MERE
PADURETE
(2024-1)
- E primul tău răspuns, că acuma doar te-am surprins. Sănătate
și, bucurii! Doamne ajută, om de valoare autentică!
- Deosebită întâmpinare de lectură, care îmi bucură
sufletul și privirea. Vă felicit, vă mulțumesc și vă doresc sănătate și
realizări minunate în continuare! Cu admirație, respect și recunoștință, Maria
- Și un om putetnic are slăbiciuni, e luat cu japca în
lanțul slăbiciunii. În cel mai fericit caz eram solicitat, în a conversa
personal ca veterinar școlat, calificat, vinovat, că-mi cunoștea profesia ca om
practic și de acțiune uneori doritor, furibund să rezolv problemele ivite, ițite
ca dileme, bătăi de cap, mereu și mereu prospete și tot altele, nimic nu era indentic/
doar simbolic la sat ca legenda rustică, că erau probleme și cu, în evaluare:
ba o vacă ba o scroafă, iapă, oaie la gospodăria omului, nu putea făta, avea
distocie, făta greu, și scroafa, nu era infaibil, dar cum vine vorba, vorba
vine, te oteneai ca la coasă/sapă, că nici de stil românesc, nu depindea, nu
ținea de sistem, de oficiali, că era o certitudine și era concret ce făcea
îngrijitorii, cu veterinarul, că aceste principii era bine, erau bune, chiar
dacă nu era conspirație, trebuind să fii inspirat și, când doftorul de marhe la
colectivă/ țăran acasă, era solicitat la un particular/ceape rezolva
conștincios, dar chiar și acasă, sunt problemele reglementate, optimizate, în
gospodăria țăranului, dar și la colectivă, că, ca veterinar, eu mă descurcam
bine și frumos pragmatic și cu inițiayivă, intuind ce trebuie făcut, în gospodăriea
bunului gospodar, și la fiecare caz aparte ca meseriaș ce grozav eram, că mă
sileam, din drag pentru profesie, cu replică, că-n meserie aveam drag, chiar
dacă aveam și palpitații, grija de a face bine fără hibă, contând lucru bun și
la fiecare fătare aparte era ceva cu sâc, sâc, că n-ai margele roșii, pariind
până la moarte pas cu pas, că pariam pe lucru bun, cu farmec și voință de a isprăvi sarcina bine, cu
bine și ușor, procedura, modul, nu era, dar știa cea ce trebuie cel și, doar ccel care privea, că veterinarul
era cel care efrctiv robotea, cu efort lucra, își punea, valoarea, în evidență,
în tur de forță. Chestia-i cum mă debararasez de mine însumi?
- Ridica „codita” si da-ti un picior in fund ca sa te „pornesti”.
- Ne doare mintea, în cartea Jocu Minții? Doina Drâguț,
te doare mintea ce poezie puternică a scris.
- Caută să te cunosti, în frumos, în acel intim
astral.
- Să mai treci iubire pe la mine, fără s-aduci doar
jerbe de minciuni și, de politici deșertăcouni, că șagalnic ești tot de ducă cu
dragoste năucă, că n-am leac la inimoară, că-i și amar, pelin amar în țară, criză
scară mare, că partidele, senatorii și parlamentarii de păcate, nu se spală, nu
se dezbară făcând, în economie cosmică gaură negră, făcând și calvar, prăpăd și
omor, în popor, că li se fâlfăie cu corupție, în socio-umană ecuație. Daniel
Cristea-Enache e profesor Univ., critic și istoric literar de mâna întâi, e
special, omule! În cadrul activității, au participat peste 50 cadre didactice
din România și Republica Moldova. E un mare specialist român special, e în
esență dar din dar, înmulțit, în talanți.
- Hai, România și succese, să repurtăm și să repurtați
succese, dragi prieteni! Vestul da din cur si pleaca ca are treaba. El e
important ca Lupul. (mitul de trei minute) Rasaritul e o simfonie cand vorbim
de IUBIRE (si unghiile se iubesc pentru cateva ore bune si adormi fericit)
Iubirea e LOTUS.
- Minunat, îmi descoperi enigma Otiliei, cu Felix de
Geoege Călinescu critic, istoric literar și scriitor, cu viitor, în scrisului
românesc, că ne bucură, că suntem și noi ce suntem de legendă și, de basm, că
suntem balsam, neam molcom/ iute, ițiți și noi, cu munca ce ne cinstește, ne
face de poveste și de cinste, dar iacă și neputința, cu durerile, care ne dă
năvală pustiitoare, să ne facă de baftă, că nimănui nu le mai suntem de ajutor,
că în loc de bine suntem, un greu, pentru ceilați și care ni rostu-n viață, cu
adevărat, om minunat ce ești și, cu vorbă dulce și, de poveste, cu răbdare și, cu
credință, cum ești, tu cu un deocheat ca mine (eu uneori doar te fac de minune,
de rușine! Viața mea e legată de scris, de arta scrisului și mă, omule, încă, dacă
sunt/nu artist, mă mai întreb cu esență, da dacă am esență, conștiița scrisului
(pentru cine scriu și dacă merită să scriu?) Unde greșesc ? (cum fac de fapt
greșala punându-mi sufletul pe tavă, în palma cititorului, pe care-l iau de
mànă, plimbându-l, prin viață calm lin ca lumina lină, Ioan Alexandru, din
Topa-Mică, să zburăm cu tine, avion, în zbor ca un datum laudator temporis
acti, în zbor, că luăm decizii, legat de Arca salvatorului Hristos, cel iubit
și ca om slăvit, că salvatorul e un sfințit, un om potrovit la locul potrivit
ca Eminescu un albatros al nostru albastru, cu floare slbastră-laudă de zestre
a noastră românească și firească a noastră universală? Oi fi având și eu
păcatele, durerile mele și, în puterea nopții și sufetința e o neputință, chiar
dacă noi neamul nostru nu ne-am mâncat omenia, cum zice și aieștea a
Borceștilor, Crăciunaș Lucian, Purcelu, că la drum nou-Ciubăncuța de când e
președinte e bun gospodar și bun administrator și, cu coda ochiului era rătăcit
de Susica, lui, că se uita după stroșita de Vica, după care se mai uita șeful
de post Chioreanu, funcționând, în Recea cu Bârsan din Căprioara, tata lui
Bursan, cu alt nivel și, cu alte soluții.
- Abilitățile la voi in sat erau duse la alt nivel.
- Pe lângă casă era multe mărunțișuri de făcut: de
adunat ouăle, de a da la porcar, la Vasilica caprele să le scoată la pășune și
peste an se văra pășunându-se, iar iarna se iernau. În casa părințor ca, în
filmul Actorul și sălbaticii, n--am adus o matracucă, ca nevastă, așa, că Vica
a fost de mare sărbătoare, un capriciu al meu a fost cu închinare mamei care va
făcut, că Vica nu era de panoramă, o panoramă, fiind o mare damă, cu camelii de-a
lui Dumas fiul/din Ciuleandra, că Melania o dase, în bară, că dragostea ce zici
garantat, că dragostea trece prin stomac?
- Cu Moisei In Memoriam e Ultima Frontieră a morți, că
la Moisei s-au jertfit, în al doilea război s-au jertfit eroic, români...
- Aleliu Puișor (pruncul era ciupit și legănat,
lălăit, nănălit și cinășit botezat cu ciupă și doinit ca cel mai iubit dintre
iubiți și sfințiți fiii!). Viitorul României, viitorul țării noastre noi ni
l-am asigurat, tot noi ni-am asigurat întotdeauna, cum e ilustrat, în filme, în
scris și în general în artă. Întotdeauna noi românii trebuia să fim uniți, cu
răbdare, dragoste și chibzuială, că și noi între noi aveam și pleavă, gunoaie, că-s
români și români, și cozi de topor, ciopliți, din topor. Strategii de apărare
erau, cu diverse planuri și decizii... existau multe metoade (nimic, nu se
făceau cu pripă, în pripeală, nu se făcea cu grabă, nu se făcea ca fata la
măritat).
- LUMEA IN CARE TRAIM ASTAZI DEVINE TOT MAI
SCHITZOFRENICA IN GANDIRE, PROMOVANDU-SE CA MODERNA DE NOII CONDUCATORI.
- Avea la noi totul contabilizat, cu socoteală și
dinamică modernă era și poezia fiecăruia aparte. E, chiar scandalosă, cu sfadă.
Mă mai mângâi ca cinefil, cu
cinemaratonul filmelor românești, unde văd fără să mă plictisesc filme
nenumărate, unele, chiar bune, cum e firesc. Mai sare din noi și scântei ca de
sub copita morgului, când e la trap?
- Ben si Chise DIALOG de PASTE - E tare frig! Ce sa
mai ciocnim? Increderea unul in altul e cruciala pentru o civilizatie ca sa
functioneze, fara de abuzuri fata de cei din jur si planeta. Ca sa ne salvam ar
trebui sa realizam cine suntem si ce facem aici. Constiinta e un prim compozit.
Cand ceva nu se mai poate spune suntem deja in tiranie spunea filozoful Kanan
Aaron, Auschwitz supravietuitor. "Civilizatia nu va supravietui daca alte
pareri nu sunt auzite." Iain McGilchrist
- Și ce dacă timpul trece și trupul se face rece? Ești
uns cu toate parfumurile și mai ales programurile limbii române și cu toate
alifiile ești uns, în univers, cu socio-cosmico-sens-amice cu pace și pâine
trasă-n mâine, liturghie-n spice.
- Femeia pe care o
privesti în ochii direct îți taie respirația.
- Viața de acasă se construiește punct cu punct, cărămidă
cu carămidă.
- Iată un om, cremă a societății, om din elită! Sunt
bucuros, a spus el, că ești de acord cu vulpea mea. Ceea ce înfrumusețează casa
este femeia, izvorul frumusetii. La Multi Ani distinsa doamna si sora in Duh!
- Noi oamenii suntem inspirați din naturalul naturii, dar
cine, ce să știe, taina aieasta? Șurubel, eu mă văd film fără nevastă, să zicem.
Suntem plini de culoare și, de binecuvântare, în lumină de soare, amice, cu
pâine, sare și pace, Marian Ilie, om, român de omenie!
- Ce sa zic?
- Noi nu ne jucăm cu focul, că știm, că ne putem arde
magna cum laude. În stres facem cortizon și facem diabet, destabilizat de
poezie ca poet, cu mult sânge filtrat, prin funcțiune materii cenușii, aur
cenușiu luminat și strecurat ca un botezat fac și diabet, în rată, cu artă
metabolică și de sfântă duminecă petrecută cu artă, în horă, cu desfășurare, în
desvârșirea din șură, cu multă gură la că cămin/la Fătu, în șură tropotind, în
horă ca la halbă/șezătoare ori în ocol, cald în soare, ca mare spectacol, cu protocol.
Românul care i-a ridicat statuie lui Mihai EMINESCU la Sorbona interzis înainte
de Revoluţie.
- Pierre Cardin a făcut prima comandă. Dl. Pavel
Rătundeanu Ferghete mi-a transmis acest
blog- scurt CV, redactat de către
Maestrul Ben Todică, Director RTVRo Melbourne -Australia. Acest blog deosebit
de bogat în date ne este trimis nouă, colaboratorilor și cititorilor sub forma
de adresă mai amplă, dar noi o luăm drept exemplu personal spre încurajarea
activității noastre pe care s-o punem în slujba tuturor romànilor și
prietenilor poporului romàn, așa precum procedează și Dommia Sa. Dl Ben Todică.
Mă grăbesc să difuzez acest îndemn prin redirecționare. Ideea de bază fiind
sudarea unirii ,,în cuget și simțiri” și intrajutorarea între toți românii. Cu
stimă, Melania
- Dumnezeu fie cu noi și să ne fie de bine, prieteni!
- Tu, cu teribilism respiri ca Xonia: balet, muzică și
reciți de nebun care ce-i drept, că nu mă sperie, ci din contră mă încântă, dar
intolelerabil, tu ești, cu picioarele pe pământ, cum alții inediți și
originali, nu mai sunt în România din Iezer/din Ciudanovița, mare om de omenie
domiciliat, auzi, tu? în Melbourne, pe continentul al 7-lea, Australia, un fel
de aventură spirituală ca româmnii care au talent, talanți îmulțiți, în
sfințenie, în Dumnezăire ca om potrivit la locul potrivit sfințit (priviți-l și
pe Ioan Miclău-Gepianua, un biohoren neoș, acuma pe tărâmul de basm ca
aborigenii, niște oameni, românași, cu suflet, îngerași românași, români
mândri, cu sufletul nostru mare care nu e de ciufută, ci, ci în împlinătate de altruism,
un comunism, cum nici azi nu e înțeles cu adevărat generos-Hristos. Mulțumiri, Ben,
Melania și Gepianule, Ioane bihorean cu drag și de geniul aiesta, vă cuprinde, în
candoare și, în splendoare de binecuvântare, cu o altă tinerețe și cu o altă
maturitate înfloritoare! Vorba lui Pavel Bartoș: cele necesare vieții sunt la
doi pași.
- Important e ca te iubim si noi!!!
- Scrieți despre prietenul meu de suflet de om, om cu
soarele în trup și în suflet, om cinstit și cu omenie și de cuvânt, un om cum
rar ca om, c-așa-i el ca om și ca cetățean democrat, drept și sfânt, că BEN E
CEEA CE E TOTUȘI IUBIREA ȘI MANIFEST PENTRU fericire, provita- OMENIRE ȘI PRO-
SĂNĂTATEA LUMINII Ș AL PĂMÂNTULUI, O O IMUNĂ SOCIO- UMANĂ imunitate, pentru rod
deplin și divin, de mană cerească, de hrană dumnezăiască și sărbătorească
îndestulătoare, ÎN MUNCÂ ȘI ODIHNA DE DUMINICĂ și seducătoare pe Arcă, prin
candoare aprofundare și, ÎN BINECUVÂNTARE, de desfătare în desăvârșire, și în
fericire al națiiunii și înțelepciunii limbii române, străbune. P.S .Iată ce
frumos și minunat, îmi scrie pe telefon la Mesinger, Cornel Florin
Cubleșan,întâlnit parcă redactor pe la Radio-Cluj ca pe Dora Pavel,Lucia-Stana,
Florin Zaharescu, Cornel Udrea, Dan Moșoiu... - (Cornel Florin Cubleșan): "Frumos,
adevărat, ce să mai spui? Mult succes! Sunt alte vremuri. Omul sub timp. Felicitări.
Minunat să aveți bucurii! Crăciun minunat! Paște minunat! Multă sănătate, spor,
în creație! Frumose poeme! Întotdeauna Iisus a iubit și nu urăște oamenii. Să
vă iubiți frații. A nu iubi vine de la Satan". (Cornel Florin Cubleșan).
- Ce am eu, în plus ca ceilalți aleși, botezați și responsabilizați,
civilizați?
- Drumul e lung,l ung, în față un drum de conștiință
și cu știință-pâine de o ființă trăind viața din plin, divin și senin, în
destin, adevăr și, care ne dă, ne mai dă, cu dărnicie și vrednicie: viață. Drumul
de artă a lui Ioan Miclău, e in drum de artă a poeziei de succes. S'aveți
sănătate, haznă și bucurii! Mirela Retegan zice că-i din Transilvania, din
cartier, din Dej, deși eu am crezut, că-i din Reteag ca povestitorul Ioan
Popescu-Reteganu, acele povești care le auzeam și citeam de la Românul,
Alexandru Beldeanu, Șpanu lui Alexandru Vaida-Voevod, c-avea ministru în
Ciubăncuța și în Orpret/Bobâlna, avea moșie inestimabilă. MIRELA RETEGAN E
PREZENTATOARE LA ZURLI. Zurli vine de la vigentă, de la obraznic. Se asociază
cu copiii, cu Narcisa Suciu care foarte simpatiza cu toții. Are nevoe la Enciclopedie,
suntem cu sacul de bucurie, cu părinții cu conferința pro bucurie, după vorba
lui Mirela Retegan, o dăruită cu tot sufletul copiilor/ bolnavi, cu nevoi.
- Asa suntem noi în conditiile vietii acesteia: o
candela cu untdelemn si fitil, dar înca neaprinsa.
- "Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge
ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine." Voltaire
- Noi depindem de filozologia noastră. SEMINȚELE
IUBIRII de Ben Todica, versuri ELENA ARMENESCU. Un videoclip recitare la
versurile poetului din viitoarea carte cu acelas nume. Azi spicuim: LOC DE
REFUGIU = Laboratorul meu de alchimie / Nu are creuzeți, cilindrii, retorte /
Săruri magice, talgere / salpetru, generator de fulgere, / hidrargyrum... / Doar flacăra /
albastră-portocalie / captată dintr-o stea căzătoare / și rizomi de Poezie.
- Se pune prosopul pe țambal, cu deșeuri toxice. Nepăsare
otrăvitoare, în România noastră. Trebuia să rezolv necazurile care le aveau la
animalele lor domestice, țăranii-agricultori, altfe, de altfel ca
acadaemicianul scriitor, Donjuanul scriitor, Nicolae Breban, cu Animale
bolnave. Ar trebui, în gând de bine, gând de bine, făcând bine, să ne găsim
activități de botezați, că trăim pentru bine, dar ce-i cu numărătoarea, în
ordine și în paralelă, cu iubirea orientală, pe verticală și desigur iubire la
înălțime cu băi de mulțime, că tu ești foarte carismatică și emoțională, pitorească.
Rednic Lupu, îi cu bancurile și acuma zice că am un câine al naibii de rău și
mușcă pe socra lui vecinu, pe care îl întreabă; ce să fac, c-aș vinde câinele. Dar
acesta, vecinul: -"vinde-mi-l mie".
- Totul a fost în arătură / Mere pădurețe e o picătură
într-un ocean-literatură, / opera omnia de România.
- Până, când nu te iei cu vorba și ești cât de cât cum
ești, cât mai ești ce ești doar, mai zi-mi ca să nu fi uitat, cum nici Mere
pădurețe.
- Eu eram, cu: " Hai la lupta cea mare". Sunt
Firu care mi-a venit înapoi.
- Mă, omule-Benule, mă las de tine vrăjit, ca cel mai
iubit dintre pământeni, de iubi Vica, în relație cu divinitatea ca un superb
grup căsătorit, cu acte, oficial, în regulă, cu iubire la înălțime și, cu
profunzime, orizontală ridicată pe verticală.
- Mă fie după cum gândèști, drăguțule!
- Nu ți vorba, în doi pieri, deși, chiar și pasărea pe
limba ei piere! Tu, Ben Todică pe cuvânt Dumnezeu-Eminescu, jur pe ce am mai
sfânt, că tu te-ai legat suflețelulul, de spiritul meu, înselat de iluzii, de
cai verzi pe pereți, c-aș avea talent și îți place, cum mă exprim nobil și
sublim, etcetera etcetera, că după ureche cântând lăutărește am dat-o-n bară, am
fost respins, că nu am fost admis ca colegul meu Sotelecan Vasile, din
Aghireș-Fabruci la Pedagogică/ ȘCOALA NORMALĂ, am, chiar la proba eliminatoare:
la Muzica am respingere, refuzat, de am rămas cu o amintire neplăcută, cum n-aș
vrea-u-o nici dușmanului meu. Sotelecan, îmi spune după ce m-am pensionat: "Noi
amândoi, Pavele ne-am relizat". Eu am urmat și absolvit veterinară. În
femeii, nu-i bine să te încrezi, dar eu în Vica m-am încrezut. Zău!
- În filmul "Flip cel bun, aud: "A dracului
e carnea pe tine".
- Vica avea rațiunea, logica sa. Avea înțelepciune și silință
pro bine ca femeie harnică și înțeleaptă, cu artă, drept Dumnezeu, în luptă, că
viața e o luptă, vorba lui Gerge Coșbuc, deci ca atare, frate te luptă și fii
cinstit ca-n viață, pâine de o ființă și conștiință.
- Zilnic ești o minte tot mai ageră ca bun Domn Savaot
și demn, unul pentru toți și toți pentru unul. Mulți politicieni, vicleni, își
bagă nasul unde nu le fierbe oala și dă în cur cu nasu.
- În noi e o forță morală prin care credem în noi, prin
noi ajungem la Dumnezeu la revelația de a fi, Drept Dumnezeu de la un capăt la
altul, că prin noi oamenii simțim împărățiia veșnicii pomeniri, cu drept de a
fi veșnici Brâncușieni - a nu trăi ca Eminescu eminescian, că noi, omenirea nu
trăim în van, că năzdrăvan prin ce suntem pronie de omenie și omenesc de omenie
firesc românesc suntem.
- E un drept de înainte, pictural către monumentalul
împărăției de a nu respige pornia cerească a lui „a fi”, prin iubire a ceea ce
suntem divin, în destin, cu a fi pàine de o ființă, conștiiință și știință, Drept
Dumnezeu ca călăuză.
- Punem semn domn Savaot, demn și cinstit de onoare, carte
bună cinstit, de onoare, cu demnitate, bună de citit ca carte model, fain
făinel bună de citit, cu multe repere, carte potrivită, în devenire, în
verticalitate cu caracter.
- Mă ăla!
- Din noi extragem esențe valorice de pace, sori ai
pâinii, în drumul perspectivii intuind sfătoșenia păstorului blând și profund, în
calități și greutăți de glii, ciocârlii, în principii de Biblii. spirituali, utili-impecabili
și durabil, în timp, zidind propriu olimp, un scop, în sine al binelui
ancestral monumental național.
- SEMINȚELE IUBIRII de Ben Todica, versuri ELENA
ARMENESCU
- Cu poezia înainte! Până la sfârșit.
- Mulțumesc. Să dea rod bun!
- Aveti un suflet nobil frate!
- De la un suflet nobil de poet un asemenea atribut
ornant! Onorat. Mulțumesc. Să ne mai dăruiți lumină!
- Am văzut și ascultat, cu plăcere, acest linc. O
cunoaștem pe Elena și credem că ai ales bine poemele ei, la imaginile culese
sau făcute de tine. Mai ales copilul care se joacă în zăpadă ne-a mers la
inimă, dar și cel din brațele mamei iubitoare.
Ai un dar special și bine că-l ai. Cu bucurie, te îmbrățișăm,
- Cu multa dragoste dragii mei dragi OSTENI DE FRUNTE!
E sigurul mod de a ramane acasa, Cu dor,
- Îți mulțumesc din suflet, Ben. Zi bună!
- Puțini știu câte și mai câte avem de învățat, că
inveți, înveți și tot parcă nu-i destul, tot, nu gheți.
- Tu, continui și tu continui să ciripești provita. Noi
prin cuvinte suntem dincolo de cuvinte Mere pădurețe și suntem ceea ce e iubire
și unde oubire e și, Dumnezeu, Drept Dumnezeu e. Iubire, în iubire e iubire și Dumnezeu
e Dumnezeu, e drept fericire, adică: nemurire? Pe Vica Dumnezeu mi-a descoperit-o,
că frumoase-s româncele, ciubăncuțenele. Era frumoasă Vica îndeajus, că nici
soarele nu-i stă în cale, că era ca o păstaie, de omenie și dacă eu le făceam
mai de oaie. De ce nu mă laud cu viața de acasă, că mi dodoloță, eficientă
nelimitat, în sănătate, în culorile valorii preferată, promoție de sponsorizare
a publicării a celor 10 volume cu Mere pădurețe, de binecuvântare, profundă, cu
profunzinme și România mare, cu istețime, că Vica mere des la baie ca să ne dea
de veste, vestea cea bună ca îngerul arhanghelul Gavril și Mihail Serafim cel
nobil și sublim, ca și cum și Maica Sfântă Maria Precestă Prea-curtă se
înspăimântă, că și casa ei din Ciubăncuța, casa de lumină luminoasă, cu vestea,
cu Venirea lui Darie, care se încântă, se lumină de pomină, cu doină se umplu
deplină și divină de lumină, că se vesti în sfârșit cu validare rezonând Vica
cu calitatea ei de zeie-femeie ca păstrăvul, în aval pe val pe munte, în izvor
de dragoste și dor, bună de prăsilă în iubirea insistentă pe verticală, cât se
poate de plăcută simțitor, cu stabilitate familială, iubire consistentă, pe
verticală, iubire la înălțime cu profunzime și cu istețime. În mine ca-n
eschiva lipsită de vanitate o simt ca pe o frescă, pictură a României pitorești
Vlahuță/Aleco Russo, sărindu-ți în ochi la cele 5 Mănăstiri, din Nordul
Moldovei, O Românie în bucate/ Sare-n bucate, Natură și aventură, la care
subscriem, cu naturalețea noastră, laudă de zestre-România pitorească: limba
română cea română-lacustră, verde-albastră, de lumină, de doină și de pomină, România
te iubesc, România fină și de lumină a învierii Ioan Alexandru, lumină lină.
- Care-i rocada la sfârșitul acestei luni/lumi, cu
Apus de soare ca-n teatru lui Barbu Delavrancea?
- Ce-i aici savuros ca în scandalul primarului
general, bâlciul cu plantarea palmieriilor plantați, în orașul luminii (București),
în inima satului lui, Bucur? Care-i chestia șocantă cu rachete balistice, din
Ucraina? Unde-s Semințele iubirii, Ben, că oroarea umană, războiul nu-i
eradicat, eliminat pentru totdeauna?
- I or taiat gatul popii teroristii in rusia.
- Ceea ce facem împreună e eficient și special, socio-uman-monumental,
dragilor! Hai, hai, să continuăm să visăm frumos și luminos, pălăria Hristos, jos!
Ești mare și haios! Voi sunteți cu terbila rezolvare ca rezoluția de la
revoluția din decembrie 89, Timișoara, că tu ești cum ți-ai dorit mereu cu
Dumnezeu și suspans, că știi ca Daniela Zeica Buzura care ni-s socotelile la
Mic dejun, cu-n Campion, de fapt, ai măsura-măsurii lui Mai am un singur dor la
marginea mării ca Mesie a durerii și iubirii ca merluciu răruț, că-i mai
drăguț, Nădejde Phonex. Ben eu prin tine m-am ajuns, în dialog amical, Ben
Todică, în Căutând După Mere și, Mere pădurețe.
- IMPORTANT E SA IUBESTI PANA MORI.
- Ce vă dictează, Mița biciclista, in deciziile voastre,
Ben Todică ca climat politic, în criză, cu vârcolacii corupțiri, cu aer de
cosmopolitism ca pe vremea putredelor clase de pe vremea lui Eminescu și a lui
Maiorescu, cum a intrat Bucureștiu într-un proiect cultural-filozofic, cu drept
de a fi, cu datorire și, îndatorirea de a ne face națiunea fericită, cu toate
detaliile ca să nu fim ca pe apa sâmbetei, pe apa Dâmboviței. Cum educăm românii
României educate rațional, în munumentalul României educate și ce mult te
iubesc România!?
- Care-i tot Dumnezeul binelui, drept Dumnezeu?
- Ce-i adevărat: "Dumnezeu îți dă, dar nu-ți..., da
nu-ți bagă, în straiță, că ce-i al tău, e pus deoparte, că nici trenul nu te
așteaptă, fluierând, în gară, cum zice Sanda Ladoși. E cu osanale după căruța
care nu te așteaptă, că ești om cu bune și cu rele, chiar dacă-s, din
principiu, că dacă ești drăguț ești simpatic. Om de lumină e Vica mea. S-a
stins după o lungă și grea suferință. Vorbea puțin și calculat. Zâmbea rar.
- Visul meu dintotdeauna a fost acela de-a ajunge
preot.
- Dacă te va ocărî pe tine cineva sau te va osândi sau
te va jigni ca esti gras, tu smereşte-ţi gândul tău de revansa şi osândeşte-te
pe sineţi ca pe un păcătos. Şi adu-ţi aminte că Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
scuipat a fost, batjocorit de oameni păcătoşi a fost si in final la tatal a
ajuns. Xonia e personajul
pe care ea la ales sa-l joace ca artista. In viata particulara e o domnisoara
normala cu parinti, frate si catei. Asta e lumea muzici azi?
- Ea se lupta de una singura. Parintii sunt aici in
Australia, ea aici s-a nascut, a invatat limba romana acasa cu parintii, a fost
educata in scoala australiana insa e un mare patriot. Asta e motivul pentru
care a venit in Romania pentru ca iubeste tara. Am stat de vorba cu ea in
Ianuarie.
- E fermecătoare cred eu, domnule! Tu, mereu ai ceva
de spus, că tu scrii potrivit, fantastic, că ești o binecuvântare, Benule. Sonia
totuși unde e, că la protve eu n-am dibuito, intuit în echipa făimoșilor,
frate, Ben!
- Nu m-a bag in viata ei, ii dau doar hinturi. E de
sine IN CONTROL.
- E tânără și așa s-a și mărita, cu alesul ei de basm
ca-n basm/legendă. Te cred, în ce zici despre Xonia. Tu, Ben ești firesc ca o
frescă de biserică, în sfânta duminică. Am ajuns și acasă din Cluj. Drumul m-a
obosit. Patul m-a luat în culcușul lui. La unul fără 5 noaptea, mi-am reaprins
focul, în teracoată ca să nu fie haosul frigului, în casă. Nu-mi nici place
frigul. Căldura are alte beneficii ca femeia fantastică, Vica.
- Da fiul tau ce face?
- Marius s-a ciondrănit, cu Daria, soru-sa. N-oi fi și
eu la urma-urmelor: un clovn de circ, o comedie din comedia socială a lui
Balzac? Cu Mihaela Mihai aveam: " Mi-a șoptit o viorea, Turli,Turli, dragă!"
Dă Doamne, Cântec, se cânta la Brașov, Cerbul de aur. Tu, Ben, ai spart
tiparul/tiparele, și, ți-ai găsit coșmarul, bonus de zile Iisus, pasiunea, văpaia
interiorului tău, ai găsit sorii soarelui tău, vieții tale de pomină, de doină,
lumina învierii, lumina lină a lui a fi, Drept de a fi!
- ANOTIMPURI de Ben Todica, versuri VASILICA GRIGORAS.
Un clip recitare la versurile poetului Vasilica Grigoraș din volumul:
CONJUGAREA ANOTIMPURILOR ~*~ La sărbătoarea primăverii / m-am îmbrăcat cu sevă
proaspătă, / mi-am arborat pe chip / zâmbetul viguros al mugurilor, / și-am
dansat pe poante / în trilul privighetorii. / M-am imaginat zeița Flora / cu-n
ghiocel – mărțișor în piept, / magnet pentru miracole.
- Zaharia Stancu e, cu: Cântec șoptit, cântec de
lebădă/ de Bacovia și de români, cântec, petec la sac, cântec ce mult te
iubesc, de România. Putin ca Stalin se simte erou sau ca destin ceva mult mai
rău, că și răul e rără, dar e mai rău răul fără de rău ieși rău din părău, că
binele tot nu-i de partwa nostră, că-i lotră.
- Ce mă fac cu pălinnca, horinca aata fulger de la 1
la 10?
- Cum poți ghici, unul super? Știm oare, în rana cui
răsucim sublim și util, impecabil cuțitul, că junghiul, cu tusa: hal, bal, ajunge
cu senzație la spital? Masoara cu grija TZOIU. Doar un paharut inainte de masa
si cand te intorci acasa din lume ca sa omori virusu.
- Aspecte frumoase, cu o serie de succese. Mă fac
vinovat, că scriu. Mă bucur că poate ai mei vor fi mai liniștiți. Ei n-au fost
foarte de acord cu alegerea mea de a fi artist și nefiind nici angajat m-am
apucat de scris.
- Ce lume împăcartă cu sine! E bine când vezi numai
lumină și muguri albi în jur. Da de unde atâta frumos? Magnet pentru
miracole... Foarte frumos!
- Mie, amice, îmi întoarce mațele pe dos, inexplicabil,
nu știu de ce vomez, de ce, pentru ce fac alergie și la ce, eu îmi cânt amarul,
suferința, că mă dor vișinii sau lebedele/ barbierul din Sevila, din perioada
de pandamie ori corupția posibilă din România de Bacovia teoretic/de cântec,
cârăit de broască de pe valea... Ciubăncuța,
că eu n-am nici un portofoliu, însă în raiul ce-l am, am,
în drag de România mea ca Fuego? M-am cântărit la dispensarul uman/ azilul de
bătrâni, din Recea-Cristur, Cluj și am 111kg îmbracat, tot peste barem cu vreo
35kg, cu tatonare am. Am răbdare cu carul și fac încă lumină, în viața-mi
agresivă, în suferință corporală, că mă dor picioarele, că unde nu-i cap, vai!
de picioare. în condiții extreme, complicate, cu răbdare și fără piper vizibil (am
slăbiciuni cu carul). De ce vă complicați, cu paparații, cu fotografii? ca pe
vremea prințesei Diaiana? și apropo rege, Charlees, de ce nu-i condamnați la
moarte pentru complicații, că aveți ce naiba, prestigiu, fir-ar să fie? In
pasul spre mai bine, în răsfăț, păsesc excesiv perspectiv creativ și eu pășesc,
te iubesc! Cum vine vorba: pentru o viață sănătoasă, că decizia mi spontană, la:
Mere pădurețe. Știm oare, în rana cui răsucim sublim și util, impecabil
cuțitul, că junghiul, cu tusa: hal, bal, ajunge cu senzație la spital? Celebru
n-am fost,dar nici nu sunt pe pământ om anume,atom și cu pom, pe rod, pentru
norod. Duspobibil sunt, pentru ce, mare om?
- Ai idee pentru, ori ce idee îți vine, Drept
Dumnezeu, acasă ?
- Nimeni nu-mi oferă o reconpensă, un nobel/ să-mi
sponsorizeze publicarea cărții: Mere pădurețe, că-s eco și cu noblețe oțetoase
și tere-pere pletoase ca răchițile pletoase și plângăcioase, că-s și stropi de
ploaie mocănească, adversă! Cum am găsit un sens, cum m-am localizat în
univers, că dacă am încredere, cu derâdere, revers,
în
mine îmi am sensul meu,
în
universul-Dumnezeu, al lui eu, în mers-demers,
în
sens, cu sens-univers.
La noi, îi curaj la vedere, că Vica era mândria
Ciubăncuții. Pe curând, când vom vedea mai multe, în răbdări prăjite, pe bune, cu
foame, că tu, Ben ești culme iubire la înălțime ca în izvor păstrăvul, în aval,
cu valul pe val e la profunzime, de prăsilă pe verticală. Tu, cu Mere pădurețe
a naibii/ori a lui Dumnezeu, Drept Dumnezeu-a lui mai ai un singur dor sub teii
înfloriți, ai luat, scumpule cumva responsabil o pauză, deși scrusul ca la mine
ți pasiune cu atitudine și, cu înțelepciune cu origini străbune a limbii
atentice române de pace și pâine, în spice liturgice de azi, vertecală, în
mâine, cu toate detaliile-mărunțișuri, cu îmbunătățiri și dodoloță bunătăți
cerești și pământești a ceea ce iubire omenească și pământească, când Moise și
poporul Israel, a primit, în pustiu, în drum spre țara făgăduinței, Canan. MOȘ
CRĂCIUN LUMINOS ȘI GENEROS-BEN TODICĂ CEL VOINIC ȘI FRUMOS, FĂT-FRUMOS, EMINESCU,
ESENȚIAL AL LIMBII ROMÂNE STRĂBUNE, UN SPIRITUAL NAȚIONAL, CU RUTINĂ, ÎN LUMINĂ
DE GRĂDINĂ, CU ȘARM ȘI CARISMĂ CA DE ALBINĂ, CU REGINĂ SOLARĂ, CU DRAG, FĂINOȘAG
DE NEAM ȘI ȚARĂ. Tipule ești un om bun, de Moș Crăciun, serios Hristos, luminos
și frumos, Ben Todică, scriitor de viitor nemuritor, ca păstrăvul, în aval, în
răcoarea montană de izvor, ca practică ești salvat pe Arcă de Salvatorul
Màntuitor, că tu te-ai dăruit pragmatic fizic, cu efort, epuizat, cu suferință,
făcut praf, dar cu drumul de pioner, cu reper sever de cer, cu tehologie și
energie, în armonie de omeni ca, în sinfinie, că tu-mi ești prieten de o viață,
prieten din pretutindeni, om dintre oameni, pentru oameni, cu orizont, în
pretutindeni ca om în slujba, din limba străveche, străbună, limba română,
maternă și eternă, că ne bucuri sufletul cu Dumnezeu-Zmolxis, străbunul, din
veci, viul Cuvântul, talisman, că năzdrăvan șuhan tu unul ca altul, nu
trăiești, în van, nefăcându-te, vitalule, nu te faci, nu te prefaci, de râs și
turcă, pe Arcă, cum nici asul de Hristos, nu se preface, că-i cul frumos și
luminos, e bun, ești Moș Crăciun-Hristos luminos și generos.
- PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - MOȘ CRĂCIUN LUMINOS BINECUVANTARI
MAESTRE PR-F !!!
- Salut voios, om frumos, Făt-frumos ca Cristos!
ÎN
DAR DE RAI"CU HAR
Iată,
omul, lui i sete, îl potrivește, înculori de liniște care, îl sfințește: om/pom-dom
care pentru rod hrănindu-și propriu norod, că pentru asta înodă viața cu
adevărul și dumnezâieste,
în
limba lui pe românește și rodește regește,
cu,
și, în spectacol cool, având ca Moise,
în
Vânătoarea regală, D.R.POPESCU,
avâvnd
în grădină de lumină lină, cu roiuri de albine și lumina să lumine, să
însenine,
că-i
delicat și adăugat,
e
adaugat cu eficacitate și, cu regalitate-
aur
cenușiu steecurat, descântat, în cruda realitate curat și luminat, în făinoșag
și drag,
dar
din dar rai pe picior de plai
și,
în gură de rai, cu precară sănătate, însă, în dezidență, cu decență cu bucurie
urcată, până la cer,
cu
har și, cu vitalitate virală, în iubire dar
pe
verticală, liturghie, cu energie și omenie, care ne sfințește, în culori de
liniște care ne definește, în toi, totoloi, alai de nuntă, în omenie,
în
nuntă, cu nunta de Românie și artă,
cu
miruire și iubire pro-fericire
și
mântuire, nuntire de nemurire, drept la înviere
ca
un minotaur domesticit de Ming și ținut, în staur, în dreptul de a fi ferm eu, drept
Dumnezeu.
Pe Nașu Mânzu, Mânzat Ioan, din cauza ei, a lui
Mariana, nu știu ce-l stroșește, îl calcă nevoia de nici la telefon nu răspunde
dumnealui nepotul lui Vica (că l-aș fi întrebat sincer cinstit contra cost, nu
mă duce dumnealui la Dej, la APIA?) N-o răspuns, ce politețe și bunăcuvință, ce
nobețe, de bună creștere, de 7 ani dea acasă mai e, maistre, men Ben?
- Multe mulțumiri, este o adevărată gală.
Nemaipomenită, Cu deosebită stimă primita. “Nu poti învata nimic pe nimeni;
poti doar sa ajuti pe cineva sa descopere.” Galileo Galilei
- Uite un comentariu cinstit meritoriu, a unui om
botezat ca om între oamemeni, apropo Bălcescu cu "Românii supt Mihai
viteazu", o lecție istorică de viață, așa cum ne-a fost zdruncinată, zbuciumată,
zdrobită și fărâmițată și, chiar mințită, furată, istoria istoriei noastre,
laudă de zestre cu zări verzi și albastre, ilustre cu ierbi a limbii
române/latine. Eu de felul meu, cu modul de a fi la adoua venire, după cum
scrie fiului mama lui Liviu Rebanu, un titan al romanului și un povestitor de
tradiții ca academicianul domnitor Dimitrie Cantemir/ Marin PREDA, Zaharia
Stancu, un să nu uiți Darie a literaturii românești, comuniste și altruiste, realiste
ca cea a lui Panait Istrate, de pomină prin Codin sau kira kiralina, o haiducă
fără seamăn. Cea mai bună țară: profundă, primitoare, bogată, frumoasă și mare,
e țara, în care trăim, in care trăim suferim, iubim și ne lăfăim, dar amarnic
și suferim, că răbdam ca Iisus pe cruce, răbdăm durere și binecuvântare, din
dragoste și dor, răbdăm, în raiul ce amar, politic, îl avem, răbdăm fizic, că
probabil am meritat, dumnezeu mai ști care-i socoteala care o dăm, ce preț are
mântuirea noastră. nobil, sublim, cu Mere pădurețe, cu ștede, lobode, urzici și
rădăcini amare, cu ploaia și vântul (ZHaria Stancu cu Desculț și Pădurea
nebună) și-ar mai fi Cel mai iubit dintre pământeni, Marin Preda, cu Moromeți
lui în și în Delir, iar, tu, ești, tu, cu limba română, din pretutindeni cu
divin și abis, cu viceversa, după cum aud doar ca zvon, hir, că nici o carte de
a lui Ben Todică, n-am și n-am ca trofeu de campion pentru un mic Dejun, cu
Daniela Zeica Buzura. Cu bine, bucurii și omenii a vieții mele, create special
de Dumnezeu, pentru mine, servus și numai bine, cum zice și Boc primarul
Clujului. Servus, Bună ziua ca terorea să nu cuprindă niciodată România, în
drag de România mea! N-ai făcut nici o excapadă turistică/ amoroasă, în
frumoasa-ți viață, cu artefacte, cu viață așa cum a fost? Scriu așteptând pe
Marius, Mistrețul, îl aștept să vină din Cluj. În tot ce faci, trebuie răbdare
și pasiune, desfășurare, în desăvârșire profericire, că tu nu te sumți rău
făcând ce-ți place, în liturghia muncii tale, în lan, cu utrenie și vicernie de
omenie, în spice, de pace și, cu pâine trasă, în mâine, cu întinde-te masă și strânge-te masă, în cornul
abundenței, cu sesam deschide-te, în cornul abundenței a României cu tei
înfloriți și cu dor dodoloță și dargoste, cu drag, făinoșag și mireasa trecută,
în brață, peste prag, cu viață adevăr de lulceafăr pe cales luminoasa a lui
Hristos, chiar dacă avem incertitudine, în ìnțelepciune cu atitudine. Alt necaz
nu mă mai pot ține pe picioare ca cetățeanu turmentat/ ca naiba? dar apropo
acest naiba a naibii, Ben, cum o fi arătat, cum de fapt și-l închipuie oameni
ca făptură dacă toate făpturile ar fi chip și asemănare, binecuvântare, a lui
Dumnezeu (sunt, chiar sunt: Drept Dumnezeu? Dtept de a fi?) Nu-mi explicam
multa bătaie de cap la cuvântul bal asociat, cu hal, spital etc., nu c-ar fi
ceva de capul meu, mai ales de când am val, bai, cu picioarele, componentă a
aparatului loco-motor, după cum, îmi amintesc, din școală, din amintirile, dar
din amintirile mele, rebele, din copilărie. Mai sar peste cal din banal, din
hal, ca Hal și Pal, cu ochelari de cal sar, cu har, cu obloaalne la ochi, sar
din bal că bal mascat, îmi trebuie mie și un doi la Geografie, istorie...? Tu, văd
că ai fost și de circ și de comedie, în zoo calomnie (cimilitură de a lui Artur
Gorovei, om ca Rareș Prescariu, adevărată enciclopedie). Viața mi un canon (calvar),
că viața mi canonită.
- Zile unora se irosesc, în van ca baloane de sapun/
puf de păpădie suflat de vânt în vânt, în deșert, nu-i așa? Numai de bani li
unora și nu să presteze ce privește de ei, muncă de calitate și strălucitoare
de ce nu muncă astrală (dar promovați la examenul de cerificare a cadrelor
didactic, profesori și dascali, notele primite de învățători și profesori sunt
de mântuială, nu de calitate, nu-s satisfăcătoare).
- Acești ingeri triști, bășinoși au lăst/avertizează,
că lasă laș copiii, înafara școlii, că școala deși... și învățătura o câstigi
cu greu, nu cu mămăliga ori cu lingura din oală, ci maistre, Ben/ maistre
Daniel Criste Enache, ci mergând la școală mereu (intrebare acuma de ce nu se
mai fac eforturi lăsându-te pe tine cu câștig mai mic, făcând sacriticii umane,
financiare, de ce nu se face sacrificii și martiraj, cum Iisus s-a jerfit
pentru noi, s-a jerfit și a suferit pentru pâcatele noastre nesăbuite (de ce nu
se mai dă și de la noi, din noi și din Dumnezeul nostru, de ce nu se dă pentru
învățmănt, pentru reforma și pentru esența învățămàntului, pentru dreptul de a
fi drept Dumnezeu? Diferența este că un cosaș, ajuns acasă, se odihnește, pe
când Profesorul muncește non-stop, fiind mereu „în priză”.
- Pavele, nu ne asfixia cu tarilile tale. Eu am contul
plin (99%) si ca sa nu mi-l inchida trebuie sa matur de 5-6 ori pe zi. Da si tu
mesaje mai concentrate, nu din ora in ora cate doua randuri. In cazul meu te
rog sa folosesti cealalta adresa, Pot Logaru., unde inca am libertate de
miscare, o incursiune în viața personală a lui Dostoievski, de la tragismul
copilăriei și adolescenței până la pasiunea simțită pentru strănepoata lui
Matei Corvin sau căsătoria cu stenografa sa, Anna Grigorievna.
- Potlogaru, îți mulțumesc, mă faci fericit totuși ca
și cum Vica, deși eu bărbatul, ar trebui să-i dau, dar ea mă face fericit, dându-mi
o floare, un trandafir? Ciudat/minunat, o poveste incredibilă/penibilă, în
ciuda potențialului/național, e penibil e pe val e un monumental rar, c-avea
har, era genial și era o comoară, un rar, că era un extraordinar, era legendar,
mulțumind lui Dumnezeu profund ca păstorul blând (iată un caz concret, deși
doar poet nu e, că unde Dumnezeu e, iubire e și fericire, iubire!) Ce--i cu
violența de limbaj, când accidental poate apare și bate la ochi, îți scoate
ochii ca la un idiot, din crimă și pedeapsă de Fedor Dovstoieski? Eu sunt ca un
jucătorul de cărți, un jucător de noroc/ce naiba naibii, idiotul lui
Dovstoieski, când Anna Karanina a lui Lev Tolstoi, s-aruncă sub tren, în Rusia
înrăită și-n război bolunzâtă și trăsnită de nebunie și sadism, sălbăticie și
răutate, lăcomie, avariție, c-au hibă la creer, le lipsește un șurubel? Eu, n-am
fost decât Asistent veterinar de Cluj, pe lângă dispensarul sanitar veterinar
Recea-Cristur, Cluj; Am peste 15 cărți publicate și apropo doamna președinte
USR, Irina Petraș, îmi zice și de 5 ani, că,în filiala Cluj, că mă primește, în
uniune, dar unul răsfățat, Ioan Cristofor-Filipaș, om cu multe fețe, mare
figuraș care nu vrea să-mi scrie cronica, mai târziu motivându-și lașitatea și
aventura, ca să nu mă bucur, că, în uniune, auzi, dumneata va fi primit un mai
tânăr și nu eu un mort, în vacanță (serios om frumos turcit și buimac, fără a
fi și lui Dumnezeu pe plac). Foe verde de dudău, că-s și eu nepotul lui Tudoru
Pușcaș a lui Horlău, din satu Sâmpetru, din satu lu Dumnezău. Spontan, cu
rutină, din rutină, cu lumină lină, o lumină a învierii la a doua venire a
omului frumos și luminos Hristos, momentul învierii, iubirii și durerii (nu
inventăm povestea aiasta cu Mere pădurețe, unde culegem floarea albastră a
reginei, cu drum lung, în fapt de seară, pentru ierbar/pentru acasă unde mi
joaca și pitpalacul, că bag între umeri capul ca bărbat, cu capul pe umeri, că
ce numeri și încătro fericire, meri?
- Vizionează „ATENTIUNE! AZI aflati ADEVARUL despre
CUM SI DE CE A FOST JEFUITA ROMANIA! BOGDAN VASILE SPUNE TOT!” pe YouTube
- Parfum/apă de colonie-esență de aromă de Românie, că
se jonglează, că naivitatea oamenilor se speculează, ducând oamenii de nas și
explotându-le slăbiciunile.
- SURO X XONIA "HALELE" 2023 NEW HIT
- Ce modalitate găsește, găsești ca bun scriitor? Cu
ce mă desfeți? Aștept cu drag să-mi descoperi enciclopedic și istoric, pragmatic.
- Asculta aceasta emisiune in totalitate. Totul e
adevarat si am trait tot ce spune Bogdan Vasile.
- Bla, bla, ce complicată e uneori viața mai ales, când
nu te simți ca peștele, în mediul acvatic, deși/pentru că ești implicat. Suflă
vântul, eu dela locul meu: -"Cine-i vântul?" vâjăie ca un elev
pedepsit la colț pe grăunțe/pe coji de nucă, în genunchi, nu mi s-a întâmplat
să fiu pedepsit și totuși cu liniarul la palmă și palme am primit de la
profesori am primit fără să fi gândit. Cum și cu ce să vă conving, dece să vă
conving? Vă dați multă silință pentru bine, pentru a fi bine și cu Mere
pădurețe. Ești drăguță, Pavel, Găgăuță, cu Servus și când vrei să pleci cu: La
revedere/reventindeo, iubire, să ai fericire! A mai fost, în copilărie:
Aventurile Căpitanului Val-Vrtej, dar ce n-a fost și minunat ne-a încântat, da,
da, în Epoca de aur, când neșcolatul Ceaușescu, pantofarul era deștept și bun
gospodar, administrator de ispravă, fără ca, careva să-l acuze, că-i corupt, sfârnar
și escroc, cum mulți politicieni tulbură apele ca după noi Potopul recent, actul!
Aș băga mâna, în foc pentru tine, Ben dar nu că nu m-aș arde, ci pentru că
ești, omule, de ispravă, slavă Domnului!
Totul la început e joacă, curiozitate și încercare și
deabia apoi ca scrisul la mine devine răbdare, pasiune, dragoste și
înțelepciune și narațoune, Mere pădurețe, Vica poale crețe, da adică eu, Pavel,
la Vica, în Ciubăncuța, pe poale măritat, că eu sunt ca de ginere, ca ruda la
cocie roșie, în care rogi să urce miresuca roșie, că: Miresucă Roșie
fain-frumos suie-te frumos, în cocie. Oriunde te-ai duce zorro, Chivără-Roșie, de
Mere pădurețe, nu mai scapi ca mușchetar român, Ben men a două/o mie de sori și
a cinstitei limbi române, latin-străbune, europene. În Aghireș-Fabrici trăiește
încă învățătorul veteran Sotelecan Vasile, Puiu, la Dej trăește Titi, Danciu
Emil, în Bisrltrița hambalista Pădure Danciu Elisabeta-Floricuța, mama a7
copiii martoră a lui iEhova, în Panticeu-Cluj, USA, Vlaicu Teofil, în
Urișor-Dej, Sarca Nicolae, Nicu...
- Dar de Daria, caratista, că-i lume, culme, de
renume, provita, multă la biserică ai uitat?
- Vica nu mai are cum îi ajuta (știm cum își rânduia
Vica toate singură, cu capul ei. Dac-af fi posibil imposibilul să fie posibil, că
nu umblu, deși aș zbura, dar nu rana, ci durerea din pulpă, în dialectica, dialectică,
domestică, nu mă lasă să mă depladez, să pedalez, ca să nu fiu un neputincios,
să am, men Ben, să am alte posibilități și să umblu, ca un flăcău, fițingău, sub
grumazu ceterii, cu dor la marginea mării și zării ca Mesia durerii, ca să mă
mișc și eu firesc, în negație a negației, cu tei în floriți pitoresc românesc
ca și cu firesc și-n rest altceva, că nici nu te înteresează, ci ca toate să
meargă bine, cu alunelu, alunelu, puiule! E o zi frumoasă la părăstașul lui
Vica, la 5 ani, unde preotul Olariu Septimiu se roagă. Eu n-am picioare în
țințirim, nu-mi fac prezența. Marius vine cam târziu din Cluj, că nu dă
Dumnezeu Mistrețu să pornească, din Cluj, cu Miha că Marius e acuma încet, apoi
e ițit grăbos, că totu-i în pripă și-l dă peste cap și degeaba se enervează, Mihaela
-Ștefania, că nu iese pasența. Mă doare, sufăr, în
viață cu adevăr, dar nu mă las, nu mă las, până la ultimul ceas ca cal de ispas
și de pripas, că mă doare și-s, în impas, că mă deplasez căzând, în pas cu pas
de pas și sufăr căzând, în nas ca Ispas.
- Viața te duce pe unde nu te duce capul.
- Aveți minte, mână și inimă mai ceva ca, în banat, cu
Pavele de pe Bănat fără să mai știu eu, știind Vica dacă Pavel e cel mai
năstrușnic și mai frumos băiat, nai moțat, farostele din Escu fiind, Mocanu, cu
moț alb, socru lui Trandafir tractoristu, Ionel, cu obrajii roșii ca focu, aprinși,
ca rug aprins, din cauza horincii care-i plăcea ca la mâț laptele, ca la pește
și broască apa.
- Avea protocolele ei de țărancă, cuminte ascuțită.
- Tu, și io, suntem îngerul păzitor al egalității, Mare
paznic de far, de Mere pădurețe, cu tandrețe, noblețe și gentilețe, cu Vica și
poale crețe, cu cipcă, în duminecă de clacă și horă la bunicul, Viorel, în ocol
și șură, că-i cacă pentru muzicanți niște oameni botezați și responsabilizați. Eram
și jucăuș, sfârnel, jucăuș și lumea, îmi spune lelea Măria Cetereaș, Băndoae, că
lumea mă ciufulea, supranumea: pițiguș. Durere e rea, mă doare, e dură ca un
criminalist. Mă doare, că încă nu-s mort pe Arca Salvatorului Mântuitor. Scriem
pe nevoie din pasiune, cu'nțelepciune. În România cu mai multe viteze, de ce
beneficiem, în culori valori? Toți ne facem lucru, în modu și felu nostru fără
modru, original și inedit, potrivit și sfințit: iubit. Hibă-i că greva începe
numai cu o lună cu finirea anului școlar, c aprosximativ de Bacalauria și hal
de Bal și Pal. E ceva, e vorba de uciderea României educate. Vigilența din
școală a adormit, e cu somnolente, somnoroase păsărele... Școala amestecată, grevă
e inconșriiență, e bătaie de joc, o bajocură a lui Cristos, e o debandată, că
financiari profesorii nu-s săraci, că nu mor buiecii de foarme, că nici
profesorii la examenul de verificare-s ne promovați, sunt niște corigenți și
niște repetenți, că nu-și dau silința să învețe... Intelectualitatea ca musca
pletoasă, nu-s o elită, că-s niște molii parazite. Necesită epurarea lor. Mie
și scârbă, că devin cadrele niște trântori care violează ca popii catolici
elevii. Grevă, dar care-i ideea-n sine, că de mult timp școala nu mai e școală
reformată, educatoare, că și ștabii doctori Ponta violează, plagiază, își bat
joc de învățământ, de tot ce avem sfânt, miez de pâine? Școala-i, în criză și
grevă, tulai! Cu așa atmosferă de lucru nu ne promovă calitatea muncii și nici
pacea păcii nu ni sustenabilă, nu-i cu subiect și predicat, în lapte și miere, dumnicatul,
Drept Dumnezeu, nu ni dumnicat, în lapte, cu papă-lapte.
- Tulai și vai, Grevă!
- Frate Benule, Ceva din poveștile noastre românești,
cu Zâne și Feți-Frumoși, așa am apreciat acel concurs interjudețean, de la
Palatul copiilor, Vaslui. Acei copii, acele frumoase costume populare, te
poartă prin lumea basmelor, prin lumea lui Mihai Eminescu. Toată cinstea și
respectul, pentru toți, inclusiv pentru frăția ta Sunt bucuros și mândru de
Prietenia Frăției Voatre. Cu drag Ionica din Gepiu!
- Baiu-i, că mă doare și mă dor piciorele, că și la
baie, să merg e un canon, le spun oamenilor, că sufăr, oftez, în interior, crâșnesc
din dinți și mergâna amice, cu pace pentru a mă deșerta la bae ca Geo Bogza, în
Mizil, că a naibii doare dur, acut, șoldirile mușchi și articulațiile
piciorelor, vai de capul meu de pinchio viu, de talisman beteag! Rezidentei
Doina Cornea, Mirvea Dinescu, îi zicea baba cu chiloții de treabă, cum copii o
strigau, mușchetarii lui Vica o
ciufuleau, pe Ilișca lui Floarea Pierdutu, o ciufuleau pe Ilișca, baba cu
chiloții de tablă, că așa film vedeau ei la televizor, făceau râs, prin
Cibăncuța. Iisus a zis să ne iubim aproapele, și, tu, ce ai de zis, cu cugurigu
gagu, dă-mi, Doamne, punguța cu doi banu.
- ALERTĂ: Polonia a fost contaminată de praful
radioactiv din Ucraina! Doar o minune poate explica atâta toleranță la jaf,
nedreptate, dispreț, ură și umilință... Intrebati si cine este acest Klaus
Schwab (si multi altii ca el) care traseaza directive unor sefi de state, alesi
de natiunile lor cu demnitate? Toti stau la aceste intalniri ca niste gradinite
in jurul unei mesei rotunde asteptand ordine. Unde e morala presedintilor de
state care in loc sa asculte de natiunea lor asculta de un smecher care nu are
nici un interes moral. La intrunirile celor 7 sau 20 ar trebui trimisi doar
delegati specializati nu presedinti care din natura nu sunt specializati in
astfel de domenii.
- Cum obținem un echilbru ecologic?
- Tu, miști lucrurile.
- La București vremea-i schimbătoare, coruptă, cosmopolită
și politică șovină, pe arcă, că se intră peste tot școlile în grevă, că-n ajun
de examen, parlanentul n-au nici o sluție, că comunicatul, nu-i o
soluție/rezoluție, că la noi, măi oameni nimic, nu-i o certitudine, o
înțelepciune și ce, nu-i suficient, destul de grav, că la noi îi ca la nimeni? Oare
noi nu pentru copiii noștri ne-am dorit o România educată și mai bună,
ambudentă, dodoloță, cu întinde-te masă și strânge-te masă ca la Vica și Ionașu
Horjului acasă, un înșiră-te mărgăritare, în avuții și frumuseți!
- Sunt mulți trăsniți, în școli. Oamenii își asumă
riscul.
- Suntem pe o cale umană de viaț și adevăr, umană
domestică ca de zoocalmie și de biserică, calmă și de seamă, chiar dacă în noi
e și sălbăticie, cu masa asigurată și cu veșnica nemultumire pentru care ne
zbatem pro bine provita zi de zi pentru pace, iubire și pâine batural trasă, în
mâine, în veșnicie cu hărnicie ca să trăim bine, cu lucru bun spornic
simțindu-ne, în stare de bine, că uită că asta ni tresba, ferm ocupându-ne cu
Vica, în armonie, în menajament inteligent, familial, național, emoțional, tradiționa,
cum putem mai rar, extraordinar Ben, men, Ming și restu artist a limbii, ierbii,
românimii, cu dragoste, cu cal șj cavaler trac și lui Dumnezeu pe plac stelar
și extraordinar si, că-i dunărean cum și Eminescu e un eminescian, someșan, în
irizație, cu ecuația de România mioritică unică colorată specifică, mioritică.
- Ca să fim experții in Mere pădurețe ce exigențe ne trebuie?
- Vica și Tavita nevasta prietenului meu Miron, sunt
la Domnul fie-le țărâna ușoară, memoria binecuvântată, iar pe noi partă-n, în
sănătate, fiu-a-ți sănătoși ca cei botezați, în ciupa, cristelnița povita și
viața sus, în ghețimani și răstignit ca cel sfințit, iubit și fericit, sus pe
cruce, în liturghie sus mai presus, Iisus pe Golgota cu Drept Dumnezeu, în
drept a fi pâine de ființă, conștiință universală cu iubire pe vertical
rezolvând probleme personale și universale bonus în bine. Cu drag consideră-te
prieten, că-mi asum prietenia.drsgostea nu-i o frustare, că-i o iubire, o
pretenie, nu-i dragule o derâdere, ci o încredere, o stare de bine la care mă
alătur cu bucurie și cu drag de România mea ca Vica ori pentru tine, Ben, Ming
cea strălucită, inedită ca vestul sălbatic pentru Cow-boy, chiar dacă, în viața
în care mai vin niște ploi și tulburări, frustări, îndoieli nu e loc. Tu, ce
mai faci, sănătosule fericit, că n-ai insuficiențe/ce mai zici, că am
încredere, și nu indiscreție, în alb și negru? Tu, ești fără dileme ca mine, în
cădere liberă, cu amintiri de singurătate cu precară sănătate, tu ce zici, de
prețu de evadare, în nemurire, că totul e ca-n Las fierbinți, ireal, deșertăciune
și vânt, Don Quijote, luptând cu morile de vânt, că nimic doar durerea, îți
unge sufletul cu voia întmplării, cu sâcâieli, calvar, cu noroc, că mai e soare
și inspirați, cu mere pădurețe, în respirație, cu noblețe, în binețe, salutări,
din Ciubăncuța-Clujului, altar al norilor, dar și ale soarelui, că dacă
nemulțumirea, nu te lasă să trăiești ca om, ca cei botezați, că-i un cod a lui Davinci?
Mie pentru scris cine-mi dă o cinste, recopensă/drept de autor, chiar dăcă noi
Mere pădurețe canonim, ostenim de pomană de drag și de făinoșag, Ben men,
dragule Ben? CU bine, dragilor! Vorbim Ben mai târziu. iubitule, deputatule
nădejde phonex, eu nu vă mai găsesc, dar mă dor piciorele, insuportabil și chiar
dacă am vrut să vă dau volumul 2, din Mere pădurețe, n-am cum, dar cum putem totuși
face, drăguțule Cornel de Ciubanca?
- Cu bine!
- Ce înseamnă grad de rău, că pe mine zeul trac pe
cal, mă înteressează orbitor de dragoste și dor, viu, prin Deltă, pescar ca
pescarul de oameni.
- ARS POETICA de Ben Todica, versuri CATALIN AFRASINEI.
Un videoclip recitare la versurile poetului intitulate: ars poetica ~*~ din
straja dimineții se duceau lupte grele amețitoare / cu harbaleta cu pistolul cu
gloanțe de diamant corp la corp / fiecare atârna în lanțuri grele tocite
lanțuri de schivnic / sufletul începuse să crească să crească / acest fapt nu
mai constituia pentru nimeni / o amenințare reală fiind mai mult o supoziție /
pasăre de pradă & foarte amară cu pene negre / aproape metalice a cărei
desfășurare de aripi / întuneca orizontul și soarele negru.
- Ce ne mai facem Ben?
- E greu. Bani nu sunt si nici lumea nu prea mai
citeste. Trebuie sa fii un mare ziditor ca sa intelegi si sa conservi
identitatea neamului din Glie.
- Ești cu ciocârlia și privighetoarea de pe gard că
lebeda din mână mi-ai dat-o mie, cu ce mi mai drag pe lume mie.
- Gorbaciov o scapat cascavalul din gura ca fraiera
cioara. Fii mai misterios. Nu-i baga in seama si te vor cauta ei. Te-ai gandit
sa te transformi in FEMEIE? Ia incearca cu o peruca, rochita si buzele rosite
sa te plimbi prin facultatea de filologie din Cluj. Sa vezi ce popularitate iti
vor face ăi care conduc. VULPOII.
- Tu ești omul potrovit pr drum cu Destine ca-n filme,
cu Iuliana Marciuc, cu senin de cer, dar din dar, strălucire de har, fericire
și nemurire, carte de citire a limbii române străbune. Mai fă-te și tu ca naiba
și operează-te, tu ori fă-te ciuhă, între cucuruz, sperietoarea naibii, sperietoare
de ciori, flacără pe comori, pe dealul cu flori de maci cu întrebări, cu stare să
nu dispari din decor, din libertatea cu masă la nevoie servită.
- M-a voi intoarce strigoi. Nu trebuie sa te operezi
pentru ca penisu este considerat de academiceni un organ feminin.
- Tu, de ce nu te travestești din viceversa cu divin
și abis, din paradis interzis??
- La universitate un conferentiar a fost apostrofat
pentru ca a folosit eticheta de FEMEIA INSARCINATA in lectia sa, care i-a
suparat pe transvestiti si i-au impus sa schimbe eticheta in PERSOANA
INSARCINATA. Eu sunt deacord cu toti acesti trasvestiti.
- Si i-as invita la Gataia la casa de nebuni unde se
practică săritura in bazinul de inot gol de pe trambulină, de la zece metri inăltime
pe un prosop ud - ca să fii political corect cu nebunii.
- Un poem în care imaginile sunt vii, mereu în
mișcare.
- PRECUM INVATATORII.
- Mulțumesc, Ben. Te îmbrățișez,
- Sper să vă mărească salariile, MACAR
bibliotecarilor.
- Da de unde! Noi nu suntem importanți, importanți
sunt alții, directorii, lor li s-au mărit salariile de anul trecut, pot trăi
liniștiți cu lefurile care le au.
- Detaliile mici, ce crezi, că strigi și ce strici, că-n
grabă ca fata ițită la nuntă, se mărită, dacă
zboară, tăt se mâncă, în anumită parte a Chinei se mâncă și câinii fiind surprize
si surprize că se dă după cireș...(mistrețul nu prea stă pe acasă și a zis, că
mâine, miercuri vine acasă și că o aduce acasă și Miha, zice că vine acasă, că
Marius dă cu capul în gard, că dincolo latră furios Teo Roz, care zice că va
deveni mămică. Anghel e puțin descumpănit, cu stare că Teo Roz cu goz sub preș,
că ea e însărcinată în 8 luni ( e agresivă nu-l mai vrea, că e bine să te
retragi, că nu-ți merge, nu-i ține ponta, cu relație, că se rupe, sparge nunta,
unirea lor, chiar dacă au un copil din flori, nu că e cu viața frumoasă, cu
mersul...) Dumnezeu îți dă cât poți duce, doină dulce, Vica, geobul de vis cu
toate bunătățile/amărăciunile, că dragostea, îți trece, prin stomac, în vrere a
lui Dumnezeu plăcere, că deschinezia biliară, îți dă amăraciune și ți se mai
uscă și gura făcându-ți-se sete de pasiune și propria-ți înțelepciune. Sunt și
Secretele președintelui, secrete trăsnite. La prima TV.
- Ești fulminat, curat și luminat ,ești cu cartea
citită și recitită. Ești stăpân pe picioarele tale, cu alba-neagra
- SCRISĂ CU BUCURIE ȘI, CU VEȘNICIE DE POEZIE
În
viața mea am putut fi altceva,
dar
privilegiat ca aur cenușiu strecurat provita, descântat,
cu
apă neîcepută,
luminat
și curat cu toată viața,
Benone
Sinulescu, ca țăran sănătos încăpățânat, în bine,
că
n-am trăit, în van
În
ce mi s cuvine, în bine ca mine, cu lucru bun
Și
nu e puțin lucru moș Crăciun,
că
de sfinte Paști, te-ai zidit, te-ai purificat și te-ai făcut,
clădit
provita ca cel mai iubit și sfințit ca film de personalitate,
în
cruda relitate,
în
comunicare, cu binecuvântare
pro
de floarea-florilor de Românie cu armonie,
sinfonie
și, omenie
în
veșnică poezie scrisă,
cu
banat,
în
veșnicie, cu bucurie.
Și scrisă silitor cu artă de nemuritor la Mere
pădurețe, cu tandrețe de scriitor, Ben, nemuritor și de învățător/elev silitor,
cu dragostea, de dragoste vinovat, dor cu dor de dor, că inima-mi plânge, că
Vica și azi în brațe mă strânge cu dorul inimii, cu lumina-luminii, culmea-culmii,
minunea-minunii. Ai învățat de la cine ai avut, ceva de învățat, că învață, învață
și iar învață, ca eu care scriu, om bun, scriu ca un nebun făcând lampa mare, făcând
ce mi-am dorit, ca păstorul blând și profund, în binecuvântare, de Românie
profundă și, mare, prin unifiare întregire, prin iubire, prin unire și, prin
fericire, pro pace, în omenire, prin limba română, prin nemurire, că ești mai
învățat ca Stan-Pățitul care-i ca tine sustenabil, cu subiect și predicat, cu
distinct, Cuvântul, Dumnezeul, Drept Dumnezeul, infinitul apropiat de obiect, de
drept de a mă naște și cu dreptul învierii, în drept de a fi a națiunii pâine
de o ființă și marea românească conștiință și știință.
- Ai învățat când ai de la cine, ai ce, de învățat.
- FERICIREA, UN FEL DE NEMURIRE. Viața e ce? ce altceva? știu cumva? ce-mi trece prin cap
sunt, cum, bun de?
Sunt un zaharisit/, dar nu lipsit de natural, de poftă
de viață, poftă de viață, de adevăr și de carte, cu Luceafar extraordinar, legendar
ca tipograful Petre Ispirescu și cel care a intuit că-i geniu matele naționalul
nostru universal Eminescu ca Nichita Stănescu, un verde-albastru, din țara
noastră, din patrimoniu, din lauda, de cinste și de zestre a noastră,
preferată, cu artă, cu viață, cu durere și binecuvântare, durere, în continuare
ca să și zâmbești, o iubesc Românie, o, te iubesc Vica, Doamne-ți mulțumessc
și, închină-mă, Doamne la icoane și stropește-mă cu mănunchiul de, busuioc
încins, în în ciupă, cu apă sfințită de la bobotează, că eu, ce crezi, că mă
vezi, că fac gargară, dar nu mă prefac știind ce contează, cu gargară cu
pioneză, cu toate că a dispărut hipermanganul, a dispărut, din unul, din omenie
din bardul Românie, că citesc ca David Dobricu, un strălucit, la el ca cecul/
cardu, la purtător, cu cuvântul foarte special și cu specialu, că pur și simplu
prin el a înviat și s-a renăscut Eminescu, că Drept Eminescu și Drept Dumnezeu
cuvântul care a existat de la început cu EL, că de la început a fost Eminescu
și un sfânt a lui Dumnezeu ca călăuză avându-mi Dumnezeu, Drept Dumnezeu și ați
crede ego, eu, El Dorado, un El Greco, dar eu mă raportez la universalul
fain-fănelul Eminescu, fără egalul genial naturalul și naționalul deștepul de
drept Eminescu, descoperindu-ne Eminescu cultura generală și genială, iubirea
noastră de dincolo de școală generală, iubire pe verticală, dincolo de reguli,
cu stare de critic, istoric și dialectic, în negație a negației, cu Vica printre
teii înfloriți, prin Las Ferbinți ca cei botezați, responsabilizați, fenomenal
cu lecții de viață, cu provocări fără remușcări cu experențe și empatizări
nedorite, cu darurile pământului, dureri și iubiri, osteneli pentru a fi utili
și valabili, impecabili și compatibili, dodoloță cu ștință și conștiință, că se
comportă în artă cu succese, special și artă, că se comportă cu mine ca un
copil util, sincer, comoară rară, fagure de miere, Eminescu și limba română cea
maternă și la îndemână ca străbună și străbună cu dragoste, cu dor de popor a
tuturor, folositor ca scriitor educând, în răbdare și binecuvântare de România
profundă și mare prin unire unificare întregire pro fericire, un fel de
nemurire.
PR-F&BT.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu