TOAMNA IUBIRII
~*~
E toamnă , se scutur copacii
Se leagănă frunzele-n vânt
Pe lac le admiră cârmacii
Din barcă si noi, murmurând
E toamnă afară, în suflet
E cald şi-o iubire curată
Pe creştet se-asează noi frunze
Picturi mii se-aştern peste baltă
E toamnă, citeşte-mi iubirea
În glas de tăceri tăinuite
Şi-n marea de frunze din barcă
Îţi simt mângaierea, iubite
De şoapte se scutur copacii
Când mă -mbratişezi simt fiori
Ne cântă o linişte-n pace
Al vieţii mirific décor
Trec stoluri de păsări în V-euri
Ne binecuvantează pe veci
În zeci de iubiri şi săruturi
Îţi simt doru-n suflet când pleci
E-o rodnică toamnă, din vise
Se naşte-n noi unul din doi
Un singur trup şi- o singură fiinţă
Din cununuia rodului din noi
~*~
FRUNZE ARĂMII
**
Frunze arămii, roşcate,
Despletite zboară-n şoapte
Le-a cules vântul pe ram
Mi le-a aşezat pe geam
În covore se aşează
În picturi calde dansează
Frunzele-n ultimul vals
Cu dureri ascunse-n glas
Sunt copacii trişti din nou
Înt-un cânt fără ecou
Gându-i ceartă în tăcere
Printr-o caldă mângâiere
Repetabila poveste
Dă copacilor de veste
Că-n curând în primavară
Frunze noi îi răsar, iară
~*~
PRIN PLOAIE
***
Simt cum sărutul ploii – nviforate
Se stinge adânc când vântu-i îngheţat
Prin despărţirea noastră ce o cântă
Nevasta cerului cu ochiul spart
Acasă mă aşteaptă dorul tandru
De ochii tăi ce-i vreau înseninaţi
Prin veşnicia vieţii unui astru
Ca soarele pe vârfuri de Carpaţi
Un dor ce curge cald şi greu prin
vine
Ca Dunărea, încet, pe la Cazane
Un dor de mamă, ţară şi de tine
De tot ce-i mai frumos, de bună seamă
Simt cum prin ploaie sufletele blânde
Se contopesc prin sute de trăiri
În agonia clipelor pierdute
Prin România, printre nemuriri
~*~
LIGYA DIACONESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu