REVARSAREA DARURILOR - MINILECTURĂ cu GÂND DE SEARĂ + FRUNZISUL

Pr. ALEX. STANCIULESCU BARDA

CANDELA

Parintele Arsenie Boca

Asa suntem noi în conditiile vietii acesteia: o candela cu untdelemn si fitil, dar înca neaprinsa.

Când ajungem la cunostinta a ceea ce suntem de fapt, ca avem o înrudire cu Dumnezeu, ca locuieste chiar în structura noastra spirituala, ca suntem în pragul liberei alegeri a unei conceptii de viata de care sa ne tina chiar de n-am fi pe placul lumii, atunci Dumnezeu aprinde candela si lumineaza toata viata noastra cu conceptia crestina despre lume si viata.

Obisnuit, conceptia crestina nu prea e dusa, nici chiar de credinciosi si nici chiar de cei ce o cunosc teologic destul de bine, pâna la finalitatea sa – mai pastrând si pentru egoism o buna parte de „viata”. Cu alte cuvinte, sunt putine exemplarele omenesti care îsi „risca” toata viata lor pentru Dumnezeu, pentru cauza lui în lume.

Parintele Arsenie Boca, Parintele Arsenie Boca – mare indrumator de suflete din secolul XX, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 67.

CULORILE CURCUBEULUI

Compozitorul Arvo Part

              Lumina alba contine toate culorile. Noi nu le observam. Numai prisma poate sa le descompuna si sa le faca sa apara. Prisma aceasta ar putea fi sufletul ascultatorului.

Compozitorul Arvo Part, Cantul inimii – puterea cuvantului si a muzicii (AP), traducere de Laura Marcean & Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 65.

F R U N Z I S U L

Sfantul Tihon din Zadonsk

             Vezi ca pomul îsi leapada iarna frunzisul sau, iar primavara, fiind încalzit de soare, îsi desface mugurii din nou. Multi oameni fac asemenea. Atunci când sunt rapusi de iarna, de frigul necazurilor si al nenorocirilor, ei îsi leapada poftele si parca se straduiesc sa se caiasca si sa le faca pe toate dupa buna placere a lui Dumnezeu. Însa atunci când îi încalzeste iarasi caldura bunastarii, acestia îsi dezleaga poftele ca mai înainte si, întocmai precum pomii îsi desfac frunzisul, ei iarasi înverzesc, se împodobesc si se desfata cu placerile lumesti. Asa sunt cei care atunci când îi loveste frigul unei boli, se caiesc si înceteaza a pacatui si fagaduiesc sa vietuiasca în cucernicie si sa-I slujeasca lui Dumnezeu, însa dupa ce se fac sanatosi, se întorc din nou la poftele si la faptele lor de mai înainte. Sa stii ca astfel de oameni nu sunt adevarati dreptslavitori crestini, ci doar niste fatarnici, întrucât adevaratii crestini ramân nestramutati în bunastare si în necazuri, în boala si în sanatate, în saracie si în bogatie, în defaimare si în cinstire, în slava si în umilinta, în robie si în libertate; oriunde si oricând ei se afla în pocainta si savârsesc roadele acesteia, iubindu-L pe Dumnezeu si slujind Lui. Aceste cugetari te îndeamna sa nu te asemeni celor amintiti mai sus, ci sa fii pururea statornic, în fericire si în nenorocire, sa te lepezi de poftele tale si sa faci voia Domnului. Iar daca esti si tu un astfel de om, atunci te povatuiesc sa te îndreptezi, pentru ca nu cumva, stând împreuna cu fatarnicii, sa auzi de la Hristos: „Nu va stiu pe voi de unde sunteti” (Luca 13, 25).

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 81.

RUGACIUNILE SFINTILOR

- Sfantul Ioan din Kronstadt

         Cât de real si de viu si L-au închipuit pe Dumnezeu Sfintii cei ce au alcatuit rugaciuni, prin Duhul Sfânt, pentru a ne fi calauza si noua. Cu câta înfiorare se rugau, dar si cu câta dragoste si speranta! În rugaciunile lor fiecare cuvânt parca rosteste: „Dumnezeu este cu noi!”. Dumnezeu este si cu voi, ne asculta fiecare cuvânt, ne vede fiecare gând, fiecare dorinta, nu trece cu vederea lacrimile noastre, nici un strop de lacrima.

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 95

SPIȚELE ROTII

Arhimandritul Sofronie Saharov

                   Fiecare are felul lui particular de viata, care nu seamana cu un altul, însa toti sunt condusi si sfârsesc în Dumnezeu, precum spitele unei roti se întâlnesc în centru.

Arhimandritul Sofronie Saharov, Cunosc un om in Hristos – Parintele Sofronie de la Essex, traducere de Pr. Serban Tica, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 337

REVARSAREA DARURILOR

Sfantul Tihon din Zadonsk

         Vezi ca geamul, pe lânga faptul ca primeste lumina în sine, o lasa pe aceasta sa intre si în odaie; sau soba se încalzeste nu doar pentru ea însasi, ci si pentru a te odihni pe tine. Acelasi lucru e cuprins si în alcatuirea trupului: ochii vad nu doar pentru ei, ci si pentru trupul întreg; urechile aud nu doar pentru ele însele, ci pentru tot trupul; narile nu doar pentru ele simt mirosul, ci pentru trupul întreg; stomacul nu primeste hrana doar pentru el, ci pentru tot trupul; mâinile lucreaza nu doar pentru sine, ci pentru trupul întreg; picioarele nu merg doar pentru ele, ci si pentru celelalte madulare. Acelasi lucru îl bagam de seama si la celelalte fapturi: soarele de pe cer nu straluceste numai siesi, ci pentru toata zidirea; norii nu tin apa întru ei, ci o revarsa pe pamânt; pamântul nu tine roadele în sine, ci le creste pentru toti. Asa sa cugeti si despre toate celelalte. Din acestea învatam ca din darurile pe care ni le da Dumnezeu noi trebuie sa împartim câte ceva si pentru folosinta aproapelui nostru, caci darurile Domnului sunt facute pentru toti îndeobste. Cel chibzuit trebuie sa-si foloseasca priceperea nu doar pentru sine, ci si spre trebuinta aproapelui sau, iar avutia trebuie sa-i slujeasca nu doar celui bogat, ci si altora. Asa sa facem si cu celelalte: acestea toate sunt talantii Domnului nostru, pentru care vom da raspuns înaintea Lui în ziua venirii Sale (Matei 25, 14-30). Caci toate pe care le avem nu sunt bunurile noastre, ci ale Domnului si ne sunt date de la Dumnezeu nu doar pentru noi însine, ci si pentru aproapele nostru. Iar daca cineva nu împarte celorlalti din bunatatile Domnului care i-au fost date lui, acela pacatuieste împotriva lui Dumnezeu, Care l-a umplut cu daruirile Sale, si pentru aceasta va fi chinuit în ziua Judecatii lui Hristos.

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 108.

OBOSEALA LA RUGACIUNE

Sfantul Ioan din Kronstadt

        Îi auzim pe unii spunând: rugaciunea ne oboseste repede. De ce oare? Fiindca nu-L aveti în fata ochilor mintii pe Domnul ca si când ar fi aievea. Priviti-L mereu cu ochii mintii si ai inimii si atunci veti putea sta la rugaciune toata noaptea si nu veti osteni. Ce spun, o noapte! Veti fi în stare sa stati trei zile si trei nopti la rând si nu veti obosi. Aduceti-va aminte de stâlpnici. Ei au stat multi ani la rând pe un stâlp, cu duh rugator, învingându-si trupul, cel care, ca si trupul tau, tragea spre lenevie. Iar tie ti se par grele câteva ceasuri de rugaciune, poate chiar unul singur!

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 111-112.

TU ÎNSUŢI VEI FI PRICINA MÂNTUIRII SAU OSÂNDIRII TALE.

          Să nu stai fără lucrare nici o clipă. În fiecare mo­ment să te cercetezi, să te supraveghezi pe tine însuţi, să vezi dacă eşti în regulă. Dacă eşti un monah silitor şi nevoitor, te vei cerce­ta pe tine însuţi să vezi cum ţi-ai petrecut ziua. Un bolnav nu este supravegheat numai de medic, ci şi el însuşi se cercetează pe sine, să vadă dacă merge spre mai bine sau nu cu acele medicamente pe care i le-a dat medicul. Nu stareţul te va urmări pas cu pas, ci tu însuţi trebuie să te urmăreşti pe tine însuţi. De multe ori l-am întrebat pe bătrânul Iosif cum a ajuns la această stare duhovnicească. Şi mi-a răspuns: „M-am adâncit foarte mult în cunoaşterea de sine. Ce eşti tu? Nici măcar un vierme nu eşti. Nimic. A venit harul, te-a ridicat şi ai devenit înger. A plecat harul, iarăşi te-ai întors la starea ta de mai-înainte. De tine depinde ca mintea ta să fie liniştită. Numai de tine depinde şi nu de ispititorul care vă atacă, nici de comportamentul împreună-nevoitorului vostru, al fratelui din obştea voastră. Tu însuţi vei fi pricina mân­tuirii sau osândirii tale. De tine depinde. Când tu îţi doreşti mântuirea şi te sileşti pe tine însuţi, le vei dobândi pe toate prin rugăciune”. 

Starețul Efrem Katunakiotul, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2004, pp. 203-204