Anunțul
mortuar și steagul funerar în bernă la scara F a blocului 333
Col.
(r) Alexandru Bochiş-Borşanu
06
Martie 2024
Ieri am fost vizitat de amicul meu Pepe Moceanu din
Barațca, fostul bun coleg într-ale dreptului care a moștenit o vie în Podgorie,
cu cramă cu tot și vinul în butoaie; știind încă de când eram tineri că sunt
hipotensiv, mă alimenta periodic cu cadarcă de Miniș, prevenind un atac de
cădere de tensiune periculoasă. Prieten adevărat! Uite și zilele acestea, joi
parcă, mi-a făcut vizita. Avea două recipiente de cinci litri, recuperate după
consumarea apei Perla Harghitei. Unul cu lichid gălbui de Fetească Regală iar
celălalt sânge de taur, Bikavér, cum ar zice unguru'.
Sună, urcă la cinci, îi deschid, ne salutăm, depune
greutățile și mă întreabă.
- Dumnezeu să-l hodinească! Dar cine e mortul de pe
scara voastră?
Îl privesc nedumirit, nu-i răspund, fiind ocupat cu
depozitarea recipientelor. Dar insistă. Pepe care era un vizitator frecvent îmi
cunoștea majoritatea vecinilor, mai ales că unii au gustat din licoarea lui
Bachus donată de el.
- Eu îl cunosc?
Că m-am uitat la poză și nu l-am recunoscut. Și apoi cu greutățile în
mână nu m-am aplecat să-i citesc numele de pe anunțul mortuar.
Atunci îmi pică fisa: drapelul în bernă și anunțul
mortuar produce efecte. Sigur nu e unicul întrebător, înseamnă că hotărârea
Asociației de Locatari de la scara F, care
semnalează evenimentul internațional regretabil a devenit public și
românilor.
- Pepe dragă - îi răspund - îți povestesc tot, după
face soția o cafea, că narativul e mai lung, inedit și posibil singular în
zonă. Ah! Eu poate degust produsul lichid. Și ies pe balcon să depun greutățile
aduse și să torn într-un canceu pentru degustare.
- Ești pregătit? Pepe dezinvolt pe fotoliu cu cana de
cafea la gură, nu răspunde la întrebarea mea. O privește pe soție, ce stătea să
vadă dacă mai e vreo comandă.
- Mulțumesc doamnă, bună, bună ! De Columbia ! Glumi
Pepe. Apoi către mine. Te ascult. Că la tine totul ori inedit, ori enigmatic
dacă nu, chiar tragic! Zi-i!
- Marți pe la două revin din oraș. Lejer, zâmbesc
zilei, îmi rezolvasem treburile. Intru în holul scării blocului și privesc spre
afișier. Era ceva nou. Mă apropii. Citesc:
„Anunț important: Ședință de urgență cu locatarii de
la scara F, azi la orele 18,30. Iar sub afiș cu majuscule: Atenție,se vor lua
decizii de mare importanță!”
Privesc afișul și mă gândesc să particip și eu măcar
să văd cum arată cei cinci sau șase proprietari noi care se mutaseră de curând,
adică în ultimii cinci ani. Eu, acum vreo douăzeci de ani, mi-am delegat
atribuțiile de proprietar și cap de familie soției pentru a participa ea la
ședințele de bloc. Motivul!? Refuzul de a adera la unul din grupările ce se
formase pe scară: unul de ingineri și altul de militari. Recunosc, fără
constrângere, că ulterior le-am băut vinul și la unii și la alții, dar în final
mi-am menținut neutralitatea. Au fost mai multe alegeri de președinte de scară
dar eu nu am participat. Acum e unul nou ales fost ofițer de grăniceri,
pensionar, care a adus multe
îmbunătățiri în administrarea imobilului. Nu e cazul să v-i le comunic.
Am și motivație. Soția nu-i acasă, așa voi justifica
prezența mea la ședință.
Deci, marți la ora 18,30 în holul mare, se adună lume.
Apare și colonelul Șandor Ilie președintele, despre care credeam că e ungur,
dar nu e. Când i-am grăit în limba lui Ady Endre, a negat că ar cunoaște acest
idiom, motivând parcă frustrat, că horthyștii care ocupase Maramureșul, la
naștere i-au maghiarizat numele din Alexiuk în Șandor. Am priceput, era
ucrainian. Acum a apărut îmbrăcat la costum cu cravată, iar surpriză pentru
mine, în partea stângă la gulerul hainei două decorații militare, deasupra cu o
panglică neagră semn de doliu. Anterior nu am avut cu el o comunicare prea
frecventă, nu socializam, mai ales după ce m-am lăsat de fumat și nu mai
cumpăram țigări Kent de la el la preț minimal, relațiile chiar s-au răcit
efectiv. Preocupări diferite.
Cum am zis, elegant, Șandor apare însoțit de un
individ, destul de bine îmbrăcat, așa între două vârste; nu știam de unde să-l
iau. Pe timpuri, participa la ședințele de bloc un delegat de la Primărie. În
democrație e autoguvernare! Ăsta părea cam sobru, precis o fi vreun politician
de vânează voturi. Alături de ei îl observ și pe avocatul Rareș Simescu, ce
părea a fi din grup. Afișul era inedit atrăgea, dovadă că și eu particip.
Primul care deschide ședința e colonelul Șandor
declamând:
- Stimați proprietari, stimați prieteni, trăim zile de
război datorită invaziei ilegale și neprovocate a Ucrainei libere și
independente de către Putin, dictatorul Rusiei, care pe lângă pierderile umane
din teatrul de operații a mai comis o crimă, despre care vă va vorbi Excelența
Sa domnul Karlson Popper, aici de față, privind condescendent spre individ,
diplomat la ambasada S.U.A. din București, de prezența căruia suntem onorați.
Stimate domnule Popper, Excelență, vă rog să ne luminați în legătură cu faptele
grave comise de dictatorul Putin. Președintele Șandor privea spre mister Popper
cu o mină spășită, de supus al acestui atlet al democrației, libertății și
păcii în lume.
Liniște. Se face vid în jurul lui Popper, românii de
la scara F îl acceptă, lumea admite că el e „trimisul” și ascultă; până și
avocatul Simescu sta aproape de el puțin în spate. Realizez ce urma. E liniște
de mormântare. Și deodată, Karlson ridică semeț capul și citind de pe o foaie,
cu glas baritonal și accent străin aproape strigă:
- Domnilor! Vă propun să păstrăm un minut de
reculegere în memoria luptătorului pentru libertate Aleksei Anatolievici
Navalnîi, ucis mișelește de dictatorul rus Putin.
Șoc! Câteva zumzete aproape perceptibile. Cei
patruzeci de proprietari luând o poziție verticală rigidă, cu capul plecat și
cu ochii în pământ, surprinși, nu scot o vorbă. Și eu mă alătur mulțimii, dar
sunt aproape șocat că la o scară de bloc se comemorează moartea unui militant
recunoscut de lumea liberă ca oponent al dictaturii instaurată de Putin din
Marea Rusie! Hai dom´le, nici chiar așa! Dar tac. În sinea mea eram surprins că
asemenea ceremonie se organizează la nivel de scară de bloc!
Apoi mister Popper sobru, urcat pe a treia treaptă a
scării de urcare, tușind sec, privind peste mulțime, întoarce fila și cu o
retorică patetică, evocă memoria luptătorului pentru democrație, care prin
sacrificiul de sine, neprecupețindu-și nici viața a militat împotriva
dictaturii putiniste, acest mare erou Aleksei Anatolievici Navalnîi… dar făcând
abuz de metafore inoportune sau comparații caduce din timpuri apuse ale luptei
marelui erou, involuntar subconștientul meu îmi deviază gândurile spre alte teme
tangente. Mă trezesc spre final. Lumea aplauda. Zâmbeam în sinea mea.
În finalul expunerii, oratorul marcat de tragedie,
mulțumește pentru prezență și personal domnului colonel Șandor. Acesta sensibil
aplaudă iar după el ne trezim și noi bătând frenetic din palme. Președintele
apreciază gestul și continuă cu propuneri.
- Domnilor proprietari pentru a marca regretul
uciderii acestui luptător pentru pace și democrație, ai aduce un omagiu, propun
să arborăm steagul negru de doliu în bernă și să afișam la intrare un anunț
mortuar tip cu fotografia defunctului. De acord?
Toată lumea ridică mâinile fiind pentru. Se aprobă. Ne
asigură că se va ocupa personal de sarcină. Apoi întrebând dacă mai are cineva
ceva de spus, eu, trezit din visare de aplauzele mulțimii mi se pare că ar mai
fi ceva și ridic mâna.
- Regret profund pierderea acestui luptător pentru
liberate și de aceea propun să fie dat un anunț mortuar la ziarele locale,
print sau online, ca semn de respect, pentru
a marca evenimentul iar populația locală să cunoască sacrificiul acestui
erou.
Se supune la vot propunerea mea care se aprobă în
unanimitate. Apoi rog ca domnul avocat Simescu să redacteze textul și formele
necesare. Nu sunt obiecțiuni. Nici chiar domnul avocat nu se opune. Ba chiar îi
deslușim pe buze un: de acord.
Îi povestesc toate acestea lui Pepe care se minunează,
râdem dar cam reținut de moment, eu mai pun în pahar din canceu lichid sângeriu
și trecem la altele. Oricum pentru poveste îl taxez cu alte două recipiente de
licoare din struguri. Nu se opune, doar că solicită să-l anunț când vasul
pentru fluide s-a umplut cu aer atmosferic.
Nu i-am povestit despre dezbaterile ulterioare ale
„ședinței de urgență” la care am participat cu câțiva locatari, fără președinte
și diplomați. Numai noi poporul. Ne-a invitat Nelu Dudaș de la patru la el, să
continuăm dezbaterile. Răspund invitației Crișan de la opt, Brădeanu de la unu
și eu de la cinci. Nelu are moșie la țară dar iarna revine la oraș, e mai
comod, dar aduce și produse specifice dealurilor din Țara Moților. Așa că, după
ce ne așezăm, scoate o pălincă veche de Hălmagiu, de caise, aromată, de aia de
cinci ștricuri, de se bea numai cu măsură. Toți eram cu ceva carte, știam ce se
petrece în lume. Primul atacat de Nelu am fost eu, care mă pretindeam că știu
de toate. Mă așteptam să fiu interogat de propunerea făcută.
- Măi vecine nu te știam că ești militant anti-Putin,
că te-a afectat atât de puternic crima împotriva disidentului rus! Privindu-mă
cu o mină ironică, ridicând din sprâncene, turna totuși pălinca în paharele de
mărimea unui degetar.
- Așa de conjunctură vecine. Dar să știi că nu s-a
stabilit cauza morții. Crima e crimă Nelule ! Se condamnă, ori unde s-a produs!
Motivez eu. Intervine Petre Crișan.
- Așa este, numai că și aici există discriminări, sau
cum să le zic! Crimele trebuie condamnate! Da! Mai ales cele politice și
autorii prinși, condamnați.
- I-a zi-mi una, o discriminare, când autorul prins nu
a fost condamnat. Petre mă privește ironic, crezând că glumesc sau întreb așa
să mă aflu în treabă.
- Nu cred că nu ați auzit de actul terorist comis la
Moscova asupra Dariei Dughina fiica politologului rus Alexander Dughin, de o
ucraineană; anchetatorii au declarat că uciderea a fost ordonată de Serviciile
de la Kiev, dar nu s-a făcut nici o vâlvă.
- Dar crima comisă de americani în timp de pace asupra
generalului iranian Soleimani, șeful forțelor de elită iraniene, nu-i tot
terorism? Ba da frate, plusă fostul vameș Brădeanu de la unu, cine l-a
regretat? Dimpotrivă, supușii unchiului Sam au aplaudat crima! Alta era dacă
murea pe front, în război. Ăsta e terorism de stat!
- Hai noroc, ridică paharul Nelu, se ridică și el în
picioare forțându-ne și pe noi. Să ne pice bine și să fim sănătoși, că noi
sigur nu cădem victime teroriștilor. Și dă pe gât paharul până la fund. Și
ceilalți îl imită. Fraților cine mai vrea, aici e sticla, să-și pună. Nu faceți
economie, că mai am - ne îmbie Nelu.
- Bună, măi, bună! Și întind mâna după sticlă, să-mi
mai pun un pahar. Că eu așa beau întotdeauna cu soț, motivez intervenția. Mă
imită și ceilalți.
- Sunt surprins ! V-am dat de pomană o țuică în
memoria lui Navalnîi, că români suntem, iar voi nu ați picurat măcar un strop
și pentru mort, că așa e datina la noi.
- Lasă măi Nelu, e de ajuns că purtăm doliu după.
Apropos! Câte zile ține?
- Trei zile după înmormântare, se arătă inițiat în
ceremonie Petre Crișan.
- Dar știe cineva cine a fost Navalnîi și în ce consta
opoziția față de Putin? Mă dau eu doct, privindu-i oarecum superior pe
comeseni. Știți sau vă zic eu?
- Zi-ne dom´ avocat, că știm noi unde ai lucrat, la
ăia de le știu pe toate.
- Bravo Petre! Mai ai puțin și mă condamni că noi am
dat lovitura de stat.
- Gata băieți, interveni Nelu, gata! Divagăm! Zi-i cu
defunctul dom´ avocat.
- Bine. Uite cine e defunctul Navalnîi: o victimă
căruia i s-a spălat creierul de către americani prin efectul Gaslighting și a
devenit dependent total de influencer-ul său: americanii. Ce e efectul
Gaslighting? Nu zic eu, e rezultatul cercetărilor scrise într-o carte
psihologul dr. Stein Rubin și definit - citez aproximativ, fără a altera
conținutul - ca fiind o formă severă, persuasivă de abuz emoțional, exercitat
asupra unei persoanei care devine total dependentă de abuzator, transformată în
victimă, încât își pune la îndoială propriile gânduri, convingerile sale, chiar
propria identitate. Aceasta este o metodă americană descoperită în urma unor
cercetări pe „material uman” - cum susțin psihologii și neurologii americani.
Or, Navalnîi e exemplu tipic.
Navalnîi Alexei, un rus adevărat, cu ochi albaștri,
inteligent, arătos, bun student la Universitatea de stat, facultatea de drept
din Moscova, pe care o absolvă în 1998; dar conform uzanței, prin O.N.G.-.urile
controlate de C.I.A. în 2010 este recrutat pentru un stagiu de pregătire la
„Yale World Fellow”, o fundație pentru promovarea „societății deschise” și
lupta împotriva corupției. Aici suferă spălarea creierului și revine în Rusia
ca opozant al regimului dictatorial a lui Putin. Și de aici consecințe dezastruoase,
inclusiv otrăvirea sa în anul 2020. Germania îl salvează, dar deși știa că
viața sa e în pericol, se întoarce în Rusia să lupte!
Credeți că o face conștient!? Sau e trimis de
influencer? Ori ce om normal care a scăpat de la moarte, oare se întoarce unde
îi este amenințată viața? Nu! Niciodată! Sigur nu! Dar domnul Navalnîi sfidează
regula. Înclin să cred că hotărârea nu i-a aparținut. Influencer-ul i-a
ordonat: te întorci în Patria Mamă și lupți pentru libertatea popoarelor din
Federația Rusă și vei învinge sau vei fi erou pentru istorie. Ce poate fi mai
grandios decât să fii Eroul națiunii, al Terrei, al Istoriei? Numai tu îl poți
învinge pe Putin sau devii erou! Și victima efectului Gaslighting a acceptat și
a devenit erou!
Hai, gata băieți, ați căzut în transă, povestea s-a
gătat! Acasă!
- Mulțumesc profesore, gata fără întrebări. Că unii
mâine merg la lucru.
Eu mă ridic primul de la masă, îmi ud gâtul, cu
licoarea rămasă în degetar, că se uscase de atâta polologhie, le întind mâna la
ceilalți și plec.
Dimineața când merg la birou, pe la zece, găsesc
steagul de doliu fluturând iar Navalnîi din poza de pe Anunțul mortuar zâmbind.
Parcă m-a lovit un vânt rece.
Dormi Alexei, te-au făcut erou! Vei fi slăvit în cer
și pe pământ!
4 martie 2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu