CATRENE
ALERGENE
~*~
Afacerea
Watergate nu s-a dus pe
Potomac?
De
la faimosul Watergate
La
mai dositul Pfizergate...
Afaceri
câte-or mai urma
Și
politruci – scandaliza?
Locul
nostru în UE
Nu
degeaba ne-am spetit,
Angajații
de la stat:
Campioni
la cheltuit
Și
codași la colectat.
Țarul
modern se crede Iisus
luptând
în Ucraina
cu
himera Occidentului satanic
Pseudocristul
rusului
Ar
păzi valori creștine:
Prédică
elevii lui
Doar
cu gloanțe, bombe, mine.
Podul
din Brăila s-a născut cu
căiță
Cade-o
dronă (lași abjecți!)
Cu
trot l, ce Dumnezeu!
Competenții,
circumspecți,
Mai
nu spun că-i ... ozenéu.
Care-i
mai breaz în privința
dronei?
E
știut că, la tot baiul,
Rusu-o
face pe niznaiul,
Dar
al nostru, șmecherește,
Că
nu zboară nici un pește.
Viața
ni-e în mâna cui?
Nu
ne-a pus viața-n pericol,
C-a
picat pe câmp agricol.
Dacă
peste sat cădea,
Atunci
cine răspundea?
Să
nu vadă rusul urma?
Drona
cum să fi căzut,
Craterul
să-l fi făcut,
Dacă
groapa-i astupată
De
când búni era fată?
Drumul
spre UE al RM trece prin
Țară
A
trecut, cu dulci fiori,
Vremea
podurĭlor de flori.
Este
timpul, mon trés cher,
Celor
de beton și fier.
Fiecare
cu bisericuța sa
Catedrala
Neamului
Și
Casa Poporului.
Cea
de-a doua, mult prea bellă,
Are-o
proprie capelă.
Tot
rivalizând așa,
Turla
lui și turla mea,
Nu-i
exclus s-avem, rostrale,
Chiar
și două catedrale:
Una,
caldă, -a neamului,
Alta
– a Divanului.
Spatele
unei afaceri prospere
Când
ajunge să constate
Că-i
merg strună toatele,
Tu
te-ntreabă și socoate
Cine-i
ține spatele.
Au
cine o fi pus fitilul?
Cine-a
stârnit la zi furía,
Că-s
doar în Daco-Géția
Salarii
ca în România
Și
prețuri – ca-n Elveția?!
Produsul
costă...
„DOAR
50 lei și 50 de BĂNUȚI!”!
Păi,
dacă „DOAR”, de ce nu și
„LEUȚI”?
Ce
voce dulce, Doamne! Ce plăcută!
Dar
pentru noi jumate e din sută!...
Arhaisme
și „neologisme”
Azi
arhaisme-s kilogramul,
Șorícul,
mielul, cozonacul,
Iar
la putere este gramul:
Felía,
lóboda, spanácul.
Curtea
dă exemplu de echitate
socială?
Când
își dă indemnizații
Pân-la
siderale spații,
Ea,
Constituționala,
Cum
stă-n țară cu morala?
Pe
când și paradoxul lui Zenon?
Te-ncântă,
clasă muncitoare. Știi
Că
pensioara ta se va dubla,
Încât,
la sigur, te-o invidia
Și
cel ce are douăzeci de mii.
Scutirea
de impozitare și puterea
de
cumpărare
Nu
mai e impozitată
Pensia
sub două mii,
Dar
la cât urcă, măi tată,
Coșul
de consum ce-l ții?!
Cele
speciale nu se recalculează?
Cică,
la recalculare,
Unele
din pensioare
S-ar
putea chiar să mai scadă.
Nu
spun cei din scaun moale
Dar
din cele speciale
Măcar
una o să cadă?
Un
nou mod de-a-ți face drum
Metode
nu-s mai bune-n lume
Să
scapi în cursă de rivali
Decât
să-i iei ușor cu glume
Și
să-i ridici baroni locali.
În
febra noilor alegeri
În
precampanii – sate, -orașe-,
Unde
te-ntorci, numai cai verzi:
Primarii,
foști, ne vând gogoașe,
Iar
noii lor rivali – scoverzi.
Unii
primari își promovează-n
funcții
tot natul
Au
ajuns în stat măríi,
Și-au
plantat copiii-n posturi.
Nu-s
în țară primării
Câți
nepoți își cată rosturi.
Dacă
rezultatele se știu dinainte,
care
mai e rostul alegerilor?
Lideri,
experți, profeți ne spun
Cine
va-nvinge la alegeri.
Păi,
dacă-s siguri, la ce bun
Urzesc
atâtea înțelegeri?!
Jalea
mielului de Paște
-Un’
te duci tu, mielule?
-La
tarabă, domnule.
-Ce
să faci tu, mielule?
-Niște
euro, domnule.
-Ce
te mână, mielule?
-Ticála,
boierule:
Statul
nu mai investește,
Ciobănașul
sărăcește,
Iarna
iarba nu mai crește...
-Ce-ai
să faci tu, mielule,
În
Obor, blajinule,
Dacă
neamul meu, șoimanul,
Nu
te cumpără, sărmanul,
Cu
cincizeci lei kilogramul?
-Ce
să fac, domn’e, cu blamul:
Cum
apare-n zare ceamul,
Eu
– țuști! pe corabie
Și
drept în Arábie!
Necropolele
de la „Bellu” ale
faraonilor
autohtoni în viață
Vreți
vreun mormânt să-l prindeți –
faraonic
–
La
piramida lui Kephrén, Keóps,
Când
mausoleul nostru, ca în cronic,
În
cer proptit, vegheat e jos de-un
mops?!
~*~
NICOLAE
MĂTCAȘ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu