Cătălin Afrasinei
în genere
marii duhovnici apar în conştiinţa
celor care i-au cunoscut în momente exemplare
îmi revine-mi minte o întâmplare bivolară cu alina
alina avea gura mutată cam înspre ureche
& atinsese performanţa tantra-yoga a şamaniştilor
proaspăt căsătorită erotomană
pregătindu-se mereu de un alt bărbat
ca şi cum toţi demonii cărnii
i-ar fi cucerit sufletul pe mult
mult timp cu sau fără voia ei
părintele galeriu era însă un foarte bun prieten cu sfinţii
cu sfântul ioan din kronstadt fericitul ioan maximovici
serafim de sarov
şi mai ales cu sfântul conon
care atunci când avea ceva important de făcut
îi chema la sine
poroncindu-le
,,drăguţilor demoni
azi avem ceva de arat
de semănat mai pe urmă de cules’’
aşa încât
,,sfinte conone
te rog îndreaptă guriţa alinei ca să se poată pupa
cum a lăsat-o dumnezeu’’
într-o seară pe trinitas de curând am revăzut-o
pe
alina
soţie de jandarm
în biserica sf. silvestru
exact în locul în care se vindecase
în dreapta lângă icoana sf. împăraţi constantin şi elena
dacă memoria nu mi s-a-ntunecat prea devreme
cu băiatul probabil al ei pe genunchi
de seama lui ioan-cosmin
aventura dumnezeiască a mea
a început în urma stăruinţelor
alor mei
de a lua drumul cărţii
,,ochii & cartea’’
fiind butada preferată a mamei
(costel diaconu emil & restul ştiu mai multe despre mine
ca mine)
căreia ca s-o conving de luni până sâmbătă seara pe la 19
trebuia să-i povestesc cărţile citite în dauna vieţii
personale a visului ori a notelor
cam până pe la 19.45
după ce gheorghe minoiu dădea legătura lui ion ghiţulescu
pe-atunci ,,u craiova’’ bătea cam totul cu 6-0
(recent am auzit că e prin liga a şasea
dacă va mai fi existând)
mama afla cât mai mesteca ea mămăliga că progenitura-i
marele scriitor de lungi scrisori către o fată blondă cu doi
ochi albaştri
că eu deja fusesem pe şapte-opt continente
love story
–n toată regula
mai - mai să plesnească sentimentul ca biciul pe caii
strămoşilor
niciodată luaţi în calcul la o eventuală restitutio in
integrum
şi e lesne de-nţeles de ce nu ni s-a mai dat nimic înapoi
din tot ceea ce au avut noi megieşii medievali moldoveni
este foarte just
eram direct anaximenesheraclitplatontotulcampânăspreeleaţi
TOŢI AU MURIT
& niciodată
nu l-am rugat cu adevărat pe părintele galeriu
să se roage el şi cu sfîntul conon
în lumina neînserată
lumină lină
palamită
pentru redobândirea demnităţii pierdute
sau pentru altceva
mi-amintesc că într-o duminică ploioasă
cum nu erau prea mulţi enoriaşi în biserică
vrăjmaşii o umpluseră cam până la refuz
părintele galeriu i-a zărit de departe
imperial ca justinian
în hainele lui albe ca zăpada predicându-le
arătându-le unde le este locul
nici nu începuse prea bine
şi după ce luaseră poziţia de start
plecau spre acolo
unde nu ştie nimeni să răspundă
care este locul acela sau la treburile sfântului conon
,,să nu-i deranjăm prea mult pe fiii lui Dumnezeu’’
& demonii plecau ruşinaţi de rugina păcatului
înţelepţiţi hotărâţi să nu se mai întoarcă
personal nu i-am mai văzut decât la insistenţa păcatului
leninist masturbatoriu
titlul de mai sus se datorează unei scrisori din poona
india
pe care o avem pusă la înălţime
în turla bisericii
într-o carte despre voroneţ
iscălită petru comarnescu
gabriel clopotarul sfânt părinte acum ar putea să predice
mai multe
după utrenie sub clopotul cel mare al lui rubliov
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu