Apararea lui Eminescu

Ben Todica

Guvernanţii noştri râd când le vorbesc de canonizarea lui Eminescu care a fost crucificat mai oribil decât Isus pentru dragostea lui pentru aproapele, pentru semenii săi şi neam. Nimeni nu a materializat mai bine mesajul Domnului în lucrările şi acţiunile sale decât Eminescu. Eu îl iubesc, îl respect şi îl apăr pentru că prin asta fac ce m-a învăţat Isus: îl mărturisesc pe Dumnezeu şi viaţa dăruită de El nouă, am încredere în El şi în dragostea Sa, nădăjduiesc întru El. În Australia, în 1980 când am sosit, am aflat respectul pe care îl au românii pentru marele poet, ţinându-l înrămat lângă cartea sfântă. Acest fapt poate fi auzit şi în filmul meu Sunetul Ţării Mele, realizat cu ocazia întâlniri scriitorului Vasile Andru cu elevii şcolii de limba română din Dandenong, Melbourne, în care o voce din clasă spune că românii îl ţin ca pe un sfânt lângă Biblie. Eu, cu puţinele mele instrumente, vorba lui Petre Ţutea “scule teologice” îl simt şi îmi apăr identitatea, identitatea mea şi a neamului meu, prin a-l cinsti pe poet ca pe un sfânt protector, prin întruparea iubirii lui pentru limbă şi neam, citindu-i versurile şi rugându-mă lui să ne ierte. Versurile sale îmi dau vigoare şi mă conduc tainic spre frumuseţea divină a creaţiei. Sunt aici ca să mă desăvârşesc precum Tatăl meu din ceruri. Nu-L mai pot trăda încă o dată - nu mă voi lepăda de El. Cum să renunţ la cel ce mi-a dat strălucire?