divinã existentã în tine
vei trãi ca un om fericit

priveste toate activitãtile ca un bãrbat
ca un om ca un cetãtean
ca o fiintã hãrãzitã mortii

caracter neloial
caracter de sarlatan
caracter tiranic

roteste-ti gândul asupra vremurilor
lui Traian toate vor fi la fel
si s-a stins totusi si aceastã generatie

ignobil nobil lerui
scoburi scorburi lustrale
palma tãlpii traforatã

ideea generalã este separatã
de orice existentã individualã
si nu comportã altã expresie decât cuvântul

în cer se diviniza lumina trãznetul
pe pãmânt apele subterane
noptile astronomice

înteleg foarte bine
spune Dumnezeu
vã faceti examenul de constiintã

lãsati-mã sã-mi fac meseria
pãcatele vã sunt atât de pretioase
a le comemora cu un sort de pietate

bieti imitatori pe invers
puneti-vã seara jerbele
pãcatelor de peste zi

vã gânditi mai mult la pãcate
gândi-v-ati a nu le comite
când încã nu le-ati comis

în pragul bisericii
uiti tina
nu te uiti la picioare

nu inimã nu privire nu voce
decât pentru altar
pentru trupul lui Iisus

si amintirea si asteptarea
trupului lui Iisus sunt de ajuns
ca tina sã nu fi trecut pragul

a nu se vorbi de tinã
a-i transporta memoria
e a transporta însãsi tina în templu

oaspeti îmi sunteti zice Dumnezeu
eu sunt Dumnezeul oaspetilor
copii ai mei veniti în noaptea mea

faceti-vã examenul de constiintã
dar si vã
stergeti picioarele

dus ieri bãiete
gând pe mâine
ieri nemântuit poate mâine

nu e târziu a ispãsi
e târziu a comite
a fi comis

se vorbeste zice Dumnezeu
de imitatia lui Iisus Hristos
imitatia fiului meu de cãtre oameni

a nu se uita cã fiul meu
începuse prin aceastã
singularã imitatie a omului

singular fidelã pânã la
identitatea perfectã imitând
a se naste a suferi a trãi a muri

nu iubesc pe cel
ce stie mai bine ca mine
ce voi face mâine

nu iubesc spune Dumnezeu
pe cel ce nu mi se încrede mã vedeti
punând capcane ca un rege barbar

sunt bun crestin zice Dumnezeu
credeti cã m-as amuza a vã
surprinde ca un asasin de noapte

eu sunt tatãl lor zice Dumnezeu
si fiul meu le-a spus
le sunt judecãtor mai ales tatã

ei sunt fratii fiului meu
barierã între ei si mine
trei-patru cuvinte

îsi aruncase pe umãr mantaua
pãcatelor lumii siajul rugãciunilor
fãrã numãr în zile fãrã numãr

imensã flotã
de rugãciuni
sunt atacat

salvatã justitia pierdutã mizericordia
omul imposibil a se salva
nimic imposibil lui Dumnezeu

sactificetur nomen tuum
adveniat regnum tuum
fiat voluntas tua sicut in coelo et in terra


m-am jucat

m-am jucat ades cu omul
zice Dumnezeu ce mai joc
încã mai tremur

Dumnezeu juca a mântui
tremuram si eu
de a nu-l putea salva

el vrea sã piardã
eu vreau sã câstige
jucãm de-a cine pierde câstigã

le fac rãzboi
pentru a-i împiedica
sã piardã bãtãlia

îl prea sustin nu mai e liber
nu îl sustin cade
îi expun ori libertatea ori mântuirea

însumi sunt liber zice Dunnezeu
am creat omul dupã
chipul si asemãnarea mea

toate prosternãrile
nu valoreazã cât
îngenuncherea unui om liber

libertatea cuvântului
a fi lepros decât
sã cadã în pãcat

am creat libertatea omului
dupã chipul si asemãnarea
propriei mele originale libertãti

tremur de iubire
fiul meu a murit pentru ei
cum ei au murit pentru el

în orice familie spune Dumnezeu
existã un ultim nãscut
el e cel mai tandru

în vechiul testament
tatãl sfârseste
cãutându-si fiul si aflându-l

în noul testament
fiul nud sfârseste
venind sã-si afle tatãl

inocentã plinã experientã vidã
inocenta câstigã
experienta pierde

inocenta e tânãrã experienta bãtrânã
inocenta creste
experienta descreste

inocenta se naste experienta moare
inocenta stie
experienta nu stie

uite zice Dumnezeu
ce fac
din experienta voastrã

copii duceti-vã la scoalã
bãrbati la scoala vietii
la învãtat la dezvãtat

toatã istoria se joacã
de douã ori spune Dumnezeu
o datã în evreime o datã în creestinime

copilul se joacã de douã ori
o datã în Benjamin
o datã în copilul Iisus

nimic nu e mai frumos decât
un copil spunându-si
rugãciunea spune Dumnezeu

profetul vorbeste înainte
fiul meu în timpul sfintii dupã
eu vorbesc tot timpul

fericiti imaculatii pe cale
beati immaculati in via
va fi zis ce de sfinti ce de martiri

qui empti sunt de terra
vous voyez ce que nous
en avons fait dit Dieu

de teatru ave zile tinã
petrecerea pe verso
impietatã rãsfirare opus

moartea pãmântului produce apa
din moartea apei se iscã aer
focul se naste prin moartea aerului si invers

îti este sortit sã vietuiesti
la curtea împãrãteascã
si acolo se poate trãi cinstit

o reflectie

o reflectie-l fãcu pe Paul
sã fugã din situatia divinã de unde
contempla etaje de judecãti relative

atacã dumnezeii inamicilor
dar înainte descoperã-i
oamenii-si ascund dumnezeii veritabili

sunt situatii si idei
ce nu se pot preciza
fãrã a pieri noi sau ei

orice crimã tine de un vis
se vrea comisã
naste tot ce-i trebuie

toatã lumea asasineazã
o micã miscare secretã
un reflex asasin

privirea de-ar putea fecunda
mortii de-ar putea ucide
strãzi pline de cadavre si bortoase

printre reprezentatii
procurând satisfactii
executiile necesare

societatea prinde un criminal
si-l închide cinci ani
fãrã a gândi la al saselea

omul nu se poate sincer
nici vinde diavolului
nici dona lui Dumnezeu

ars ras pecetei script
din polilog necarte
nemai suflând lumânãrire

ideea de proprietate
ca si ideea de patrie
este inerentã omului

cum sã nege dreptul de proprietate infinitã
fãrã sã distrugã ceea ce a fãcut
esenta însãsi a proprietãtii

dar cum sã legitimezi dreptul sã se extindã
fãrã sã legitimezi dreptul de a ruina
si de a expropria o masã de semeni

bogãtiile sunt imaginea lui Dumnezeu
nu bogatul este imaginea lui Dumnezeu
Dumnezeu este imaginea bogatului

se simt oameni
au nevoie de oameni
singuri neoameni

o inexistentã pedepseste pe cei rãi
o multiplicare a existentei
recompeneazã pe cei buni

clarul nu rezistã
la angoasã formula
obscurã dã sperantã

sunt otrãvit
puteam avea ideea
acum zece ani

sã-mi fi clasat
propriile forme
sã gândesc în ele

dacã viata
avea un scop
n-ar mai fost viatã

ziua începe printr-o luminã
mai obscurã decât toatã noaptea
angoasa îmi e meserie

este în natura
ratiunii conducãtoare
sã se împace cu sine

iubeste neamul omenesc
urmeazã îndrumãrile divinitãtii
numai atomii constituie o realitate

este regesc sã faci
bine si sã auzi
cã esti vorbit de rãu

binele nu reprezintã
altceva decât
a salva si a fi salvat

aruncã-ti privirea asupra
drumului stelelor ca si cum
te-ai roti împreunã cu ele

altii au trecut în legendã
iar altii în clipa de fatã
si din legendã sunt stersi

nãscuti unul pentru altul
ori fã-le educatie
ori rabdã-i

cel care calcã vointa naturii umiversale
este lipsit de pietate
fatã de cea mai veche dintre divinitãti

aceastã divinitate se numeste adevãr
si este cauza primã
a tuturor adevãrurilor

piatra aruncatã în sus nu simte niciun rãu
când cade din nou pe pãmânt dupã cum
niciun bine când este înãltatã atât de sus

dacã au fãcut-o numai
pe eroii de tragedie nimeni
nu m-a condamnat sã-i imit

nu spera sã instaurezi
Republica lui Platon
ci cel mai mic lucru

cine ti-a spus oare cã zeii nu-si unesc
puterea lor cu oamenii pentru acele
lucruri care se gãsesc în tãria noastrã

cum as putea sã mã culc cu aceastã
femeie cum sã fac sã nu râvnesc
sã mã culc cu aceastã femeie

de nu mi-as pierde
copilasul de nu m-as
teme cã-l pierd

sã nu fie nevoie sã te
învinovãtesti cã nu te-ai asteptat
ca un astfel de om sã greseascã

tot ce ti se întâmplã a fost pregãtit
pentru tine încã din vecinicie
încã din infinitul timpului

termenul mãretie sufleteascã
reprezintã ridicarea pãrtii inteligente
deasupra frãmântãrilor

zeii nu doresc sã fie lingusiti
ci au în primul rând dorinta ca toate
fiintele rationale sã li se asemene

un pãianjen se mândreste
cã a vânat o muscã un om cã
un iepure altul cã o zglãvoacã

altul cã a vânat un porc mistret
altul cã vâneazã ursi
iar altul sarmati

voi spune universului cã vointa mea
este aceeasi cu a lui cã iubesc
împreunã cu el ceea ce-i place lui

dupã ce a împrãstiat în mitrã sãmânta
tatãl se retrage o altã cauza preia sãmânta
si astfel se zãmisleste copilul

în sfârsit vom rãsufla
usurati cã am scãpat
de acest pedagog cicãlitor

o fiintã rationalã
cuprinde cu întelegerea ei
renasterea periodicã a universului

nimic nu lezeazã cetãteanul
nãscut cetãtean
dacã nu prejudiciazã cetãtii

dupã tragedie a fost adusã pe scenã
comedia veche apoi comedia mijlocie
iar în cele din urmã comedia nouã

îngãdui ca partea mai divinã
din tine sã fie înfrântã
de partea muritoare

nu s-a nãscut încã un hot al liberului
arbitru sã se gãseascã o tehnicã
de acordare a consimtãmântului

sferã desãvârsit
rotundã mândrã
de surâzãtoarea ei statornicie


Turnavitu

Turnavitu
paraponisitu
n-ai gânditu

arrité ocara lumii englegé
afierosit isterit li-am jertfit
se zarifefseste se pudureste

punga nu-l embodisãste
sã nu fie strãnturos
întoarce bernevecii pã dos

antereu caftan din ziua lui Cefan
contes din zilele cui
în letopiseti nu-i

gingãsii d-epilepsii
ametãsc se slutãsc
afumã cu pene gene

nãbãdaica vine
biciu bun la sine
una sutã bine

nouãzãci la vine
saizãci la spati
c-o umple de sãnãtati

schimbarea costumatiei
împrumutã râsuri noi
vapori capritii teribilitate

tiganca vrãjitoare baba hârca
vârã în cazan doi drãcusori
si scoate un înger

primo comic
martor si bãtrân
si tatã nobil

sã mã tai
pus de
trei crai

cã nu-i bunã
de-o pricinã
îl aninã

de-mpãrãtesti heretisesti
logos facã
Marea Albã

voinic socaric
lângã dânsul
nu-ti tii râsul

veste
de rãsmiritã
cã este

balaur
scrâsni
strãsnicii

tunuri fumuri
trãznet pleznet
pãr din crestet

cântã sfântã
heruvimeascã
îngereascã

neîbârzoiatã
se iveste
pupupãieste

dintru
aflate
cetate

urias
gustã
lãcustã

cãsi mese s-altare
zãifeturi s-ospete
la pãhãrele istete

alesi diresi
carte parte
pã hârtie sã fie

ahele mãsele
bere pãrere
ajutã sutã

a hãrtuire
doao mâni
duh în plãmâni

tâmplare ne
tâmpineze sã sã
scoale nescare

cu cale
neste dârdale
ha dã pã urmã

o nãtãrie
s-o ciocârlie
cha câr

Sânt-Ilie
sãgeatã aratã
în gãvãlie

corb mort
sãtana
astupându-si rana

câte stele
cu jele
ahastã nãpastã

dada Dumnezieu
sã-l ierte
sã sã certe

crestet sede
dã a crede
bine de tine

cumplite tintuite
satrã de vatrã
capete sparte

odinioarã
acum ocarã
om fi doarã

soi
cum el
în gunoi

întãleagã sagã
cu una cu doao
fãcuti din oao

antifoane
ce ti-e
Spiridoane

nu vedeti
perit-au
nu e tarã

o asinã
Sân-Spiridoane
sui cãlare

rãmãsãi
în viatã
vorbeatã

face
sfadã
dupã pradã

poate
zãuitându-si
de toate

îsi vor da seama de deosebirea
dintre comportamentul strãbunilor
si atitudinea acuzatului

pietatea fatã de zei
respectul fatã de pãrinti
dragostea de binele patriei

la cãderea noptii
porni cu barca
spre corabie

furisându-se pe portita aceea micã
fãrã sã simtã nicio strângere de inimã
în fata porturilor patriei pe care le pãrãsea

lipsite de apãrarea
la care avea
datoria sã vegheze

s-a dedat la rãspândirea stirilor false
prin fuga lui a dãunat societãtii
nu jurati strmbãtate cu mâna pe altar

au venit corãbii s-a aflat
cã cetatea noastrã
n-a cãzut pradã

este drept ca voi sã pedepsiti cu moartea
pe omul care n-a gãsit de cuviintã sã ia parte
la înmormântarea celor care au murit

pentru libertatea si salvarea poporului
acestia n-au avut parte de înmormântare legiuitã
în mãsura în care aceasta depindea de el

la alte popoare veti gãsi
în pietele publice ridicate
statui de atleti

la voi vedeti pe cele
ale strategilor învingãtori
si pe ale celor ce-au omorât tirani

dintre acele douã urne asezate în fata voastrã
una e a trãdãrii
si alta a salvãrii

voturile voastre
vor hotãrî sau ruina patriei
sau siguranta si fericirea ei

tara si arborii ei vã implorã
porturile arsenalele si zidurile
cetãtii vã cer stãruitor

templele si altarele vã roagã
fierbinte sã le veniti în ajutor
amintindu-vã crimele lui Leocrate

tors ploii
de afarã
a doua oarã

sculpturã topitã
ochi albastri
pas în-tors

învãtãtoarea
dându-ne nota
altei recunostinte

Paul va deveni
creatorul misterului
evreiesc

evreii au procurat Dumnezeu Tatãl
evreii schismatici Dumnezeu Fiul
si elenismul filosofic Sfântul Spirit

Fiul este de origine mixtã iudeo-elenic
pentru cã în el ideea de Mesia
a profetilor se reuneste cu Logos

aproximativa lor coincidentã
între opera lui Iisus si a sfântului Paul
si opera lui Cezar si a lui August

dorinta de iubire este un artificiu
prin care geniul speciei asigurã
continuitatea acesteia

omul a fost creat nu pentru
a se bucura de o fericire terestrã
ci pentru a îndeplini o misiune divinã

gândirea este sursã
de bucurie dar câte
bucurii nu tulburã ea

fericirea este cauza realã
a progresului dar nu îi este
nici scop nici rezultat

sinuciderile cresc în raport
direct cu progresul
civilizatiei si culturii

Jean Racine la Sibiu

o poalã de flamingo pe gust de nuc micesc
la tragerea pe gard cajunii
murind în a cui plasã
din peste neam te lasã

oui puisque je retrouve un ami si fidele
oui je viens dans son temple adorer l’Eternel
quoi tandis que Neron s’abandone

în soare racinian pe necitite
Sibiu cu paznic Tolstoi copilul întrebând
dar Jean Racine la rege de Alexandru când

albul zarzãrilor
galbenul cornilor
pantomima avatarului

sã vând rachiu unui paznic
semãnând cu Nicu Steinhard
el nu pãrea a-l fi bãut
poate familia poate Sibiul

n-am sã cer alte daune
decât tot pe mama si paznicul
sã refacem târgul
sã ne întrebãm si altceva

mama era Elisabeta

surori de ocazie iesire din singurãtate
Tavi Ghibu îsi pierduse vocea m-a luat
sã-l vorbesc de nu kairos ne-am dus
si la Plãmãdealã paznicul maicilor

i-am dat imperiul lui Horia Stamatu
mai doriti ziarul Tolstoi gratuit
ce de rusi în Sinaia Benedetto

Societatea Tolstoi nu s-a mai prezentat
nici în casa Micescu nici la subsol
dând spre Podul Mincinosilor
a vedea orasul ca pe rãzboi

voiati aici dar vã coceati
paznicul scormoneste cu ochii
un kairos de când nu voi mai fi
ori încã nu-mi permiteam sã fiu

toti ne ocupãm cu acelasi lucru
fetele n-or fi de la patrimoniu
românce în Japonia s-au certat
cu rusii sã nu prãpãdim tot ce avem

în sus mai limpezi ape Gange
mama în ospiciu Tolstoi în Roma
paznicul cur în cur cu Tolstoi
care cu care Gheorghieni

un bunã ziua de la paznicul controlor
un pic exhibitionist de n-oi fi ratat-o
pe mama nevorbind cu ea pe-asa tot
povestitã o viatã chiar fãrã China

minus 29 cald în hale pãturi de rãzboi
femeile mai sensibile dar aveau grijã
veneau cu marmide de ceai si ele
puneau mîinile sã se încãlzeascã

al singurãtãtii de voie în
nerecunoasterea armonicei
de unde sã te lãmuresti lamurã
pe neverde cine nu ne pierde

al treilea tunel si-as mai cãuta
penitele muririi dintr-un scris
urcasei o iei iar la vale
nu esti drumul spre Bergen

lacuri nu sunt lacrimae rerum
de când nu mai invidiasem copacii
neconstruitã coadã de Transilvanie
urâtul cãlãtor în persoana mea

voi scrie pe dosul patrimoniilor
departe fiindu-mi tu din partea cealaltã
de unde venisem amândoi acum singur
paznicul în centrul tãranilor

cunoscându-i îi manipuleazã cu orasul
Fãgãras pe Olt si Radu Negru
în cinematograf cu Muntean
varã era ori asteptãtoarea

laudã vajnicei corporalitãti transilvane
download ronii coloraturã du-te
pânã nu te-ai întors bidinea
Ricã sã te cânte descânte

somnul paznicului Tolstoi
în Sibiu o noapte de apoi
pe pojghita haitei de copoi

zgaibã de bust
pe protopop Cioran
sistem de alarmã
la casa Goga

s-o dus în sus
trebe sã vinã
ui mãi cãlca-te-ai
una am prins

pe Valea Caselor Senelor
dumbrava mamei somnului
malaria din altã viatã
nu mai tot face atâta praf

Mãiastra lui Brâncusi îl speriase
si India mea de sapte ani
as fi zis ce-as fi zis
paznicului strategic

scrisul muzeu vizibilitate orbeniei
paznicul Nitelostoi muzeolog
un milion de oameni un milion de copaci
sunt mândru de paznicul personaj

asta ne-o fi soarta unora sã ne
enervãm preopinentul când nici
nevoie unul de altul n-am avea
alta decât sã ne coalizãm contra noastrã

nici în dodii
nici în India
în Sibiu cu
pazã cãlare

impulsul
mortilor
opozitivi
paznicul

plictisul
cetitorului
externist
culturist

textul
neamtului
fãrã
Cioran

frig luminos
numai pânze
bastioanele
de pe Cibin

povestea paznicului Tolstoi
mort si înviat mama
iehovistã dupã asemãnare
din tren în ambigen

Georges din Rennes rinichi
pitesteanca aer închis
trofee masca mea a înverzit sus
cu ea ceas albit în floare
pe câte ne-or nimeri si cine
azi sã scãpãm ghiort m-a
înghitit m-a braconat din
spate suntem ubicue vrem
sã murim vânate spre
lauda noastrã a ochiului
si penei amestec de crimã
si eliberare la alegere
n-om fi vânat din nastere
ne-om vâna om uzurpa
fiarele cãprioarele sub
mascã poligon ne drãmuim
sub Fuji prin Sibiu
dupã ce plecarã vânãtorii
am delegat si dintre noi
sã ne termine ne-am
mai decimat si însine cã
nu zice natii alea pe
cãutate cu jurii gale
cum nu ne dorim decât sã
fim vânati peste rând
sã scãpãm de nedreptatea
singura e vânãtoare
ne împuscã trebuitorii
ne lasã si în viatã vai
cât sã-i rontãim

simplul instinct de a te lãsa fârsit
fârsind câte un pic dacã te si
redistribui în alt animal avatar
îngurgitate clante ce-oti zice
muzicã stiutã plictisul îl vãd
în dreapta mea mã duc la
catedralã înaintez spre sfinti
voi si intra catapeteasma
sã mã împuste în post pregãtit
cu dulcele în mãruntaie
cerul sã ne vâneze în el
stingându-ne un balet
vânãtoresc animale
vânând mãsti pe oameni
nemascati îmblânzitori

voi ce suflet
crãuniti
spre Tiresias
între coloane

paznicii
în linie
la temelia
vânãtorii

mãturã
cadavrele
mãstilor
garoiule

când si
ibsenienii
ni se mascarã
sã piarã

doar paznicul
acum la Astra
c-a fost si domnu’
presedinte

în miezul
zilei
sã rãmânem
restaurare

dharma
lentoarea
contemplãrii
de paznic

recunoastere
din tinerete
din India
si retro

cobori
avatar
muntii
mai repede

mama si
paznicul
ne mai putem
pierde

omul
se ridicã
pe vârfuri
degeaba

paznicul
i-a fost
client
la tuicã

musca
pe perete
bãieti
si fete

dusi
întorsi
brâncusieni
în Gorj

paznic
Tolstoi
rachiu
în buduroi

lemurian
alexandrin
Jean
Racine

pe tale pe hududoi
sã vã faceti trei din doi
meargã moara pe mãlai
l’al botezului alai
din Pârcioagã doi si gemeni
cu noi sã ni te asemeni
uite sorã mielele
în copaci nuielele
nu le mânce Pastele
ci le cânte broastele

vom trage-n jos pe mal frumos
a te distra pânã la os
din mos strãos a-ti vorovi
de mortii ce au fost si vii
nu te mãnânc nu sorb adânc
mi-e mutã saua de oblânc
sã nu întârzii pe Izlaz
când va seca spre tãu si iaz
ne vom încrucisa cuvinte
cum face-o natie pe dinte
pendinte nu s-o mai uza
de Cuza nu te-oi meduza
n-am temã torpilatã bine-ar poc
pe drumul lui Ulise-n iad pe foc
azi mã uitai nemuritoare
în porci nemaitransformatoare
cum as traduce ca spãlãri
pe râu masinile cãlãri
am rânduit pãrintosie
în postul si cu voiosie
ba tocmai trist a o lua
mai razna ca la mama mea
a renunta a reveriei
douã imaculãri Mariei

harfa d’Orfeu
apãsatã de smeu
cumsecade
ne dãm bade
pe voi înverziti
printre veveriti
pãgâna cu ochi mari
mãiastrã indorari
am si vorbit asearã
cum ajungeam în garã
pe senzationale
brãtãri bumerangale
cum hotul dintre gratii
aratã spre Istrati
scris pe mormânt Brâncusi
cosonii în arcus
n-as divulga în prozã
rãzboiul de o rozã

quoi tandis que Neron s’abandonne au sommeil
faut-il que vous veniez attendre son reveil?


mai putem

mai putem noi încã sã fim crestini
nu numai cã putem dar nu putem
sub pedeapsã cu moartea sã nu fim

neantul iatã ce mã otrãveste nu este
si deodatã îmi spune iatã-mã
oribila fatã a ceea ce nu este

Dumnezeu permite ca natiunile
sã se pedepseascã unele pe altele
pentru dispretul cu care ele l-au tratat
oamenii sunt cei care fac zeii
si le împrumutã vesmintele lor
vocea lor si formele lor

fericirea în libertatea de a-si pierde dusmanii
de a-i ruina, de a-i izgoni
de a-i fi pedepsit la moarte

reuni un mare numãr de muzicieni
si dãdu foc corãbiilor
în sunetul instrumentelor
senatul a ordonat construirea unui templu
pentru Venus Verticordia
Venus care întoarce inimile spre bine.


nici artã divinã nici stiintã umanã
sunt niste impudenti
pe care îi apasã foamea

acest infern nu este decât o inventie a poetilor
moartea ne redã linistii somnului
de care ne bucurãm înaintea nasterii

acum îndurãm clamitãtile unei pãci lungi
mai redutabilã decât spada
lumea învinsã ne dã viciile sale

aceastã umilire voluntarã a lui Cezar
nu este ea un vag si îndepãrtat ecou care
aminteste umilirea omului de pe cruce

monoteismul primitiv în cetate
politeismul în imperiu necentru
se transformã în scepticism ateu

lui Cezar August
fiul al zeului
Iulius Cezar

în toate aceste spectacole era vorba
mai ales de aceste probleme
ale celeilalte vieti
aceastã persistentã a vietii aceastã
existentã a celuilalt mormânt
misterele le arãtau

nu teologii nu filosofii erau
agenti sincretismului religios
roman ci soldatii

Capitoliul
o capelã
a lui Isis

cã Jupiter
impunea
abstinente

Pretextatus
hierofant
al lui Hecate

a primit
botezul sângelui
lui Mithra

din unirea sacrã a Persefonei
si a tatãlui ei Zeus
se naste Dionysios-Zagreus

suferintele si învierea lui Zagreus
ca o promisiune de imortalitate
preafericitã dupã suferintele vietii

din mitul lui Zagreus
doctrina pãcatului
originar si a mântuirii

titanii ucigasi ai
lui Zagreus sunt
strãmosii umanitãtii

Zeus îi trãzneste si
din cenusa lor
au iesit primii oameni

umanitatea
pângãritã
prin vechea crimã