ţara de dincolo

Cătălin Afrasinei

încet - încet

cuvintele barbare şi stările de asediu mă părăsesc

doar furia valurilor eveline izbindu-se de ţărm

potoleşte spiritul de ivoriu pentru cât timp însă

imaginea albă a valului despicat

de clonţul metalic al condorului

va dăinui printre cei care nu au învăţat

felul în care creşte şi descreşte

un imperiu de gânduri

mi-l imaginez pe titu maiorescu

venit să-l potolească pe eminescu

pe strada plantelor nu existau valuri

ci doar simboluri masonice inima pulsează

ca după o mare ascensiune venele ţin

în spate sângele altui neam clocotitor

cucerind nimicnicia de la pelasgi înainte

nu mai accepţi nicio simbrie

ai fost făcut pentru ţara de dincolo

încet-încet

aceasta se mută în tine

şi n-ai mai vrea să te părăsească

în viaţă fiind pe un soclu predestinat

nedorit în ruptul capului pregătit

de moartea hiperboreică neînfăptuitele atice

nu te lasă s-adormi & furia oceanului

nu mai potoleşte setea & e timpul înălţimilor

& al adâncurilor abisale vremea când trebuie

să tragi totul după tine supersonic nici tu

nu ştii prea bine de ce

& pentru cine vrei să mori necrucificat

cum ţi-ai fi dorit paulinic în adolescenţa de fum

tot ceea ce este domestic pare să ucidă

vid al pietrei vinete

abis al rănilor nemângâiate

nemărginire a revelaţiei primordiale

expresie barbară îmblânzind neantul

încuindu-l şi-l descuindu-l cu iarba fiarelor

nu vă apropiaţi prea mult de retorica luptei

în fiecare leu tolănit doarme un arhanghel

cu sabia tocită de sângele prelins din

sfânta icoană scoasă din sala de clasă

pentru dreptul la egalitate al zeilor în de ei

din păcate nu este aşa domnule eliade

părerea mea este părerea bătrânilor de demult

cei care au văzut cum sfintele icoane nu pier

la nevoie merg singure pe ape - n

neinterpretabilă uriaşa slavă-mpărătească

în fiecare vultur coboară un cer de stele albăstrii

în fiecare cal negru paşte o revoluţie

începută zinic de la şapte dimineaţa

suntem atâta de aproape de moarte

încât nici nu mai contează când

am pornit pe cărarea tainică

cum a spus mama mea decuseară

eu m-am născut numai şi numai

pentru a-l preaslăvi pe tolstoi

pentru cine s-a rostit răspicat

adevărul de pară & foc

săvârşitu-s-a