Ferghete - CA BUNĂOARĂ HOLDA RARĂ COMOARĂ

CA BUNĂOARĂ HOLDA RARĂ COMOARĂ

Lui Dan Şalapa

~*~

Tu scrii cu dragoste, Şalapa,
şi de poveste scrii, mesie a iubirii,

scrii priceput că eşti priceput
ca lumina zilei de început,
un lucru al lucrului bine făcut,
că eşti naşpa în scris,

proscris de al cuvântului sorelnic pragmatic paradis,

cu lumină din veşnicie născut într-a Domnului Grădină,
numită Românie pentru omul de omenie,
cu duh de adevăr, şi duh de viață,

ca un Aurel Vlaicu în văzduh,

Sfântă treime, în iubire cu înălțime şi profunzime,

botezat cu ascensiune de aur cenuşiu,

care se învredniceşte curat şi luminat ortodox,
să sfideze un paradox, să poarte un nume prin lume,
întru răsărit de soare artist pro-România Mare,

că-n profundul ei, cu tei înfloriți pe alei şi plopi fără soț,

patria, limba română de grai-rai,
în grai-de-plai,
ni-i cum nu-i alta cu îndemână,

frumoasă,
sprințară,
floare de colț rară,
în cazanie,

cântată pe mioritică şi carpatică vatră,
de comoară rară
şi de muzică populară,
de autentică, inedită valoare,

şi de succes artă, fără asemănare,
ca un soare întru răsărit a celui mai iubit,

ca fără să apună,

să rasară ca sara pe deal în dulce de doină,

pe strune de caval şi de vioară-primăvară,
ca odinioară,

când Herodot călarea prin grâne şi secară,
holde crescute până subsuoară,
peste coama calului, sub raza soarelui,
crescute bunăoară, în dragoste,

sălbatic fără silă,

din harnice mâni făuritoare de pâini,
trase-n adăpost,

artist pentru ziua de mâini şi de poimâini,
trase cu subiect şi predicat,
infinit, fără limite apropiat de obiect,
univers ca un poem suculent,

izvorât din intelect suculent,
izvor de viitor, prin vers,
şi de verb-proverb superb în clepsidra de nisip,

de domestic şi de câmp,
cu superb, în olimp de iubire cuprins,

ca un cerb în sprinteneală, şi superb
de rugăciuni,
pline de înțelepciuni,
în corola de lumini a lumii şi culmii minunii,
de floare albastră în plin sărut,

Brâncuşi, laudă de zestre sub cupolă,

a noastră,
magna cum laude la Poarta sărutului dat sub pălărie,
şi dacă ramuri bat în geam cu seninul destin ce-l am,
şi dacă o lume întreagă ştie
că va urma cu fast religios-luminos,

cu taină de cununie,
în cină, de căsătorie,
în omenesca cumetrie, desfăsurată frapant savant,
într-o florărie cu armonie,
în preaplin de simfonie florală,
dar, cine ce ştie, de ce iubire națională,

pe verticală,

cu orizont someşan,

cu spirit eminescian

raportat cu şcoala de dincolo de şcoală,

la înaltă şcoală universală?

~*~
Pavel Rătundeanu-Ferghete

12 mai 2019