Pavel Ratundeanu-Ferghete - MERE PADURETE TARZII 7

 

MERE PADURETE TARZII 7

 

Chestia e mintală, de la mansardă, de unde se împlinește dragostea?

- Ce mai faci, iubire, Vica?

- Dar, tu Ben, pe unde ți doru, Doruleț? Ce te motivează să traiești cum dorești?

- E calda, de-abia scoasa din cuptor painea asta, si nu e mult decand am sarbatorit Ziua Limbii Romane. Sarmana de ea, limba noastra, din ce in ce tot mai stalcita de omniprezentii rostitori de perle de dambovita! Nici macar gandul ca si la case mai mari fenomenul ia amploare - parca in pregatirea terenului pentru "un singur popor, o singura limba" - nu e de natura sa ma linisteasca. Dimpotriva, ma incita, ca-n al doilea atas...

- Eu sunt, chiar atât de previzibil de limitat spunându-vă verde, în fațâ, că-mi plăcea anti-inflamator, romanele gen polițist a lui George Arion, o Dragoste prea repede înainte, cu prwa multă iubire înainte ca Angela merge încet/ce zici, ce comentez lejer, reper, cu viața cu gust artist sau ce e atât de just ori de straniu, că-n felul lui debita adevărul și tu, ai ideea, cum adică?

- Să vă binecuvânteze Dumnezeu, în numele Tatălui, Sfântului Duh, Amin!

- Ca la Mic Denun, cu un campion, ciudat, noi amândoi mișcăm lucrurile ca Daniela Zeica Buzura schimbăm, mișcăm lumea o dăm bio-chimic, în dinamic de biochimie, socio- ecuație, un romance, cu acțiune, cu pasiune și cu înțepciune, unde-ți noci rolul, din acest mare spectacol social ca un fel de film de dragoste cu destin, festin senin, cu legile naturii îmbinate cu legea firii, pur și simplu, exemplu, a existenței, în război cu războiulul că e exemplu cu socialul teilor înfloriți pentru rodul muncii și păcii, că era și un sine, cu mine și o stare socială de bine că există un loc de bine în mine.

- În zbor vălurit.

- Vorba lui Seneca, că prin vorbe-proverbe, expresii de lumină spre pomină, construiesc, cu sufletul în poeme ca Manole, pe Ana mă zidesc și zidul, că mă strângea între cărămizi trupul, cuvântul, pruncul în pântece sol al păcii cofigurând drept Dumnezeul, că, cu cuvântul îmi vine de unde-mi vine și, îmi grăiește, în culori de liniște, îmi grăiește pe românește și din boală, moarte, mă trezește, în drept de a fi zi de zi pentru a învia acasă, în România, mă sfătuiește, în culori, cu emoții și detalii în combinații și reacții în rug aprins, cu sens, în univers de vers,  dans al învierii, Mesie a iubirii, în orizontul zării, laudă de zestre de iluzii și umbre.

- Si iată un intelect ursuz care s-a tâmpit, prostit, deși putea fi cel mai iubit cetățean, dar e un trăsnit, că trăiește siriman și în van, traiește doar pentru burdihan, cum zice Burdea, Revnic Iosn din  CIUBĂNCUȚA, Cluj.

- Dragii și Iubiți Prieteni Scriitori, Bună Dimineața! Dorință: Vorbind zilele astea la telefon cu Prietenul nostru comun Maestrul Ben Todică spuneam despre cele ale sănătății mele! Acum am vestea sigură, de spitalizare. Mâine 07/09/2023, am prezenarea , la ora 9.30 A.M, la un control general la circumscripția medicală din localitate, cu problemele de suferință - Hernie (a doua oară- operație), Apendicită cu bănuieli de cancer. Urmează controale la  doctorii de specialitate, pentru a găsi cauza durerilor. Poate iar o să am întreruperi în scrierile mele literare, fapt pentru care Vă rog din inimă, să Vă Rugați și pentru mine Marelui Doctor -Dumnezeu Iisus Hristos. Cu mult respect și prețuire, Ioan Miclău-Gepianu

- S-veți parte de însănătoșire și de desăvârșire ca să aveți parte de însănătoșire, cu feticire și iubire dumnezăiască și bine, luminosă și frumoasă ca să treci cu bine și peste acest hop cu scop, având parte aparte de bine! Să sperăm că va fi bine, c-asta-i marea noastră credință! Dumnezeu să-ți ajute!

- Frate IONICA, Si eu astept s-o cheme pe Ming la operatie. Ii schimba lentilele in pupila ochilor ca nu mai vede bine. Daca dumnezeu ne-ar fi facut ca sa ne prelungim viata prin iubire si facere de bine nu ar mai fi fost razboaie pe pamant. La varsta asta suntem extraordinari de fragili si nici nu realizam cat de usor ne putem vatama. Viata e un adevarat CADOU. Cu fratie si mult drag, Benoni din Ciudanovita nascut in Iezer.

- Viața are și senzaționalul ei frate și Dumnezeu să-ți sducă clipe luminoase, superbe, în de pilde și cu bine, cu verbe și plină de proverbe, de cristoasă fericire, Dumnezeu să te alduiască, cu bine și sănătate!

- Iubirea se simte și se vede de la o poștă/ de la o milă.

- Și eu nebunatic, mă sim cu Vica, în al nouălea  cer, pe culme, sincer și de caracter.

- Mult stimate Domnule Director, Ioan Miclău -Gepianu, Dumnezeu este bun și vă va ajuta de a scăpa și de această întâmplare în privința sănătății Dumneavoastră.  Noi vă iubim și vă gândim în rugăciune multă sănătate, Sfatul meu bătrânesc este de a  rosti Dvs., mereu , ,,Rugăciunea șlui Iisus”: ,,Iisuse ajută-mă” Se spune ca un lanț continuu în caz de încercări de ortice fel și aduce izbăvire și alinare. Doamne ajută  și încredere în voia Domnului, Vă ,,ținem pumnii” cum zicem noi românii, copilandrii, când avem la școală ,,extemporal” și am venit cu lecția cam  neînvățată, dar dacă avem curaj, putem scrie pe foaia respectivă: ,,Du-te teză sănătosdă și vino cu 10 acasă!!!” Doamne ajută, Melania Rusu Caragioiu

- Miluiește-ne, Doamne, cu sănătate în vreme de cumpănă! Nu ne uita, Doamne și fii-ne sprijin în  ecaz și în pricaz, în ne pusă masă, dăruiește-ne viață bună și frumoasă, de viață bună și sănătoasă!

- Ascultă, ca cel mai iubit om, între oameni pentru oameni, pretutindeni, om între oameni, un formidabil, impecabil, abil, util și compatibil, cu viața, pus la index, ce te face omule, ce te face om iubit ce te face, pretutindeni, fericit, în diaspora, departe cu inima, departe ca la carte, cu țara departe, ce te face fericit?

- Felicitări! Elena Armenescu

- Mulțumesc doamna Elena Armenescu! Mulțumesc pentru vorbele pioase, că într-adevăr memoria fie-i binecuvântată, țărâna ușoară, Dumnezeu, să o ierte și odihnească-să în pacea și slava bunului, Dumnezeu, Cu bine, frați în duh!

- Bună Dimineața Dragă Pavele, Dumnezeu să o odihnească în pace și liniște. Frumoase versuri dedicate soției tale Ludovica, acum la Ceruri. Ioan

- AMZA PELEA PROFERICIRE, PROVITA ȘI GOLGOTA-DEALU CĂPĂȚÂNII

Omul trebuie să știe pe unde, cu omenie îmbătat de omenie, plin de intuiție, în socio-ecuație social-uman netrăind loial, nu, în van, șuhan, ci năzdrăvan ca oaia năzdrăvană,

că năzdrăvan de la Gingis-han, real calcă, pășește Amza, de poveste, mioritic, unic și specific, mioritic și fozofic ca Mircea Eliade, în Nopți de

sânzâiene, pe bune comic și, artistic, nașpa, pe bune

rațional tradițional și, național folcloric și dinamic, dialectic și, mitic, pe

pe a lui Iisus, Arcă, calcă,

că mântuitorul pășind pe apă ca pe uscat, argint cenușiu strecurat și de deochi descântat

ne salvează, în culori de liniște ne odihnește

din gărgara, de osteneală, cu pioneză, se comentează, poetic, filozof-doct, la obiect unic și specific cu fițe, în Mere pădurețe, în noblețe și, rară frumusețe, luminoasă cu infinitul apropiat Brâncuș, apropiat de obiectul păcii și, muncii, cu fără modru, de tandrețe și frumusețe, transonic și transcendent, ca Noica ori iubita Ludovica, om cu înflorire de pom, în dom

intigent, pedant și savant, în Ciubăncuța: util țării tale, cu bonus de zile ca să ni se îmulțească binele țării mele, dihania ei de lume, cu mărime și dimensiune, de edict cu pasiune și înțelepciune,

de mare minune Amza Pelea, un artist, altruist și optimist,

că Amnza e cu drag de drag, în făinoșag de botezat și responsabilizat

și compatibil cu adevărul și cu conștiința-cuvântul și cu știința de Băilești, de mit, de povești ca să ne fii nea Marin lumină, de pomină doină, la șmecherie, cu ghivint, cu atmosferă în Băești, sat cu comice povești-coloană fără sfârșit de cel mai iubit sfânt pe pământ al celui ce și eu sunt ceea ce sunt totuși iubirea, minunea și fericire profericire: provita și Golgota, pe glie-română, de România pămământ sfânt indepedent și al eliberării templu, exemplu pur și simplu-România scăldată-n soare cu omenia și grai de cânt ca Maria și, Ciocârlia.

AL SFÂNT DUMNEZEU ȘI, AL IANCULUI MEU

*

Furdui Iancu cântă, că nu vom ceda o palmă depământ, că el ca românul e ca stejarul vânjos, cu rugăviune care zboară către cerul dac, că el castejarul se roagă neânfricat ca stejarul penru poporul meu, drept Dumnezeu, se roagă lui Dumnezeu, ierte-l sfânt Dumnezeu, în cuvântul meu, Dumnezeu, sfânt Dumnezeu al pământului drag al meu, al sfânt Dumnezeu și a Iancului meu.

- Dealul e deal și Vica-i sfântă și dacă moare, că mândra e mândră sub soare și în soare, că Vica cochetează, că dealui, îi deal și Vica din mine, nu moare, că mândră a fost și la mamă-sa, când a fost fată și înfloare și, dialectic frumoasă și crăiasă de mititică, pictură de biserică, frescă, pitorească mitică, de mititică de fetică, cu părul împletit, în codică, ștrengăriță, ca școlăriță plină de viață divină, că era cu efect pront ițită, aprinsă și ca fetiță jucăușă, în dragoste, cu o cale de supra eroină ca Maria regină talisman vie și socio- umană ca o harnică albină, în roiul din grădină, din lumină lină, de pomină. Tot timpul trbuie să fac ceva, să scriu, să gândesc, descoperind, în creer, prin materia cenușie ceva, ca într-o hurubă al cerului găsind hodoroge, în provocarea, că Silvia Popovici cu Volter al ei, ne spune ceva, ce? ne spunea, că e dramatică, cu duioșie, mereu cu esența în desăvârșire permanetă, ca respirat învățând permanent de la profesori, cu regia compesatore având un stil, a evadat din visul rău, ieșind din primejdia grea, că din ea țâșnind iubirea cum soarele, răsărea și din Vica care avea evidență și prezență, cu sentimentul că fluturele se auto- distruge, în dezastru al acestui artist, cu fribilitate și fragilitate, în care te frângi ca să dispari prin grai fără moarte în acest dar artist, al Mere pădurțe fără de moarte, că tu, ești tu, permanent, cap- compas, dând nas, în nas, cu lucru bun mai greu abordabil, pas cu pas, impecabil și sieși util. Vica Ludovica dreptul, conștiința și ștința, în viața de fi, drept Dumnezei, cu învierea a lui a fi ceea ce și sunt ceea ce e iubire, trăire, în, cu fericire.

- În zbor vălurit de Ben Todica, versuri LIDIA LAZU. Un clip recitare la versurile poetului intitulat: În zbor vălurit ~*~ deasupra apei / într-un avânt nebun / ai apropiat cerul de noi / așa de mult / încât i-am simțit unda.

- Uneori, îmi vine să cred, că numai am nici o idee, dar nu-i chiar așa, că viața bate filmul, dar de ce viața se comprtă așa ca omul, cu cap/ călărețul fără cap, dar ce ți și, cu reflecțiile aiestea? (ce te ține treaz, cu proletari din toate țările, treziți-vă și desăvârșiți ca cei botezați, responsabilkzați compatibili cu adevărul și viața, frați de pretutindeni, prin conștiința voastră de români și din diaspora, uniți-va!) Ești incredibil ca tip ins, cu sens, în acest artistic dans, în univers, rug sprins, cu vers. Putin și haita lui de mișei, de împuțiți trăsniți au nenorocit oameni obișnuiți scurtându-i de viață și nenotocindu-i cu beteșuguri și văduvindu-i și de tihnă, fericire, de mulțumire și de bucurii-împliniri! In filmul Furtună la palat multe nenorociri. îmi dau toată osteneala să scriu, cât mai bine. Mă bucuram foarte mult pentru Vica, pentru ce era și ce putea fi ca femeie, soție și mamă, cu surâs Mona Lisa-Gioconda. Viva, în familie era ca și cum ar avea grija unui întreg regat, că-și punea ființa în joc. La ea nu era nici o schimonoseală/prefăcătorie. Tu, mai ai timp, să te gândești la ale tale? La ea...n-are timp să se gândească, cu câte are, Vica pe cap. Care-i gazda cu zgaiba? Care-i hiba?

- NUANȚATĂ de Ben Todica, un text de MELANIA RUSU CARAGIOIU. Un fotoclip recitare la versurile poetului dupa textul intitulat: A UMBLA- UMBLARE (Covid, să ai ,,alinare”!) ( material, după o idee câștigată de la Scriitorul M. I.) = Puțină lingvistică / NICI O LIMBĂ NU-I ATÂT DE NUANȚATĂ CA LIMBA ROMÂNĂ / Culese de pretutindeni, și nici pe departe de a fi toate... / de Melania Rusu Caragioiu

- Frumos exploatat verbul "a umbla". Felicitări pentru amândoi!

- Nimănuia să nu întoarcem spatele, că noi suntem spirutuali și, impecabili, utili țării noastre, nu itați ca Nică/ ca Darie și alți neoși români și, fercheși empatici și, simpatici, unici specifeci, că nu merem spre niciunde și pe nicăieri fiii ai Romàniei profunde, cu undă verde după, cum vezi și, să auzi, să crezi. Vica nu mă descreditează, nu perturbă noua ordine mondială a firii, firii de Mesie a iubirii și dor, de dor de la marginea mării, cu pom, măr pe rod la malulul, țărmul, mării. Toate-s ca la carte aparte, preferate, în destine senine ca-n filme/ca la carte, de Iulina Marciuc, că stai, unde crezi, încătro mă duc, singur pe lume, singur, cu siguranță, singur cuc?

- O poezie minunată, ce place, adevărat Adevărul: ”NICI O LIMBĂ NU-I ATÂT DE NUANȚATĂ CA LIMBA ROMÂNĂ””. Cu drag și prețuire, Ionica din Gepiu ( am fost dragule la - ultra sound- aștept rezultatul, Doamne ajută-mi! - Ionica)

- Domnul fie cu tine frate Ionica! Noi te IUBIM! Ai grija de fratia ta, Ben

- Unde incepe bunădispoziția? Oamenii noștri, te surprind, că se ambalează, de parcă i-ar fi sunat ceasul?

- Incoștient de ce nu sunt și conștient pe drept Dumnezeu de ce, cu tupeu sunt eu, techergheu om greu, că am ca om suflet și românesc cuget, de Românie, de anume cu înțelepciune, drag și pasiune, te iubesc, cum primăvara florile la viață se trezesc și, pe bune ca Ștefan Luchian, se înțelepțesc, în firesc bune pitoresc chestia-i sărăcimea neam, cu ce trăiește în vori de neliniște cu ce trăiesc, că din greu ostenesc în tablouri, cu atuuri, tabu, cu realități, înrarități, cu mari calități, de zile bune și grele că întotdeauna cele bune, în bonus Iisus se adună, în rai capodopere cu binecuvântare să se pună, cu tristeți, cu cai verzi, sperieți în animozități cu sensibități și responsabilități. A cunoscut dezgustul amarâtul, artistul, marele altruist care e deosebit, distinct, infinitul păcii aprpiat, cu gustul păcii, în ambiantul, combinatul ca ltrghie vrednică, ca edict a muncii, că la noi, după cum știi se realizează mediocrități se realizează, în socio-ecuații în generalități că genilii se pierd pe drum, în banalități. Tu, zici că mă ridic Benule, la nădejdea phonex, la așteptșrile tale mărețe, speciale și excepționale, de încredere și cu binecuvântare. Ce'mi doresc mie, sănătate, îți dresc și ție om de omemnie! Mister misterios ca misterul tot mai adânc a lui Lucian Blaga, cu veșnicia care ca mine genial la sat, coleg de agonie și extaz, cu Mere pădurețe, că suntem ori la bal ori la spital ca Hal și Pal. Un mai mult loc pentru viață, având loc și pentru un Bună ziua, cum zice, Petru Ferghete de a lui Rătundeanu (scrie și într-o scrisoare). Prejudecata, ne'ar demola, din ierarhia de valori, chiar dacă ar fi vorba de Mere pădurețe, aparent mai ciudat, într-un fel, cu modul nostru mai aparte. E vorba de Dumnezeu, drept Dumnezeu și iubire, lui pentru oameni (am iubirea mea). S-a reaprins iar sincer pe cer soarele ca să ne lumine senine zilele, că alegem ce ne face binele, în vecernie a păcii și vrednici a veșniciei, că te clădim, cu te iubesc, pitoresc și, firesc, România, te iubesc și pentru aiasta, îți și mulțumesc! Copiii mei aici la noi, că au grijă de mine, sunt niște eroi, Vica, acuma la noi, chiar după ploi cu un mare șuvoi de ape ca un bivol negru prin 1970. Eu scriu, c-așa-mi spune inima. Datorită ție, Ben, am o șansă unică. Tu, ești ecuația mea, ecuația și soluiția de România. Totul e atent gândit și, inedit gândit, că-s așa cum sunt, până la moarte, mai fierbinte ca soarele. De ce să împrăștiem ură, când putem să împrăștiem: iubire, fericire?

- Mănânc iubire, respir iubire...

- E vocea ta, Vica,v ocea Merelor pădurețe, că e rostul cu gustul României, cu hazna de a fi român aparte, distinct, infunit apropiat de obiect și, ca la carte, distinct, adică: fără moarte.

- Denisa Lucan, tot la vocea României.

- E o profunzime și prospețime e, Ben, în Mere pădurețe, crede-mă, proletar român, din limba Română a lui Pasvanti surprins de rugul aprins, de arhaismul, grăitor și sutentic, dinamic, viu al grailui neamlui! SĂ NE UITĂM AMARUL HSRNIC ȘI OM-BUN PRAZNIC BEN CEL DRAG MULȚUMESC OM DE BINE OM AL PATRIEI LIMBA ROMÂNĂ, ÎN FĂINOȘAG, CA MAMA CEA BUNĂ, ALIATA LIMBA ROMÂNĂ - MAMA CEA BUNĂ SI DE ROMÂNIE, CU DRAG ȘI CU FĂINOȘAG, CU PLINĂTATE DE SĂNĂTATE DACO-ROMÂNĂ ZAMOLXIS-FELIX ZEITATE, FĂRĂ STRES ȘI CU ALTE MINUNI-ÎNȚELEPCIUNI, ȚINUTĂ SUB SOARE IN CONTROL SUB TRICOLOR DE POPOR CIOPLIT DIN YOPOR, ÎN ACEST SOECTACOL COOL "CÂNTAREA ROMÂNIEI, COLȚ DE RAI, CU ÎNORIREA, ÎN MAI MUNCITORESC, ROMÂNESC ȘI FIRESC, CU TOATE IMPLICAȚIILE ȘI COMPLICAȚIILE EXISTENTE, ÎN COMPANIE, CU REALITATEA DE UNIVERS ÎN VERS, CU SENS DE DANS CU RASPUNSURI PROVITA.

- Să ne uităm amarul trăind frumos.

-  OAMENII-S CU ACEL DFEL DE FEL DE INCONVENIENTE, RERESTICȚII, CARE TE DEVIAZĂ DE LA NORMALITATE, DE LA CRUDA REALITATE, DE LA SĂNĂTATE ȘI TE DEVIAZĂ LA GARGARĂ CU PIONEZĂ, SE COMENTEAZĂ, SE  CONTREAZĂ CU CONȘTIINȚĂ ȘI, CU ȘTINȚĂ CA SĂ TE BUCURI DE VIAȚĂ, DIN HRISTICĂ FERICIRE ȘI IUBIRE, CU DREPT DUMNEZEU ȘI, DISTINCT CU EGO LUI EU INFINIT LA OBIECT: CU VIAȚĂ DIN VIAȚĂ, ÎN VIAȚĂ BUNĂ, CĂ CINE SE ASEAMĂNĂ DE SE ADUNĂ FĂRĂ ASEAMĂN, DE CINE-I DE SEAMĂ SE ADUNĂ FRUMOS, CU FOLOS LUMINOS, HRISTOS S- ADUNĂ, CĂ CINE SE ASEAMĂNĂ SE ADUNĂ LA VIAȚĂ BUNĂ DE ZÂNA CEA  BUNĂ DE VESTE BUNĂ LIMBA ROMÂNĂ, CARE MI-AI TREZIT LA VIAȚĂ LÂNGĂ VICA CU BUZE DULCI ȘI OCHI FRUMOȘI LUMINOȘI, OCHI ȚANȚOȘI- HRISTOȘI, CĂ UITĂ CIUBĂNCUȚANCA VINE FRUMOASĂ ÎNDEAJUS PUSĂ  CA IISUS HRISTOS PROVITA SUS PE GOLGOTA MAI PRESUS PE CRUCE CA VIEȚII SĂ-MI PUNĂ CRUCE, CĂ TOT OMUL O ARE CRUCEA, MINUNEA ȘI SINGUR ANEVOE, DAR DULCE, CU PERSEVERWNȚĂ ȘI PERFORMANȚĂ, CU O DUC DEPARTE CA LA CARTE FĂRĂ GROAZA, APARTE NEPĂRTINITOR, O DUC GENIAL, NAȚIONAL NEMURITOR Și MONUMENT UNIVERSAL- O DUC DOINĂ DULCE DE POMINĂ CU LUMINÂ IN A ROIULUI DE ALBINE DIN STUPINĂ ROIND ÎN DALBA GRĂDINĂ, CU FOTOSINTEZÂ SORELNICĂ, ÎN FRUNZĂ, CĂ CRUCEA MI-O DUC SPRE ADEVÂR ȘI ASTRAL SPRE LUCEAFĂR SPRE CALE CĂTRE CRISTOS CEL CENEROS ȘI FRUMOS-FĂIMOS ÎN DRAG CU FRUMOȘAG CA SOARELE, ÎN OMENIE LUMINOS, SORELNIC UNIC SPECIFIC ȘI DINAMIC, HARNIC ȘI BUN PRAZNIC CA SĂ NE UITĂM AMARUL, CĂ VIAȚA NI FRUMOASĂ DACĂ ȘTIM SĂ O TRĂIM ȘI SUBLIM ȘI NOBIL ȘI UTIL SĂ UITĂM  CA VALUL, SĂ UITĂM AMARUL.

- Am stat, dar am greșit, însă n-am vreme să recopiez, însă și de am n-am timp în acest olimp cu timp nerăbdător. Fiți români să săntoși, frumoși și luminoși! S-ar putea eu sunt cu graba să-mi stric inima și cu graba, îmi stric treaba, tastarea, că îmi țâșnește, din ce tufă iepurile, că pentru mine, din  cauza mea, fata rămâne, în truda ei rămâne neprihănită, tot fată rămâne fată nemăritată, cu floarea involtă tot dezinvoltă, nedesflorată, fecioară vergină fata nemăritată rămâne tot grâul tot mândru, dacă eu eram rușinos ea rămânea fecioară, că Mărioara de la moară, de la mora cu moroc, nu mă mai bagă în draci, nu mă mai baga, în boală ca Vica care mă făce și din călcăie să-mi iasă foc, nu făceam râie la călcâie, să mă doară la călcâie la inimă cum vine vorba cu lingușală și găuză, că fără cântecul și pitzza lui Vica, nu puteam trăii că ea era de omenie și, în casa ei intram cu drag dorule, că-mi sta firea la femei, la ce aveau ele la brâu că eu la lâcatul lor aveam cheie sub lumina soarelui, a stelelor și a lunii, că că eram român de soi, gâujos fusta sus și chiloți jos și finese Koti monopol, că ai rămas, în curu gol.

- Asta-i o poveste de dragoste sau nu v-ați uitat, nu te-ai chiorât bine, cu un ochi, în pod la clisă, la slănină/la lumină și, cu un alt ochi la fărină (făină)? AMARUL HRIS TIC. 

- Nici în visuri nu las locuri pentru compromisuri, că fac valuri... Catargele să mi-ajungă înfruntând valuri, vânturi ajungând, în porturi, pimii rodind pentru oameni, ca păstorul blând atingând, în impacte pe țărmuri, pe maluri. Îmi trăiesc, în toate zilele, cu emoțiile în tn bonus, în toate zilele cu pâinea cea de toate zilele, auzi marele, dă, în cur, cu narele! pentru a aduna binele ca să nu ni se gate, din bonus, zilele, dar nici în realutate: binele. E voce al României, e o bucurie a muzicii, e pe bune de anume, lume! Raluca Radu e din Vaslui e la vocea României, o senzațională cântă o notă serioasă. A fost excepțională, e plină de energie, e o voce verstilă vasluiană. viața e pe un făgaș normal, așa, că fii și rămâi moral-optimist că, tu, ești oricim, un mare artist cu Mere pădurețe ca ceața densă, însă tu domol, molcom, calculat ca ardeleanul, din mine, în cuvincios și, în frumos-Hristos, cum se cuvine, fii marele artist, că stăpâneti, în culori de neliniște, stăpânește și trăiește românește ca mare artist altruist, că nu există și ce dacă...? Noi facem nu ce face popa, si facem ce zice popa (nu asta ne tot propunem, Ben men, cu experența noastră lungă, în rutina dinamică din ziua de azi, când batem apa-n piuă, în ordine și, rânduiala păcii să facem o nouă zi, ziuă.

- Toate lucrurile depind de noi.

- Mociriță cu trifoi, m-o pețit la mama doi, se zice, că era cântecul prefărat a lui Marin Preda. Ideea e să n-ai problemă cu banii, când nu-i ai, că am un leu și vreau să-l beu, nici acela nu e al meu, cântă Mircea Dinescu, La moră la Hârța-Pârța, că țăranul, în te miri ce descoperea bucuria de România, țăranul e sănătos încăpățânat, în bine, adaugă, îndrugă ca o drugă ca drujba, când muncea harnic, cu caznă și osteneală harnicul și destoinicul fără a strica bună dispoziția, bunăstare, cu dreptul de a fi de carcter având cerul ca reper sincer, ladă de zestre stând țăranii, ca la Maglavit, unde Petrache Lupu, care sta în banca lui, c-a văzut Doamne sfinte! ca oameni de clasă, oameni de rasă și de acasă erau țăranii noștri, ca oameni de viață, cu toate că-l durea, în spiț, că ochii mă bag, în boală, sprâncenile mă omoară, lele, liță, lelilișoară. Fă și, tu, binele și dă-l pe apă zice poetul Mircea Dinescu, că faci binele, dar, îl faci, nu ca să te lauzi, cu binele făcut, din bunătatea ta, dezinteresat, că dacă semeni dragoste, dragoste culegi. Era și un banc, cu-n chirug, în operație care cerea pensă, bisturiu, alcol, castravete acru... (și era o vorbă bună și vers original și-și făcea pe bune serviciu ca doctorul chirurg la Ortopedie Colentina Buvurești, în 1986, când m-am operat la mâna dreaptă de Nevralgie decubitală?) Șuie paparude au fost accidentați subit, spontan, dar nu s-au prăpădit artiștii, iar, în Brașov, un polițist neisprăvitul vindea droguri ca mafioții ca spurcații.

ORI CE NECE ?

Am fost și sunt sub a lui Vica papuc a lui Ionu lui Petrii,

a lui Papuc, blestemul iubirii...

Amu Vica a murit și-s lăsat naibii, singur cuc,

dar sub a cui papuc sunt,

a lui Vica?

(Mi-a crescut și chica tunsă, însă tuns malagamba,

mă dau de gol, dracu gol, un nul, un simbol... cool,

în ce spectacol,

în divin/abis-paradis iterzis și, proscris, prescris,

într-o bulă de vis,

că așa cum îmi aștern dorm,

că mă întind, cât mi plapoma?/sunt

sub a lui Vica păpuc, singur cuc, în mână, cu un ciuc,

dar de unde să mă duc

la umbră sub nuc,

ca Artur Silvestri a României tainice,

liturghie de pâine și pace, în spice date-n pârgă

sar calul, în bal ca Pal și Hal la Bal/Spital..., cu tusa,

strănutul,

junghiul și, sughițul,

dar unde să mă duc, ciuruc,

sucă-om sucit, ciuli-bulii, anțe-panțe,

că eu nebunul sufăr de mațe

ori ce, nece... ?

*

          Vica a murit și, nu-i cine cică, nu-i cine să mă cicălească și, acuma cine:  ce ne ce?  Am avut și eu o doză de iubire, fericire, o doză de omenie și nebunie, fir-ar să fie! În numele prieteniei film, în moment, în care trăim cool. Dintotdeauna ți-ai vzut de treabă și a ieșit lucru de ispravă, tu, chiar fiind omul bun, omul potrivit la locul potrivit.’Am fost 16’, este film despre eliberarea Budapestei.

ÎN IUBIRE ȘI FERICIRE, CU VICA ȘI EU

Că vica dragă, în drag cu făinoșag de România,

cum, cu frumoșag te-am dansat în joc, cum merge rar-răruț, drăguț, cum merge rar și mege cult și cum merge mult, să mă răcoresc firesc și românesc, să mă învârtesc, în învârtită, cu pocnituri, pe sub mână, învârtindu-ne și o săptămână,

să ne învàrtim mai mult, în româneasca cult, în trecător ca trecător, cu trei alune, pe bune mai bătrânesc,

c-așa românesc, mă învârtesc și poalele, cu tri lați mi le lățesc, în vânt și românesc firesc,

cu inima foc și pară, flacără, înflăcărat, cu totuși iubirea fericit, cu fericirea ca minunea, de a exista ținând pas, cu pasul mânând ca lumea dansul, îngânând și popasul, cu omenie, în lucru bun, om bun, moș Crăciun-Iisus ca Vica puternică, harnică,

bună prasnică și veste, zână bună, veste bună, Mărioară de la moară cu Vica femeie frumoasă mă bagi, în boală ca o Mărioară, cu pălincă, lele Floare, lele Floare și capul să mă doară cum am mai zărit și văzut simțind, cu dorul meu oprit la provita, la poartă, cu artă și, dorul meu, drept Dumnezeu,

cu eu, eu umblând teleleu,

în verb cu proverb,

declinare, binecuvântare, cu zburat zburare laudă de zestre, cât, îi orizontul, cât se vede în verde cu albastră zare

ca o albastră floare, laudă de zestre, în mers legănat cu doinire de hore-cântare și, cu legănare,

câtu-i România de profundă și de mare,

Maria neica, România profundă și, de mare, baladă, cu albastră zare ca o floare care înfloare la lucru pe câmp, pe hotare, cu sapa la săpat/furca la întors fânul, că iarba, în soare era lăsată la uscare, la zvântare, iarn-n iernare să trecă, în binecuvântare,

cu osteneală din partea omului pus cu trudă, cu osteneală, pus pe iernare,

că omul, cât trăiește ostenește își face frumasă viață

mândră ca floarea de mai, floarea de rai, că atâta cât e bine și e bine,

toată lumea-i neam cu mine și, în tot domn Savaot e bine,

că și, eu, drept Dumnezeu

o duc bine, în iubire și ferucire cu eu.

*

- PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - ÎN IUBIRE ȘI FERICIRE...

- Vica era o divă caldă, la cald. Ești ca un alb-crin imperial regal a vànăoare regală de crizantime/tubrtoazede care inima pâine de o ființă se bucură, în soare, în omenie de Românie naturală pe verticală și, educată.în arta succesului. Mircea Eliade, spune, în Istoria religiilor că în toate religiile există Decalogul, că Decalogul, îi în toate religiile, dă sens, deci viața are un sens, ne confirmă, că existența are sens, prin Iisus, că totul e un buling și, prin Iisus care m-aproprie, prin inima mea mă aproprie de Dumnezeu, să fiu mai departe de erezii, de aiureli, de îngăimăceală, de bâlbâiala cârcotașilor, dar prin Iisus trebuie să fim oameni pentru oameni ca să înviem, tot prin Iisus la revenirea la înviere, la a doua lui venire pe moarte călcând ca ice homo, homo spiens, om cu sens universal că asta e Iisus Cristos, un simbol, un exemplu în spectacolul socio-uman, iar politic e amoral, anormal, ca atare politica e o non-valoare, o zdrență care, îți arată goliciunea impostura, de fapt deșărtăciunea, goliciunea, ceva fără culoare, fără noimă, că politica e o baligă greu mirositoare e escroacă, că nu dă nici o pildă nici o educație, nu-ți restituie adevărul, deci nu e o evadare, în nemurire/evadare în realitate, în bine de fapt, că nu e viață din viață, ci o morte, că națiunea nu trâiește fericită, în fericire și, cu iubire (unde e iubire Dumnezeu e vorba lui sfântul Ap. Pavel)! Tu, cu ce te mai îndeletnicești, ce te mai încumenți să mai faci, men? Susica Crăciunaș de a Cucului avea azaimăr, venea prin Coubăncuțs și, nu mai știa, că locuiește, pe ulița Balmoșului (aiurea, însă știa să se scoată, dezmințea uituca). Credrm, în cei care clădesc, România, cu te iubesc. Salut om bun, datorită ție nu-doar fum, un rămas pe drum, că din cauza ta sunt vrere și a lui Dumne plăcere, bine pro bine, în iubire, cu fericire, o nemurire, frățioare, binecuvântare, sub soare, un urs la plimbare scos din propiul habitat dristus, fraiere! Scos la containere, că-i era de păpică, în mediul, lui, inexistentă, pădurea, risipită, tăiată și, vândută, înstrăinată de vatră, prădată.

- Ne mai limpezim gândurile.

- Dacă'i scrie apoi scriu, pe cont propriu. Merg cu nepotul Nașu, Ioan Mânzat, Mânzu (Carpenu), la Dej, la APIA, că trebuiesc aduse niște acte aici: factura, contul, diploma, etc. Dragostea vine pe neașteptate în pitorescu sat, în mediul rural, c-aici m-am întâlnit, cu crăiasa bobului de mazăre și în Ciubăncuța mazăre i se zicea boabelor de fasoale.

CA LA ALINA, CU PICI PLINI CUIPICI ȘI DULCI

Nu mă cred, la greu, în ani de liceu ca Prometeu, deschizând lauda de zestrei a Pandorei

Jucându-se, cu focul, cu cu cu cuvântul, Dumnezeul omenirii, Mesie a iubiirii,

un singur dor, cu armonie și omenie,

la marginea mării, cu sute de catarge care înfruntă, cu inițiative și psiune și,

cu înțelepciune

înfruntă vânturile, valurile, cu gândul și, cu avântul fain-făinel,

că vor învinge vounicel ca Prometeu care a dat de greu, în liceu ca Prometeu, în lanțuri, prin Caucazi,

după imaginația bogată a lui Alexandru Filipide,

în undă verde, undă de care depinde dependent inteligent, magna cum laude,în fente și fițe care rup fire și îngurgă ițe,

că de tot înainte e ițit, izbit incorect, școlărește, în isprâvi ca cele ale băieților deșteptepți-șmecherești, cu facturi pipărate la electrica,

apă și gaze moară tărâța pârța, prin facturile lor falase, neadevărte ca false și pipărate nedescoperite la ANAF,

că smecherii nu-s nebuni/ proști, pârliții aieștea fac la mișto, în acte măzluite ca mămăligi explozive, fără perspective

puse la socoteala omui de rând,

chuială pe sprânceană și la nimereală, cu ferbințeală, opăreală,

că pe la noi Ben se întâmplă ceva necurat

ca la noi ceva ca pe nicăieri și pe niciunde,

corupt și necistit ca la escroci escrocate, cu serenade greviste

de nemulțumire

a lui Isoscel/Socrate, scoși la tablă ca niște elevi, fiozofi, cuminți și, cu liniaru, înroșiți,

la palmă de bună seamă "sircuseamă", vorbă smintită, de la index

de a Sucioii,,Mureșan Gheorghe de la Osoiu,

cu degetul pus pe rană, leac la rană și peste veac spunând și, tu adevărul și, ca elev,

ținându-te, Pavel,

ținându-te de cuvânt/ținându-te de brăcinar sau de șireturi,

că nu se punea punct prieteniei/că nu se pune punctul pe "i" și, la joculul de șah, chiar dacă nu cu o floare se face primăvară, șhah mat dându-se melcului lui Ion Barbu (cu o înfloare care înfloare, în și, pro rod, am învățat, că nu se face primăvară,

iar poezia, cu sărut și spiritul, că sărutat piciorul care din acea clipă șichioapătă de o șchioapă peste groapă,

că voi faceți pe deștepți și ne frigeți lucru,

ce nu e de mine: literat, cu Mere pădurețe la pritvor ca un CEC, cu esențe tari,

în șipuri pitici (mici ca la Alina cu pici, plini cu lipici, dulci și senini, divini, ingeri ai profudei și României mari,

în care flori de tei cad rânduri rânduri ca gânduri în gânduri).

În viață nu alergi pe mai multe culoaruri,

valuri, valuri,

în culori, cu capul pe umeri.

*

- Da-mi o poza cu Alina.

- Cu toții suntem o apă și un pământ, că nici un om e corect cu infinitul apropiat de obiect  cu pace și pâine liturghie trasă, în mâine. Mă bag năuc, frați din Carpați, mă bag în viața corlalți, cu prejudecăți dar de adevărat botezați ca oameni între oameni, pentru oameni (ca să fac lui Dumnezeu pe plac, în sacul cu cântec, cu petic, bag mâța-n sac, deși mâța blândă zgârâie rău ca să fie mai rău fără de rău, cu cățaua popii care nevrând să se învețe să mânce mere pădurețe a murit, om iubit, cel mai iubit sub soare, cu bunăcreștere și sub binecuvântare, în soare, cu senină, sorelnică culoare de valoare, că men Ben ești om mare!

CU ÎNFLORIȚI TEI PE ALEI,CU AL PĂCII PORUMBEI

Ai dreptate noi trebuie să avem încredere, în ceilalți oameni, chiar fie ei și de pretutindeni, îngrijorați de românii de ceilalți oameni, de acasă, din Carpați, colaci peste pupăze, deși pupăza o fi și colac ori pasăre mândră,

pasăre la care, îi pute cuibul. Uneori binele e contra mai binelui, pe altarul soarelui, în feuda România, în feuda cu Maria șî, câtecul hore a ei: cicârlia ca Miorița de România, orgiul meu și, neaoșă mândria mea, în ce mie mi mai drag, cu ifosele și trăsnete ei, cu înfloriți

tei pe alei, și droaia de porumbei.

*

Unde-i chestia cu org rănit ori, că glonțul patriei e mai dulce ca mierea?! Noi chestia cu Mere pădurețe e un as din viața mea, o poznă-poză-fotogrfie pentru veșnicie (vrednicie!?) Toamna a venit cu coșul plin și, nici cerul senin, cu soarta, destinul, chinul, nu m-a păcălit, cu Păcălici pripășit și pe aic ca un Arici-pogonici, că natura ni puternică, de biserică pe a Lui Iisus Arcă cu salvare sub soare ca Mircea cel sfânt, drept și Mare, România cea mare, în socio comedie-umană ecuație, cu biochimie și alchimie de Românie, în combinație și, reacție, cu rezoluție în care nici eu drept Dumnezeu și nici noi, după noi potopul cu nervi și, cu tot ce a fi o nebunie, în mare omenie de Omenie-Românie, din Cartea Oltui de Geo Bogza și baza paza: Paznicul de far îmbrăcat în habar cu trăsnet, în har cu vèșnicia veșniciei de lec peste veac (asta nu-i o idee rea, că paza bună trece peste piza rea). Bine Dorele, Servus și, la mulți ani scrie-mi ce mai faci, și cum o mai duci, tu, Virgil și ceilalți și-mi scrieți, vă rog orice, că parcă mi s-o făcut, dor, omule de toate cele, bune amintiri și rele ca relele să se spele, că ne-am săturat de belele, că ni până peste cap dar iele rele ciulendre am un scop și scap. Sănătate, bucurii, impliniri, să ai bucate, dar nici banii să nu ți se gate, din bodelarăș, din poulmoneu, drept Dumbezeu neuitând, dragule nici de eu, de Pavel fain-Făinel, voinicel- Pintea/ prâslea cel voinic, cu merele de aur/mai bine, pardon că ești piele de drac, de domn lui Dimnezeu pe plac și, chiar de faci rău, lacu, dracu, ești sub papucu lui Papucu/ Papă-lapte, din Sâmpetru, Sfânt Petru pe unde și dracu și-o rupt ca Mamona-Lucifer, naibii de anume dracu, dă-l dracu, că și-o rupt pieptu și-l doare în spiț la inimă, vai și tulai-valeleu!

- Am limite emoționale, dovezi de umilire în iubire și fericire (că iată în mine e Drept Dreptul Dumnezeu).

- Servus, la mulți, fericiți ani!

- O POZA CU ALINA, PENTRU POEZIA TRIMISA

- N-am dragule ori să văd pe googăl (hai să nu mă panichez). Vă pup că dragă mi viața, e ce mi mai drag pe lume, drag cu făinoșag, în drag de România.

- Cu Mere pădurețe la „phrtștor” ca un CEC, ce inseamna acest cuvant?

- Ca  CEC la purtător.

- Vizionează „Ciudanovita, CETATEA VOCILOR STINSE de Ben Todica” pe YouTube

- Mă omule, ești depărtat tu de țară, cu Florica și fetele tale Lumea în floare sărbătoare cu omensc românesc dar din dar, în zile senine divine, că aduni senin de la noi, din natalul destin românesc, din firesc aduni divin cu colț de natură, cu splendoare de iarbă și de rai, în aventură cu degetele românesc, în limba română, pe a pianului claviatură și pe a ogorului arătură, mălăină, de lină lumină doinită, în de română hore glie-vie, talisaman uman, cu omenie de ciocâilie, de bogăție, în socio-ecuație cu solție și rezoluție de dură, inumană, revoluție de stil de viață sănătos de Făt-frumos-Hristos luminos, Eminescu genial tânăr, în adevăr astral-ancestral de Luceafăr, astru stelar, național în preaplinul divin, cu sfințenie și har, în habar de vecernie din altar, ca spicele cu legănare să fie vii, în prielnic și dinamic vânt ca cântecul țăranului nedesprins de rădăcina cu lumina seva pământului-imensă tablă de șah, cu șah, duh sfânt lovit, în mană cerească, firesc, omenesc Eminesc, românească, prin Moise hrănind poporul, în pustie ca să știi ce ne așteaptă, ce trebuie cu omenie, să scrii harnic și vrednic, în poezie, să știi ce aduni cu firesc, din Gepiu, c-aduni imagini teleportate, cu dumnezăiască inspirație, cu senin și divin, cu divin aduni o natură în, o frustare mare de talanți îmulțiți în taină cu zoocalmie, cu  faună, cu vegetal și mineral, de mit și cu roiul de albină ca o furtună semeni vânt și ca Fergheteg aduni, aduni furtună ca să culegi uragan, vântoasă, viață palpitant emoționantă și antrenantă, cu prestanță, inteligență, voință și, cu performanță, din experență de anume cu renume și, nu de ciardaș, de figurat ca figură de ceară, având farmec doar făcând frumoasăți, în responsabilitâți de pitoresc și de firesc inedit românesc ca-n frescă de biserică, cu o Românie întreagă integrâ întregită între propriile dumnezăiești- românești hotare, în imagine de Românie unită, profudă, tainică-Gabriel Artur Silvestri și, de imensă frumusețe, tandrețe sublim și noblețe: o mare biserică, încă pe a lui, pe a lui Iisus care calcă  apă ca pe uscat, că  nu ud iese din apă, impmportantă și înpovorată cu salvare, mântuire și desăvârșire, cu uimire de înviere, în fericire și hristică iubire de sfântă nemurire ești ca un sfânt, cum verzi pe unde pescărești de oameni, apostolic pilduitor, tu înobilat scriitor de viitor, în destin aparte, senin-divin, că tu înseninat ești distinct-infinit, un om cel mai iubit apropiat de obiect al păcii și al muncii ca la  carte, ori ca-n filme spontan ca mărime și dimensiune, că aduni onest artist, în poezie aduni lucruri bune xe anume, cu firea firii de Mesie, a iubirii, cu un singur dor românesc firesc Eminesc, cu sute catarge care vor învinge vitregii, lacrimile de sânge, va învinge, în lege: amărăciunea cu înțelepciune și pasiune, învinge că-i tare pe piață omul Miclău Ion din Gepiu, în consultanță de dreaptă instanță, pe cont propriu, de Leac verde, de albastru, tezaur, inimă de aur peste veac undă verde, seva magna cum laude cu meritocrție, în patrimoniu din tezaurul nostru, că ești de al nostru albastru de Voroneț și de Nichita Stănescu, verde magma cum laude de un anume numitor măreț, specific și autentic,viu argint viu-foc viu, talisman uman,

că, tu un năzdrăvan, șuhan, nu trăiești neartistic, adică nu tăim noi ambi-tri, peste un milion de boni, bon, nu trăim, în van, că noi harnici români din România și din diaspora, departe de țară și de acasă încă rezistăm ca un tezaur etnografic și folcloric, rezistă în sucul, în săul lor prin tradiție de România ca olimp pitoresc de basm și de legendă baladă-porumbescu care sfânt sinfonic, dinamic zboară ca verb, proverb, cu vorbă cu nimb care rezistă, în timp și ca informație, nu se abandonează, din ecuație cu niciodătă, că nici, în artă nu zici niciodată, niciodată, că aduni ca-n algoritm cu ritm și rimă de viață, aduni lucruri, bunuri de seamă, în limba română, aduni biblic, biblic aduni ca poeticul David aduni binele, în veci bonus-Iisus, să nu ți se gate zilele, Dumnezeu alduindu-te cu săntate înainte de toate sănătate de frumuseți natale, că ești depărtat de români, ești dus între străini, dar prin poezia poezească pe tine te apropii de sunetul meu, de drept Dumnezeu, cu imagini Imaginate pitoresc, în stil eminesc- românesc, din al tău natal GEPIU trleportat de imaginație, în mândra Australie cu aborigeni și cu de alți români și, străini ca români din diaspora, ca român plin divin, în piesaj, te naști în curaj românesc pitoresc și firesc și copilăresc, cu românesc, pesaj, ilustat povita artistic, prin tine retrăind și eu dinamic, că tu austrslian-romànesc, șuhan, în van ca să-ți dai  cu dor, în petec de cântec, pentru a uita senin de dureri și supărări, de dor nemângâiat de vai și of, de Iisus doar alintat și supravegheat în har paznic de far, în depărtări vegheat, c-aveai și acolo pe undeva departe aveai un Hristos drept Dumnezeu, cu atuu și tabu de eu inedit însă dragul meu, iubit (dar ce zic?) tu Ioan Miclău ești ca Ben Phonex, Zamolxis de Dacia Felix fix-pix ești cel mai iubit și prin bibloteca, Biblia Eminescu de România că, deși nu, nu ești lepădat de propiu netrebnic eu, ai un ego benefic, eficace de păine și de paviturghie sfințită, în spice, de spice-pâime trasâ priDom-pom pe rod pentru o și pentru norod iubire, fericire-drept Dumnezeu pe a României orizont și zări, cu ziorel de ziuă, ca-i părăsit  copilâria cu rai cu tot, dar te-a însoțit peste tot Domn Savaot, cu ale ei și ale lui bunătăți, înbunătățiri și frumuseți, neprețuite și în toate cele fositoare pro zi, cu pace și fapte aspre, eroice, colțate, de câini pe care-i enervezi printre lețuri care-ți strecoară soarele lumina ca să te orbească orbitor prin gardul pe din afar feștit, vopsit, însa pe dinăuntru cu leopardu de calitate, soarele cu binele, de dincolo de gard câinele vaccinat te latră hârăit, că l-ai injectat, că altfel ar fi turbat, dar ai împovoraea ta incorgibilă și ești furat de gândul de biblioteică, așteptai nerebdător, din țară multe colete cu cărți miortice din mândri și falnicii Carpați, frumuseți proaspete și crețe de acasă, prin ochii tăi aduși imaginar, cu har, încăruțați làngă mere, în bizaru car pictat de marele Grigorescu, cu imaș și, și întreaga ciurdă de buvoli și vaci, că prin timp a survenit poezia care evident te-a ținut, în viață, cu adevărul, cu constiința de român, că, în adevăr, tu ești prin toți porii pur și simplu, un mare exemplu de templu dezrobirii pentru omenia durerii și a iubirii Florică-i și a ficelor rostite, în rostul lor de folos și de frumos omenos-luminos întru Hristos-drept, luminat și curat, prin mântuire și fericire, la hristică iubire și de adevărat dumnezăiască, hristică, înviere, în lumină a ei, aducându-ți prin imaginația ta lipsită de prejudecăți, ți-a readus naturs de acasă viu imprimate, natural pictate, ca talisman viu, îl vedeai pe Eminescu, pe bătrânul Iosif Vulcan, pe popa cel cu vorbe bune, cu un drept, pe bune ca un Dumnezeu de acasă venea. Tu fiind mai departe de dureri și greutăți inconoscibile, ținind departe și deoparte inerentele greutăți cu iprevizibil, că alături o aveai pe Florica cu un rai de flori, aveai, dragă natura imaginar adusă de acasă, în Australia, adusă cu dulcele grai fires românesc dinamic viu a poeziei bihorului, din satul liric, poeti, păsăresc, deși Nichita îmbătat cu acea nuntă, i-ar fi zis prietenesc și părintesc, pitoresc analfabetic, Ciudat Ciudanovița ar fi zis beat, confuz cum Iisus o pildă ar fi grăit, ar fi spus poezesc, românesc firesc, cum și eu ostenesc și la tine, Ioane, poposeac, să te grăiesc cu stil gen românesc, cum de fel, cu slovă, bucovă din ceaslovul lui Creangă prinzând muște eu, dragule, Ioane, cu dor și pasiune și, înțelepciune mă hrănesc pitoresc, natural, cu slava Domnului și cu poezia ta mă întram sa mă lecuiesc, însănătoșesc, mă alin în suflet și cuget stând Eminesc să sorb apa din izovor, lângă, pe/ la, sânul sfânt Iisus odihna, îm găsesc și, frate dragă, nu mă amagesc. Tu, prin poezie alungi hâra înstrăinării, cu întristări și, tri-supărări necazuri-pricazuri, lipsusuri...

- Anume înfloare sărbătoare. Erată: antrenată;

- Am gàndit că am terminat poemul inedit și înainte de a face duș zorit de dimineață Daria am trimis efinizată, la urmă poezia îmbàrligată, că nu mai aveam o țâră de răbdare.Mi-am zis că am mocoșit, migălit suficient, dar n-am avut dreptate, c'am îmbârligato rău. Mai motroșește-o și tu, corecteaz-o cu licențe poetice-lirice de pâine și pace îndestulătoare, provita trasă, în mâine ca pe un necesar bine. Prea multă trudă, ostenelă uneori. Acuma glicemia mi mare mă doare și capul cum nu m'o mai durut capul/izvorul vieții. Eu nu pot să nu scriu si, am multe încă să scriu: bunzenii/prostii de-ale mele ca de-ale carnavalului Cargiale inclusiv Mateiu Caragiale: Craii...

- Vizionează „Rugaciune Miraculoasa pentru FAMILIE ( Sanatate, Liniste, Protectie, Bunastare)” pe YouTube

- Multe mulțumiri Poetului Pavel, Maestrului Ben și inchinăciuni smerite și rugătoare Domnului Dumnezeului nostru pentru Marea Sa Bunătate, Doamne ajută, Melania Rusu Caragioiu

- Vezi, tu, Ioane noi suntem minunea și e alături de noi, că eu m-am pierdut, în capitalistul lui pește și nu se mai vând Mere pădurețe, nu mai fac oțet, cuget, cum să-ți spun concret, că alături de Nichita Stănescu, sunt analfabet, am ciobit cubul pentru a fi perfect, ca să mă izbesc deștept drept Deumnezeu, dar să nu încurc, cu Cazacu, facturile, mirific mă jupoaie cu șmecheirii dinamic, m-am realizat foe verde, cu cai verzi pe pereți și, floricele pe câmpii, plin de vise și iluzii, cu complezență, poezia ca o stafie bântuie pe Marina Voica care dă cu capul, în relitate și în Rusia nu se va mai întoarce, în Rusia, la viața aia grea, deși n-a apuse steaua ei și ea, în românia mea strălucea, că steua ei pe cerul meu creștea ca steua mea crește ca o stea frate, că steaua, nu apune pe bune, că nu s-a născut, în disperare cu veșnnicia, din România Marina Voica la sat, că s-a născut și cântă, cu artă.

- It's Zorin Diaconescu's birthday today.

- La mulți ani, Doamne ajută, domnul Zorin Diaconescu; Bună ziua, ce mai faceți? cu bine, Pavel Rătundeanu-Ferghete. Observi, dragule prieten, cât de larg de calculat lin, balajin, de sincer (eu inexplicabil am cerul ca reper al cuvântului pe care superior, îl exprimă cursiv creeativ, imaginativ, în fața ochilor auditorilor cuminți, desfășurând, rulând proiectat, un film, cu imagini care se nasc pe retina ochiolor ca pe un ecran de pe care imaginile nu pier, că lasă urme, amintiri care se imprimă rămânând mult timp, în memorie ca ceva divin și senin, că prietenul meu e un mare profesor, în devenire, dacă nu s-a desăvârșit deja ca cei pe care domnia sa a exemplificat interviul, Linii de dialog.

- Azi am aflat, azi dau, ipak, de stire: Festivalul international de poezie Bucuresti 2023 Am socotit firesc sa dostribui acest mesaj cu girul unui eminescolog cu o contributie substantiala la tema abordata, un fin dezlegator al tainelor vietii si mortii Eminului cel drag romanilor - Nicolae Georgescu.

De luat cum grano salis ce spune d-na doctor pe tărâm istoric. P.P.Carp n-a fost președintele partidului conservator, nu e personajul negativ în „narație”, dimpotrivă, a salvat țara în acel moment, și câte și mai câte. Impresionează exactitatea cu care descrie ravagiile mercurului (Nici dr. Leidesdorfer nu e un neica nimeni, cum zice, de vreme ce-l avea, printre asistenți, și pLa o tema atat de suculenta, de ce nu s-ar baga si mneavenitiie Sigmund Freud...). În plus, nici dânsa nici - de data aceasta funciar! - dl. Rocsin nu (mă) citează. Asta mai treacă-meargă, dar nici nu mă citește corect.... KITSCH ȘTIINȚIFIC. N. Georgescu

- N-am citit încă, dar sper să nu fie doar supoziții. Ceva ne'aduce bucurie acuma când Vica nu mai e, în căsnicie cu mine o sărărcie, o împărăție a morții, bogat cu o sprituală verticală, în școala de dincolo de școală vegetal-floral, horticolă, cu faună, în zoocalmie, cu biochimie în bio și eco-socio-cosmic, ecuație, în fizic dinamic de filozafie cu negație a negației cu tei îoriți pe uliță ca și pe câmp se trage cu urechea, se cântă ca Vica fără ureche fără pereche cântă cu artă la promenadă, face paradă, în viaț ca o pradă (bettsller de Marin Preda de la Scrisul Românesc/ Cartea Românescă, mai real zis, mai cotect și mai firesc).

- Chiar tu în har de lumină faci lumină, înviere ca mesie, în iubire eliberat cu un extraordinar, în Special, că Național scapi, te eliberezi dezintetesat, de durere.

- Dee fapt învătorul care pretinde, că știe tot, nu are ce cota la catedră. Când virezi, ce roată, nu se învârte? (roata de rezervă); Câte mere padurețe/ouă, câte mânci dimeața pe stomacul gol? (unul, că restul merge după primul). Trebuie să fie vorba de bine, că nici vorbă să fie vorba, de altceva, de gâlceavă, ci de ispravă și slavă, în divanul hadhoc. Important e să supravețuiești, dar nu furând pe ceilalți, pe calici, pe amărâți și, suferizi. Cum mi-o spus biet tată pe a opts la generală, în Gara-Mare la Băi? Nu să devin pescar de oameni, ci, că și pentru mine, auzi, maiestre Marcel Proust și Van Gogh: Va fi și o loptă pentru Pavel (și, Ben nu e nici o întristare o hulă, aiasta fiindu-i școala: mediul muncitoresc, doar directorului școlii, din Aghireș sat/haltă, îi fulgerase, în cap, îi trăsnise în țeastă, în craniu: -"Bade Drzvomire, Pavel o să ajungă om mare (,ce fel? Nici astăzi, nu-s dumirit). Pastringel Alexandru, tot ca director mă încuraja:

- "Tu poți orice. "Adică: ce știu?  Ce pot face?

- Doamne ferește-ne de lucruri înteresnte. Uneori, în dor greu, drept de Dumnezeu, nu-mi era peVica România te iubesc, nu era ușr Dar pentru ajutor, Doamne-Dumnwzeu, muțumesc, scump creeator! Că printre oameni, printre spini și colți de piatră și câini care te latră ori te înhață de picior nicicum, în viață, nu e ușor, puișor! Orice femeie ca Vica e vis la cheie, deși zice Celentanu, în filmul Las Ferbinți, film la care-i mere buhu ca la cartea mere pădurețe, cu destin cu parte de noblețe aparte ca artă, în trombă la modă-bombă. Domnița Vanea, mecena maistră, cu Cartea nescrisă femeie de aur, cu inimă de migdale și, pentru mari scritori, viitor, și voi de izvor nemuritor.

- Ce mai faci consetene? Ce mai fsci, Deliu pe cont propriu și, nu te pripi, nu clipi.

- La noi e mărire și decădere în fericire?

- Asta-i viața, asta-i soarta și, care mi Ben, care mi viața că tec prin toate și ce-i, omule, ce-i nimic, cu mine ca la nime ca niciuunde și pe nicăieri, că îmi deapăn soarta provita ca să nu trăiesc în van, aman, că-s frate năzdrăvan, aman de la naștere la moarte, transilvan și când dau de greu, cu drept Dumnezeu, pâine de o ființă și mare conștiință, prin limba română, în drag de România și Vica mea, mândra și scumpa de ea ajunsă frumoasă la greutăți ca om ajunsă la greutăți?

VREDNICIA CU HĂRNICIA, VICA, FEMEIA

Trebuie să demonstrez sincer, reper de cer, cu caracter ca voi,

de caracter de fier, ieșit cu fler, în efemer ca fluture de marț

până carț, cu Marțolea,

să ies laiveală ca să dau socoteală,

să nu lucrez

dar pur și simplu ce comentez, adică ce sunt ca lec de pus pe rană ca Raniseptol, în al lumii și al Rimâniei miracol și spectacol,

dar de joi mai apoi și de carț, până marț, mă,

fără să mă gudur, lingușesc, firesc, dragule ca copil sărac,

cum lui Dumnezeu, drept Dumnezeu

cum am făcut lui Dumnezeu pe plac, și ca leac, peste veac?

îți dovedesc, c-o să fie ce o să fie,

eu bătrânilor, fir-ar să fie, îs mai bun ca voi, locuind la noi plin de omenie, în cânt de ciocârlie trăiesc cu omenie ca să-mi iubesc neamul și glia-țara,

să-mi,

să îmi iubesc România, în veac, ca leac, cât trăiesc, în veac, în veșnicie, cu vrednicie ca Iisus mai presus, fără apus,

că-m iubesc neamul și glia,

că în sat, la sat la noi cu brazi verzi, m-a născut ca pe Blaga, în România m-a născut veșnicia, cu vrednicia și hărnicia ce mi-a întins-o Vica cu sens de rug aprins,

în univers de dans și vers de univers, că El, pacea și pâinea mi-a întins,

cu consens transparent și inteligent,cu sens și dans, Vica, femeia mea, din România

tŕăindu-și sacră veșnicia,

cum și eu mi-am trăit căsnicia.

*

- Frate Benule, De sfânta Duminică VĂ dorim multă Fericire și Sănătate întregii Familii. Eu sper ca până pe data de 15, să primesc rezultatul de la Ultra sound. A doua veste, am iar câteva versuri, spre a le trimite frăției tale, iar spre a fi și publicate, rămâne la aprecierea domniei tale. Cu mult drag și aleasă prețuire, Ioanica din Gepiu

- Cu toata dragostea frate Ionica, Ben

- Dragă Prietene și Frate de condei , Pavel Rătundeanu Ferghete, această scriere a frăției tale, mi-a  înviorat sufletul, ești român adevărat, cu ”Făinoșag” înfășurat, cu credință și frică de Dumnezeu, precum nici eu nu am scris decât  aprecieri bune întotdeauna făcute frăției tale. MULȚUMESC pentru bunele tale aprecieri, precum și pentru trimiterile tale din cele ale Sfintei Credințe prin Rugăciuni de însănătoșirea mea ân momentul când sunt pe pragul de a fi internat la spital.

VĂ ÂMBRĂȚIȘEZ CU ALEASĂ PREȚUIRE PE TOȚI CEI  DE LA CARE AM PRIMIT ÎNDEMNURI DE BINE ȘI SĂNĂTATE DE LA BUNUL DUMNEZEU - distinsa Scriitoare Melania Rusu Caragioiu, Ben Todica, Cu multă smerenie și iubire, - Ioan Miclău-Gepianu

- Inimă vitează, că specialiștii te rezolvă, cu ajutorul lui Dumnezeu, Doamne ajută, frate frățioare, fii în binecuvântare de vindecare, în cele bune să se adune că cele bune, în rai le punem! Mulțumim, după firea fiecăruia, Doamne miluiește-ne și ne-ajută, în acest scop ca să trecem cu bine și acest hop!

- PR-FERGHETE - ODA CELOR CE MUNCESC DOWN UNDER - ... MI SE PARE UN TITLU MAI APROPIAT, MAI ADEVARAT. Pavele, daca vrei readuc vechiul titlu inapoi

sau alege tu unul mai potrivit.

- Aiesta e bun și de ce ne-am juca, cu focul, cu alba, negra (uite alba, nu e negra și alba, deci nu baba cu colacii o trecut dealul, aici e buba/ Buubo?). Lasă nu-ți mai bate capul, nu te osteni atàt de mult, de ce-ți mai faci inimă rea? Am mai ațipit, am  tras un pui de somn, pardon! ca un domn, până ce a venit Daria să, cu zarva să meargă la școală pe la ora 6 a venit sau după la și16', c-apoi am păpat ceva și am început, ca la orice început de lume/zi, în dimensiune să înhăm ziua, mai lento la plug/ca calul, în ham, că doar câinele e cu: ham și oaia, cu: be, deci să zoresc, cu cafeaua, că am zor, în spor și lucru, în serviviu meu de veterinar sau cu Vica la hotar îmulțit în har, îl începeam lucru fără lene, cu har, îl începeam și aveam ca bade spor, că de dimineță, după ce peste noapte ne aflam, odihna, în Iisus că la el, la Iisus ne în vioram, că iar înviam ca dintr-un vis frumos, roz, ca atare ieșeam din goz, din osteneală, oboseală și începeam o nouă zi de corvoadă, că și dacă plouă și babele se ouă, din două bobițe se năștea nouă și noi zoream, la lucru, în spor, că dimineața la lucru ne aveam spor. Orice scriam, orce făceam, lui Ben, îi plăvea și vădit se vedea mulțumit.

- PENTRU CA EU ASCULT CU DOR DE TARA

- Dragii mei, Mai mare dragul, crește și sufletul în mine, sănătos, să citesc asemenea frățești îndemnuri, de sinceri Poeți, dăruiți de Dumnezeu. Ție, frate de condei, PAVELE, îți mulțumesc mult, după cât de deschis  mărturisești despre mine. AI PE DUMNEZEU HRISTOS IISUS. Dragă Pavele, vorbeam zilele trcute cu Prietenul comun, Maestrul din Ciudanovița, și-i ziceam: Ben, eram gata să te rog să-mi pregătești un ”necrolog” căci nu-s sigur cum voi ieși din amețelile astea din cauza radiațiilor de compiuter, plus durerile celelalte, fizice! Dar acum înțeleg căci Rugăciunile mele și Ajutorul Vostru, ajung la Dumnezeu. DOAMNE AJUTĂ-NE TUTUROR CELOR CE-ȚI CER AJUTOR! Cu Multă Prețuire, Ioan Miclău-Gepianu

- Și, Vica, îmi zicea:

- "Cu sporul, cu care-l faci un lucru de dimineață, nu-l mai faci peste zi".

- Când te-ai ocupa de negkuiți ca cei cu facturi ai zice: nu vă deranjați sa în plină acțiune justițiar, ți-ai face treaba, ți-ai isprăvi isprava cu independență ieșit din comun și ieșit din tipar cu sfințenie și har, mușcând din viață fără constipație, în socio ecuație normală, cu tinerețe fără bătrețe, trăsnită de dans tangou și lambada în mișcări fără compromis rug aptins. A fost de la Electrica și mi-a citit kilovați consumați, că plătim energia sau plătim vorbe/soacra care n-am avut, când am venit ca pețitor la casa lui Vica, cum nici socru n-am avut, chiar dacă, în sat ziceau, că ambii soacră și socru erau oameni buni, oameni cumsecade, oameni de pace, oameni împăciuitori, deci nu erau cu atacuri, în avalanșă cu gura/ cu bușeală, cu pumnii, revașă cu scântei ca pe arena romană, cu craii ramoliți de la curtea veche-Caragiale. Tu ai insista să scriu că trebuie să scriu și chiar eu voiam, aveam dorința aveam voința și nsambiția să scriu și, Ben drăguțule bărbos pe barba ta, a mea din lene, fața nebarberită, din neglijență, doar, dar tu, maistre, m'ai convins și ca un nebun am scris și scriu, scriu, la nesfârșit, coloană Brâncuș, coloană fără sfârșit (unii zic coloană mortuara, dar ce mai contează, că e un modern sculptorul, un maistru, cu sculpturile vândute cel mai scump, la licitații). Ce importanță are pâinea ajutând la secreția seratonina (hormonul fericirii), pe om făcàndu-l cu calitate, îl face om satisfăcut, fericit (aiasta e un secret de om mare, nu de omuleț cu biberon care nici dinții, sugarul, nu și-i spală). Modul de gătire e important și, nu ce mâncăm e important, dar avem grijă, cât. Când l-am lăsat-o pe balamale Vica, s-a îndrăgostit de mine lulea. Este un scriitor care a scris o: cuvinte călite/de fapt, în Romània inteligentă, experimentată, i se spune cărții: Cuvinte potrivite, zice, își amintește Ioan Miron, spune știutor, scrisă, de Tudor Arghezi, ardelean, mai excentric, că era fiul unguroicei ajunsă ajunsă slujnică prin București, dar încurcată, îmbârligată, înciotricată, corcită, cu unul Teodorescu, dar viața tot nu îi era la Mărțișor de coșmar, pentru metișul poet, tot nu era un calvar, nu era o fugă de moarte, că a trăit, în socialism sub comuniști bine mersi, a trăit poetul senin, cu Zdreanță (o amintire plăcută, ai altfel ca poezia Cățelul șchiop, poezie scrisă de Farago.  Prin ce Valencia, pui fătat, de cloașcă în sâmpetru Sfânt Petru cu răcbiți, fizeș pe de alături la câțiva kilometri, sat natal al celor 2 profesori emeriți, prof. Groza, unu poreclit și Suru, un sustenabil, iar celalalt, învățător adus de viață, cu picioarele pe pământ ca pe un sfânt ca un Ion Caramitru mare actor.

- Tu, ești de dinaintea timpui? Linii de dialog, 1 ianuarie 2023 imi place mult interviul! multumesc! Grozav e Bogdan Herteg.

- Cum să testezi cu arcanul pe toți elevii contra, anti-drog, zice ca prim ministru, ștab, PESDE, Marcel... Ceolacu, bibaș de partid, din clanul, socialist, care de fapt  ca liberarilii, nu se lepădă de acea pensie pecială/ salar speciale, deși robesc, văduvesc de avutul ei, de zestrea ei, al Româniiei, că o bag în faliment, în criză, în mizerie ca pe vremea mizerabililor a lui Victor Hugo sau comedia umană a lui Honore Balzac. E încă mult regretabil, în România, în care s-a tras pentru unii, din ponoase, niște personale egoiste foloase că și pe morți mișeii cu înteresul care poartă fesul mișeii, i-ar fi jefuit ca tagmă coruptă de nebuni bolunzi. Toate relele de orice fel, ne afectează și ne agravează situația, în dificil, din România. Spuneți tot  ce aveți mai imporant de spus ca Iisus pilde sincer, în pustie, cu mare acoperire, în fericie și, căldură peste iarnă, căldură și în parfoseală, iubire pe verticală că iubirea și fericerea dăruită prin testament, niciodată nu e prea dură, fiind vorba de dragoste provita pentru dargul în drag de țara mea. Cu soare și, cu vreme bunâ nota bene, n-avem probleme/dileme, cu probleme personale în cadere liberă, în drag de drag, cu ce mi mie pe lume mai drag, în conul de penumbră sărind peste propria umbră. Omul, când e luat, cu dureri de picioare, cu glicemie mare, nu mai e liniștit, se gândește cu neliniște ca la Criticul Lucian Gruia mai anțe panțe care ajuns la anaghie, cu contabila Maria, nevastă-sa cincă ia acest dejan scârbit de București, însă stabilit în marele oraș a lui Bucur, îmi cerea 10.000 romi, dar de unde să am ca să-i dau, că nici doamna ministru Câmpeanu, un om precar ca om și presonal m-a neândrepțit cu pensia, că n-o luasem cea care trebuie, dar nici Ceolacu, căruia nu-i scrisem ca ei, așa că ce dreptate să-mi mai facă socialistul aiesta, nesolicitându-i, cum merita să-i solicit, cum slicitase Jenuci, Vinuc Câmpenu fiul lui Șinu Ioan și moașei neșcolate, populare, E în și că și aici sfârâiele de putea fuma marea ca jumara, că erau numerotate parcele dar sorțile erau puse, în clop și cele bune erau ascunse și se da la cine vrea brigaderu Cioaca (amu îi dus, în rai cu bivolii să șmecherească și pe acolo, să jongleze ca ștăbăria azilelor și s-o cam auzit mizeria întâmplată cu bătrânii abandonați prin... acele lagăre de extreminare, că ce erau? azile de bătrâni?) Cioca era batjocorit de nevastă, dar vinovat era și el, brigaderu care era înafara casei, înafară, pe lături de semănătură, sămânța căzând și în drum, orin spini cum scrie, Doamne sfinte cum scrie în Biblie. Amin!

CU HRISTOSU FERICIRII ȘI A PĂCII ȘI PROPĂȘIRII OMENIRII

Să vă ajute Dumnezeu, în putere, inspirație cu sănătate și,

cu confort, în scriitoricescu efort,

cu inspirație autentică,

cu de hristică fericire, autentică valoare de sfântă alduită românesc-Eminesc-cu/de safir, în culoare, de floare albastră de a noastră florică, de biserică ortodoxă, ideală cu toți pentru unul și unul Domn Savaot, cu sănătate un mare bine, în tot și toate, frate, cu destin de film ca la carte

în laudă de zestre, cu zări divine-albastre ca albinele roinde,

în bine și ce mirific ni se cuvine, maistre Al Florin Țene, phonex, în nădejde, mega magna cum laude, laudator temporis acti că tu

Ești un natural național din fire, ești Mesie iubirii cu natură, natură, în aventură a scrisului ori sinfonie de omenie pe a pianului claviatură/cu plugul, în lectură de arătură

cu semânătură de doină și lumină lină a învierii, mesie a iubirii întru hristosul fericirii, a păcii și propășirii omenirii!

AMIN !

*

Deie-ne Dumnezeu tot binele, din lume, culme, în dimensiune cu înțipciune și cu multă sănătate cu pro-sănătate, în această realitate cu actualitate !!

***

PR-F&BT.