Robert Ficheux, omul căruia
România îi datorează graniţele de azi - 117 ani de la naştere şi 10 de la
moarte.
Posted By: Sorin SimionPosted date: august 15,
2015In: Actualitate, Educaţie / ÎnvăţământNo CommentsRobert
Ficheux a fost unul dintre cei mai mari
geografi francezi, un foarte bun vorbitor de limbă română şi un mare prieten al
României. A fost, alături de celebrul lingvist suedez Alf Lombard, unul dintre
cei mai mari iubitori ai ţării noastre, de când existăm ca stat
"dodoloţ".
Iată câteva repere din biografia profesorului
Ficheux:Profesorul Ficheux, la aniversarea a 90 de ani de viaţă.
* Membru corespondent străin (1
iunie 1948) şi membru de onoare din străinătate (9 martie 1991) al Academiei
Române.
* Studii superioare la celebra Universitate
Sorbona, fiind licenţiat în istorie şi geografie (1919-1920).
* Încadrat, în urma recomandării lui Emmanuel
de Martonne (un alt nume ilustru al geografiei), la Institutul Francez de
înalte Studii din Bucureşti (1924-1927).
* Teză de doctorat cu un subiect privitor la
studiul geomorfologic al întregului masiv al Munţilor Apuseni.
* A revenit în România în anul 1932, devenind
secretar general al Institutului Francez din Bucureşti (până în 1935), apoi al
Misiunii Universitare Franceze în România.
* În 1935, la recomandarea lui Emil Racoviţă,
a fost numit succesor al lui George Vâlsan la Universitatea din Cluj-Napoca,
unde a predat geografia fizică, până în 1938, când s-a întors în Franţa.
* Între 1927 şi 1996 a publicat nu mai puţin
de 27 de cărţi, referitoare toate la România.
* Distins cu Ordinul Serviciul Credincios în
grad de Mare Ofiţer, de către preşedintele Emil Constantinescu, în 1997.Două
dintre cărţile lui Robert Ficheux le dau şi azi dureri de cap extremiştilor
unguri: "Les Motzi" (Moţii), apărută în 1942 şi "Roumains et
minorites ethniques en Transylvanie" (Români şi minorităţi etnice în
Transilvania), apărută în 1990.Profesorul Ficheux, în vizită la Teiuş (Alba),
în anii '80Acestui om, cvasinecunoscut marelui public, România şi românii îi
datorează enorm de mult. Practic, lui Robert Ficheux îi datorăm Marea Unire de
la 1918 şi existenţa ţării noastre între frontierele ei de azi. În loc de
explicaţiile cuvenite, citez aici un fragment dintr-un text scris de etnologul,
maestrul în arta culinară, publicistul şi scriitorul Radu Anton Roman, în urmă
cu mai bine de un deceniu în urmă, care explică şi lămureşte de ce-i suntem,
toţi, pe veci datori lui Robert Ficheux, mult mai bine decât o poate face un
simplu ziarist de la o foaie de judeţ:".Cine crede că Marea Unire s-a
datorat numai Adunării Româneşti de la Alba-Iulia din decembrie 1918 şi
intelectualităţii greco-catolice, are o viziune patriotic-idilică asupra
istoriei. Marile puteri victorioase, hotărîseră, destul de corect, să împartă
înfrântul si destrămatul Imperiu Austro-Ungar, după criteriile populaţiilor
majoritare. Aveau loc recensăminte, se făcuseră hărţi ale tuturor provinciilor
imperiale după naţionalităţi, se pregăteau infiinţarea de noi ţări şi frontiere.
Ungaria înaintase Parisului, unde aveau loc negocierile, hărţi ale
Transilvaniei, în care, zona montană, platourile locuite numai de români din
Maramureş, Oaş, Haţeg, Lăpuş, Apuseni, Năsăud etc. apăreau ca pustii, fiind
dincolo de (aşa-numita-n.r.) creastă militară, de ce se vedea din văile
accesibile. Într-o primă variantă, populaţia maghiară, aglomerată în oraşe
(acolo unde românilor le era interzis să se aşeze - n.r.) şi în satele de
cîmpie, apărea ca majoritară în Ardeal, cu consecinţele ce ar fi urmat de aici.
E meritul unor misiuni de geografi francezi, de-a fi urcat pe toate cărările
transilvane şi de-a fi inventariat şi anunţat existenţa unor numeroase
comunităţi române, acolo unde hărţile maghiare marcaseră pete albe, lucru ce a
contribuit determinant la decizia marilor puteri de la Trianon (prin care
Transilvania a revenit României - n.r.)".
Acele misiuni de geografi francezi, despre
care scria regretatul Radu Anton Roman, au fost conduse de geograful Robert
Ficheux. Dacă n-ar fi existat profesorul Ficheux, azi Transilvania ar fi fost
pământ
unguresc. Omul acesta, scria Roman,
"făcuse şi dăruise istorie şi geografie României".O Românie care, din
nefericire, l-a uitat de tot, după trecerea sa la cele veşnice, săvârşită acum
un deceniu. N-am auzit nicăieri să se organizeze măcar un simpozion sau o
adunare în memoria sa. Acum, cu prilejul aniversării a 117 ani de la naştere şi
a 10 ani de la moarte, încercăm să aducem modestul nostru omagiu personalităţii
lui Robert Ficheux, să povestim şi altora despre cine a fost şi cât de mult
bine ne-a făcut acest om, cu speranţa că anii ce vor veni şi, poate,
generaţiile de după noi, îl vor aşeza la locul ce i se cuvine în istoria
modernă a României.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu