Scrisoare pastorală
Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul XXIV(2024), nr. 518(16 –31Mai)
Dragii mei enoriaşi! Hristos
a înviat!
Ziua Învierii. Sărbătoarea
Învierii Domului Iisus Hristos să aducă în sufletele Dvs. pace, linişte,
bucurie, credinţă şi speranţă. În casa Dvs. să fie bucurie, înţelegere şi
belşug, iar cei dragi de aproape şi de departe să se întâlnească la masa
regăsirii şi a fericirii. Să ne ajute Dumnezeu ca ani mulţi de aici înainte să
putem sărbători Sfintele Paşti în biserica şi în casa noastră în aceeaşi
atmosferă de bucurie şi de împliniri!
Ar fi trist dacă Sfintele Sărbători ale Paştelui ar
trece pe lângă noi ca zile oarecare şi ele să se rezume doar la o masa mai
bogată, la o sticlă de băutură, eventual la simpla participare la vreo slujbă
din biserică. Ca să fie cu adevărat sărbătorită cea mai mare Sărbătoare a
creştinătăţii, ea trebuie să marcheze cu ceva sufletul şi viaţa noastră. Ea
trebuie să fie ca un hotar al drumului nostru prin această lume.
Ea trebuie să fie un moment de profundă
analiză a sufletului nostru, un moment în care să vrem să ne lepădăm de omul
cel vechi din noi, cu toate păcatele şi viciile lui şi să ne îmbrăcăm în omul
cel nou, plăcut lui Dumnezeu. Petru aceasta este nevoie să ne spovedim şi să ne
împărtăşim, să facem curăţenie deplină în cămările sufletului nostru şi să le
pregătim de primirea celui mai scump dintre oaspeţii pe care-i putem primi
vreodată. Oaspetele acesta nu este altul decât Împăratul împăraţilor şi
Domnul domnilor, Mântuitorul Iisus Hristos.
Dacă El va găsi sufletul nostru pregătit şi
primenit, va intra şi va zăbovi aici, dacă nu, se va depărta spre alţi semeni
ai noştri, care-L aşteaptă cu mai multă osârdie decât noi. Dacă Hristos nu
învie şi în sufletul nostru, degeaba sărbătorim Sărbătoarea Paştelui. Suntem
doar nişte spectatori oarecare şi nimic mai mult. Dacă această Sfântă
Sărbătoare nu ne transformă cu nimic în oameni mai buni, mai cinstiţi,
mai drepţi, mai înţelegători, mai paşnici, mai milostivi, mai
credincioşi, mai iubitori de Dumnezeu şi de semeni, suntem străini de duhul
Sărbătorii.
Fiecare asemenea prilej este un semn că ne-am
apropiat mai mult de limanul final al vieţii noastre, că s-a mai scurtat un
pic firul vieţii noastre şi tocmai de aceea trebuie să fim mai atenţi cu
privire la pregătirea noastră pentru marea întâlnire cu Hristos la judecata cea
de apoi. Chiar credeţi că le-am pregătit pe toate, că am putea fi gata de acel
moment? Este o întrebare, pe care ar trebui să ne-o punem cât mai des, fiindcă
numai astfel ne putem da seama de starea morală a sufletului nostru.
Dacă Sărbătoarea Învierii vine la data ştiută,
anunţată cu mult înainte, momentul întâlnirii cu Împăratul împăraţilor nu-l
ştim şi tocmai de aceea trebuie să fim mereu cu geamantanul pregătit pentru
Marea Trecere. Dumnezeu să ne ajute, ca să nu vină cumva ceasul şi clipa aceea
şi să ne găsească nepregătiţi!
*
Mântuitorul și procesul electoral.
Evanghelia din Duminica a V-a a Postului Sf. Paști
(Marc., X, 32-45) ne prezintă o discuție dintre Mântuitorul și ucenicii
Săi. La un moment dat, Iacov și Ioan,
fiii lui Zevedeu, L-au rugat așa: ,,Doamne, dă-ne să ședem unul de-a
dreapta și altul de-a stânga Ta întru împărăția Ta”. După judecata noastră omenească, rugămintea celor
doi trebuia împlinită. Erau prieteni și ucenici ai lui Iisus. Își lăsaseră
familiile, bruma de avere, ocupațiile și-L urmaseră pe El. Răspunsul Mântuitorului însă este
surprinzător: ,, Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau
Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem.
Şi Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea şi cu botezul cu care
Eu mă botez vă veţi boteza. Dar a şedea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea,
nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit.”
Așadar, înțelegem de aici care era gândirea
Mântuitorului privind ocuparea unor funcții publice. Am spus în alte rânduri că
în multe privințe învățătura Mântuitorului era de-a dreptul revoluționară
pentru vremea de acum două mii de ani. Să afirmi, spre exemplu, că oamenii sunt
frați între ei, în vreme ce sclavul era socotit un obiect însuflețit, nici
măcar om, iar împăratul era considerat zeu sau semizeu, era o ofensă adusă conducătorilor de state și celor din clasele
sociale privilegiate. Și, totuși, El îndrăznea să promoveze o asemenea
învățătură. Așa era și de data aceasta. Ocuparea unei funcții nu se făcea pe
bază de relații personale, de relații de rudenie, de favoruri și bunăvoință a
cuiva, ci pe bază de vrednicie. Locurile cerute de cei doi urmau a fi date ,,celor
pentru care s-a pregătit”. Nu e vorba aici de o predestinație; locurile
respective nu erau ,,sortite” cuiva anume, ci se vor da acelora care se fac
vrednici de ele prin faptele lor. Că cei doi ucenici, Ioan și Iacov, s-au făcut
vrednici până la urmă, prin faptul că
și-au jertfit viața pentru Domnul Hristos și învățătura Lui este adevărat și
Mântuitorul știa lucrul acesta chiar în momentul cererii lor, dar îi lasă ca să
dovedească ei înșiși că sunt vrednici de locuri de cinste în împărăția lui
Dumnezeu.
În aceeași Evanghelie, Mântuitorul mai face o
precizare cu adevărat revoluționară pentru gândirea politică din vremea aceea,
dar și din toate epocile: ,,Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai
neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi
nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor
al vostru. Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă.”
Așadar, funcționarul public, conducătorul unei
instituții, al unei comunități mai mici sau mai mari, al unei țări, este
slujitorul subordonaților săi, al supușilor săi, ci nu stăpânul lor. Câți,
oare, dintre regii și împărații lumii, dintre dregătorii mai mici sau mai mari,
au pus în aplicare acest principiu, această învățătură? Puțini, foarte puțini!
Din păcate.
Numai cele două aspecte menționate mai sus, cel al
numirii sau alegerii în funcții publice și cel al raportului dintre demnitarul
de stat și oamenii de rând, și ar fi suficiente ca să ne dovedească dumnezeirea
Mântuitorului. Numai Dumnezeu putea gândi astfel. Numai Dumnezeu putea face
așa: ,,Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să
slujească şi să - Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.”
În istoria omenirii, popoarele au fost conduse, cel
mai adesea, de regi și împărați. Aceștia se socoteau mai presus de oamenii
ceilalți, își clădeau o biografie cât mai impresionantă, se socoteau că sunt
fii de zei, semizei sau chiar zei adevărați. Ei aveau putere de viață și de
moarte asupra supușilor. Ceea ce ziceau ei era literă de lege și nimeni nu avea
voie să-i contrazică. Popoarele au mai fost conduse de conducători militari,
ori de oameni care au smuls puterea prin forță, autointitulându-se conducători.
Și aceștia au avut o conducere despotică, bazată cel mai adesea pe bunul plac.
Cea mai mare cucerire în gândirea politică a lumii a fost conducerea
democratică. În limba greacă, ,,demos” înseamnă popor, adică conducerea
poporului. Conceptul unei asemenea conduceri s-a zămislit în Grecia antică și a
progresat cu greu de-a lungul veacurilor în Europa mai întâi, apoi și în alte
continente.
Astăzi această conducere democratică se exercită
prin demnitarii aleși de popor prin vot liber, direct și egal. Se practică de
multă vreme și la noi, la români. Dacă ar fi aplicat corect, rezultatele ar fi
excepționale, dar de multe ori procesul electoral este denaturat, falsificat.
În epoca stalinistă, spre exemplu, se spunea că ,,nu e important cine votează,
important este cine numără voturile”, vrând prin aceasta să spună că
rezultatele electorale pot fi falsificate, după voința celor mai puternici. Poporul
mai poate fi împiedecat să-și aleagă pe cei pe care-i consideră a fi cei mai
vrednici și mai capabili să-l conducă, pornindu-se de la centru, de la cei care
organizează alegerile. Pe buletinul de vot sunt trecuți, spre exemplu, grupuri
de candidați. Între ei recunoști oameni de toată nădejdea, pe care tu, alegător
dintr-o localitate oarecare, îi cunoști și ai încredere în ei. Pe aceia ai vrea
să-i promovezi într-o anumită funcție, ai vrea să aibă un anumit rol în
societate și, drept urmare, pui ștampila pe grupul în care se află cel socotit
de tine vrednic. Din păcate, de cele mai multe ori, cel ales de tine este la
coada listei sau pe ultimele locuri. În fruntea grupului se află cineva de la
centru, cineva pe care puterea politică
vrea cu orice preț să-l promoveze. Și
așa te trezești că, vrând-nevrând, votezi pe un Agamiță Dandanache, adică un om
de cine știe unde, care n-are nici o legătură cu zona ta, cu problemele tale, de
cele mai multe ori un incapabil și un incompetent.
Procesul electoral poate fi denaturat și falsificat
la nivel local. Știm cu toții cum s-au făcut campaniile electorale. Ne amintim
cum umblau domnii de pe la diferite partide cu traista cu făină, cu zahăr și
ulei în spate, cu găleți, șepcuțe, mături și tigăi, îmbiind, din poartă-n
poartă, pe bieții alegători să primească asemenea ,,daruri”, dar să le dea lor
și numai lor, votul de peste câteva zile. Ne amintim cum se făceau petreceri pe
la cârciumi, pe la casele candidaților sau pe aiurea, cum se goleau sticlele și
se rodeau ciolanele. În aceste condiții, conștiința alegătorului era
pervertită, intoxicată. Mă întreb, cum raționa cel care beneficia de asemenea
,,bunătăți” în cabina de vot? Pe care candidat alegea: pe cel care i-a dat mai
multă bere; pe cel care i-a dat mâncare mai bună, sau pe cel care i-a dat
tigaia mai mare? Grea alegere!! Ne amintim, de asemenea, cum, în campaniile
electorale, vin candidații din poartă-n poartă și, vrei nu vrei, te iau în
brațe și te pupă, îți zâmbesc drăgăstos, îți promit marea cu sarea, ba chiar și
luna de pe cer, cu singura condiție: să-i alegi. De îndată ce sunt aleși, patru
ani nu-i mai vezi, nu-i mai auzi, după care se repetă scena.
Cel care intră în cabina de votare se aseamănă cu cel care vine la spovedanie.
Acolo se află doar el și conștiința lui. Nu trebuie să se gândească la
beneficiile și interesele personale, ci la binele social, la binele țării. Nu
trebuie să voteze pe cineva că i-a dat sau că-i va da lui vreun favor, vreun
beneficiu oarecare, ci el trebuie să știe că prin votul lui pune o cărămidă în
zidirea țării sale, oferă o șansă mai bună copiilor și nepoților lui. Partidele
care propun candidații, au datoria sfântă de a-și sluji țara, ci nu de a
batjocori-o. Slujesc Țara propunând candidați capabili pentru funcția pentru
care candidează, candidați cinstiți, corecți și cu dragoste de Țară și de Neam.
Aceștia trebuie să cunoască limba și istoria țării, tradițiile și idealurile
seculare ale nației; batjocoresc Țara și Neamul propunând candidați incapabili,
escroci, veri și cumetre, amante și cocote, care, din ,,succesuri în succesuri”
pot ajunge să reprezinte Țara și Poporul în concertul popoarelor. Cum
reprezintă, vedem singuri!
Candidații să fie conștienți că ei nu urmează să
ajungă stăpânii Țării, ci slujitorii Țării și ai Poporului. Candidații trebuie
să pună interesul obștii mai presus de interesul personal, iar, dacă e nevoie,
să fie gata să-și dea și viața pentru interesele și drepturile Țării. Acesta
este eroismul și patriotismul celor ce îndrăznesc să candideze pentru funcții
înalte în viața unei țări. În felul acesta ar ajunge om potrivit la locul
potrivit, în felul acesta popoarele ar avea toate șansele să progreseze.
Iată cât de progresistă și de actuală este
învățătura Mântuitorului și cât bine ar putea aduce lumii, dacă ar fi pusă în
aplicare.
*
Învierea. Cu
mulți ani înainte, Mihai Eminescu scria o poezie cu acest titlu, în care-și exprima
bucuria de-a trăi un eveniment atât de înălțător. Iat-o:
,,Prin ziduri
înnegrite, prin izul umezelii,
Al morții rece spirit se strecură-n tăcere;
Un singur glas îngână cuvintele de miere,
Închise în tratajul străvechii evanghelii.
Cu-n muc în mâini moșneagul cu barba ca
zăpada,
Din cărți cu file unse norodul îl învață
Cum moartea e în luptă cu vecinica viață,
Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-și
prada.
O muzică adâncă și plină de blândețe
Pătrunde tânguioasă puternicele bolți:
,,Pieirea, Doamne sfinte, căzu în orice colț,
Înveninând prin însuși izvorul de viețe.
Nimica înainte-ți e omul ca un fulg,
Și-acest nimic îți cere o rază mângâioasă,
În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase
A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg.
Apoi din nou tăcere, cutremur și sfială
Și negrul întuneric se sperie de șoapte…
Douăsprezece pasuri răsună… miez de
noapte…
Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală.
Un clocot lung de glasuri vui de bucurie…
Colo-n altar se uită și preoți și popor,
Cum din mormânt răsare Hristos învingător,
Iar inimile toate s-unesc în armonie:
,,Cântări și laude-nălțăm
Noi, Ție unuia,
Primindu-L cu psalme și ramuri,
Plecați-vă, neamuri,
Cântând Aleluia!
Hristos a înviat din morți,
Cu cetele sfinte,
Cu moartea pre moarte călcând-o,
Lumina ducând-o
Celor din morminte!”
*
Cuvinte duhovnicești. Redăm câteva rânduri
scrise de cunoscutul cărturar și
duhovnic, Părintele Justin Pârvu, cu ani în urmă, sub titlul Dorul
românilor din străinătate. Considerăm că sunt foarte potrivite în preajma
Sărbătorilor Sfintelor Paști:
,,Să creăm comunități
românești!
Deci aşa spunea în
străinătate creştinul ortodox. Românii noştri de prin America, de prin
Occidentul acesta al nostru, de prin toată lumea împrăştiaţi cum n-au mai fost
de când este ţara asta românească. Atâta împrăştiere! Ei bine, dacă s-ar ocupa
cineva ca pe urmele lor să meargă şi din ţară cu posibilitate materială să-şi
ridice o bisericuţă, să-şi facă un paraclis, să-şi facă o şcoală, să-şi facă
aşa cum vin străinii la noi în ţară, şi îndată de cum a făcut o comunitate de
50-100 de cetăţeni, îndată îşi fac templu, îşi fac casă de rugăciune, îşi fac
şi o şcoală, îşi fac şi un spital, se organizează de aşa manieră încât devin
stat în stat.
Că dacă ar fi un
interes din partea ţării noastre, altfel s-ar prezenta lucrurile. Căci în toată
mişcarea asta, migrările dintr-o parte în alta, este parcă şi o misiune
ortodoxă dusă de creştinii noştri rămaşi în străinătate. E şi o misiune a lor
acolo, se duc cu obiceiurile lor, se duc cu credinţa lor.
Îmi spunea o biată
femeie, de pildă, care îngrijeşte de un bătrân prin Italia, la Neapole,
l-o învăţat să-i facă Sfânta Cruce peste el, îl închină ea seara. Ei bine, când
nu-i face Sfânta Cruce, o trezeşte pe la 12, pe la 1 şi: „Vino-ncoace mă
şi fă semnul cela al crucii tale să mă pot odihni!”
*
Ecouri de departe. Răsfoind corespondența
din anii trecuți, am găsit o scrisoare a Doamnei Conf. Univ. Dr. Ana Sofroni din Chișinău. Scrisoarea e trimisă din
Brescia(Italia) și vibrează de sinceritate și gânduri bune. Mulțumim lui
Dumnezeu că ne-a scos în cale de-a lungul timpului și asemenea prieteni. Redăm
mai jos scrisoarea, cu destulă întârziere, dar aceasta este o dovadă în plus că
Doamna Ana nu s-a înșelat, când a scris acele rânduri, fapt pentru care îi
mulțumim:
,,,Prea
Cucernice Părinte Alexandru!
Existenţa
,,Scrisorii pastorale”, ca fapt ca atare, e un eveniment de primă importanţă în
lumea creştin-ortodoxă a unei societăţi civilizate, precum e societatea noastră
de azi. Dar odată ce acest eveniment durează timp de 10 ani, pe drept putem
considera că el a devenit deja un fenomen călăuzitor pentru oamenii de bună
credinţă, un fenomen care mereu ne îndreaptă spre mai bine, spre curăţire
sufletească şi spre convieţuire umană după legile rânduite de Providenţă.
Aţi
creat, Prea Cucernice Părinte, şi aţi aprins această făclie cu totală dăruire
de sine, reuşind, în pofida atâtor împrejurări tulburi ale timpului, să o
menţineţi lucitoare şi extrem de utilă timp îndelungat. E pe înţelesul oricui
că o faceţi nu doar întru consolidarea comunităţii creştin-ortodoxe, ci şi
pentru a contribui la prosperarea vieţii sociale şi culturale a întregii
naţiuni româneşti.
,,Scrisoarea
pastorală”, străbătând depărtări enorme, îi uneşte într-o suflare de bună
credinţă şi de înaltă omenie pe atâţia şi atâţia creştini. Ea nu cunoaşte
obstacole, nu poate fi nici combătută, deoarece conţine adevăruri
incontestabile. Iar sinceritatea cu care e scrisă te cucereşte imediat. Toate
se datorează harului de teolog cu chemare deosebită al Sfinţiei Voastre, care
ne ajutaţi nouă, celorlalţi, să pătrundem în dreapta rânduială a lucrurilor.
Fie ca bucuriile şi frumoasele emoţii, trăite de actualii cititori ai
,,Scrisorii pastorale”, să le afle multe alte generaţii de cititori. Să se facă
cunoscută şi marea noastră recunoştinţă pentru osteneala cu care desfăşuraţi
această vastă activitate cu profundele ei semnificaţii.
Fie
ca Bunul Dumnezeu să Vă trimită şi mai departe harul cu care aţi putea continua îndeplinirea netăgăduită a
misiunii de bun păstor, de cetăţean onest şi adevărat prieten al omului
creştin. De asemenea, Vă dorim să Vă bucuraţi de realizările obţinute, aşa cum
ne este dat nouă tuturor să ne bucurăm de orişice faptă bună am reuşi să facem.
Ar
fi de dorit ca această primă aniversare decenală a ,,Scrisorii pastorale” să
fie urmată de alte aniversări de acest gen, cu totaluri nu mai puţin
îmbucurătoare. Doamne ajută!
Dr.
conf. univ. Ana Sofroni”
*
Zâmbete. ☺ Merg trei babe la votare, două moarte, una
vie. Câte voturi or să fie? ☺Un beţiv care răspândea un miros îngrozitor de
băutură ieftină şi care avea un sac şi un ziar vechi se urcă în autobuz şi se
aşează lângă un preot cu un aspect foarte onorabil. Apoi scoate din sac o
sticlă de băutură aproape goală din care bea până la ultima picătură, după care
începe să citească din ziar. La un moment dat i se adresează preotului:,,-
Scuzaţi-mă, părinte, ştiţi cumva din ce motive se ajunge la spondiloză?” ,,-
Desigur! răspunde preotul, care simţea o neplăcere crescândă, pe un ton de o politeţe
rece şi sarcastică. Factorii care duc la spondiloză sunt: o viaţă dezordonată,
tovărăşia unor femei de calitate îndoielnică, consumul exagerat de tutun şi
alcool, beţii care se termină cu nopţi petrecute în bordeluri, toate astea duc
la spondiloză...” ,,- Aauuu! N-aş fi crezut niciodată...!” răspunde beţivul şi
se întoarce la ziarul său. Preotul, milos de felul lui, după ce se gândeşte la
cele spuse, se adresează din nou beţivului, de data asta pe un ton blând şi
împăciuitor: ,,- Scuză-mă, n-am vrut să te jignesc, de când suferi de
spondiloză, fiule?” ,,- Eu? Nu, părinte..., eu niciodată n-am suferit de aşa
ceva, am citit în ziar că Papa are spondiloză!” ☺,,- Ioane, aflat-ai că
pe Vasalie nu-l mai îngroapă vineri?” ,,- Da când?” ,,- Sâmbătă!” ,,- Da de ce? Se simte mai
bine?” ☺E minunat să ai pe cineva care să te asculte! Chiar azi vorbeam cu
pereții! ☺Eu asta n-o mai înțeleg: când împlinești anii, stingi lumânarea; când
mori, ți-o aprinde! ☺Vecinii mei iubesc atât de mult muzica pe care le-o pun,
încât au chemat și poliția ca să o asculte! ☺Înainte de facebook numai familia
ta știa că ești prost! ☺,,– De ce este România o țară drăguță?” ,,– Pentru că are gropițe.”
*
Publicații. În această perioadă, preotul Dvs.
a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: Sfânta Cuvioasa Teofana Basarab, cea mai importantă personalitate
românească din sudul Dunării, în ,,Caligraf”, Tr. Severin, an. XXII(2023),
nr. 25-26(120-121), pp. 11-14; Nil Dorobanțu(1920-1977) și vocația lui
profetică, în ,,Răstimp”, Tr. Severin” an. XXVII(2024), nr. 1(105), ian. –
mart., pp. 21-28; ,,Scrisoare pastorală”
– 512, în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 3 mart. 2024, ediție și n-line(http://www.observatorul.com);
,,Scrisoare pastorală ” – 513, în
,,Observatorul”, Toronto (Canada), 1
apr. 1024, ediție și on-line(http://www.observatorul.com); ,,Scrisoare pastorală” – 514, în
,,Moara lui Gelu”, Baia Mare, 15 apr. 2024, ediție on-line (https://moaraluigelu.
blogspot.com); ,,Scrisoare
pastorală” - 515, în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 30 apr. 2024, ediție și on-line(http://www.observatorul.com); ,,Scrisoare pastorală – 516, în
,,Observatorul”, Toronto, 27 mai 2024, ediție și on-line (http://www.observatorul.com); Vina de a fi….! în ,,Națiunea”,
București, an. XIII(2024), 2 iun., ediție și on-line(https://ziarulnatiunea.ro/
category/religiespiritualitate); ,,Scrisoare pastorală” – 517, în
,,Bibliotheca septentrionalis”, Baia Mare, 4 iun. 2024, ediție și on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/category/
biserica); Scrisoare către Eminescu(XII), în ,,Obiectiv mehedințean”,
Tr. Severin, an. XXVI (2022), nr. 1233(13 iun.), p. 12;
*
Parohia noastră a publicat
lucrarea preotului Dvs., Sfânta
Scriptură. Contribuții bibliografice(360 pag.).
Lucrarea menționează cca. 2.500 articole, studii, recenzii,
reportaje și alte materiale care privesc Sfânta Scriptură și au fost publicate
în următoarele reviste bisericești: ,,Biserica
Ortodoxă Română” (1874-2014), ,,Studii Teologice”(1927-2018), ,,Ortodoxia”
(1949-2008), ,,Mitropolia Olteniei”(1948-2008) și ,,Mitropolia Moldovei și
Sucevei(1946-2009). O mare parte din materialele cuprinse în lucrare sunt
și recenzate pentru ușura munca utilizatorilor. Lucrarea este însoțită de un
indice de autori și se adresează preoților, călugărilor, studenților,
masteranzilor și doctoranzilor în Teologie, cât și tuturor celor ce vor să
aprofundeze studiul Sfintei Scripturi. Regretăm că nu am avut posibilitatea să
conspectăm toate revistele teologice care au apărut de-a lungul timpului, iar
pe cele ce le-am consultat nu am avut posibilitatea să le aducem ,,la zi”.
Cercetarea continuă și, poate, cu voia Domnului, vom ajunge într-o zi să avem
bibliografii complete pentru fiecare secțiune a studiului teologic. Oricum,
truda noastră face un început. Sperăm să fie de folos. Am împărțit materialul
pe revistele consultate, iar în cadrul fiecărei reviste am organizat materialul
după programa analitică a învățământului teologic, pentru ca lucrarea noastră
să devină cât mai utilă celor ce o vor folosi. La multe dintre materialele
conspectate am adăugat și un scurt rezumat. Am realizat un indice de autori la
sfârșitul cărții, astfel încât lucrarea noastră să devină un instrument cât mai
practic.
Sperăm ca truda noastră să
fie de bun augur tuturor celor ce se vor nevoi să înțeleagă și să
propovăduiască adevărul transmis nouă prin Sfânta Scriptură. Nu se lasă moșul!
*
Ajutoare și donații. În această perioadă am primit câteva ajutoare și
donații, astfel: Doamna Ing. Melania
Caragioiu din St. Constant(Canada) și Doamna
Drăgan Liliana-Ioana din București: câte 300 lei; Părintele Prot. Ioan Dură din Bruxelles(Belgia): 250 lei; Doamna Elisabeta Leferenz din
Nȕrnberg(Germania): 245 lei; Doamna Rolea Violeta din București, fiică
a satului Bârda: 50 lei. Dumnezeu să
le răsplătească!
*
În ziua de 23 mai am mers la
Azilul de la Șimian și am dus 50 cearșafuri – husă pentru saltele. De atât au avut
nevoie. O persoană care nu vrea să i se știe numele s-a oferit să suporte
costul. Dumnezeu să-i răsplătească!
Următoarea descindere va fi
la Azilul de la Gura Văii pentru persoane cu dizabilități.
*
În cursul lunii mai am donat
pâine credincioșilor participanți la slujbe, astfel: 2 mai(Malovăț): 169 pâini; 7 mai(Bârda): 83 pâini; 12 mai(Malovăț): 236 pâini; 19 mai(Bârda): 133 pâini; 21 mai(Malovăț): 150 pâini; 26 mai(Malovăț): 98 pâini. Așadar, în luna mai s-au donat 869 pâini. Totodată, s-a
vândut pâine la prețul de achiziție de 1,30
lei/buc., astfel: 2 mai(Malovăț): 31
pâini; 7 mai(Bârda): 217 pâini; 12 mai(Malovăț): 64 pâini; 19 mai(Bârda): 517 pâini; 21 mai (Malovăț): 150 pâini; 26 mai(Malovăț): 102 pâini. Așadar, în luna mai s-au vândut
1081 pâini.
*
Lucrări la biserică. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am reușit să reparăm gardul
la curtea bisericii din Malovăț. Lucrarea a executat-o Domnul Popescu Iulian din Malovăț. Îi mulțumim!
Am reușit să facem curățenie
generală și la biserica din Malovăț. Au participat următorii enoriași: Haidamac
Miroana, Tătucu Angelica, Popescu Elena, Ionașcu Maria, Bazavan Geta, Baltac
Mariana, Ștefu Ioana, Curea Valeria, Dima Cornelia, Oproiu Elisabeta, Ungureanu
Margareta, Tărăbâc Elena, Dragotă Niculina, Săftoiu Monica, Manolea Elisabeta,Ionașcu
Livia, Dima Vasile și Pera Dumitru.
Le mulțumim cordial. Dumnezeu
să le răsplătească!
*
Excursii-pelerinaje. În data de 2
iulie vom efectua excursia amânată. Vom merge pe următorul traseu: Bârda – Malovăț - Tr. Severin – Orșova – Caransebeș
– Hațeg - Hunedoara(probabil) – Aiud
- Alba Iulia - Mănăstirea Oașa - Mănăstirea Cozia - Rm. Vâlcea - Tg. Jiu – Malovăț
– Bârda - Tr. Severin. S-ar putea să mai introducem în program unele
mănăstiri, în funcție de timpul disponibil, traseul fiind foarte mare și
munții… au pretențiile lor de munți! Costul este de 100 lei/persoană.
*
Program. În
cursul lunii Iulie avem următorul program de slujbe: 6 Iulie(Malovăț – Bârda); 7
Iulie(Malovăț); 13 Iulie(Malovăț-Bârda);
14 Iulie(Bârda); 20 Iulie(slujbă la Bârda; pomeniri la
Malovăț, la ora 12); 21 Iulie(Malovăț);
27 Iulie(Malovăț – Bârda); 28 Iulie(Bârda). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte,
preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86,
ori pe adresa: stanciulescubarda@gmail.com.
Hristos a înviat!
Pr. Al.
Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu