Ce
i-a răspuns Sf. Efrem Sirul desfrânatei?
În calea Sf. Efrem Sirul (pomenit la 28 Ianuarie) a
ieşit o femeie desfrânată, care i-a spus cu neruşinare să se culce eu ea.
„Atunci marele Sfânt i-a răspuns: De voieşti să dormim
împreună, trebuie să mergi unde voi spune eu. Întrebându-l unde vrea să meargă,
Sfântul i-a răspuns: În mijlocul cetăţii (Edesa).
Dar nu ai sfială şi ruşine de cei ce ne vor vedea
dormind în mijlocul cetăţii? – a zis femeia mirată. Atunci Sf. Efrem a
dojenit-o: -Dacă crezi că ochii oamenilor pot să ruşineze sufletul, cu cât mai
vârtos ochii lui Dumnezeu care văd toate. Au, oare nu ne vom înspăimânta?
Ruşinată, femeia a făcut pocăinţă pentru păcatele ei,
s-a retras într-o mănăstire de femei şi a mers pe calea cea dreaptă până la
moarte”.
Sf.
Martin și femeia desfrânată
„Sf. Martin, episcopul Galiei (pomenit la 10
Noiembrie), văzând o femeie bogat împodobită şi parfumată ca să;atragă oamenii
spre lucruri neruşinate, plin de amărăciune, a zis cu mustrare în glas: Dacă
desfrânata aceasta se împodobeşte ca o mireasă spre a amăgi pe oameni şi a-i
duce la pierzare ca să facă voia diavolului, cu cât mai vârtos se cade nouă a
ne împodobi sufletele cu fapte bune ca să plăcem lui Iisus Hristos, Stăpânul
nostru.
Săgetată la inimă de cuvintele Episcopului, femeia a
căzut în genunchi în faţa Sfântului şi i-a grăit: Sfinte al lui Dumnezeu, nu mă
lăsa în tina spurcăciunilor şi a fărădelegilor mele, ci fie-ţi milă de mine,
păcătoasa, şi mă mântuieşte!
Mişcaţi de cuvintele şi de pocăinţa femeii, toţi cei
de faţă au lăcrimat, apoi Sf. Martin, întinzându-i mâna şi ridicându-o, i-a
zis: -Nădăjduieşte, femeie, căci mila lui Dumnezeu este nemărginită.
Pocăieşte-te şi nu pierde nădejdea!…
Întoarsă la Dumnezeu prin cuvintele episcopului
Martin, femeia a dus mai departe o viaţă atât de curată încât s-a învrednicit
ca după moarte să fie trecută în rândul sfinţilor, cu numele Zoia”.
STRAJA
SIMTURILOR
-
Sfantul Teofan Zavoratul -
Ca
pe lumina ochilor ma pazeste, Doamne Dumnezeule, apara-ma, si cu aripile Tale
ma acopera de ispite. Fii straja ochiului, ca sa nu priveasca hoteste; fii
straja urechii, ca sa nu ia aminte la nedreptate. Fii straja buzelor, ca sa nu
iasa de pe ele clevetire, osândire, hula si nici macar vreun cuvânt desert. Fii
straja inimii, ca sa nu se abata spre viclesug si sa nu lucreze faradelegi.
Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire sau
cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2011, p. 16
CHICIURA
-
Sfantul Inochentie al Odessei -
Voiti
voi oare sa vedeti frumusetea hainei iernii în toata maretia ei? Duceti-va în
orisicare dumbrava va place, la vreme de chiciura si veti vedea ca iarna pare
ca vrea sa se ia la întrecere cu primavara în maiestrie si podoabe. Aceasta
întrecere e foarte greu de câstigat, pentru ca primavara are la îndemâna o
multime de culori si vopsele, iar iarna n-are decât una singura – culoarea
alba. Însa iarna, dintr-o singura culoare, e vrednic de minunare de nu cumva
faureste mai multe podoabe decât primavara, din multe! Aceste minunate
draperii, care ca niste mantii împaratesti acopera arborii mici si mari din
crestet si pâna în radacina, aceasta multime de perle si briliante, care
scânteiaza la lumina soarelui si a lunii, acest chip maret al arborilor nemiscati
care par a fi taiati din fildes, aceasta tacere si liniste sfânta, acest
semiîntuneric din timpul zilei si aceasta semiluna din timpul noptii – toate
aceste tablouri marete îl aduc în uimire pe tot cel ce le priveste cu luare
aminte! Negresit ca fara aceste minuni ale iernii amfiteatrul naturii ar pierde
una din cele mai frumoase podoabe ale sale. Si câte tablouri de acestea nu ni
se înfatiseaza în fiecare padure si în fiecare dumbrava, în fiecare gradina si
în fiecare poteca? Cât de mult ar pretui omul asemenea fenomene, daca ar sti sa
le izvodeasca el! Pentru Faurarul ceresc, însa, ele nu înseamna nimic – sufla
un vântisor de la rasarit sau miazazi [sud] si podoabele dispar, ramânând totul
gol! Dupa o zi bate iarasi vântul de la miazanoapte [nord] si iarasi se arata
ca prin farmec aceleasi podoabe si aceleasi nespuse frumuseti!
Sfantul Inochentie al Odessei,
Intelepciunea dumnezeiasca si rosturile naturii, traducere de patriarhul
Nicodim Munteanu, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 83-85
CURGEREA
VIETII
-
Sfantul Teofan Zavoratul -
Zilele curg si zboara; ceasurile alearga fara sa se
opreasca; vremea trece cu repeziciune, si lumea se îndreapta catre sfârsitul
sau.
Nici o zi nu-i îngaduie alteia sa mearga împreuna cu
ea; nici un ceas nu-l asteapta pe altul ca sa zboare împreuna cu el. Apa nu
poate fi tinuta si oprita cu degetele: nu poate sa ramâna nemiscata nici viata
celui nascut din femeie.
Cântarita si masurata este viata oricui vine în
aceasta lume: nimeni nu are mijloacele si putinta de a trece hotarul care i-a
fost menit.
Dumnezeu a statornicit masura vietii omului, si
aceasta masura este împartita de catre zile. Fara ca tu sa bagi de seama,
fiecare zi îsi ia partea din viata ta, si fiecare ceas fuge pe calea sa luând
cu sine o particica. Zilele strica viata ta, ceasurile sapa sub temelia zidirii
ei, si tu mergi spre sfârsitul tau, fiindca abur esti.
Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire sau
cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2011, p. 210
CINSTEA
CUVENITA OMULUI
-
Sfantul Nectarie al Eghinei -
Cum sa-l înjosim pe om coborându-l pâna la treapta de
fiinta necuvântatoare pentru ca apoi sa-l socotim degenerat ca, pe de o parte,
sa se demonstreze asemanarea cu cele necuvântatoare (oare I se mai poate
atribui astfel Creatorului necesara trasatura dumnezeiasca a dreptatii în
pofida imperfectiunii trupului fiintelor necuvântatoare raportata la sufletul
irational?) si, pe de alta, sa se explice, de asemenea, diferenta dintre om si
animal? Problemele care ramân nerezolvate în cazul acceptarii unei asemenea
ipoteze îi constrâng pe cei cu cuget sanatos sa fie de acord cu armonia
fireasca dintre trup si suflet si cu diferenta dintre sufletul uman si cel al
animalelor, motiv pentru care omul a primit un trup capabil si îndemânatic
pentru toate exigentele spiritului sau, pe când fiinta necuvântatoare a fost
privata de ele.
Sfantul Nectarie al Eghinei, Un portret al
omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mandrila, Ed. Sophia /
Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 31-32
NU
MĂ STRESEZ! ÎNTÂLNIREA CU PSIHIATRUL
-IPS
ATANASIE DE LIMASSOL-
Știm că sunteți o persoană foarte ocupată și cu multe
responsabilități. Totuși cum reușiți să le faceți pe toate, fără să arătați
oboseala?
Păi nu le fac pe toate, fac numai atât cât pot, dar nu
mă stresez. Dumnezeu mi-a dat acest dar, să nu mă stresez, așa am fost mereu,
„nesimțitor”(zâmbește). Sf. Paisie avea o vorbă: „Să mergi la bazar și să
cumperi niște nesimțire, atât cât ai nevoie”.
A venit odată aici, la Mitropolie, un doctor psihiatru
și a cerut să mă vadă. Era un doctor cunoscut la noi în oraș. Mi-a trimis și
mie mesaj, că vrea să mă vadă neapărat. Eu mă tot gândeam: „Oare ce vrea
acesta? Vrea să-mi spună că sunt bolnav?”. A venit și am stat de vorbă. Eu
stăteam foarte atent, să nu fac vreo mișcare nepotrivită și să mă „scoată”
bolnav.
Mă întreabă la un moment dat: „De câte ceasuri stai
aici în scaunul de spovedanie?”. În acea zi s-a întâmplat să stau vreo 14 ore
fără pauză. I-am zis: „De paisprezece”. „Și câți oameni ai văzut?”. „O sută,
aproximativ”. „Și… ești bine?”. Eu zic: „Da, slavă Domnului!”. „În general cum
ești? Mănânci bine?”. „Da… după cum mă vezi”. „Dormi bine?”, „Da, foarte bine”.
„Adormi repede?”. „Nu apuc să zic până la final nici Tatăl nostru. Încep să-l
zic dar nu se termină niciodată…”. „Ai probleme cu somnul?”. „Nu. Am probleme
cu trezitul”.
Și mă întreabă contrariat: „Ce se întâmplă? Eu nu pot
să consult pacienți mai mult de 5 ore. După primii 10-15 pacienți mă simt
obosit”. Și i-am zis: „Doctore, uite care-i taina: Toți care vin aici, se
așează acolo, eu stau aici și alături stă Hristos. Eu nu sunt Dumnezeu, ca să
salvez lumea. Hristos va mântui lumea. Toți care vin aici, lui Hristos Îi spun
toate. Eu sunt doar un funcționar al băncii. Dau banii clientului și acesta
pleacă în drumul lui. Nu mă gândesc deloc. Mă duc la chilia mea fără nicio grijă,
fără nicio neliniște. Nu știu dacă e bine ori nu”.
CUVANTUL
ROSTIT
-
Sfantul Nectarie al Eghinei -
Cuvântul rostit este una dintre trasaturile specifice
omului; prin intermediul acestuia el îsi exteriorizeaza sentimentele si
gândurile si îsi dezvolta toate puterile spirituale pe care si le extrage din
starea lor potentiala si le actualizeaza; pune bazele progresului, dezvoltarii
si evolutiei sale si ajunge la perfectiunea prin care se distinge. Cuvântul
rostit, primul cuvânt iesit de pe buzele sale, a marcat definitiv primul
capitol al istoriei sale de pe pamânt si a fost primul impuls spre progres, iar
abandonarea stadiului în care se afla a însemnat pecetluirea testamentului în
care era scris destinul omului pe pamânt. Cuvântul oral este mijlocul prin care
sufletul se prezinta în lume; este chipul sensibil al sufletului sau trupul
ideal al lui. Dezvoltarea cuvântului reprezinta dezvoltarea fortelor
sufletului.
Sfantul Nectarie al Eghinei, Un portret al
omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mandrila, Ed. Sophia /
Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 64-65
PANZA
DE PAIANJEN
-
Sfantul Ioan din Kronstadt -
Omule,
care nu visezi decât aceasta viata trecatoare si nu te gândesti la viata
vesnica si cereasca, cugeta! Ce este aceasta viata trecatoare? Trebuie mereu sa
o alimentezi cu combustibil (cu hrana), pentru ca flacara vietii sa continue sa
arda, sa nu scada, pentru ca locuinta noastra (trupul) sa ramâna calda, iar
viata mereu incerta a trupului nostru sa-si refaca fortele, hranindu-se cu
substanta altor fiinte vii, pe care le sacrificam pentru a întretine viata
noastra. Într-adevar, omule, ce derizorie pânza de paianjen este viata ta! Îti
trebuie, de doua ori pe zi, sa-ti hranesti trupul tau (adica esti obligat, de
doua ori pe zi, sa manânci si sa bei), iar noaptea trebuie sa-ti zavorasti
sufletul în trup, închizând simturile trupului, cum închizi obloanele unei
case, pentru ca sufletul sa nu se raspândeasca în afara, ci sa ramâna înauntru,
dând caldura si viata. Ce pânza de paianjen este viata noastra si ce usor este
sa o desiri! Fii smerit si plin de veneratie fata de viata vesnica!
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
intru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu,
1995, p. 55-56
PAGUBA
SI CAPITAL
-
Parintele Arsenie Boca -
Preotia Bisericii urmareste ca nici unul din fiii
Tatalui sa nu se învrajbeasca în sine însusi, sau sa se rupa din obste si din
duhul dragostei lui Hristos. Caci El e Cel ce uneste obstea laolalta, deci
nimeni nu se mântuieste razletindu-se de Biserica, oricât ar crede ca
într-însul salasluieste Duhul lui Hristos.
Preotii au grija de-a îndupleca pe oameni în vremea
rânduita întoarcerii, ca sa nu cada din milostivire sub strivirea dreptatii.
Lor li s-a dat marele dar sa ierte în numele lui Dumnezeu. Mare, covârsitor de
mare dar! Oare de ce nu-l pricep oamenii?
Multa paguba face un preot în averea de pacate a
oamenilor, stergându-le cu darul datoriile agonisite diavolului, capitalizate
în om.
Parintele Arsenie Boca, Parintele Arsenie
Boca – mare indrumator de suflete din secolul XX, Ed. Teognost, Cluj-Napoca,
2002, p. 134-135
APA
MOARTA
-
Sfantul Ioan din Kronstadt -
Astazi,
învatatii au înaltat si înalta un idol urias, dând tuturor porunca sa i se
închine, întocmai cum i se închina ei: scrisul care tagaduieste existenta lui
Dumnezeu. Un duh necurat care ne atâta si ne pune în miscare trufasa,
necredincioasa noastra ratiune pornita împotriva lui Dumnezeu. Diavolul e
siret, vai, cât de siret este! El a descoperit, pasamite, în credinta crestina
o idolatrie subtila, în raport cu tendintele si cu spiritul veacului acesta si
cu gradul sau de dezvoltare intelectuala. Pe cât este de siret, pe atât este de
nemernic! Cum îsi mai face mendrele în sarmana omenire, care si-a îndepartat
inima de Hristos! Cu câta înversunare îi trage pe oameni spre iad, facând-o
chiar cu funiile pe care si le-au împletit si nu înceteaza sa si le împleteasca
oamenii însisi! Ne duce la pierzare prin propria noastra minte, cea care ar fi
trebuit sa ne duca spre Dumnezeul cel viu si nemuritor! Cu propria noastra
galeata scoatem apa moarta din fântâna desartei, oarbei întelepciuni a lumii
acesteia, dându-ne sa bem noua si altora si noi o bem, fara sa ne treaca prin
gând ca bem apa moarta.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in
Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 498-499
PODOABA
INTREGII ZIDIRI
-
Sfantul Ioan din Kronstadt -
Cel care a împodobit cerul cu stele nu putea sa
împodobeasca si mai minunat Cerul Sau – Preasfânta si Preacurata Fecioara,
Maica Sa? Cel care a împodobit pamântul cu multe feluri de flori, atât de
frumos colorate si le-a înmiresmat cu parfumuri, nu putea oare sa o
împodobeasca pe maica Sa pamânteasca cu toate florile virtutilor, sa o
parfumeze cu toate parfumurile duhovnicesti? Cu siguranta ca putea! Si stapâna
noastra a devenit Cerul si Templul Dumnezeirii, împodobita cu toate frumusetile
si mai înmiresmata decât toate parfumurile pamântesti. O, daca Dumnezeu în
marea Sa mila, prin rugaciunile Maicii Sale Preacurate, ar binevoi sa ma
împodobeasca pe mine, cel desfigurat de pacat, daca ar binevoi sa ma
înmiresmeze si pe mine, cel necurat! Caci la Dumnezeu nimic nu este cu
neputinta.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
intru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu,
1995, p.
MARETIA
FAPTURII
-
Sfantul Sofronie Saharov -
Priviti maretul tablou pe care Dumnezeu ni-l dezvaluie
în facerea cosmosului, în facerea omului dupa al Sau chip si asemanare. Ceea ce
cautam noi nu se margineste la marunta noastra viata de zi cu zi; este vorba de
a fi cu Dumnezeu si de a agonisi înlauntrul nostru viata în toata deplinatatea
sa, si cosmica, si dumnezeiasca.
Sfantul Sofronie Saharov, Din viata si din
duh, traducere de Parintele Rafail Noica, Ed. Reintregirea, Alba Iulia, 2011,
p. 13
CA
PROPRIA UMBRA
-
Sfantul Ioan din Kronstadt -
Domnul
este pretutindeni si în toate, ne poarta si ne ocroteste, de aceea Îl si numim
Atottiitorul. Ar trebui, deci, sa nu ma îngrijesc de nimic. Atotputernicul
Dumnezeu ne-a chemat pe toti la viata din nimicnicie si fiindca, prin noi
însine, fara Dumnezeu, nu putem face nimic, nu ne putem crea sau mentine viata.
Dumnezeu este totul pentru noi. Viata si puterea noastra, lumina si aerul,
mâncarea si bautura duhovniceasca, îmbracamintea, totul. El a creat, ne-a dat
si ne da si cele necesare vietii noastre materiale: lumina, aerul, caldura,
mâncarea, bautura, îmbracamintea, locuinta. Fericiti sunt cei saraci cu duhul
care si-au recunoscut nimicnicia, recunoscând totodata atotputernicia si
atotdarnicia lui Dumnezeu; fericiti, fiindca nu se îngrijesc de nimic din cele
ale vietii acesteia; fericiti cei curati cu inima, fericiti cei ce se predau
Domnului întru totul. „Pe noi însine si unii pe altii si toata viata noastra
lui Dumnezeu sa o dam”. Fii însa mereu cu Dumnezeu si ti se va da totul:
„Cautati mai întâi împaratia lui Dumnezeu (în voi însiva si în altii) si toate
acestea se vor adauga voua” (Matei 6, 33). Fie ca în inimile voastre sa se afle
numai Dumnezeu, ramâneti nedespartiti de El mereu si toate cele ale vietii vi
se vor adauga voua. Dar nu va legati inima de nimic dintre acestea. Fiindca
partea voastra este Dumnezeu, Dumnezeul inimii voastre. Dumnezeu este bogatia
cea neîmputinata, izvorul cel nesecat; unde este Dumnezeu, acolo este tot
binele. Pe cei ce Îl iubesc pe Dumnezeu, binele îi urmareste ca propria lor
umbra.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in
Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 378
GREUTATEA
TRUPULUI
-
Sfantul Ioan din Kronstadt -
Sufletul este puternic, de aceea si poate „tine” greutatea trupului;
acesta însa este neputincios, îl poate doborî lesne materia, chiar daca este de
o obârsie cu el. Prin comparatie, si Dumnezeu, Care este duh, tine tot
universul, ca si când n-ar fi, „cu cuvântul puterii Sale” (Evrei 1, 3), iar
sufletul omului, cu binecuvântata de Dumnezeu usurinta, îsi poate supune trupul
sau, ba chiar si pe al altora, cu duhul (precum vedem ca fac sfintii). El face
ca, în timpul rugaciunii, cuvintele acesteia sa se prefaca lesne în duh. Omul
trupesc însa se supune la fiecare pas materiei trupului si se împiedica în
litera rugaciunii, nefiind în stare sa o prefaca în duh, fiind el însusi doar
trup. Duhul sfânt si curat al rugaciunii nu poate fi patruns de duhul necurat,
captiv al trupului.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in
Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 49
TEMELIA
VIETII LAUNTRICE
-
Sfantul Paisie Aghioritul -
Toata viata duhovniceasca este temeluita pe gând.
La oamenii de astazi gasesti orice în afara de gânduri
bune, care sunt atât de rare.
Boala cea mai mare a epocii noastre sunt gândurile
desarte ale oamenilor, care poarta nelinistea lumeasca. Si vindecarea o da
Hristos, fiind de ajuns ca oamenii doar sa se pocaiasca si sa se întoarca catre
Acesta.
Gândurile bune aduc sanatatea duhovniceasca. < span
style="color: #99cc00;">
Sfantul Paisie Aghioritul, Mica filocalie,
traducere de Parintele Victor Manolache, Ed. Egumenita, Galati, 2009, p. 51-53
SCHIMBAREA
MATERIEI
-
Sfantul Ioan din Kronstadt -
Nimic nu este mai schimbator decât materia. Ea se transforma în milioane
de feluri, pe cale naturala, sau dupa legile Creatorului. Ca sa nu mai vorbim
de transformarile miraculoase, de pilda: focul în roua, apa în sânge, apa în
vin, toiagul în sarpe; omul însusi transforma materia în mii de feluri. Ce-am
putea spune atunci de Atoatefacatorul Dumnezeu? Schimbarea este o calitate a
materiei. Dumnezeu nu i-a dat spiritului rational aceasta calitate si nu i-o va
da niciodata. Calitatea de capetenie a sufletului este ca ramâne neschimbat.
Dar spiritul rational cel creat are însusirea de a se desavârsi în lucrarea
binelui. Triumful spiritului asupra materiei consta în faptul ca spiritul o
transforma în mii de feluri. Luati seama, de pilda, cum transforma el materia
în regnul vegetal, cât de infinit variate sunt formele plantelor care cresc
toate din acelasi pamânt, aceeasi lumina solara, acelasi aer, aceeasi apa,
acelasi sol. Dar corpurile animalelor cât sunt de variate! Schimbarea este,
asadar, o calitate a materiei; lumea în toata varietatea sa a fost creata în
functie de aceasta. Slava Atotputernicului Creator, Unul, Cel neschimbat în
veci! Daca materia nu s-ar schimba, atunci Dumnezeu nu ar fi Atotputernic.
Slava naturii spirituale! Fie ca ea sa supuna întotdeauna natura materiala.
Roaga-te lui Dumnezeu sa ramâi neschimbat în savârsirea binelui.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in
Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 51
INDELETNICIRILE
OMENESTI
-
Sfantul Sofronie Saharov -
La Muntele Athos, când eram înca începator, un monah batrân mi-a spus
într-o zi ceva minunat în legatura cu treburile cele mai smerite: „Nici o munca
nu înjoseste valoarea omului, singur pacatul naruie viata dumnezeiasca în noi”.
Treburile ce nu pot deveni patima sânt cele mai potrivite vietii duhovnicesti.
Daca sunt bucatar, pregatesc hrana rugându-ma pentru cei pe care Domnul îi
iubeste. Nu are loc patima. Totodata o astfel de munca este de mare pret, caci
îmi îngaduie sa slujesc celor pe care Hristos îi iubeste. Putem trai foarte
bine cu o astfel de atitudine.
Sfantul Sofronie Saharov, Din viata si din
duh, traducere de Parintele Rafail Noica, Ed. Reintregirea, Alba Iulia, 2011,
p. 50
FRUMUSETEA
CEA DINTAI
-
Fericitul Trifon Turkestanov -
Cele
ce-n pulbere s-au farâmat nu pot fi iarasi întocmite. Tu, însa, îi preînnoiesti
pe cei ale caror cugete sunt întru stricaciune adâncite. Tu le dai iarasi
frumusetea cea dintâi acelor suflete ce au pierdut-o, nemaiaflând nadejdea
dobândirii ei. La Tine nu-i nimic cu neputinta de a se preînnoi. Tu esti pe
de-a-ntregul doar iubire. Tu esti si Ziditorul si Înnoitorul. Pe Tine Te vom
lauda cântându-Ti: Aliluia!
Fericitul Trifon Turkestanov, Cunoasterea
lui Dumnezeu prin mijlocirea firii vazute, traducere de Olga Bersan, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2011, cap. Acatist de Multumire „Slava lui Dumnezeu pentru
toate”, p. 134
FRUMUSETEA
APARENTA
-
Sfantul Ioan din Kronstadt -
Nu te opri la frumusetea fetei, ci priveste sufletul.
Nu privi vesmântul omului (caci trupul este un vesmânt provizoriu), ci priveste
la cel care este îmbracat cu el. Nu admira splendoarea îmbracamintei, ci
considera pe cel îmbracat ceea ce este el. Altfel, vei defaima chipul lui
Dumnezeu din om, vei necinsti pe rege, ucigând pe slujitorul sau, nedându-i
cinstea care i se cuvine. De asemenea, nu privi într-o carte frumusetea
expresiei, ci priveste duhul acelei carti, altfel vei deprecia duhul si vei exalta
firescul, caci caracterele formeaza trupul, iar continutul cartii este duhul.
Nu te lasa sedus de melodia unui instrument sau a unei voci, ci dupa efectul pe
care-l produc în suflet sau dupa cuvintele cântecului observa ce fel de duh au.
Daca ele trezesc în tine sentimente pasnice, curate si sfinte, apleaca-ti
urechea la ele ca sa-ti hranesti sufletul. Daca, dimpotriva, ele rascolesc în
sufletul tau patimile, nu le baga în seama si arunca departe de tine în acelasi
timp si natura si duhul unei astfel de muzici.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
intru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu,
1995, p. 41.
ZAPADA
SI PLOAIA
-
Sfantul Ioan din Kronstadt -
Cuvintele
rugaciunii sunt asemenea ploii sau ninsorii când sunt spuse cu credinta si
participare. Fiecare dintre ele contine propria sa putere germinativa si
propriul sau rod. Stropii de ploaie si fulgii de zapada, toti împreuna si
fiecare în parte, adapa pamântul care capata vlaga si aduce rod. Întocmai si
cuvintele rugaciunii, aceasta ploaie duhovniceasca; fiecare picatura si fiecare
fulg pot adapa sufletul care prinde vlaga si rodeste fapte bune,
împreuna-lucratoare cu Duhul Sfânt, mai ales când sunt însotite si de o ploaie
de lacrimi.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in
Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 343-344
RUGACIUNILE
SFINTILOR
-
Sfantul Ioan din Kronstadt -
Cât de real si de viu si L-au închipuit pe Dumnezeu
Sfintii cei ce au alcatuit rugaciuni, prin Duhul Sfânt, pentru a ne fi calauza
si noua. Cu câta înfiorare se rugau, dar si cu câta dragoste si speranta! În
rugaciunile lor fiecare cuvânt parca rosteste: „Dumnezeu este cu noi!”.
Dumnezeu este si cu voi, ne asculta fiecare cuvânt, ne vede fiecare gând,
fiecare dorinta, nu trece cu vederea lacrimile noastre, nici un strop de
lacrima.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in
Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 95.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu