IOAN MICLĂU-GEPIANU: O LUME NOUĂ,
AUTOR
BEN TODICĂ
La acest titlu al noii sale carți autorul ne mai
așează o sintagmă asemenea unui motto: ”Nu te grăbi! Nu te îngrijora!
Aveam întotdeauna acea convingere pe care o am și azi,
atunci când vorbim de valoarea unei cărți noi, știeam că în cuprinsul
acesteea se va afla întotdeauna oglinda autorului. Observam în primul rând
valorile acestea cu tot ceea ce cartea ne aduce prin conținutul ei.
Știam din experiență, studiu și discernământ propriu,
a găsi acel adevăr pe care autorul se străduie să ni-l așeze în cartea sa
asemenea unei legități de spirit și duh creator. Astfel înțelegeam cum
întradevăr este perfect valabil cuvântul de minte și înțelepciune: ”O carte
este viața unui om, iar omul este o carte în scriere”.
Domnul Ben Todică autorul cărții
sale, ”O LUME NOUĂ – Nu te grăbi! Nu te îngrijora! Ne dovedește cu
prisosință capacitatea sa creatoare, asemenea marilor gânditori ai omenirii,
prin profunzimea gândirilor sale, a unor temeinice studii, ne dezvăluie căi din
cele mai pozitive, despre idei și ordine ce trebuiesc urmate pentru o viață
omenească mult mai bună. Dar pentru ca acestea să se realizeze ne spune
autorul, avem nevoie de voință, dragoste, unire, întrajutorare, credință,
sfătuindu-ne în acest sens prin înțeleptele-i cuvinte: ”Nu te grăbi! Nu te
îngrijora! În viziunea sa domnul Ben Todica prevede acea lume nouă ce are să se
ridice, desigur bun cunoscător al istoriilor vremilor trecute, și al credinței
sale în adevărul creștin, adică din tot ce a creat Dumnezeu nu poate fi
distrus.
Această carte valoroasă a fost publicată la Editura
PIM – Iași, 2024, având - Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României.
Cartea se desfășoară pe cuprinsul celor 323 pagini.
Un -Cuvânt înainte- a fost scris de Lenuța
Giukin, State University of New York at Oswego. Domnia sa afirmă
despre Ben Todică a fi un călător! Spațiul, timpul, conștiința, visele sunt
modalități de-a accesa seva conoștinței, a adevărurilor profund umane care
definesc esența unui pământean pierdut sau poate regăsit în univers”. Opera pe
care Todică ne-o dăruiește cu modestie, încredere și generozitate este un act
de iubire. El ne inspiră, ne întărește încrederea în sine, ne încurajează să ne
îmbrățișăm litertatea, ne îndeamnă să descoperim, adânc, în suflet, puterea de
iubire colectivă”.
Omul autorul și regizorul Benoni Todică transformă
acest volum într-un testament public, lăsând generațiilor viitoare opera sa
drept moștenire și exemplul unui model de urmat. Fapta devine memorie, însă
memoria este cea mai puternică formă de continuitate.
Lenuța Giukin –
State University of New Yaork at Oswego
De asemenea, o elevată analiză face cărții -O
lume nouă- și autorului acesteea, distinsul om de cultură Cătălin
Z. Afrosinei , care prin însăși întroducerea bine concepută:
”Reflecțiile culegătorului Sisif despre filosofia uraniului și nu numai”,
afirmând: ”Este o carte de atitudine, autorul fiind și ziarist, o adevărată
redută a patriotismului de la 20.000km.
Ben Todică aparține acelor ”arheologi ai spiritului,
care scormonind până sub temeliile civilizație umane, întrezărește și găsește
mugurii viitorului, dincolo de Orwell.
O carte despre patria metafizică din care Ben Todică,
”prinț al aventurii spirituale”, n-a plecat niciodată.
Cătălin Z. Afrosinei
De două decenii și mai bine, l-am cunoscut pe
iezereanul-bănățeanul- australianul Ben Todică, în călătoriile
sale ajungând și la orășelul Cringila, N.S.W, dar după ce se acomodase cu
minele de minereu și uraniu la Ciudanovița, unde la vizitat, ne declară solemn
Ben, zeița Nefertiti, și probabil i-a vorbit despre alte lumi, unde florile și
păsările pădurilor au graiuri omenești, astfel Ben își începe calea
universităților naturale, studiind cu nesaț, și din care a ieșit un geniu,
precum Eminescu pe vremuri.
Ben desfășura calitățile acelei persoane, a cărui
caracter, vorbire și voință, maniere înclinate spe modestie și simplitate îi
dădeau acces la prieteniile celor din jur în mod necondiționat. Vedea-i în el,
omul pornit pe drumul împlinirilor și a ajuns.
Dar, niciodată ”Benoni din Ciudanovița”, cum îmi place
să-l supranumesc, nu a uitat mica noastră bibliotecă de familie, pe care eu am
botezat-o cu numele poetului de care eu m-am îndrăgostit din copilărie, din
clasele IV sau V, cănd profesorul nostru de Limba Română, Parghel Constantin,
ne cerea să scriem pe tabla de lemn vopsită negru, cu creta albă cuvinte pe
care noi copii de țărani nu le înțelegeam sensul(etimiologic), așa că eu
scrisei cuvântul ”zaplaz”.
Domnul Profesor Parghel Constantin, intrănd ăn clasă,
începu să zîmbească, zicînd: Elevul care a scris acest cuvânt ”zaplaz” cu
siguranță a citit poezia ”Pe aceeași ulicioară” a lui Mihai Eminescu, explicîndu-ne:
zaplaz înseamnă gard.
Întrebând care elev a scris cuvăntul? Eu m-am ridicat
în picioare, cu o oarecare mândrie, am recunoscut că eu l-am scris, fiindcă
citisem acasă, poezia ”Pe aceiași ulicioară”. Întrebat dacă pot să recit din
poezie, eu și pornisem: Pe aceeași ulicioară bate luna în ferești / Numai tu de
după gratii / Veșnic nu te mai ivești / Și aceeași pomi în floare / Crengi
întind peste zaplaz / Numai zilele trecute nu le faci să fie az /. - Frumos! Și
a trecut mai departe să explice ale cuvinte.
Cer scuze de această inserțiune a mea, dar eu cu Ben
mai vorbim și ore-n șir la telefon, de mai strigă și alții să le dăm telefonul.
M-am străduit întotdeauna, la rândul meu, să acord
respect deplin acestu-i om între oameni, de care rar se întâlnesc în zilele de
azi.
COMENTARII:
A mai aparut in:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu