Editura eLiteratura din Bucureşti a publicat pe 30 ianuarie 2016 romanul
memorialistic "Ascultă-ţi gândul şi împlineşte-ţi visele!", semnat de
Ionuţ Caragea.
Prefaţa romanului îi aparţine criticului literar Al. Cistelecan. Coperta a fost
realizată de Leo Orman. Ilustraţia copertei: 19 decembrie 2009: Montréal –
vedere din Hampstead Tower, etajul 22; fotografie de Ionuţ Caragea. Romanul se
poate comanda de la editura eLiteratura (e-mail: office@epublishers.info sau
tel: 0722 156 408), iar în curând va fi disponibil în librării (Eminescu,
Elefant etc.). Fragmente din roman şi alte informaţii:
Fragmentele de pe coperta a
IV-a:
„Ascultă-ţi gândul şi împlineşte-ţi visele!” este un roman autobiografic în
care sunt incluse evenimentele normale şi „paranormale” care m-au ajutat să-mi
găsesc drumul în viaţă şi au contribuit la formarea mea ca poet. Rolul cel mai
important în această carte îl deţine „Gândul meu”, o entitate care mi-a oferit
indicii preţioase, călăuzindu-mă în momentele de rătăcire şi salvându-mă de
nenumărate ori în confruntarea cu bolile, singurătatea şi moartea. Consider că
cititorii pot trage învăţăminte folositoare de pe urma experienţelor mele şi se
pot identifica uşor cu personajele principale, fiind vorba, la urma urmelor, de
sentimente autentice şi gânduri pe care le poate avea orişicine. Cred că pentru
noi toţi se poate întâmpla un miracol atunci când suntem atenţi şi receptivi la
ceea ce ni se comunică la nivel subtil, atât din exterior, cât şi din interior.
Nu trebuie decât să ne punem mereu întrebări, să căutăm soluţii înspre binele
nostru şi al celorlalţi, iar răspunsurile nu vor întârzia să apară. (Ionuţ
Caragea)
Ascultă-ţi gândul şi împlineşte-ţi visele! – cum se numeşte cartea de faţă
– e o reconstrucţie biografică scrupuloasă, asistată de o memorie acută,
aproape de verva detaliilor şi a preciziei, şi proiectată în convenţia unui
dialog introspectiv, un fel de divan, doar că nu al sufletului cu trupul, ci al
poetului cu propria conştiinţă (sau, cum zice autorul, cu propriul ”gînd” ca
daimon). (...) E o confesiune de sine cu miză decisivă pe ”sinceritate”, pe
acurateţea concretă a peripeţiilor şi pe interpretarea lor în orizontul unui
destin. Ionuţ Caragea îşi retrăieşte scriptural biografia, nu doar şi-o
reaminteşte, în sensul că plonjonul în amintire e atît de adînc şi de ”imediat”
încît pasajele reamintite par de-a dreptul retrăite. (...) Dialogul
autobiografic e presărat cu salturi în poezie, dar aceste intercalări de poeme
nu şi-au propus să fie o antologie ilustrativă pentru drumul parcurs de Ionuţ
Caragea; ele se produc acolo unde temperatura afectivă a discursului anamnetic
şi introspectiv pus pe două voci se ridică şi e nevoie de o sublimare a lui.
(...) Aşadar, de la suferinţă la extaz, de la angoasă la iluminare şi de la
elegie la imn ar fi drumul pozitiv şi exemplar al poeziei. În orice caz, Ionuţ
Caragea pe el merge. (Al. Cistelecan)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu