duminică, 9 iunie 2024

NICOLAE MĂTCAȘ - CATRENE ALERGENE

 



CATRENE ALERGENE

 

 

~*~

 

Afacerea Watergate nu s-a dus pe

Potomac?

De la faimosul Watergate

La mai dositul Pfizergate...

Afaceri câte-or mai urma

Și politruci – scandaliza?

 

Locul nostru în UE

Nu degeaba ne-am spetit,

Angajații de la stat:

Campioni la cheltuit

Și codași la colectat.

 

Țarul modern se crede Iisus

luptând în Ucraina

cu himera Occidentului satanic

Pseudocristul rusului

Ar păzi valori creștine:

Prédică elevii lui

Doar cu gloanțe, bombe, mine.

 

Podul din Brăila s-a născut cu

căiță

Cade-o dronă (lași abjecți!)

Cu trot l, ce Dumnezeu!

Competenții, circumspecți,

Mai nu spun că-i ... ozenéu.

 

Care-i mai breaz în privința

dronei?

E știut că, la tot baiul,

Rusu-o face pe niznaiul,

Dar al nostru, șmecherește,

Că nu zboară nici un pește.

 

Viața ni-e în mâna cui?

Nu ne-a pus viața-n pericol,

C-a picat pe câmp agricol.

Dacă peste sat cădea,

Atunci cine răspundea?

 

Să nu vadă rusul urma?

Drona cum să fi căzut,

Craterul să-l fi făcut,

Dacă groapa-i astupată

De când búni era fată?

 

Drumul spre UE al RM trece prin

Țară

A trecut, cu dulci fiori,

Vremea podurĭlor de flori.

Este timpul, mon trés cher,

Celor de beton și fier.

 

Fiecare cu bisericuța sa

Catedrala Neamului

Și Casa Poporului.

Cea de-a doua, mult prea bellă,

Are-o proprie capelă.

Tot rivalizând așa,

Turla lui și turla mea,

Nu-i exclus s-avem, rostrale,

Chiar și două catedrale:

Una, caldă, -a neamului,

Alta – a Divanului.

 

Spatele unei afaceri prospere

Când ajunge să constate

Că-i merg strună toatele,

Tu te-ntreabă și socoate

Cine-i ține spatele.

 

Au cine o fi pus fitilul?

Cine-a stârnit la zi furía,

Că-s doar în Daco-Géția

Salarii ca în România

Și prețuri – ca-n Elveția?!

 

Produsul costă...

„DOAR 50 lei și 50 de BĂNUȚI!”!

Păi, dacă „DOAR”, de ce nu și

„LEUȚI”?

Ce voce dulce, Doamne! Ce plăcută!

Dar pentru noi jumate e din sută!...

 

Arhaisme și „neologisme”

Azi arhaisme-s kilogramul,

Șorícul, mielul, cozonacul,

Iar la putere este gramul:

Felía, lóboda, spanácul.

 

Curtea dă exemplu de echitate

socială?

Când își dă indemnizații

Pân-la siderale spații,

Ea, Constituționala,

Cum stă-n țară cu morala?

 

Pe când și paradoxul lui Zenon?

Te-ncântă, clasă muncitoare. Știi

Că pensioara ta se va dubla,

Încât, la sigur, te-o invidia

Și cel ce are douăzeci de mii.

 

Scutirea de impozitare și puterea

de cumpărare

Nu mai e impozitată

Pensia sub două mii,

Dar la cât urcă, măi tată,

Coșul de consum ce-l ții?!

 

Cele speciale nu se recalculează?

Cică, la recalculare,

Unele din pensioare

S-ar putea chiar să mai scadă.

Nu spun cei din scaun moale

Dar din cele speciale

Măcar una o să cadă?

 

Un nou mod de-a-ți face drum

Metode nu-s mai bune-n lume

Să scapi în cursă de rivali

Decât să-i iei ușor cu glume

Și să-i ridici baroni locali.

 

În febra noilor alegeri

În precampanii – sate, -orașe-,

Unde te-ntorci, numai cai verzi:

Primarii, foști, ne vând gogoașe,

Iar noii lor rivali – scoverzi.

 

Unii primari își promovează-n

funcții tot natul

Au ajuns în stat măríi,

Și-au plantat copiii-n posturi.

Nu-s în țară primării

Câți nepoți își cată rosturi.

 

Dacă rezultatele se știu dinainte,

care mai e rostul alegerilor?

Lideri, experți, profeți ne spun

Cine va-nvinge la alegeri.

Păi, dacă-s siguri, la ce bun

Urzesc atâtea înțelegeri?!

 

Jalea mielului de Paște

-Un’ te duci tu, mielule?

-La tarabă, domnule.

-Ce să faci tu, mielule?

-Niște euro, domnule.

-Ce te mână, mielule?

-Ticála, boierule:

Statul nu mai investește,

Ciobănașul sărăcește,

Iarna iarba nu mai crește...

-Ce-ai să faci tu, mielule,

În Obor, blajinule,

Dacă neamul meu, șoimanul,

Nu te cumpără, sărmanul,

Cu cincizeci lei kilogramul?

-Ce să fac, domn’e, cu blamul:

Cum apare-n zare ceamul,

Eu – țuști! pe corabie

Și drept în Arábie!

 

Necropolele de la „Bellu” ale

faraonilor autohtoni în viață

Vreți vreun mormânt să-l prindeți –

faraonic –

La piramida lui Kephrén, Keóps,

Când mausoleul nostru, ca în cronic,

În cer proptit, vegheat e jos de-un

mops?!

 

~*~

NICOLAE MĂTCAȘ









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu