Grădina

Liliana Zaharia

14.XI.2014

Nu e greu

Nu e greu să faci grădină,

dacă ai un meșter bun.

Însă, dacă n-ai lumină,

cum vezi capătul de drum?

Te blochezi la intersecții,

sau prin cine știe ce coclau,

și ajungi, prin introspecții,

să cazi de-unde alții stau

pe un scaun de grădină,

sau din altul, mai de soi

dacă lumea e haină,

o s-ajungem vai de noi.

Fiindcă viața e parșivă

și dacă nu ai un țel

te trezești cu o misivă

de la Londra sau Brussel.

Care-ți spune cum să joci,

sau să cânți chiar de n-ai chef

deși simți că te sufoci,

tu tot coși la un gherghef.

Ce ar fi, cu demnitate,

Capul să-ți înalți în lume,

să dai la o parte toate

și să te mai lași de glume?

Să-ți croiești drumul sub astre

cum te-au învățat străbunii.

Și să crești cu demnitate,

să-ți câștigi respectul lumii.

Și să faci țara grădină,

pentru tine, pentru frate.

Cei cu inima română,

lăsați la o parte toate.

Și gândiți-vă că mâine,

când copiii-or întreba:

-Ce-ați făcut în astă țară?

Ce ne-ați lăsat voi din ea?

Ce-o să le răspundeți oare?

Capu-n jos o să-l plecați?

Sau o să priviți spre soare

și-n genunchi vă închinați

să ne-ajute Dumnezeu

să făcem din astă țară

colț de rai zâmbind mereu

spre o dulce primăvară.