Înțeleptul si țânțarul
(Sfatul bunicului)
Dragi copii și oameni mari, țânțarul
din această poveste era un țânțar ca oricare altul, doar că era atât de mic încât nu putea fi văzut
nicidecum!
Numai după zumzăitul
lui necontenit știau oamenii că a venit țânțarul. Tot după zumzăitul lui știau
dacă este prin aproapiere sau mai
departe, zboară undeva spre zarea numai de el văzută, ori se învârte în jurul lor așa cum fac
țânțarii în acele seri călduroase de vară. Năcazul mare este numai că acest
țânțar din poveste, numit de oameni Zumzăilă, găsea orice gleznă de la picior,
degete de la mâini, urechi, gâtul neacoperit
al oamenilor de se așeza nevăzut.
Imediat își scotea Zumzăilă acul său de înțepa pielea oamenilor. Înțepătura lui
era neplăcută, așa că într-o bună
zi un băiețel,
desi era voinic, s-a îmbolnavit de înțepăturile țânțarului. Mama băiatului la dus imediat la un înțelept al
casei, care nu era altul decât bunicul băiatului. Așa dar, înțeleptul casei
bunicul, le dădu cel mai înțelept sfat, să-l ducă pe nepoțelul lui imediat la un
doctor. Zis și făcut.
Manuel, căci așa îl chema pe
băiat, făcea așa o alergie încât, numai dacă îl auzea pe Zumzăilă zumzăind prin
jurul său, devenea bolnav de făcea și temperatură.
Minune, chiar și
acum pe drumul lor către doctor, țânțarul era prin apropiere căci îl auzea cum zumzăe.
“Auzi, mami, Zumzăilă vine dupa noi, zise
speriat Manuel mamei sale!”
“Foarte bine, acum are sa-i dea doctorul și
lui leacul să nu mai vină după tine!”
“Dar dacă nu-l poate vedea…,se miră băiatul în gândul lui!
Ajunși la doctorul
din orășelul lor, intrară degrabă, iar acesta auzind despre ce este vorba, îi
pregati lui Manuel o injectie, pe care trebuia neapărat s-o primească.
Cât era baiatul
mamii de voinic, o oarecare frica începu să-l cuprindă, astfel îi zise mamei
sale sughițând:
“Mami, nu mai sunt bolnav, să mergem
repede acasă de aici!”
Ca să nu sperie
pacientul, doctorul se îndreptă spre geam pregătindu-și seringa,
deschise și geamul să vină puțin aer,
apoi reveni zâmbind la pacientul său
care tremura in brațele mamei sale. Ii făcu injecția, și cât ai clipi totul s-a
terminat cu bine.
Cum se termină cu injecția însă, Manuel incepu să
țipe: “Mami, mami, îl auzi pe Zumzăilă? A venit pe fereastră, și n-are frică de
nimeni!” “Acum să nu-ți mai fie frică de Zumzăilă” îi zisea ea!
Între timp
doctorul le spuse să se ducă liniștiți acasă, deoarece totul va fi bine!
Dar după frica de injecție și alergia ce
o făcea la zumzăitul de țânțari, Manuel
ajunse acasă mai bolnav decât fusese înainte de a merge la doctor!
Mama sa povesti
bunicului toate cu de-amănuntul, iar acesta zise: “Știu ce trebuie făcut, îi vin
eu de hac lui Zumzăilă, și așezândul pe nepoțel pe genunchii săi, îl asigură că
de azi înainte el nu va mai face alergie. Știa bunicul ce știa! Doar nu degeaba
era el supranumit înțeleptul familiei!
Așadar, după ce se
gândi și iar se gândi, porni la treabă. Își adună de prin gospodărie tot felul
de scândurele și bocanci abandonati de ani de zile, adună ierburile și
putregaiurile de frunze adunate de vremi și furtuni pe lângă gardurile ce
împrejmuiau gospodăria lor, curății cum s-ar zice totul în jur, și în final avu
o oarecare grămadă de gunoaie, dar pentru care bunicul avea un plan precis. De
îndată ce soarele porni spre asfințit,
când țanțarul Zumzăilă apărea cu mare zarvă în jur dar fără a fi văzut, bunicul
aduse cu multă grijă un jeratic cu care făcu un fumegar din cele adunate, cum se făcea pe vremuri de
Sf.Toader pentru a trata pomii fructiferi de omizi. Un fum dens acoperi curtea și grădina lor, iar țânțarul zbură ca
dus de streche fără a mai fi văzut vreodată prin partea locului.
Manuel s-a vindecat și el de alergie, iar bunicul a devenit mai înțelept,
dovedind că întotdeauna țânțarii trag unde nu se face curățenie, sfătui dar pe
toți din jur să țină mare curățenie peste tot, altfel se reântoarce țânțarul
Zumzăilă cu acul său!
Doctorii, zicea
bunicul, trebuie să-i îndrume pe oameni și la curățenia gospodăriilor, nu numai
la medicamentele farmaciilor.
Ioan Miclău-Gepianu
2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu