Dupa esecul Lagarului marxist-leninist - Modernizare fara occidentalizare (1)

Modernizare fara occidentalizare (1),

este proiectul care i-a dus la pierzanie pe Ceausescu, Saddam, Gadafi etc. Nimic mai pagubos pentru natiunile care vor pe aceasta cale duplicitara sa depaseasca subdezvoltarea si sa intre in rand cu lumea larga. 

Dupa esecul Lagarului marxist-leninist, a dictaturii de dezvoltare ortodoxo-comunista, iata ca si dupa 1989 in tranzitia spre vest, libertate, proprietate continuie „Modernizarea fara occidentalizare“, dupa cum vedem mai clar la scriitorul Damian Spiridon decat in mass media politic corecta in dezorietarea maselor largi populare.

Fericitul papa Ioan Paul II a venit la Bucuresti, a celebrat cu patriarhul BOR Teoctist o slujba memoriabila langa Palatul lui Nicolae si Elena Ceausescu, a deschis portile occidentului romanilor, care adera la UE, NATO, dar odata cu sacii in caruta, ei intorc spatele vestului.

Dialogul cu Roma in vederea refacerii unitatii de credinta, conditio sine qua non a modernizarii si occidentalizarii a incetat, asa ca cinci milioane de romani s-au refugiat in tarile acquis-ului comunitar, care numai de jure e obligatoriu si in tara. Papa Francisc nu mai vine in Romania in anul Centenarului.

Damian Spiridon, facebook 08.08.2018 : „Trăim un timp al certitudinilor de fier. Profeți la tot pasul, în mici grupuscule, mișunând indistinct în vortexul colcăitoar al face-boock-ului. Ideile sunt puține, au vigoarea aceea indusă de steroizii de creștere, adică ceva profund fals și grotesc-amenințător. În speță, vorbim despre o schemă de " fabricare" a ideilor, pe osatura unei scheme binare, reproduse inflaționar : Răul este identificat în Celălalt (comunistul, criptocomunistul, securistul, pesedistul, ortodoxistul, sorosistul, globalistul, sexo-marxistul, ateul militant, etc.

Sunt invariabile utilizate ca atare de sistemele manipulative, care sunt interesate fie de o disciplină socială care să favorizeze consumul, dinamica pieței "libere", fie de o destructurare care să "pună pe drumul cel bun" statele nealiniate sau prost aliniate în siajul economiei globale. Este vorba de o luptă acerbă pentru resurse, bani, influență, hegemonie ("maidanul" din Ucraina, sau "revoluțiile" din țările arabe, stau mărturie. Mai nou, nebunia din Venezuela).

Antagonizarea extremă a societății românești s-a produs (și a ajuns astăzi la un foarte riscant apogeu) într-un moment de cvasiabsență a intelectualității critice, de anomie și corupție endemică a clasei politice, datorate unei așa zise tranziții, un adevărat rai pentru improvizatori dubioși, politicieni de mucava, (mari încasatori de comisioane), votanți pentru legi cu dedicație. Orice om cu scaun la cap știe că aici nu au funcționat doctrinele politice, ci interese transpartinice, care au alcătuit complicități de nedescâlcit.

Asistăm astăzi la un adevărat război civil in nuce, în care partea autointitulată civilizată și alfabetizată, bastion al educației și al bunului gust, își declamă cu o viforoasă aroganță îndreptățirea de a pune lucrurile la punct.

Excelența intelectuală a acestei "mișcari" își revendică meritul unui anticomunism militant( apărut post factum și bazat pe un stil recriminatoriu, care nu are nimic în comun cu cercetarea profesionistă. Nemaizicând de biografiile cosmetizate sau vârâte sub preș pur și simplu, de către foarte mulți aprigi combatanți, pe principiul că după război mulți viteji se-arată).

Printr-un marketing foarte ingenios, și-au construit un veritabil prestigiu, comercializat ca atare prin edițile de lux ale propriilor cărți, emisiuni de televiziune, conferințe în spații foarte generoase, etc. Pe scurt, un activism de lux, extrem de percutant pentru o populație urbană dornică de "modele" morale și intelectuale .

Mișcarea "# Rezist"( cu acel nefericit și inadecvat slogan PSD-ciuma roșie), această nouă poveste cu " Muie-Psd, au ca actant ideatic exact această grupare a "elitei luminate". Au apărut deja două texte halucinante care vor să demonstreze că negrul e alb și că dracul nu-i chiar așa de negru (ba e înger de-a dreptul) dacă activează pe partea bună și nobilă a baricadei. Poate istoricii viitorului vor da de originea enigmatică, de nu tenebroasă a acestei rele credințe cu adevărat uimitoare.

Și de partea cealaltă a "baricadei", se-aud voci exacerbate, "trolate" (fixate pe câteva stereotipuri agresive), prizoniere ale unei partituri ideologice furibund-reductive. Dar parcă nu în acest siaj al nebuniei intratabile, ca în zona "elitei ". Se vorbește de revoluție, de "ocuparea prin forță a guvernului", de acțiuni punitive, împușcături... Te ia cu capu. Nemaivorbind de liderii din piață, numai ascultându-i un minut ți se face părul măciucă.

Problema este că acest melanj între o clasă politică slabă integralmente și această elită nevropată și arondată ostentativ unei drepte mitologizate, este de o toxicitate extremă. Ce se întâmplă acum, sunt indiciile fără echivoc ale unei anomii foarte aproape de a declanșa un drum fără întoarcere.

Ce-am înțeles eu (aștept să fiu luminat).“