LUMINA SE NAŞTE DIN LUMINA

LUMINA SE NAŞTE DIN LUMINA

PENTRU A LUMINA  LUMINII  LUMINĂ !

Îmi vine să vă scriu despre profesoara Doina Mărghitaş de la Poeni-Ciucea, (personal n-am cunoscut-o, dar culegerile ei de folclor prin elevi făcute şi dacă nu-i vorba de valoare, ele vorbesc prin ceea ce sunt, ca şi gest care onorează realizarea în sine) că gestul ei de a face ce au făcut înaintaşii de la Blaj, culegând folclor, ca profesori emeriți ai şcoli ardelene, prin elevi, era onorabil, nobil, o eleganță prin chiar evidența de a fi (încercarea ei de a culege folclor prin elevii ei, e un act lăudabil, un îndemn să facă şi alții la fel, un lucru formidabil, folclorul fiind buletinul, cartea, de indentitate, a poporului, o distincție şi un deosebit al nostru, mărturie a existenței, un drept de a fi, indiferent pe ce meridian a lumii a-m trăi pâine de o ființă, conştiința unei națiuni (în afara spațiului mioritic despre care şi Ben Todică ne vorbeşte cu simțire şi drag-făinoşag) şi scrie despre prezența de spirit a ceea ce suntem în spațiul mioritic în calitatea de neam (dacă nu bravăm cu nimic, de unde să se ştie despre noi şi neamul neaoş românesc în distincția de oameni între oameni, popoare a lumii, popore a luminii?) 

Ca atare a culege folclor şi dacă n-o faci personal, ci prin elevii pe care-i păstoreşti, e un act pozitiv, drăguț, care a fost necesar, s-a simțit necesitatea, era o menire, o chemare pentru a se face aşa ceva şi cineva îşi avea rolul, destinul de urmat (în cazul nostru Doina Mărghitaş cu cărțile: Ce mi mie mai drag pe lume şi folclorul şoferilor, era drăguță şi covârşitoare, în tot fiind pasiune, o stăruință pentru lucru bine făcut, un ghid a ce se poate mai face oriunde ne-am afla, ca traitori (în speță ca oameni, specie socio-umana- "homo sapiens" pe treapta civilizației neuitându-ne nici chiar în Australia, Canada... neuitându-ne originea, rădăcinile, noblețea şi dreptul de a fi Eminescu). Făcând altfel, contra firii şi firesului, dumnezăiescului din noi, scuza ni doar de fațadă, vorba lui George Anca, noi făcând din prostie, domnie, anapoda ajungem să facem din cal măgar,după cum o zice şi renumitul scriitor Cămil Petrescu.

PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE