vineri, 2 octombrie 2020

LIGYA DIACONESCU - TOAMNA IUBIRII - FRUNZE ARĂMII - PRIN PLOAIE

 



TOAMNA IUBIRII

 

 

~*~

 

E toamnă , se scutur copacii

Se leagănă frunzele-n vânt

Pe lac le admiră cârmacii

Din barcă si noi, murmurând

 

E toamnă afară, în suflet

E cald şi-o iubire curată

Pe creştet se-asează noi frunze

Picturi mii se-aştern peste baltă

 

E toamnă, citeşte-mi iubirea

În glas de tăceri tăinuite

Şi-n marea de frunze din barcă

Îţi simt mângaierea, iubite

 

De şoapte se scutur copacii

Când mă -mbratişezi simt fiori

Ne cântă o linişte-n pace

Al vieţii mirific décor

 

Trec stoluri de păsări în V-euri

Ne binecuvantează pe veci

În zeci de iubiri şi săruturi

Îţi simt doru-n suflet când pleci

 

E-o rodnică toamnă, din vise

Se naşte-n noi unul din doi

Un singur trup şi- o singură fiinţă

Din cununuia rodului din noi

 

~*~

 

 

FRUNZE ARĂMII

**

 

 

Frunze arămii, roşcate,

Despletite zboară-n şoapte

Le-a cules vântul pe ram

Mi le-a aşezat pe geam

 

În covore se aşează

În picturi calde dansează

Frunzele-n ultimul vals

Cu dureri ascunse-n glas

 

Sunt copacii trişti din nou

Înt-un cânt fără ecou

Gându-i ceartă în tăcere

Printr-o caldă mângâiere

 

Repetabila poveste

Dă copacilor de veste

Că-n curând în primavară

Frunze noi îi răsar, iară

 

~*~

 

 

 

PRIN PLOAIE

***

 

Simt cum sărutul ploii – nviforate

Se stinge adânc când vântu-i îngheţat

Prin despărţirea noastră ce o cântă

Nevasta cerului cu ochiul spart

 

Acasă mă aşteaptă dorul tandru

De ochii tăi ce-i vreau înseninaţi

Prin veşnicia vieţii unui astru

Ca soarele pe vârfuri de Carpaţi

 

Un dor ce curge cald şi greu prin vine

Ca Dunărea, încet, pe la Cazane

Un dor de mamă, ţară şi de tine

De tot ce-i mai frumos, de bună seamă

 

Simt cum prin ploaie sufletele blânde

Se contopesc prin sute de trăiri

În agonia clipelor pierdute

Prin România, printre nemuriri

 

~*~

LIGYA DIACONESCU







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu