cătălin afrăsinei - irozii

 

irozii

 

elisabetei

 

~*~

trăiam în neobișnuit
și plecasem
în căutarea înțelepciunii
printre barbari
sicofanții nu dormeau
înmulțindu-se ca râia
zi și noapte
la granița
viului
dronele în ucraina
nu se mai știa cine pe cine omoară
toate planurile de pace se scufundaseră
odată cu cablurile tăiate cu acest e-mail de dragoste
pe tabla de șah a destinului nebunul alerga în zig-zag
se dereglaseră moirele
însă tu știai
că voi începe să te caut și să urlu
după ce protagoras
va veni la zăpodeni în 2025
precum la atena în 460 î H
pantoon chreematoon metron anthroopos
toon men ontoon hoos esti toon
de mee ontoon hoos ouk estin
însă tu știai
vor veni irozii
vrând să ne taie capul
și să ni-l așeze pe o tavă de argint
pentru a fi servit la masă de aceeași barbari
și-mi știai mânia
mai aprigă
a sfântului ioan hrisostomul decât a lui achile
ori a sfântului ioan maximovici
în congresul american
când din greșală
se svonise
că se apăsase pe butonul atomic
și a mai fost timp
noradul
să se-ntoarcă înapoi
asupra omului avuseseră loc mari mutații
nimeni nu mai avea timp de răspunsuri
voiam să te aduc în memoria copilăriei
știam cât mă vei iubi
și unde ne vom ascunde
negreșit
urnindu-ne
de șapte ori câte șapte
ca sarea
ca apa
pe platforma de celuluid
roboții
au deschis la Apocalipsa

 

~*~

cătălin afrăsinei