Victor D. Hanson - "Germany's New Morgenthau Plan,“ (în Engleză și Română)

"Germany's New Morgenthau Plan,“

by Victor D. Hanson, Stanford University /

Hoover Institute, January 2, 2025

 

Less than a year before the end of World War II, then-U.S. Secretary of the Treasury Henry Morgenthau devised a nightmarish plan to punish postwar Germany.

After the serial 1870-1871 Franco-Prussian War, World War I, and World War II—along with the failed Versailles peace treaty of 1919—the Allies in World War II wanted to ensure there would never again be an aggressive Germany powerful enough to invade its neighbors.

When the so-called Morgenthau Plan was leaked to the press in September 1944, it was initially widely praised. After all, it would supposedly render Germany incapable of ever starting another world war in Europe.

Morgenthau envisioned a Carthaginian peace to ensure a permanently deindustrialized, unarmed, and pastoral Germany.

Postwar Germany would have resembled something akin to the ancient, pre-civilized frontier that the first-century AD historian Tacitus wrote about in his Germania.

The plan would have ensured that all of Germany’s industrial plants and equipment would be dismantled within six months of its surrender.

The Ruhr, the renowned center of European industrial strength, was to be permanently neutered and starved of its energy, raw materials, and infrastructure.

After the war, the plan demanded that Germany be virtually wholly disarmed. Its once-feared armed forces were to be rendered nonexistent.

Massive reductions in Germany’s borders were also promised. Various countries, such as the Soviet Union, Poland, and France, were to be given large slices of the old Third Reich.

Future German security would hinge only on the power and goodwill of the victorious United States and its allies.

When the dying Nazi Party got wind of the plan, Hitler’s propaganda minister Joseph Goebbels had a field day. He screamed to Germans that they were all doomed to oblivion if they lost the war, even growing opponents of the Nazi Party. Even many Americans were aghast at the plan.

Gen. George Marshall, the Army Chief of Staff, warned that its mere mention had galvanized German troops to fight to the end, increasing American casualties as they closed in on the German homeland.

Ex-president Herbert Hoover blasted the plan as inhumane. He feared mass starvation of the German people if they were reduced to a premodern, rural peasantry.

But once the victorious allies occupied a devastated Germany, witnessed its moonscape ruined by massive bombing and house-to-house fighting, and discovered that their “ally” Russia’s Joseph Stalin was ruthless and hellbent on turning all of Europe communist, the Truman administration backed off the plan.

There is a tragic footnote to the aborted horrors of the Morgenthau Plan. Currently, Germany is doing to itself almost everything Morgenthau once dreamed. Its green delusions have shut down far too many of its nuclear, coal, and gas electrical generation plants. Erratic solar and wind “sustainable energy” means that average power costs are four times higher than in the United States.

Once-dominant European giants Volkswagen, BMW, and Mercedes are now bleeding customers and profits. Their own government’s green and electric vehicle mandates ensure they will become globally uncompetitive.

The German economy actually shrank in 2023. And the diminished Ruhr can no longer save the German economy from its own utopian politicians.

The German military is all but disarmed and short thousands of recruits.

German industries do not produce enough ammunition, tanks, ships, and aircraft to equip even its diminished army, navy, and air force.

Just a few hundred miles from Germany in Ukraine, more than a million Ukrainians and Russians are dead, wounded, or missing—in the costliest European battle since the horrors of Stalingrad.

Yet the once postwar German dynamo nation now lacks the workforce, munitions, and money to aid Ukraine in any meaningful way against an ascendant Russian invader.

More than 1 million immigrants have entered the country illegally, the vast majority of them from the Middle East. 

Many of them are hostile to European values and culture, as recent terrorist killings have shown. One-fifth of the population was not born in Germany.The shrinking German people are growing angry, divided, and depressed. Their 1.4 percent fertility rate is one of the lowest in the Western world.

A tragic irony now abounds.

After World War II, the Truman administration rejected the notion of a pastoral, deindustrialized, and insecure Germany as a cruel prescription for poverty, hunger, and depopulation.

But now the German people themselves voted for their own updated version of Morgenthau’s plan—as they willingly reduced factory hours, curtailed power and fuel supplies, and struggled with millions of illegal aliens and porous borders.

Germans accept that they have no military to speak of that could protect their insecure borders—without a United States-led NATO.

Eighty years ago, Germany’s former conquerors rejected wrecking the defeated nation as too harsh. But now Germany is willfully pastoralizing, disarming, deindustrializing—and destroying—itself.

 

 

 

In ROMANA

 

Cu mai puțin de un an înainte de sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, pe atunci secretarul Trezoreriei SUA, Henry Morgenthau, a conceput un plan de coșmar pentru a pedepsi Germania postbelică.

După Războiul Franco-Prusac din 1870-1871, Primul Război Mondial și al Doilea Război Mondial - împreună cu eșecul tratatului de pace de la Versailles din 1919 - Aliații din cel de-al Doilea Război Mondial au vrut să se asigure că nu va mai exista niciodată o Germanie agresivă, suficient de puternică pentru a-și invada vecinii.

Când așa-numitul Plan Morgenthau a fost divulgat presei în septembrie 1944, acesta a fost inițial lăudat pe scară largă. La urma urmei, se presupunea că ar face Germania incapabilă să înceapă vreodată un alt război mondial în Europa.

Morgenthau a imaginat o pace cartagineză pentru a asigura o Germanie permanent dezindustrializată, neînarmată și pastorală.

Germania postbelică ar fi semănat cu ceva asemănător cu frontiera antică, pre-civilizată despre care a scris istoricul Tacit din secolul I d.Hr. în Germania sa.

Planul ar fi asigurat că toate fabricile și echipamentele industriale ale Germaniei ar fi demontate în termen de șase luni de la capitulare.

Ruhrul, renumitul centru al puterii industriale europene, urma să fie castrat permanent și privat de energie, materii prime și infrastructură.

După război, planul cerea ca Germania să fie practic complet dezarmată. Forțele sale armate, odinioară temute, urmau să fie făcute inexistente.

De asemenea, au fost promise reduceri masive ale granițelor Germaniei. Diverse țări, precum Uniunea Sovietică, Polonia și Franța, urmau să primească bucăți mari din vechiul Al Treilea Reich.

Viitoarea securitate germană ar depinde doar de puterea și bunăvoința Statelor Unite victorioase și a aliaților săi.

Când Partidul Nazist pe moarte a aflat de plan, ministrul propagandei al lui Hitler, Joseph Goebbels, a avut o zi de glorie. Le-a strigat germanilor că toți erau condamnați la uitare dacă pierdeau războiul, chiar și adversarii tot mai mari ai Partidului Nazist. Chiar și mulți americani au fost îngroziți de plan.

Generalul George Marshall, șeful Statului Major al Armatei, a avertizat că simpla sa menționare galvanizase trupele germane să lupte până la capăt, sporind numărul de victime americane pe măsură ce se apropiau de patria germană.

Fostul președinte Herbert Hoover a criticat planul ca fiind inuman. Se temea de foametea în masă a poporului german dacă acesta ar fi fost redus la o țărănime rurală premodernă.

Dar odată ce aliații victorioși au ocupat o Germanie devastată, au fost martori la peisajul său lunar ruinat de bombardamente masive și lupte case-în-casă și au descoperit că „aliatul” lor Iosif Stalin al Rusiei era nemilos și hotărât să transforme întreaga Europă în comunistă, administrația Truman a renunțat la plan.

Există o notă de subsol tragică la ororile eșuate ale Planului Morgenthau. În prezent, Germania își face aproape tot ce a visat odată Morgenthau. Iluziile sale verzi au închis mult prea multe dintre centralele sale nucleare, pe cărbune și pe gaze.

Energia solară și eoliană „sustenabilă” neregulată înseamnă că costurile medii ale energiei sunt de patru ori mai mari decât în ​​Statele Unite.

Giganții europeni, cândva dominanți, Volkswagen, BMW și Mercedes, acum pierd clienți și profituri. Mandatele privind vehiculele verzi și electrice impuse de propriul guvern asigură că vor deveni necompetitivi la nivel global.

 

Economia germană s-a contractat de fapt în 2023. Iar Ruhr-ul diminuat nu mai poate salva economia germană de propriii săi politicieni utopici.

 

Armata germană este aproape dezarmată și duce lipsă de mii de recruți.

 

Industriile germane nu produc suficiente muniții, tancuri, nave și aeronave pentru a echipa chiar și armata, marina și forțele aeriene diminuate.

 

La doar câteva sute de kilometri de Germania, în Ucraina, peste un milion de ucraineni și ruși sunt morți, răniți sau dispăruți - în cea mai costisitoare bătălie europeană de la ororile de la Stalingrad.

 

Totuși, națiunea dinam germană, cândva postbelică, nu are acum forța de muncă, munițiile și banii necesari pentru a ajuta Ucraina în vreun mod semnificativ împotriva unui invadator rus în ascensiune.

 

Peste 1 milion de imigranți au intrat ilegal în țară, marea majoritate a acestora din Orientul Mijlociu.

Mulți dintre ei sunt ostili valorilor și culturii europene, așa cum au arătat recentele crime teroriste. O cincime din populație nu s-a născut în Germania. Poporul german, aflat în scădere, devine din ce în ce mai furios, divizat și deprimat. Rata lor de fertilitate de 1,4% este una dintre cele mai scăzute din lumea occidentală.

 

O ironie tragică abundă acum.

 

După al Doilea Război Mondial, administrația Truman a respins noțiunea unei Germanii pastorale, dezindustrializate și nesigure ca o rețetă crudă pentru sărăcie, foamete și depopulare.

 

Dar acum, poporul german însuși a votat pentru propria versiune actualizată a planului lui Morgenthau - reducând de bunăvoie orele de lucru din fabrici, limitând aprovizionarea cu energie și combustibil și luptând cu milioane de imigranți ilegali și granițe poroase.

 

Germanii acceptă că nu au nicio armată care să le poată proteja granițele nesigure - fără un NATO condus de Statele Unite.

 

Acum optzeci de ani, foștii cuceritori ai Germaniei au respins distrugerea națiunii învinse ca fiind prea dură. Dar acum Germania a trecut în mod voit...

 

Însă acum, poporul german însuși a votat pentru propria versiune actualizată a planului lui Morgenthau - reducând de bunăvoie orele de funcționare ale fabricilor, limitând aprovizionarea cu energie electrică și combustibil și luptând cu milioane de imigranți ilegali și granițe poroase.

 

Germanii acceptă că nu au nicio armată care să le poată proteja granițele nesigure - fără un NATO condus de Statele Unite.

 

Acum optzeci de ani, foștii cuceritori ai Germaniei au respins distrugerea națiunii învinse ca fiind prea dură. Dar acum Germania se pastoralizează, se dezarmează, se deindustrializează – și se distruge - în mod deliberat.