Scrisoare pastorală
Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul XXV(2025), nr. 539(1 –15 Aprilie)
Dragii mei enoriași!
Venirea lui Iisus. În
mai multe seri, un post național de televiziune a prezentat proiectul unei
asociații mondiale, suprastatale, foarte bogate. Acea asociație și-ar propune,
nici mai mult, nici mai puțin, folosindu-se de tehnologii foarte avansate, să
proiecteze portretul Mântuitorului pe cer, ca pe un ecran imens. Acel portret
urmează să miște, să se deplaseze și să vorbească, urmând să se adreseze în mai
multe limbi pământenilor. În felul acesta s-ar putea transmite mai multe
mesaje, menite să pună bazele unei noi religii, deosebite de toate religiile
existente până acum pe pământ. Rătăcirea va fi foarte mare pentru mulți
pământeni. Comedia urmează să fie realizată până la sfârșitul acestei luni.
Nu știm dacă aceasta
este o gogoriță menită să creeze audiență postului respectiv de televiziune,
sau este o treabă serioasă. Poate să fie o poveste științifico-fantastică, dar,
în condițiile tehnicii de astăzi, ar putea fi realizată practic. Important este
ca noi, creștinii, să nu ne pierdem capul și să ne lăsăm manipulați. Până
astăzi, sectarii au folosit tot felul de metode pentru a-și racola adepți. Au
bătut din poartă în poartă și din ușă în ușă, ne-au adus cărți, reviste,
pliante, ne-au socotit ca pe niște sălbatici, care ne-am coborât acum de prin copaci și auzim azi
pentru prima dată, de la ei, de Dumnezeu și de învățătura Lui. Au făcut
hărmălae pe drum și prin răscruci cu tot felul de cântări și cuvântări de-ale
lor, încercând să ne convingă că ne pot da și luna de pe cer și câteva hectare
de teren în rai, dacă ne înscriem în secta lor. Dacă oamenii au dat din cap,
ori au scuipat în sân și s-au depărtat spunându-și în sine: ,,- Iartă-i,
Doamne, că nu știu ce fac!”, indivizii cu pricina au devenit mai agresivi. Au
împărțit curioșilor bomboane, biscuiți și alte zaharicale, ori tot felul de
zdrențe de la tomberon, socotind că în felul acesta le pot cumpăra sufletele.
Slavă Domnului, că am avut oameni serioși în parohia noastră, care nu s-au
lăsat amăgiți de asemenea aventurieri.
Acum amenințarea devine
mult mai periculoasă. Ar fi nevoie de intervenția instituțiilor statului pentru
a proteja populația de o asemenea înșelătorie. Mântuitorul va veni la vremea
potrivită, înainte de sfârșitul lumii, ca Judecător Suprem, pentru a judeca
lumea, indivizii și popoarele. Va veni să judece, nu să înființeze secte și
religii. El a înființat o singură religie, creștinismul,
și o singură Biserică. Înainte de
sfârșitul lumii, respectiv de venirea Mâtuitorului, vor avea loc câteva
evenimente de importanță planetară. Aceste
evenimente nu s-au produs până astăzi. Despre ele v-am mai vorbit în
alte numere precedente din ,,Scrisoarea pastorală”. Dumnezeu este credincios
promisiunilor făcute oamenilor și Își respectă planurile. Dumnezeu nu umblă cu
alba-neagra, ca unii dintre noi. Ceea ce a descoperit oamenilor că va fi, aceea
va fi! Dumnezeu nu se răzgândește! Nu-și schimbă planurile peste noapte!
Mântuitorul a avut grijă să ne
avertizeze, că vor veni hristoși mincinoși, ca să amăgească pe mulți. Să ne
ferească Dumnezeu, ca să nu fie printre noi din cei ce vor fi amăgiți prin
aceste parascovenii, ce ar putea fi proiectate pe cer, așa cum se zvonește!
*
Portretul lui Iuda.
Regretatul Mitropolit Bartolomeu Anania
a realizat un portret al lui Iuda din toate locurile și din toate timpurile.
Citiți și încercați fiecare să vedeți dacă semănați cât de cât cu el sau dacă
știți pe vreun semen de-al nostru care seamănă cu acest portret: ,,Din nefericire, Iuda nu e doar personajul
unui anume moment istoric, ci și un personaj al istoriei de după el,
multiplicat peste tot, la scară planetară, în ipostaza sărutării care acoperă
trădarea. Printre noi, cei ce beneficiem de civilizație, de cultură, de progres
științific, de libertate, de bunurile pământului și de harurile cerului,
printre noi se instaurează, încetul cu încetul, un duh perfid care răstoarnă
valorile și pervertește limbajul. Anormalul devine normal, viciul devine
virtute, minciuna devine adevăr, furtul inteligent devine profesie onorabilă,
sodomia se cheamă orientare comportamentală, cuvinte nobile precum prietenie,
prieten, prietenă se degradează în conotații dubioase, pervertirea tineretului
se intitulează program de sănătate antiSIDA, destrămarea familiei se numește
planificare familială, crimele ingineriei genetice se fac în numele
vindecărilor miraculoase, prostituția se legitimează prin libertatea femeii de
a face ce vrea cu propriul ei trup, proxenetismul se reclamă de meditația
transcendentală, sărăcirea spiritului devine globalizare, invadarea unei țări
se cheamă război preventiv, terorismul își reclamă valențe divine, înfeudarea
economică se numește credit bancar, pomana politică devine act de caritate. Și
multe altele.
Iuda se plimbă nestingherit prin
societate, prin istoria omenirii, dar și prin creștinătate. Isprava lui cea mai
mare este aceea că, dintr-o singură Biserică, a făcut mai multe. Din mai multe
a făcut o puzderie. Și continuă s-o facă, prin ceea ce îi este propriu:
lăcomie, invidie, orgoliu. Se adaptează ușor, și-a rafinat metodele. Lucrează
la lumina nopții și comunică prin unde herțiene. E un iscusit importator de
religie, oferind-o concurențial pe piața bunurilor de consum. Altfel, e un
ecumenist convins. Când nu lucrează pe furiș, te invită la dialog frățesc.
Dacă-l refuzi sau dacă te aperi, te pomenești intolerant, conservator,
fundamentalist, retrograd. Cunoaște bine Biblia, are studii universitare,
vorbește câteva limbi străine. El știe că Iscarioteanul era unul din cei
doisprezece, care au ascultat și memorat învățătura lui Iisus. Dacă ar fi avut
curăție și talent, putea să scrie o Evanghelie tot atât de bogată ca a lui
Matei. A scris-o postum, în cheia sărutării perverse. Iuda e un excelent teolog,
așa cum este și patronul său din Qarantania, care Îi oferea lui Iisus citate
din Scriptură. Iuda e tot atât de zelos printre ai săi, de vreme ce instinctul
dezbinării îl mobilizează peste tot, oriunde s-ar afla. Partenerul trebuie mai
întâi sedus, dominat și numai după aceea nimicit. Iuda își abordează semenul cu
grația cobrei care, întâlnind o viperă în junglă, o invită la un dans aerian,
fascinant, amețitor, pe durata căruia își calculează cu precizie secunda
mușcăturii mortale. Iuda e un maestru al crimei perfecte”.
*
Cuvinte duhovnicești. Din
scrierile unui mare trăitor al învățăturii creștine, starețul Ambrozie de la
Optina, cităm un fragment:
,,Dragostea împletită cu smerenie este o
putere înfricoşată, mai vajnică decât oricare alta de pe faţa pământului, căci
n-are asemănare.
Prieteni dragi, rugaţi-vă Domnului să vă
blagoslovească, dăruindu-vă bucuria.
Bucuraţi-vă ca nişte copii, ca păsările văzduhului. Să nu vă înspăimânte
ticăloşia oamenilor, nici să vă gândiţi că s-ar putea zăticni în ostenelile
voastre, zădărnicindu-vă truda. Să nu ziceţi: „Vajnic este păcatul, aprigă
ticăloşia şi plină de vârtoşie răutatea ce ne înconjoară, când noi suntem
singuri şi slabi. Răutatea lumii va ridica stavilă în calea străduinţe lor
noastre, osteneala şi toată fapta bună nu vor fi de niciun folos”.
Nu
lăsaţi să vă biruie deznădejdea, feţii mei! Nu e decât un mijloc ca să scapi de
ea: pasă de-ţi încarcă sufletul cu toate păcatele oamenilor, socotindu-te
singurul vinovat. Şi pe bună dreptate,
prietene drag, căci, de îndată ce te vei simţi în adâncul inimii răspunzător
pentru toţi şi pentru toate, ai să-ţi dai seama că este într-adevăr aşa, că
numai tu eşti vinovat de toate şi faţă de toţi. Iar dacă, dimpotrivă, încerci
să arunci metehnele tale, trândăvia şi neputinţa ta în seama celorlalţi, vei
sfârşi prin a cădea în ispita trufiei satanice şi prin a cârti împotriva lui
Dumnezeu. Căci trufia e meşteşug diavolesc şi anevoie ne putem da seama de ea,
aici, pe pământ, de aceea ne putem înşela atât de uşor şi cădea atât de lesne
în greşeală, ba încă, pe deasupra, suntem încredinţaţi c-am făcut cine ştie ce
lucru minunat şi de ispravă.
Multe din cele mai straşnice simţăminte şi
imbolduri ale firii noastre nu le putem pricepe aici, pe pământ; nu te lăsa
uluit de ispită, nici nu-ţi închipui cumva că pe temeiul acesta te-ai putea
dezvinovăţi. Judecătorul ceresc nu-ţi va cere să dai socoteală pentru ceea ce
mintea ta nu s-a învrednicit să priceapă, ci pentru ceea ce era pe înţelesul
tău. Şi ai să te încredinţezi că aşa este când ai să te înfăţişezi la scaunul
judecăţii, pentru că atunci ai să le vezi pe toate aşa cum sunt şi n-ai să mai
poţi tăgădui nimic”
*
Fanaticul. Pe el îl întâlneşti peste tot. Te opreşte pe
stradă, îţi bate-n poartă, în uşă, vrei, nu vrei, trebuie să-l asculţi. Ţi
se-nfige-n suflet precum musca-n fundul
calului. N-are nici cel mai mic respect faţă de convingerile tale, de credinţa
ta, de trăirea ta. El ştie una şi bună: cu orice preţ să fii ca el, să crezi ca
el, să vorbeşti ca el. Îl refuzi sau nu-i dai atenţie, te socoteşte duşman de
moarte. Vorbele mieroase de până aici şi zâmbetele de sirenă dispar ca prin
farmec şi adevărata lui faţă îi apare de după mască: crispată, încruntată,
duşmănoasă, cu ochi de fiară şi rânjet lupesc. N-are complexul inferiorităţii,
nu ştie ce-i modestia sau buna-cuviinţă. Se
crede pe sine buricul pământului, începutul şi sfârşitul tuturor
cunoştinţelor din lume. Îţi învârte pe sub nas nişte versete din Sfânta
Scriptură, îţi ia ochii cu câteva cuvinte dintr-o engleză de mahala, îţi
promite raiul, mântuirea, te aşează şi de-a dreapta lui Dumnezeu, dacă ţii
neapărat, cu o singură condiţie: să zici ca el, să crezi ca el.
Credinţa moşilor şi strămoşilor
tăi, credinţa sfântă pentru care au murit ştiuţi şi neştiuţi martiri, pentru
care s-a jertfit Brâncoveanu este vax. Credinţa lui e cea adevărată. Îţi
vorbeşte de Hristos, parc-ai fi sălbatic din jungla ecuatorială, parcă n-ai fi
auzit nimic din cele ale credinţei, nu
te-ai fi rugat tu însuţi, nu l-ai fi chemat în ajutor pe Dumnezeu. Descoperirea
toată este prin el, el este trimisul, alesul. Il priveşti buimăcit cum îşi bate
joc de Maica Domnului, de Sfânta Cruce, de Sfântul Botez, de Sfânta
Împărtăşanie, de Sfânta Spovedanie, de Biserică şi Preoţie şi te întrebi cum de-l
mai rabdă Dumnezeu. De fapt nici nu are urechi de auzit, ci doar gură de
trăncănit. Dacă încerci să-i spui ceva, să-l contrazici, spre exemplu, ţi-ai
găsit. Când era zidar şi avea de-a face
cu mistria părea un om mai cumsecade şi parcă-şi vedea şi vârful nasului. De
când a devenit vânturător de inepţii şi-şi plimbă izmenele pe stradă, s-a
schimbat. S-a primenit, s-a spilcuit, s-a îngrăşat, s-a crăcănat, i-au mai
ieşit ochii din orbite, i s-a mai lungit limba, i s-au borcănat obrajii. E
înfumurat şi parfumat, are cea mai bună
părere despre sine, sfidează şi dispreţuieşte pe oricine nu-i cu el.
Noi toţi ceilalţi suntem nişte
gângănii, el e „trimisul” sau „alesul”, mântuitorul naivilor şi credulilor. Are
telefon direct cu Dumnezeu, îi ştie programul, vizitele de lucru. Ştie când
vine în lume şi-ţi spune anul, ziua, ori şi secunda, traseul, tot, tot,
tot. Stimabilul nu ştie mare lucru.
Toată ştiinţa lui şi conştiinţa o pui pe un vârf de cuţit. Tocmai de aceea e
gălăgios, ca să nu-l mai scoţi dintr-ale lui. Când răbdarea ţi-a ajuns la
limită, îl poţi lua de guler şi-l dai pe uşă afară. Ca să nu zică, Domne
fereşte, că n-ai fost ospitalier şi nu l-ai dăruit cu nimic, poţi să-i mai dai
şi un şut zdravăn, ca să se ducă tot mai departe, în locuri pustii şi fără
de lume, fără flori şi iarbă verde, unde
doar dracul hălăduieşte cu cei de teapa lui.
*
Mi-e dor! În preajma
Sfintelor Paști, când cei de departe încearcă să-și facă timp ca să dea o fugă
până acasă, iar cei de acasă se uită lung în calea lor, redăm o poezie cu acest
titlu a prietenului nostru, poetul Ioan
Miclău din Cringila(Australia):
Mi-e dor de sat,
Mi-e dor de strada mea cu praf,
Ascunsă de salcâmi în floare.
Poteca cea din lemn de brad
Se-ncovoia ușor,
Călcând-o sub picioare!
Mi-e dor de sat,
De oameni simpli, neschimbători,
Din vorba lor cea blândă la rostire,
Înfășurată într-un sincer zâmbet,
Eu regăseam cu dor,
Acea aleasă, prea sinceră simțire!
Mi-e dor să văd
Țărani mergând
la coasă,
Țărănci cu fusta prinsă-n brâu,
Grăbind cu lucru-n casă
Și-apoi cu-același sârg,
S-alerge a da sprijin la secerat de grâu!
Mi-e dor să văd,
Duminici după rugăciuni,
Jucând și fratele și sora,
Toți tineri cu obraji arzând,
Iubire veșnică jurând!”
*
In memoriam: Pr. Prof. Petre Constantinescu. Era directorul
seminarului din Craiova în perioada 1968-1973, când am fost și eu elev al
acelei școli.
Era un om înalt, bine legat,
frumos, atletic, între două vârste. Venise între olteni de prin părțile
Târgoviștei. Cu toate acestea, se atașase de locurile noastre, de oamenii și de
metehnele lor. Dovadă că era un împătimit susținător al echipei de fotbal
,,Universitatea Craiova”. Era nelipsit de la meciurile ce se derulau pe
stadionul craiovean și elevii care-l însoțeau spuneau că striga la galerie de se auzea până departe.
Era un bun organizator. În cei
cinci ani cât am fost elevul seminarului, nu știu să fi fost vreo defecțiune în
alimentația elevilor, viața de internat, în rânduielile foarte stricte privind
disciplina interioară din școală. Cu unele excepții! Singurul lucru cu care nu
mă puteam împăca era patima pentru fotbal, ce se plămădise și în sufletele
multor colegi ai mei, după modelul directorului. Colegul meu Neacșu, venit tot
de prin părțile Târgoviștei, ne tortura noaptea la dormitor cu cunoștințele lui
despre fotbal. Aducea în dormitor pe alții care erau stăpâniți de aceeași
patimă și discutau până târziu în noapte despre fotbal și fotbaliști. Dacă ar
fi știut Teologie cât știa despre fotbal, Neacșu ar fi ajuns departe! Cei care
nu agream acest sport ne perpeleam ca pe jar și nu puteam adormi. Îmi luam o carte și ieșeam pe coridor sau mă duceam la
baie și citeam până după miezul nopții, când se culcau și colegii mei
,,fotbaliști”. Nimeni n-avea curajul să protesteze, fiindcă, de, se știa că
Neacșu e din județul directorului....!
Într-o iarnă s-a defectat
instalația de încălzire la dormitorul unde eram repartizat. Am raportat de
nenumărate ori directorului, dar nu s-a rezolvat nimic. Toată iarna am rămas
fără căldură cei din dormitorul acela. A fost cumplit. Directorul se scuza, fără
remușcări: ,,- Nu se poate interveni, fiindcă există riscul să se defecteze
toată instalația și rămân toți elevii în frig! Rezistați și voi cum puteți până
la primăvară și atunci băgăm toată instalația în revizie!”
Mitropolitul Firmilian
subvenționa câte o excursie în țară la sfârșitul fiecărui an de seminar. Am
beneficiat în toți cei cinci ani de această ,,pomană”. Participanții plăteam
câte o sută de lei. Acești bani erau păstrați de director ca ,,fond de rulment”.
În cazul în care se iveau nevoi neprevăzute în program, se foloseau acei bani.
Nu cred că s-a făcut un asemenea apel, fiindcă de fiecare dată, la sfârșitul
excursiei, ni s-au restituit banii pentru a avea de întors acasă, de mâncare și
alte cheltuieli. Cu prilejul unei asemenea excursii, într-o gară, undeva prin
Ardeal, ședea în sala de așteptare un tânăr de vârsta noastră. Tânărul acela
avea părul mare, cu plete pe umeri. Noi eram tunși chilug. Directorului atât
i-a trebuit. S-a legat de acel tânăr și a început să-i facă o morală ,,ca la
seminar”, cu strigături colorate, așa cum știa el. A intervenit un călător,
care l-a pus la punct pe directorul nostru, într-un mod elegant, dar ferm.
Directorul a fost nevoit să bată în retragere și multă vreme cred că s-a simțit
rușinat față de noi și de ceilalți profesori. Lumea era în schimbare și el abia
atunci observa!
În seminar fiecare profesor avea
câte o poreclă. Aceasta se ,,moștenea” din generație în generație de elevi.
Părintelui Petre Constantinescu i se spunea ,,Calul”. Cred că i-o dăduseră
elevii, având în vedere că se operase cândva de amigdalite și, cu acel prilej,
medicii îi atinseseră coardele vocale. Vocea lui se stricase. Când vorbea
liniștit, obișnuit, totul era în ordine. În momentul când ridica vocea, fie că
striga, fie că intona sau cânta, vocea i se dogea, devenea urâtă,
insuportabilă, semăna mai mult cu un nechezat de cal. Din păcate, Părintele
Constantinescu se enerva des, atât pe elevi, cât și pe angajați. Atunci țipa de
răsunau coridoarele seminarului, se auzea țipătul lui de departe, din grădina
școlii. Când era de serviciu și trebuia să slujească la biserică, era un chin. Slujea frumos, după toate
regulile, cu singura deosebire că nu putea să cânte. Totuși, se străduia și
atunci scotea sunete urâte, care mai degrabă stârneau râsul decât evlavia.
Ne preda Tipicul în primii ani,
apoi, în ultimii ani, Liturgica. Ambele discipline priveau rânduiala slujbelor,
atât pentru preot, cât și pentru cântăreț. Erau discipline grele, seci și
plicticoase, dar, de voie, de nevoie, trebuia să le învățăm. Părintele
Constantinescu era foarte sever cu noi și ținea să știm totul, până în cele mai
mici amănunte. Cum teoria era strict legată de practică, cei care am trecut
prin seminar în acea perioadă am rămas cu ceva pentru tot restul vieții și ne-a
prins bine.
Părintele Constantinescu n-a
scris în reviste, n-a publicat cărți. ,,Opera” vieții sale a fost un manual de
Tipic, la care a lucrat cel puțin în cei cinci ani cât am fost eu elev la
Craiova. Într-un moment de bună dispoziție, a spus că va publica acel manual
împreună cu Părintele Profesor Ene Braniște de la Institutul Teologic din
București. Acesta era o somitate în domeniu. Din păcate, n-am aflat niciodată
că Părintele Constantinescu a publicat cartea cu pricina!
Directorul era un bun administrator, un bun
organizator, dar nu era un bun profesor. Învățai, de voie de nevoie, dar nu de
plăcere. Altfel era fostul director, Părintele Ioan Ionescu. Deși preda cel mai
greu obiect de studiu, Dogmatica, știa să se facă plăcut și apropiat elevilor.
De cel dintâi ne temeam, deși n-am auzit să fi bătut pe cineva; pe Părintele
Ionescu îl iubeam. Și el avea o poreclă,
,,Tata”, dar o merita cu prisosință. Dincolo de rigiditatea obiectelor de
studiu, Părintele Ionescu ne trata ca pe copiii lui. Ne iubea. Și noi îl
iubeam. Cu unii a rămas prieten până la adânci bătrânețe. Am zeci de scrisori
de la dânsul, i-am publicat patru cărți. Părintele Ionescu m-a învățat cum să
fiu și eu preot și profesor, cum să mă comport cu enoriașii mei, cu elevii mei
și cred că în bună parte am reușit.
Părintele Constantinescu a rămas
undeva, departe, rece, distant, ca o pată de cerneală. Am aflat mai târziu că
a murit din cauza unui cancer la
maxilar.
Dumnezeu să-l ierte!
*
Ajutoare
și donații. În această perioadă am primit câteva ajutoare și donații,
astfel: Doamna Proc. Iuliana Dogaru din
Tr. Severin și Dl. Cazacu Ion din
Galați: câte 500 lei; Domnul Ing. Marin Zăuleț din Tr. Severin: 300 lei; Doamna Trocan Maria din Lugoj,
fiică a satului Bârda și Domnișoara
Oproiu Petronela din Malovăț: câte 200
lei; Domnul Mucioniu Dumitru din Tr. Severin, Domnul Luca Mihai(Puraică)(Tr. Severin), fiu al satului Bârda, Familia Fugașin din Bârda, Familia Bădâi din Bârda, Doamna Bufanu Liliana din Pârlage(MH),
fiică a satului Bârda, Domnul Sârbu
Marian din Tr. Severin, Doamna Rolea
Violeta din București, fiică a satului Bârda : câte 100 lei; Domnul Buțu Radu-Bogdan(Tg. Jiu): 50 lei.
Dumnezeu să le răsplătească tuturor!
*
Cu prilejul Sfintelor Paști, am acordat câteva
ajutoare bănești unor persoane cu situații deosebite din parohia noastră,
astfel: Orodan Claudiu: 400 lei; Pau
Dumitru (pentru fiu), Badea Irina(pentru
fiu), Bazavan Georgeta(pentru
nepot), Zamfir Viorel(pentru fiică),
Ștefu Constantin(pentru fiu) din
Malovăț și Butoi Romică din Bârda: câte 200 lei. S-au mai trimis, de
asemenea, Parohiei Valea Plopului
din Jud. Prahova 1.000 lei, având în
vedere că are peste 400 copii în
îngrijire.
*
În ziua de marți, 8 aprilie, am făcut o vizită
la Azilul de bătrâni de la Cujmir. Am donat: 30 perechi de pantaloni de trening, 30 pijamale, 30 cearșafuri de pat și 20 prosoape.
*
În cursul lunii mai vom face o
vizită la azilul de la Vânjuleț. Au nevoie de o instalație de ventilație. Vom
vedea ce vom putea face.
*
Publicații. În această perioadă, preotul Dvs.
a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală” – 536, în
,,Armonii culturale”, Adjud, 3 mart.
2025, ediție și on-line (https://armoniiculturale.ro);
în ,,Bibliotheca Septentrionalis”,
Baia Mare, 17 mart. 2015, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com);în ,,Moara lui Gelu”,
Baia Mare, 3 mart. 2025, ediție on-line(https://moaraluigelu.blogspot.com); ,,Scrisoare pastorală” – 538, în ,,Observatorul”, Toronto-Canada, 13 apr.
2025, ediție și on-line(https:// www.observatorul.com); în ,,Armonii culturale”, Adjud, 14 apr. 2025,
ediție și on-line (https://armoniiculturale.ro); în
,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 14 apr. 2025, ediție și on-line(https:// ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com);
în ,,Moara lui Gelu”, Baia Mare, 15 apr. 2025, ediție on-line(https://moaraluigelu.blogspot.com).
*
Editura Cervantes din București a
organizat un concurs pentru bucăți de lectură trimise de cititori, dedicate
Paștelui. Printre aceștia a trimis și preotul Dvs.(se putea altfel?!)
povestirea Datina. Mare a fost
surpriza, când s-au dat rezultatele. Preotul Dvs. a primit premiul al II-lea.
Aceasta a fost publicată, împreună cu o amplă prezentare a autorului, în
volumul colectiv Pași spre cer(București,
Editura Cervantes, 2025, pp. 27-32). Povestirea menționată am publicat-o și-n
,,Scrisoare pastorală”, nr. 534 din
16-31 ian. a. c. Să mai zică cineva
că a îmbătrânit popa și nu mai este bun de nimic!
*
Excursii. Parohia noastră organizează pe 29 mai o excursie pe următorul traseu: Bârda-Malovăț-Tr. Severin-Mănăstirea Vodița – Orșova (Mănăstirile ,,Sf. Ana” și
Mraconia), Valea Dunării – Mănăstirea Nera – Moldova Nouă – Oravița –
Mănăstirea Călugăra – Munții Banatului – Bozovici – Mănăstirea Putna – Cascada
Bigăr – Orșova – Tr. Severin – Malovăț – Bârda. Excursia costă 80 lei/persoană. Așteptăm înscrieri.
*
Zâmbete. Din glumele care circulau la noi înainte de 1989,
am cules câteva: ☺ Propuneri de imn național: ,,Descurcă-te, române”; ,,De-aș
mai duce-o pân-la toamnă !” ,,Pe-al nostru steag e scris uimire” ☺ La
coadă la carne, un glumeț face haz de necaz: ,,- Care este deosebirea dintre
porc si măcelărie? Simplu: porcul are coada mică și carne multă, măcelăria.... !”
Un tovarăș de la coadă i se adresează: ,,- Dar care-i deosebirea dintre ceasul
meu și tine?” ,,- E bună! Nu știu... !” ,,- Ceasul meu merge singur, tu mergi
cu mine !” ☺Concurs. Primul candidat este un tip cu pile: ,,- În 1907 a
avut loc o mare răscoală populară. În ce an a avut loc răscoala populară din
1907?” Cel de-al doilea candidat are
numai relații: ,,- În 1907 au fost omorâți 11.000 de țărani. Câți țărani au
fost omorâți în 1907?” Al treilea candidat n-are nici pile, nici relații: ,,-
În timpul răscoalei din 1907 au fost omorâți 11.000 de țărani. Va rugăm să le
spuneți numele... !” ☺,,- Ce deosebire exista între Decebal și Nicu Ceașcă?”
,,- Primul practica cultul morților, al doilea moartea culților...!” ☺De 1 Mai
va trebui să defileze toată populația, de la mic la mare. Vor să ne numere, să
vadă câți am mai ieșit din iarnă ! ☺Dilema lui Bula: să mor acum de frig,
să mor la vară de foame... ?! ☺La al cincilea semnal va fi apă caldă: Pic,
pic, pic, pic, pic! A fost apă caldă!
*
Lucrări în parohie. În Malovăț se fac lucrări magistrale de
drenare a cursului Pleșuvei. Nu s-a făcut niciodată ceva similar în zona
noastră. Aceste lucrări ne îndreptățesc speranța că la o viitoare ploaie cu
debit peste cele obișnuite, satul Malovăț nu va mai repeta drama pe care a
trăit-o în urmă cu câțiva ani, când inundațiile au adus pagube imense multor
locuitori.
*
Domnul Primar Ing. Ion Michescu ne-a comunicat că s-a primit la primărie aprobarea pentru lucrările de
refacere a instalației de aducțiune a apei potabile în satele Bârda și Bobaița.
Se lansează oferta, se va ține licitația și câștigătorul se va apuca de lucru.
Va trebui să mai construiască un puț de captare la Valea Morilor, va schimba
întreaga rețea de la Valea Morilor în Bobaița și din Bobaița în Bârda. Se pare
că se va mai construi un rezervor la Bobaița și o stație de pompare în Bârda. E
o lucrare imensă, dar sperăm că va fi dusă la bun sfârșit, spre folosul și
bucuria locuitorilor satelor Bârda și Bobaița. Dumnezeu să-i ajute primarului
să ducă la bun sfârșit lucrarea!
*
Program. În cursul lunii Mai avem
următorul program de slujbe: 3 Mai(Malovăț-Bârda);
4
Mai(Bârda); 10 Mai(Malovăț-Bârda);
11 Mai(Malovăț); 17 Mai(Malovăț-Bârda); 18 Mai(Bârda); 21 Mai(pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 24 Mai(Malovăț-Bârda); 25 Mai(Malovăț);
29 Mai(slujbă Bârda; pomeniri la
Malovăț, la ora 12); 31 Mai(Malovăț-Bârda.
În restul timpului, la orice oră din zi
sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa: stanciulescubarda@gmail.com.
Sfintele Paști cu sănătate, pace
și bucurii să vă dea Dumnezeu!
Hristos a înviat!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu