George Anca - POETICAL ARCHIPELAGOS

POETICAL  ARCHIPELAGOS

Ion Buziași – Doina Boriceanu – Catherine Durandin – Culture Actoin Europe – Ion Aurel Pop – George Anca

ION BUZIAȘI

Eminescu despre sărbătoarea Învierii Domnului

„Cugetarea sacră” este o constantă a poeziei şi publicisticii eminesciene. Prezenţa ei în opera lui Eminescu se explică, în primul rând, prin câteva premise biografice: poetul a primit o educaţie religioasă încă din familie, datorită mamei sale, Raluca Eminovici, femeie profund evlavioasă; printre rudele poetului erau unchi şi mătuşi, călugări şi călugăriţe în mănăstirile din nordul Moldovei, unde poetul, copil, mergea adeseori; în casa părintească şi apoi la biblioteca gimnaziului din Cernăuţi a găsit cărţi din vechea noastră literatură bisericească cu „limba veche şi-nţeleaptă”; la Blaj şi Viena a avut prieteni teologi; ca director la Biblioteca Universitară din Iaşi (1874-1875), s-a îngrijit să îmbogăţească patrimoniul acestui aşezământ de cultură cu manuscrise şi cărţi din vechiul scris românesc, religios şi laic.

Poezia religioasă a lui Eminescu cuprinde nu numai imnuri închinate Fecioarei Maria (Rugăciune, Răsai asupra mea), adevărate capodopere ale liricii româneşti, ci şi unele creaţii (poezii şi articole) ce exaltă momente de înălţare sufletească prilejuite de marile sărbători ale creştinismului: Crăciunul – Naşterea Domnului – Colinde, colinde şi Paştele – Învierea Domnului – Învierea, 1878, articolul Paştele ( în „Timpul”, 16 aprilie 1878) şi articolul Şi iarăşi bat la poartă (în „Timpul”, 21 aprilie 1881).

Poezia Învierea datează, ne spun editorii eminescieni, din 1878. Este o descriere impresionantă, prin notaţie realistă şi detaliu, a slujbei din noaptea Paştilor. În 1878, când e scrisă, Eminescu locuia într-una din chiliile bisericii Caimata din Bucureşti şi prospeţimea imaginilor probează vecinătatea şi poate chiar participarea sa la procesiunea sfântă: „Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii, Al morţii rece spirit se strecură’n tăcere; Un singur glas îngână cuvintele de miere, Închise în tratajul străvechii Evanghelii.

C’un muc în mâni moşneagul cu barba ca zăpada,

Din cărţi cu file unse norodul îl învaţă

Că moartea e în luptă cu vecinica viaţă,

Că de trei zile-’nvinge, cumplit muncindu-şi prada.”

Prima parte este preponderent descriptivă: preotul în altar vestind cuvintele Evangheliei în „mierea” graiului străbun, patimile Mântuitorului, apriga încleştare dintre moarte şi viaţă, culminând cu triumful vieţii asupra morţii prin sfânta Înviere a Domnului. Ea rămâne însă motivaţia lirică a izbucnirii luminoase în imnul de slavă din final, o parafrază poetică a Troparului Învierii, pe care credincioşii îl cântă de aproape două mii de ani cu aceeaşi uimire şi recunoştinţă: „Deodată’n negre ziduri lumina dă năvală. Un clocot lung de glasuri vui de bucurie… Colo’n altar se uită şi preoţi şi popor, Cum din mormânt răsare Christos învingător Iar inimile toate s’unesc în armonie:

Cântări şi laude’nălţăm

Noi, Ţie Unuia,

Primindu-L cu psalme şi ramuri

Plecaţi-vă neamuri,

Cântând Aleluia!

Christos au înviat din morţi,

Cu cetele sfinte,

Cu moartea pre moarte călcând-o,

Lumina ducând-o Celor din morminte!”

Articolul Paştele (16 aprilie 1878), împletind consideraţiile morale şi religioase, cu amare reflecţiuni filosofice, alternând comentariul propriu cu fragmente de rugăciune, stăruie asupra întrebării lui David Strauss, „scriitorul vieţii lui Isus”, de mai suntem noi creştini sau ba (şi la care răspunde negativ), adăugând alta: fost-am vreodată creştini? şi suntem dispuşi a răspunde nu. Patimile „ce sunt într-un mod fatal legate de o mână de pământ” îl duc pe Eminescu la amarele cuvinte ale lui Faust, care la auzul muzicii creştine răspundea: „Aud solia, dar îmi lipseşte credinţa în ea”. Încheierea articolului este luminată totuşi de explicarea semnificaţiei Învierii Mântuitorului, ca o perpetuă speranţă, într-o nestrămutată încredere: înviere – renaştere: „Dar rămâie datina şi înţelesul ei sfânt, aşa cum e de mult, şi, de nu va sosi niciodată acea zi din care să se-nceapă veacul de aur al adevărului şi al iubirii de oameni, totuşi e bine să se creadă în sosirea ei, pentru ca să se bucure cei buni în «ziua învierii», când ne luminăm prin sărbătoare şi ne primim unul pe altul şi zicem fraţi celor ce ne urăsc pe noi şi iertăm pe toţi pentru înviere, strigând cu toţii: «Christos a înviat!»”.

Publicistica lui Eminescu, aşa cum s-a observat, cuprinde numeroase fragmente ce sunt nuclee poetice ale unora din creaţiile sale lirice. La trei ani după poezia Învierea, Eminescu publică, sub formă de editorial, un alt articol despre sărbătoarea Învierii. Reprodus în Mihai Eminescu, Opere, vol. IX, cu un titlu preluat de la începutul articolului („Şi iarăşi bat la poartă…”), editorialul eminescian capătă în ediţia M. Eminescu, Opere, vol. IV, Bucureşti, 1939, îngrijită de profesorul Ion Creţu, un titlu ce evidenţiază paralelismul poezie-publicistică eminesciană: Învierea. Numai publicistica poematică şi religioasă a lui Octavian Goga (v. articolul În Vinerea Patimilor) se apropie de profunzimea şi frumuseţea expresivă a acestui antologic articol eminescian. După un exordiu descriptiv ce duce cu gândul la lumina din Paştele coşbucian La Paşti („…Şi iarăşi bat la poartă cu degetele moi florile primăverii…; iar duiosul ritm al clopotelor ne vesteşte vechea şi trista legendă că astăzi încă Hristos e în mormânt, că mâine se va înălţa din giulgiul alb ca floarea de crin, ridicându-şi fruntea sa radioasă la ceruri.”), Eminescu arată superioritatea învăţăturii „blândului Nazarinean” asupra atâtor sisteme filosofice şi religioase: „Învăţăturile lui Buddha, viaţa lui Socrat şi principiile stoicilor, cărarea spre virtute a chinezului Lao-tse, deşi asemănătoare cu învăţămintele creştinismului, n-au avut atâta influenţă, n-au ridicat atâta pe om ca Evanghelia, această simplă şi populară biografie a blândului Nazarinean.” Jertfa Mântuitorului şi sacrificiul stoicilor sunt puse într-un revelator paralelism, subliniindu-se diferenţa esenţială: „Şi un stoic, ar fi suferit chinurile lui Hristos, dar le-ar fi suferit cu mândrie şi dispreţ de semenii lui; şi Socrat a băut paharul de venin, dar l-a băut cu nepăsarea caracteristică virtuţii civice a antichităţii. Nu nepăsare, nu dispreţ: suferinţa şi amărăciunea întreagă a morţii au pătruns inima mielului simţitor şi, în momentele supreme, au încolţit iubirea în inima lui şi şi-au încheiat viaţa pământească cerând de la tatăl său din ceruri iertarea prigonitorilor. Astfel, a se sacrifica pe sine pentru semenii săi nu din mândrie, nu din sentiment de datorie civică, ci din iubire, a rămas de atunci cea mai înaltă formă a existenţei umane, acel sâmbure de adevăr care dizolvă adânca dizarmonie şi asprimea luptei pentru existenţă ce bântuie natura întreagă.”

În concepţia lui Eminescu, omul nu se face mai bun prin percepte teoretice de morală, ci printr-un model, un om „ca tip de perfecţiune” după care să-şi modeleze caracterul şi faptele. Acesta este modelul christic, şi „creşterea lumii nouă se datoreşte prototipului omului moral, Isus Hristos. După el încearcă creştinul a-şi modela viaţa sa proprie, încearcă, combătând instinctele şi pornirile în sine.” Poetul subliniază acest model pentru a arăta că misiunea şcolii, excepţie făcând desigur cele superioare, nu constă în „cultura excesivă a minţii ci în creşterea caracterului. De acolo rezultă importanţa biografiei lui Hristos pentru inimile unei omeniri vecinic renăscânde”.

Dascăl şi model de viaţă, Hristos nu cere – spune poetul – retrăirea patimilor sale, decât în rarisime cazuri, de la martiri şi eroi. Dar o vieţuire morală, după învăţătura Mântuitorului şi mai ales „compensarea prin muncă şi prin sacrificiu” a bunurilor de care ne bucurăm sunt porunci divine, pe care mereu ni le aminteşte sărbătoarea Învierii lui Hristos. Poeziile şi articolele eminesciene inspirate de această mare sărbătoare a creştinătăţii, care este Învierea, cuprind îndemnuri şi cugetări ce ne apar nu numai actuale, ci veşnice în tăria adevărului lor.  

DOINA  BORICEANU

O înserare

se însera de atâtea încruntate umbre,

printre ele fără drumuri mă strecuram,

bucuria plină pe umeri vechi de întâmplare -

- nevăstuică în ochi repezi, azi ne cunoșteam...

vedeam cum fruntea lumii da să se plece,

un cortegiu de ani bătrâniți apare

dar o undă împănată de vis îi împrăștie

și bucuria cade în cascade pleznind luminoase.

bucuria zorilor mă îneacă-îneacă uneori

parcă ești aici, parcă se pun de nimic nu-i! nori

dar crește și un soare din atâția iubirilor sori

și mă îmbracă în ce iubeai și mângâiai culori.

Africa se dă deoparte lumii, toate în ochii-mi furate,

o tigresă mă alintă privindu-mă din ierburi

în asfințit repede se pune pârâu de noapte,

și curge-n Africa lumina deasă în atâtea feluri.

am avut o iubire nemărginirii nesătulă

și mi s-a fript bucuria, tigresa cu o labă o adună,

am cules la sân împărtășită o dragoste-n furtună,

trecerile mele bucuroase cu tine de mână.

aprinde ziua africană în foc treaz neadormit,

aprinde-o ca să înflorească ca smirna ce-o vreau,

din flacără de flacără să scurme loc șoptit

unde în nălucire tigrese luceafăr cu laba vânau.

săruturi pe fugă, umbre nesocotite în dans,

nimic nu-i plecare, nu mă ceartă-alungă,

cu mâini tremurate țin bucuria ceas de ceas

dar clipa se smulge, din urmă să te ajungă...

CATHERINE  DURANDIN

Lucian Boia

Durandin a făcut aceste mărturisiri și într-un volum publicat de Editura Vremea, potrivit Flux24.ro

Afirmațiile au fost făcute și într-un interviu acordat publicației Adevărul. Istoricul precizează:

„A fost o lună în care am fost însoţită fără pauză. Lucian Boia venea să mă ia de la hotel la ora 8, mă însoţea la Biblioteca Academiei, se aşeza lângă mine, verifica fişele prin care solicitam lucrările. Luam prânzul împreună, plecam din nou împreună la bibliotecă, la sfârşitul după-amiezii mă însoţea din nou la hotel. A fost inutil să-i explic ghidului meu că biblioteca îmi era cunoscută, ştiam organizarea fişierelor, ca şi drumul până la hotel, şi că venisem ca să-mi verific sursele şi să-mi pun la punct bibliografia tezei: nu m-a slăbit deloc, îndeplinindu-şi conştiincios sarcina”, precizează Catherine Durandin.

„Au fost zile lungi şi, în mod paradoxal, solitare în această companie permanentă care-mi interzicea, de fapt, să intru în contact cu prietenii mei. Mă feream să-i pun în pericol. Pe Şerban Rădulescu-Zoner, cu care m-am întâlnit la sala de lectură de la biblioteca Academiei, Boia l-a repezit atunci când mi-a propus să mergem să fumăm împreună o ţigară în grădină. Nu am uitat formula: „Nu sunteţi autorizat să vorbiţi cu doamna Durandin”, i-a spus lui Şerban”, a mai precizat scriitoarea și cercetătoarea franceză.

Catherine Durandin a obținut o bursă de studii în România la sfârșitul anilor 60 și mai apoi a revenit în România în 1980, unde l-ar fi cunoscut pe Lucian Boia, care era însărcinat să se ocupe de ea.

CULTURE ACTION EUROPE

LEARNING JOURNEY FOR MUSEUM PROFESSIONALS

Mu.SA – Museum Sector Alliance project opens a series of online and offline learning opportunities to develop essential digital skills for museum professionals.

The news is out – subscription for the Mu.SA Massive Online Open Course (MOOC) is now open.  Are you a museum professional and want to advance your IT skills? Are you thinking of finding your future employment in the museum sector or are interested in cultural management? Then this course might be something for you.

“Essential Digital Skills for Museum Professionals” is especially designed for the museum community, both for professionals as well as students, volunteers or unemployed, who want to pursue their future career in the museum sector. The aim is to support these groups to improve their digital competences and apply these skills in a daily work at the museums.

The Mu.SA MOOC is a flexible, self-paced course that requires learner’s engagement for at most 10 hours per week. The course is delivered in 8 weeks and is organised in modules that will allow students to develop a complete set of digital and transferable competences required for the museum sector. Online tutors will monitor, assist and facilitate learners’ training procedure. Once enrolled, students will have guided access to all videos, quizzes, and assignments. The course is designed as to facilitate active participation, peer-learning and open discussions among the course followers.

After the completion of this course, learners will be able to develop and use digital and transferable competences necessary for professionals working in the museum sector. Beyond the ability to develop digital strategy, digital content or use digital tools and platforms, students will also advance skills like time management, communication, team-working, leadership and creative thinking.

The course is free and open for all. The main language of the training is English, but videos are subtitled in Greek, Italian and Portuguese.  The platform is accessible to anyone following a simple registration procedure. You can enrol before 30 September 2018.

The MOOC starts in October 2018. Learners who will complete the MOOC and succeed in at least 80% of graded activities are eligible to continue their learning journey by applying for an advanced, six-month specialization course. Selected students can choose focused trainings in one of the emerging job profiles: Digital Strategy Manager, Digital Collections Curator, Digital Interactive Experience Developer and Online Community Manager. Selected group, who has successfully finished both the MOOC and specialisation training, will get the work-based learning in one of the European museums.

More details about the MOOC is available here and here. Check this video for your learning journey and this website to know more about the Mu.SA project. If you want to be informed about the project activities, subscribe to the Mu.SA newsletter.

IOAN  AUREL  POP

Un gând în fața unui act odios

Aflu cu stupoare, cu revoltă și cu amărăciune că pe un monument închinat amintirii Holocaustului – Casa memorială Elie Wiesel din Sighetu Marmației – s-au scris de curând cuvinte jignitoare, grave, antisemite. Dacă este vorba despre teribilism adolescentin, adică despre un fel de inconștiență, condamnarea trebuie să vină imediat și energic, fiindcă din asemenea acte considerate de unii mărunte se pot naște ulterior tragedii. Dacă este vorba despre gestul unor români maturi, animați de sentimente blamate de istorie, atunci gestul este și mai josnic, și mai condamnabil, iar autorii se cuvin pedepsiți exemplar. Dacă este vorba despre o provocare, venită ca să lovească în acest popor tocmai în anul în care se sărbătorește România Întregită, lucrurile sunt la fel de grave și nu trebuie să rămână în niciun caz uitate.

Să ne înțelegem bine, de la început! Muzeul din Sighet comemorează toată tragedia nemaiîntâlnită a unor oameni nevinovați, trimiși fără nicio judecată la moarte de oameni vinovați. Pentru prima oară în istorie, nu era vorba doar de indivizi trimiși la moarte sau de grupuri mici de oameni vânate de zbirii lor, ci de un popor întreg declarat vinovat și condamnat la moarte prin exterminare. Firește, mai puțini știu azi că nu autoritățile române i-au trimis la moarte la Auschwitz pe evreii din Transilvania răpită în anul 1940 și dată Ungariei lui Horthy – adică pe Elie Wiesel și conaționalii săi –, dar acest lucru, la scara istoriei, are, cel puțin pentru victimele de atunci, valoare de detaliu. Mulțimea de evrei adunați în 1944 de prin părțile noastre și uciși cu cruzime inumană strigă un singur cuvânt teribil: moartea. Ei au murit cu „vina” de a fi fost evrei și pentru ei cauza, instrumentele, autoritățile, motivațiile pălesc înaintea teribilului rezultat, anume moartea. Prin urmare, o mare parte a omenirii „civilizate” poartă o vină adâncă și de neșters: condamnarea unui popor la moarte. De aceea, oriunde și oricând, profanarea unui monument menit să amintească de acel act rușinos este de neacceptat, de netolerat, de neiertat.

În acest an, în care noi, românii, ne gândim mai des la înaintașii care au făurit România, uităm adesea că printre ei au fost și etnici neromâni. Uităm că România interbelică număra circa 800 000 de evrei, dintre care unii aveau înaintași morți la Plevna și la Smârdan, aveau înaintași care lucraseră la Serviciul Sanitar al Armatei Române, care construiseră drumuri, silozuri și poduri, care luptaseră și se sacrificaseră în Marele Război, care puseseră umărul la buna funcționare a noii Românii de după 1918. Uităm că anumite grupări și forțe din România interbelică i-au blamat, condamnat, pedepsit și chiar ucis pe unii dintre acești evrei români pentru aceeași vină de fi fost ceea ce erau, de a fi avut o credință, o origine, o limbă. Uităm că una dintre cele mai active comunități din statul Israel este aceea a evreilor de origine română, evrei care au lăsat deoparte toate amintirile triste, toate durerile, toate resentimentele legate de alungarea lor din țară și care mai vorbesc românește, mai scot publicații românești, care se mai gândesc cu duioșie la dealurile molcome moldave, la unduirea Mureșului și a Oltului, la doine și la hore, la bucatele și la sărbătorile noastre.

Noi ne străduim în acest an de sărbătoare să-i convingem pe străini că ne iubim țara aceasta a noastră fără să urâm alte neamuri și țări, că am făurit România modernă nu contra altora, ci pentru noi, ca să avem și noi un adăpost, un stat al nostru, menit să ne organizeze, să ne apere și să ne reprezinte, așa cum au toate popoarele. Ne căznim – cel puțin unii dintre noi – să arătăm mereu că patriotismul și sentimentul național curat nu au nimic de-a face cu naționalismul îngust, cu xenofobia și cu șovinismul, prin urmare nici cu antisemitismul. Eu continui să cred sincer că așa este! Dragostea pentru poporul nostru și pentru țara noastră nu poate decât să ne înnobileze și să ne facă în stare să iubim, să prețuim, să cinstim și să respectăm celelalte popoare și state ale lumii. Dar cu manifestări precum cea de la Sighet avem puține șanse de izbândă. Cum să ne creadă lumea, dacă noi jignim, profanăm, blamăm un alt popor și încă unul care a trăit Holocaustul?

Cred că din clipa producerii acestei rușini, autoritățile statului se cuveneau să fie în alertă. Făptașii trebuie neapărat prinși și trași la răspundere. Nicio justificare nu stă în picioare. Un obiectiv precum Casa Memorială Elie Wiesel trebuie să fie permanent supravegheat. Am predat ani buni la Universitatea Ca’ Foscari din Veneția și-mi amintesc cât de mirat am fost când, în ghetoul local (primul gheto din lume, fondat în 1516), am văzut gheretă cu soldați de pază și camere de supraveghere peste tot, în apropierea unui zid al memoriei, unde sunt basoreliefuri de bronz și liste cu evreii venețieni deportați și uciși. Da, în plin Occident civilizat este nevoie de asemenea măsuri de prevedere. La fel trebuie să fie și în România, devenită acum, cel puțin formal, parte a Occidentului, a Uniunii Europene. Nu se poate ca acele camere de supraveghere de la Sighet să nu-i fi surprins pe făptuitori. Autoritățile trebuie să ofere urgent soluția rezolvării acestei situații.

Altminteri, tristețea, dincolo de revoltă și de rușine, rămâne. În plină epocă digitală, când planeta se zbate să supraviețuiască în fața marilor provocări naturale și social-economice, noi ne războim cu istoria, ne hrănim cu iluzii și condamnăm fantasme. Și totuși, ca educator, nu pot să nu observ aici și vina unei educații greșite, care nu mai pune accent pe om, pe umanitate și pe omenie, ci pe mecanisme, pe tehnici de manipulare, pe pseudovalori, pe ademeniri. Istoria, ca disciplină școlară, fie nu se mai face deloc prin anumite locuri, fie se face greșit. Eu la istorie am învățat să prețuiesc valorile altor popoare, să învăț alte limbi decât limba maternă, să știu că „somnul rațiunii naște monștri” etc. Tot la istorie și la limba latină, am învățat că Seneca, supărat pe mesajul transmis de dictonul „un om față de alt om este lup” (homo homini lupus), a visat să schimbe mesajul respectiv cu altul, anume „un om față de alt om este lucru sfânt” (homo res sacra homini). Educatorii au menirea să transmită – mai ales la orele de istorie – idei de dreptate, de adevăr, de generozitate, încununate toate de bunătate. Ura a orbit rațiunea umană generații la rând și a provocat rele iremediabile. Oare nu ne-am putea pătrunde cu toții, români și alte neamuri, de gânduri de bine pentru aproapele nostru, pentru cel de mai departe și de mai aproape, care vorbește altă limbă, are altă credință și alt fel de cântece ori de bocete, dar care este ființă umană ca și mine, simte bucuria și durerea ca mine și, evident, simte și ofensa la fel de acut? Dacă am ști și am vrea să facem acest lucru, atunci ne-am învrednici să devenim credibili în ochii multora în acest an special, în care cerem lumii să ne accepte, să ne recunoască, să ne prețuiască și să înțeleagă marea noastră împlinire din 1918.

Comments:

Pop Marlena ...in 1944 Sighetul era sub ocupatie maghiara. Nu mai invinovatiti romanii pentru deciziile unor criminali maghiari. Probabil ca faptele pe care le descrieti sunt ale unor adolescenti. "Homo res sacra homini", dar nu la adresa romanilor? Eu, ca roman vreau sa stiu de ce un istoric de talia dvs si Presedintele Academiei Romane nu formuleaza niciodata o pozitie fata de continuitatea, de 74 de ani, a Dictatului de la Viena in judetele Harghita si Covasna. Chiar asteptam pozitia Academiei Romane intr-o chestiune care ii priveste direct pe romanii care au iesit in strada pe 01.08.2018 pentru a-si cere drepturile de romani in Romania, in primul rand pentru dreptul de a folosi limba romana la ei in tara. Iar eu, personal, d-le academician va cer sa formulati un program de cercetare a istoriei dacice si continuitatii romanesti in aceste zone bantuite inca de fantomele iredentiste maghiare. Va multumesc pentru raspunsul posibil.

Paul Farkas Iată o voce clară menită să aline durerea cauzată de acest oribil act, durere care parcă se reîntoarce din anii infami ai stăpânirii horthiste din nordul Transilvaniei. Cred sincer că trebuie să ținem cont și să urmăm pilda aceastei voci atât noi evreii cât și majoritatea bunilor oameni de credință din România.

Badea Florin Faptul ca nu autoritatile romane au trimis acele zeci de mii de oameni nevinovati la moarte e un lucru esential pt istoria moderna a statului roman si consider ca este de datoria dvs sa subliniati acest lucru.In rest 100% de acord cu dumneavoastra.

GEORGE  ANCA

POETICAL ARCHIPELAGOS AND ISLANDS. ARCHIS

PROJECT PROPOSAL FOR EU CULTURE PROGRAMME FUNDING

Conception & Networking

Implementation and Activities

Aims & Expected Results

Communication & Promotion

ABSTRACT

            The project belongs to professional organizations and partners carrying for the fate of poetry in the present European and world context, looking forward to refreshing the awareness of its creation and understanding among countries and generations. Conception and activities reflect an interactive approach with chances to bring revealing fruits even  beyond visible promotion. A better view of spiritual Europe is possible most probable through such tradition-avant-garde encounters and works. Involved people: George Anca. Veronica Anghelescu, Nicolae Baciut, Federico Barroso, Doina Boriceanu, Nicolae Bulz, Glen Calleja, Liam Carson, Lucian Chisu, Mihai Cimpoi, Dan Mircea Cipariu, Alexandra-Maria Citiriga, Victor Citiriga, Augustina Constantinescu, Petru Costinescu, Pushi Dinulescu, Germain Droogenbroodt, Adina Dumitrescu, Florin Epure, Jose Luiz Fernandez, Silvian Floarea, Ruxandra Garofeanu, Mihaela Gligor, Sorana Gorjan, Neculai Hilohi, Elisabeta Isanos, Gheorghe Lupascu,Robyn Marsack, Dan Mateescu, Vasile Menzel, Carla Miranda, Tiago Leiria Miranda, Doru Motoc, Ana Munteanu, Cheorghe Neagu, Sorin Paliga, Carmen Pesantes, Maria Pomohaci, Corneliu Popa, Claudiu Popescu, Mihaela Popescu, Vasile Pupeza, Milan Richter, Coralia Roman, Gabriel Rosenfeld, Felix Sima, Florentin Smarandache, Mihai Stan, Sorin Stratilat, Petre Tanasoaica, Ben Todica, Nicolae Tomoniu, Joseph Wood.

            Key  Words: Europe, culture, poetry, dodii, neo-sensacionismo, paradoxism, culture, censorship.

EU Culture Programme 2007- 2013 

Strand 1.2.1: Cooperation Projects. Funding EU Culture  €200.000 (50% of the total amount). The co-financing will be granted by organizers.

Organizer

Romanian-Indian Cultural Association in association  with International Academy „Mihai Eminescu”, National Museum of Romanian Literature, Bibliotheca Publishing House.

Romanian-Indian Cultural Association activates since 1993, in continuity with International Academy „Mihai Eminescu” Romania-India, founded in 1981, at Delhi, and refounded in Romania after 1989. It gathered poets and artists in search of recognition, if not „rehabilitation” after former regim  political prohibition. The present project may motivate further unchained creative writing and art.

Co-organizers

Ithaca Foundation,  Altea, Spain

Árvore - Cooperativa de Actividades Artísticas, CRL, Porto,  Lisbon, Portugal.

Partners

Poetry Ireland, Dublin; Institute of Philology, Chisinau, Moldova; Academia de musica Lagos, Portugal;  Bucharest Writers Association – Poetry, Romania; „Mihai Eminescu” National College, Bucharest;  „Societas Romano-Bohemica” Bucharest; Center for Recreative Activities and Occupational Inovation, Bucharest;  Târgovişte Writers Society; „Antim Ivireanu” Library, Râmnicu Vâlcea; „Oglinda literară”, Focşani; „Petre Dulfu” Library, Baia Mare; „Panait Istrati” Library, Brăila; „Anastasia Popescu” School, Bucharest.

Project title

POETICAL ARCHIPELAGOS AND ISLANDS. Dodii-Neosensacionismo-Paradoxism vs Coeur de l'Europe. Acronim: ARCHIS

Fields

Literature, Books, Reading. Performing Arts. Interdisciplinary

Project duration

May 2012 - May 2014.

Detailed Description of the Project

          

            Conception & Networking

            In the call for partners, literary character dressed a  technical suggestion:     Dodii-new-sensacionismo-paradoxism deal with challenging poetry creations eventually  free of official main stream, such as „le coeur de l'Europe”. To speak “in dodii” (Romanian – meaning both nonsenses and oracles) can hopefully oppose  some repressing  censorship,  the neo-sensacionismo is an updated Fernando Pessoa's sensacionismo  by poets from Spain and China, while paradoxism, with its mathematical touch, may also encode skillfully the creative work.  On such opening, poets and mathematicians, visionaries and semioticians may meet in person/anthology/recognition as for reinventing literary and linguistic roots in and out of one country/world language. We are waiting for daring poetical experiences  on concepts and flavour specific to each country and poet to be shared.

            Answers focused firstly on censorship, then on mixing poetry with music and fine and performing arts. Islands were added, then archipelagos, perhaps in mind also with Baudelaire's Cythera, Soljenitsin's Gulag. in mind also with the coast, keeping initial  hints and remaining in waiting of „daring poetical experiences”. Actually, it was the first call, deliberately general, in order to get new offers, partners willing to show of their coeur vs canon coeur. Germain Droogenbroodt from Altea, Spain, just came with his neo-sensacionismo. If we take Dodii as from Dodona, we can create oracles in a cave, if as crazy, we may meet "poets" in madhouse, while with paradox people, we can reach mystic figures and luxury locations, including theatres.

            Poet Germain Droogenbroodt:

            I warmly support your ideas which are very close to those of my publishing company (POINT Editions, founded in 1984 in Belgium) and the Cultural Foundation ITHACA, Founded in Spain . AIM The international promotion and exchange of poetry and arts, including music, painting etc. by translations, publications and organisations of international poetry & art congresses and festivals in order to come to a better understanding of humans of any culture, religion or race. POJECTS Translation and publication of (mainly) modern poetry, organisation of international poetry readings, music performances and painting exhibitions. An international cultural bridge, organizing poetry readings, concerts and painting exhibitions.

            In waiting for „daring poetical experiences”, even doubled by interdisciplinary additions, the interest for initial concepts remained the hart of project directed toward le coeur de l'Europe. Shortly, they are as following.

            Dodii entered in a quiet  aesthetically discrete (due totalitarian censorship) discussions also through a doctoral dissertation on poetical correspondences (1973) and  a Brancusi inspired drama poem by George Anca (Maiastra in dodii, 1976). From an onomatopoeia (Iorgu Iordan), nonsense, rhyme (“dodii/tragodii”, at Eminescu) or prophecy (Saint Sunday, at Creanga), the term became “simile of the new Poetic poly-Synaesthesia” ( V. G. Paleolog. Craiova 2 Martie 1975), euphony to dadaism (Leonard Gavriliu), compatibility with Jacques Lacan: „L'usage de la paroles requiert plus de vigilance dans science de l’homme partout ailleurs, car il engage la l’etre meme de son objet. Toute attitude incertaine a l’endroit de la verite saura toujours  detourner nos termes de leur sens et ces sortes d’abus ne sont jamais innocents... Faut donc de pouvoir comme Deucalion avec des pierres faire des hommes, gardons-nous avec soin de transformer les mots en pierres”.

            As to neo sensationism, the idea is still valuable today and might be revived. The idea came from me, after reading an essay by a friend of mine on the sensacionismo of Fernando Pessoa. We (the two Chinese and I found deplored the fact that there is not any more cooperation and fecundation between poetry-painting and music as it was in the past with expressionism, surrealism etc. Moreover, that there were not real moments any more, uniting artists, neither local nor international as it happened in the past. Moreover, that poetry had become quite hermetic, leading to disinterest of the readers. That is why we made up our minds to start a new movement not set up by Europeans only, but – for the first time in history – with Asians. The poetry should be less hermetic, more sensitive, closer to the people. At that time I had published a collection of love poems, entitled “Palpable absence” with as motto the famous words by Pessoa: O poeta é um fingidor/Finge tâo completamente/Que chega a finger que é dor/A dor que deveras sente. (Germain Drogenbroodt)

            Paradoxism is an avant-garde movement in literature, art, philosophy, science, based on

excessive use of antitheses, antinomies, contradictions, parables, odds, anti-clichés, deviations of senses,against-the-grain speech, nonsense, paraphrases, paradoxes, semiparadoxes, etc. in creations.

It was set up and led by the writer Florentin Smarandache since 1980's, who said: "The goal is to

enlargement of the artistic sphere through non-artistic elements. But especially the counter-time,

counter-sense creation. Also, to experiment." The notion of multispace was introduced by F. Smarandache in 1969 under his idea of hybrid mathematics: combining different fields into a unifying field, which is closer to our real life, since we don.t have a homogeneous space, but many heterogeneous ones. Today, this idea is widely accepted by the world of sciences. S-Multispace is a qualitative notion and includes both metric and non-metric spaces. It is believed that the smarandache multispace with its multistructure is the best candidate for 21st century Theory of Everything in any domain. It unifies many knowledge fields.

            I am writing to you on behalf of Lagos Music Academy, in Algarve, Portugal. Recently we were informed, by European Cultural Contact Point, that your association were looking for partners interested in joining your project about Poetry, Arts and their relation with Censorship in Authoritarian Regimes, called DODII – Paradox vs. Heart of Europe. So, regarding that matter, we would like to know if there are space for a musical part in your project and, of course, we would like to have more information on how can we join your project. (Federico Barroso)

            I'm sorry to disappoint you but I wrotte an email trying to get some information about the project. You writte back and ask me to writte a poem. I wanted you to explain to me a little more about the project. Is it about poets in ditatorship countries? Do you want us to collect some poems from portuguese poets that worked under our ditactor, Salazar? Is there a theme in the poems? A word that ties them all?Who are the other partners? What do you want from us? A poet, an actor, a producer? (Carla Miranda)       

            I counted on poetry censorship, poetry Europe, poetry future interdisciplinary visions and productions extended on two years as for a new school of thinking all over Europe and world, Archipelagos and Islands.

Romania is not an island. But yes, a Latin island in a Slave sea.

            Altea may have, for our purpose, a double in Brancusi's birth place, Hobitsa. (Brancusi pattern for Dodii), while for Dodona-like, there are theatrical caves around. Readings and workshops can well rhime with art museums. Our aim to reach new trends in European poetry by each participant - even out of "coeur" de l'Europe - let be also a return to Ithaca.

            DODII is plural without singular. Let take it as a corolla of wonders in Lucian Blaga's verse "I do not crush the world corolla of wonders".

            I repect with regret your decision. About meaning of project, it was supposed to grow through different poetic, theatrical, musical and fine arts productions, free of imposed themes. Starting suggestions were aimed at that. By now, a festival of poetry is proposed, some poetry music perfomances, workshops and exibitions. I hope you'll agree further invitations to communicate and finally to meet.

            With the Dodii, my logo was: Let nobody know what is in your soul, even you to know not what is in your soul. I have books with not theoretical Dodii.

            Practice of Dodii as literary consciousness.  In India, I practiced a kind of InDodii, on Sanskrit line of Chitrakavya (play of words).

            Paradoxism was illustrated with anthologies by Florin Smarandache in USA (he teaches mathematics at New Mexico University).

            From your experienced words, I learned well where I am by now. First, without your answer, from the beginning, I perhaps would have left the intention of the project. Now, I don't feel alone.

In India, I practiced a kind of InDodii, on Sanskrit line of Chitrakavya (play of words). I attended and organized so many kavya-sammelans, and mushairas, names of poetical gatherings. In Indian diaspora, too, I could check Sanskrit Romanian Dodii. Back in the motherland I became director of National Library of Education, for twenty years. Jorge Luis Borges and  Philip Larkin were in a way, in dodii anyhow, colleagues. Poetry I kept in solitary books, with friendly participation.

With you, the best part of the project is on.

            I sent your information to an Irish poet, Gabriel Rosenfeld, and he wrote me: Fascinating! Perhaps one could link up with an Irish-language literary festival, IMRAM. The Director is Liam Carson.

            Through our exchanges, we have already a substance searching for activities format. You said about a small festival. Any how that will be as many poets will get together. Conference you said, also. Of course. Poetry-Music-Painting in correspondences (Baudelaire, my PhD).

        Censorship in Portugal was an instrument of the ousted regime on 25th April 1974, who violated the press and the artistic and cultural expression and also conditioned the freedom of speech. Censorship in Portugal is nowadays quite well studied, being the subject of several academic theses, providing a high level of participation in projects of compared research. For this reason and because the project DODII seems very interesting and opportune, I ask you to send me please the project summary, that I don’t know yet. My interest is related to the possible participation as a partner, through educational and cultural organization that I coordinate and that brings people with a good experience of participation in European projects in the Lifelong Learning Programme at the levels of  management, research, implementation of dissemination and exploitaiton activities and quality control.(José Luiz Fernandes). 

            Having received information from our creative arts agency about your search for co-organisers and partners in Portugal for "DODII-PARADOXISM VS COEUR DE L'EUROPE" european project application , on behalf of Árvore Cooperative, I'm contacting you expressing interest in developing such a partnership. (Tiago Leiria Miranda). I will have today at lunch a meeting with Árvore Executive Director and hopefully later send you the mandate.(Tiago Leiria Miranda)

            Thank you very much for thinking of us, but we are already involved in another partnership proposal. Robyn Marsack Director Scottish Poetry Library.

            The aims seem too general, put discrimination on first place. (Veronica Anghelescu).

            It could issue a remarkable moment of putting in movement the contemporary poetry (Petre Tanasoaica).

            May I refer to poetry/poetics in actual sense, or in large sense, according to ancient aesthetics, which comprised practically the whole literature? (Ana Munteanu)

            It was very nice meeting you in Romania . Also, thank you for your project proposal. We had already sent this to our contacts and will be following it up during this week. Glen Calleja, Malta.

Implementation and Activities

            The project will be realized jointly, between May 2012 – May 2014, by partners from Romania, Spain, and Portugal, being open to participants from anywhere else in Europe and in the world. The core features will be:

           

            Poetry International Conference  in Ramnicu Valcea, Alteea and Porto. Poets from the three localities/countries will meet in each of the three places to found and re-found poetry through their own coeur-poetry vs coeur de l'Europe. Multilingual anthologies will be published.  Poetry readings, workshops will be organized.

          

            Poetical Coast 2, international conference and festival in Altea, Spain.  At La Costa Poética, I invited the 19 – important - participating poets to write there idea about neo sensacionism. Some of the papers were amazing, as were the reaction, especially by the Indian painter-poet Satish Gupta, a ZEN Buddhist and long year friend who illustrated 2 of my books, and the two Chinese, Bei Dao and Duo Duo. Maybe you should study the possibility to have a small congress in Romania . Most of the poets have their flights paid by their governments. All you have to foresee is accommodation and food for them. No need to be many. The smaller festivals/congresses offer more possibilities for exchange between the poets. Important is a variety of nations and cultures. (Germain Droogenbroodt). Similar method will be applied for conferences in Ramnicu-Valcea and Porto.

            Partners' implements: Poetry Ireland, Dublin - participation to readings and conferences; Institute of Philology, Chisinau, Moldova - organization of poetry symposium in Chisinau; Academia de musica Lagos, Portugal – poetry concerts;  Bucharest Writers Association – Poetry, Romania - organization of poetry events; „Mihai Eminescu” National College, Bucharest - multilingual poetry events;  „Societas Romano-Bohemica” Bucharest - East and Central European Poetry gatherings; Center for Recreative Activities and Occupational Innovation, Bucharest - hosting 24 colloquia on Archipelagos and Islands;  Târgovişte Writers Society - Archis participation  in local festivals; „Antim Ivireanu” Library, Râmnicu Vâlcea - inter-generational poetic events; „Oglinda literară”, Focşani - medieval, folklore and new poetry meeting; „Petre Dulfu” Library, Baia Mare - poetry and tipurituri of the North symposium ; „Panait Istrati” Library, Brăila - Island play performance in Braila; „Anastasia Popescu” School, Bucharest - School verse with Europe guests.

            24 monthly Poetical Archipelagos and Islands (ARCHIS) Colloquia at Calderon Club in Bucharest, from May 2012 to May 2014. Anniversaries and celebrations of major poets and artists, poetry music theatre performances, painting exhibitions, aesthetic workshops, film galas, book launchings, etc. In collaboration with partners, foreign cultural services, guests from the country and from abroad. Promotion by Media, Internet, publications. The Tuesday Colloquia started already on the last Tuesday of November 2009 under George Anca's organization. European orientation will excel.

            12 poetry  events with Bucharest Writers Association – Poetry, National Museum of Romanian Literature and their international partners, on new craft an excellence in letters, music, fine arts.

            Maiastra – Brancusi – Messiaen. Maiastra - a miraculous bird in Romanian magic thinking - became known due to tens of sculptures with this name by Constantin Brancusi. Poets, composers and interpreters of musical pieces using Maiastra theme, Messiaen inspiration, and real "guest" birds are invited  at the Endless Column in Targu-Jiu, or at the mouth of Polovragi Cave. In collaboration with No14 Plus Minus magazine. See Maiastra, a multimedia composition  by Veronica Anghelescu on verse by George Anca.

                      

            The Primavara albastra /Blue Spring Poetry Festival in Pietrosita, May 2013. Addressed to yet unpublished poets of all ages. International participation through ARCHIS. Promotion by publications.

The   Mostenirea Vacarestilor / Inheritance of Vacaresti (Poets) festival. November 2013, November 2014. International participation through ARCHIS. Multilingual publications.

Poetical halt in Ovid Island -  Evening of Medieval poetry at Poet Conachi's Inn, Folklore poetry recital at Soveja. In organization of Oglinda literara/Literary Mirror Magazine and collaborators, under the aegis  of ARCHIS. September 2012.

Kings' Verse or News from Eurpean dynasties. Symposium at Targoviste,  studies, anthologies of court poetry. Thus, a  book to appear at Bibliotheca Publishing House deals with the reign of 41 rulers of Tsara Romaneasca/Romanian Country with residence at Targoviste instead of 33, as considered until now.

Aims & Expected results

Aims

- to encourage exchanges between  European poets and poems, by transnational circulation; 

- to suggest  ways for recognition of older and new trends unfairly condemned to marginality or suffocation;

- revival of classic respect for poetry under  global no so poetical terms ;

      -to find harmony between generations and countries through poetry;

      -to defend poets and poetry from discrimination of any kind (the right to poetry, making room to „the

      other”);

Expected results

- sustainable promotion of poetry through poetry reading sessions, poetic concerts, exhibitions, workshops, seminars, recitals, poet-poetry film galas, dialogues in Romania -  Bucharest, Ramnicu Valcea, Targoviste,  Focsani –, Spain – Altea, Portugal – Porto, Moldova – Chisinau.

- promotion of an ars poetica of today as uttered by each  participant bard, musician, painter, sculptor, designer, etc;

- making steps toward an (East)European Academy of Poetry and Arts.

-publication of anthologies of poems and proceedings of conferences.

Target Audience

            The  target audience belongs to  both  general public   and professional poets and literary experts in poetic tradition and perspective in each country and in Europe. The Poetry International Conference in three countries can have a proper echo in European bigger concert. The 24  colloquia and 12 events in Literary Museum would near 100 lovers of poetry, and through televisions, radio-broad castings, internet, papers, magazines, books, etc, the number will grow hopefully up to a phenomenon. For poetry itself is an unjustly neglected medium, or commercialized in cafés, and if it is to have it again with us as in poetic times, then we may have reached, with Baudelaire, "le nouveaux"

Communication and Promotion

             Dissemination of project's activities has a background in the lost glory of poetry itself. Poets of our time search for recognition knowing that human being around would find one of highest joy in their poems. Can be democracy and poetry compatible? Answer is done also by our endeavour to propose poetry creation and understanding within larger circles of young and old people, on stage, in sound-color-perfume correspondences, in schools and asylums, on archipelagos and islands. Anybody involved will enjoy something what Homer listener's may have felt. Thus, publications resulted from conferences, workshops, concerts, etc., will find their place in libraries, in centers of culture and poetry. We are starting quiet a few and can end many, even if not in sight, in coeur de l'Europe, in everybody's coeur. Dissemination can be a form of sincerity and skill of beautiful communication.

            Romania, by chance, is quiet new in European Union and poets would help a happy growing of mutual feelings, just cooperating, verse to verse, one from here with other from the better there. Elie Faure believed development and culture are not proportional. Poetry in jail, in fascist camps and communist archipelagos challenged, actually, the  poetry in liberty, and Europe, its ode of joy by Beethoven - Schiller, are but aim of new poetical archipelagos and islands.  It is to show poets' visibility as employees of EU, it is to see EU through poetic novelty of a difficult time. Professional poets, amateur poets searching and finding recognition in EU, good publishing on such issues, would strengthen the EU, the beauty and joy of its peoples.

            It will be made very clear the belonging of project to EU and to each organizer and participant, so that media partners, starting with literary and artistic people, will surely not be indifferent. Noisy or silent success of activities will be dully monitored, the less interest for poetry being obvious, if not induced by some. Each activity will be released accordingly: for science of poetry - the International Poetry Conference, for democracy of it - new troubadours and scalds performers, for kings - kings' verse. It is expected even to take place an emulation, if not, yet the failure is excluded.  Because the poetry may survive.

http://georgeanca.blogspot.com/2018/08/poetical-archipelagos.html