Cronica
unei trădări anunțate - „Poarta Iașilor” (1)
Col.
(r) Prof. univ. dr. Alesandru Duţu
30
Iunie 2024
30 iunie 1944. „Opoziţia” română decide deschiderea
operațiunii «Poarta Iaşilor», informând pe sovietici că „trupele române aflate
pe front vor primi ordinele necesare cu scopul de a lăsa să treacă trupele
sovietice, pentru a continua apoi împreună lupta alături de armatele aliate,
până la eliberarea completă a ţării, ocupată de germani, inclusiv partea din
Transilvania cedată în urma arbitrajului de la Viena”.
După constituirea Blocului Național Democrat (între
P.N.Ț., P.N.L., P.S.D. și P.C.R., la 20 iunie 1944), care își propunea
„încheierea fără întârziere, în baza ofertei făcute de Aliați, a unui
armistițiu cu Națiunile Unite”, şi după ce Iuliu Maniu înmânase (la 22 iunie)
lui Grigore Niculescu-Buzeşti un Mesaj pentru a fi transmis la Cairo lui Barbu
Ştirbei prin care se solicita „ajutor aliat”, „opoziţia română” a transmis lui
George Duca (la Stockholm), următorul text (la 30 iunie, trimis, prin curier, de
Grigore Niculescu-Buzeşti), care avea să fie înmânat ambasadoarei sovietice
Aleksandra Kollontai la 1 iulie 1944:
„Constatându-se voinţa unamimă a ţării, reafirmată
prin actul de constituire a opoziţiei patriotice democratice, tocmai s-a
elaborat sub direcţia M.S. Regelui proiectul următor privind ieşirea din război
a României.
Acest proiect prevede înlocuirea regimului actual
printr-un guvern care îşi va asuma sarcina de a organiza ieşirea României din
război, cât şi încheierea unui armistiţiu cu cele trei puteri aliate
principale. Trupele române aflate pe front vor primi ordinele necesare cu
scopul de a lăsa să treacă trupele sovietice, pentru a continua apoi împreună
lupta alături de armatele aliate, până la eliberarea completă a ţării, ocupată
de germani, inclusiv partea din Transilvania cedată în urma arbitrajului de la
Viena”.
Pentru reuşita acţiunii preconizate se preciza că „o
condiţie esenţială” era reprezentată de „un ajutor aliat”, care să constea în:
- o ofensivă rusă masivă pe frontul român, care va
trebui să fie declanşată cel mai târziu după schimbarea guvernului. Această
ofensivă, sprijinită de atitudinea trupelor române, este un element absolut
indispensabil atât pentru a pune capăt definitiv alianţei României cu Germania,
cât pentru a atrage trupele germane care se află în rezervă în Moldova şi în
Basarabia şi care ar putea să se întoarcă împotriva noului guvern, pentru a
opri mişcarea.
- Trimiterea a trei brigăzi «aeropurtate», cărora noi
le garantăm securitatea de aterizare la puncte şi etape ce vor fi indicate la
timp. Aceste brigăzi ne sunt la fel de indispensabile în interior - având în
vedere raportul de forţe menţionat româno-german - pe cât ne este ofensiva rusă
pe front. De altfel, ele vor avea o asemenea importanţă psihologică faţă de
elementele şovăielnice, a căror loialitate ar putea fi pusă la îndoială. Aceste
brigăzi vor trebui să aducă armament suplimentar format din arme automate etc.
pentru 2.500 de oameni.
Acest armament va servi la înzestrarea formaţiunilor
patriotice ce vor ajuta trupele române regulate în misiunea lor din interiorul
ţării. În plus faţă de cele trei brigăzi menţionate ar fi de cea mai mare
importanţă de a putea conta pe 2.000 de paraşuţişti care ar fi alnssaţi în
puncte ce vor fi indicate în timp util. Brigăzile şi paraşutiştii trebuie să
fie trimise simultan cu schimbarea regimului...
Lăsăm la latitudinea Comandamentului suprem aliat dacă
aceste trei brigăzi «aeropurtate» sunt formate din trupe sovietice sau din
unităţi anglo-saxone şi ruse...
- Simultan cu schimbarea regimului, Aliaţii trebuie să
bombardeze rutele care duc din Ungaria şi Bulgaria către România cu scopul de a
împiedica trecerea trupelor germane către ţara noastră”.
Se mai preciza că aceste cereri nu erau ,,decât un
minimum indispensabil pentru reuşita acţiunii noastre”, că „orice colaborare cu
mareşalul Antonescu este astăzi în afara posibilului”, că „ar fi o iluzie
pentru Aliaţi posibilitatea unei înţelegeri cu mareşalul Antonescu” şi se cerea
să se comunice „ameliorările imediate ale condiţiilor de armistiţiu pe care
Aliaţii sunt dispuşi să le accepte”, care nu puteau fi ,„mai puţin favorabile
decât cele consimţite cu mareşalul Antonescu”.
Opoziţia unită mai insista asupra „unei discreţii
absolute ce trebui păstrată faţă de reprezentanţii noştri oficiali la
Stockholm” (ambasadorul Frederici Nanu - n.n.).
În 1959, şi Emil Bodnăraş confirma informaţiile din
acest document, precizând: „Eu însă nu-mi aduc aminte să fi primit vreo
comunicare că s-a înţeles ceea ce vrem noi... Noi nu am primit o comunicare de
la sovietici că au înţeles ce vrem să facem, dar bombardamentele au venit din
partea anglo-americanilor (la 26 august 1944 în pădurea Băneasa - n.n.).
Notă - Titlul original - „Din cronica
preliminariilor de armistiţiu/loviturii de stat” de la 23 august 1944
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu