„Nobilimea românească din Transilvania între anii 1440-1514”.

De unde provin cele mai bogate familii din Transilvania medievală.

Originea lui Iancu de Hunedoara a fost intens disputată de istoricii maghiari şi români. Originea celor mai bogaţi nobili din Ardeal în secolele trecute a dat naştere a numeroase controverse. Istoricii români au susţinut de-a lungul timpului că familii ca Nopcsa, Kendeffy, Huniade au origini româneşti, dar numele le-au fost maghiarizate în Evul Mediu. Cele mai vechi familii nobiliare din Transilvania au fost subiectul a numeroase dezbateri privind provenienţa lor. Istoricii nu au reuşit să se pună de acord dacă strămoşii acestora au fost de origine română sau maghiară. Iancu de Hunedoara Controverse a stârnit originiea familiei Huniazilor, înnobilată de regele Sigismund de Luxembourg la începutul secolului al XV-lea. Istoricul Nicolae Iorga s-a numărat printre cei care au susţinut originea românească a voievodului Transilvaniei. „Huniadi Ianos, grănicerul regatului unguresc, nemeşul, Banul de Severin, comitele Bistriţei, Voievodul Ardealului, căpitanul general al Ţării Ungureşti, ţiind locul de rege, în sfârşit tatăl craiului Matiaş, Ungurul cel mare, n-a fost decât feciorul lui Voicu Valahul, care se zicea urmaş prin dragoste tăinuite al voievozilor munteni şi pentru aceia purta în scut corbul Ţării Româneşti, păzit de cornul lunii cu steaua”, scria Nicolae Iorga, în 1906, în volumul „Neamul Românesc şi Ţara Ungurească”. Istoricii maghiari au contrazis argumentele academicianului român. „Este binecunoscut că istoriografia românească îi consideră pe Huniazi ca fiind români. Această opinie falsă este răspândită în cercetarea istorică românească şi în manualele de şcoală. Numele tatălui şi bunicului lui János Hunyadi (Vajk şi Šorbe) şi folosirea corbului în blazoanele familiei ne arată cu claritate originea tătaro-cumană a familiei Hunyadi”, susţinea Istoricul maghiar. Kendeffy sau Cândea Veche de şapte secole şi faimoasă pentru domeniile întinse stăpânite în Retezat şi Ţara Haţegului, familia Kendeffy continuă să stârnească dezbateri aprinse privind originea ei. Unii istorici români au susţinut că în secolul al XV-lea cnejii din familia Cândea au fost înnobilaţi şi împroprietăriţi cu proprietăţi numeroase, pentru sprijinul acordat lui Iancu de Hunedoara în campaniile militare. Treptat, au fost maghiarizaţi sub numele de Kendeffy în secolul al XV-lea, acelaşi lucru petrecându-se şi cu familia Kenderes (Cândreş) întudită cu nobilii Kendeffy. „Clasa feudală românească din regatul medieval al Ungariei a fost supusă unei presiuni puternice în scop de anihilare sau asimilare. Pe de o parte, ameninţarea nobilimii maghiare de acaparare a pământurilor şi supunere a obştii româneşti şi prozelitismul bisericii catolice, ambele sprijinite pe autoritatea statului feudal, constituiau un factor permanent şi constant de presiune care obliga feudalitatea românească la defensivă şi acomodare cu situaţia. Pe de altă parte, nu se poate nega, mai ales influenţa şi atracţia modelului nobilimii regatului asupra celei româneşti, mai puţin evoluate, ceea ce creează o aspiraţie cu tendinţe asimilatoare în chiar sânul clasei dominante a poporului român”, explica istoricul Ioan Drăgan, în volumul „Nobilimea românească din Transilvania între anii 1440-1514”. Nopcsa sau Nopcea Familia Nopcsa, atestată încă din secolul al XIV-lea, a dat Transilvaniei unul dintre cei mai mari savanţi ai secolului trecut, paleontologul Franz Nopcsa. Istoricii amintesc rădăcinile maghiare ale baronilor Nopcsa, însă unii autori susţin că nobilii renumiţi la mijlocul secolului al XIX-lea ar fi avut origini româneşti, dar au fost maghiarizaţi. Vasile Nopcea (Ladislau Nopcsa) a fost comite suprem al Hunedoarei până în 1848 însă şi-a pierdut funcţia ca urmare a sprijinului acordat românilor, iar ulterior moşia sa din Zam a fost devastată. „Aceasta era locuinţa şi satul unui moşier român, un credincios pe nume Nopcea, a cărui casă a fost atacată şi jefuită de secui şi distrugerea a fost desăvârşită chiar de proprii săi ţărani”, relata dimplomatul englez Andrew Paton. Nopcsa a devenit apoi subiectul unui roman celebru scris de Jokai Mor. A fost a înfăţişat ca fiind tâlharul „Faţă Neagră”, care aţinea calea convoaielor cu aur care mergeau la Viena şi fura tot aurul. Pe lista familiilor nobiliare transilvane cărora istoricii le atribuie origini româneşti se mai află: Fărcădinenii {de Farkadyn), Peşteana (de Pesthyen, Pesthyeny), Muşineştii de Densuş (Mwsyna de Demsews), Cândeştii de Râu de Mori (Kende, Kendeffy de Malomwyz), Ciulanii (de Chwla, Chwlay), Pogăneştii de Bretea Română (Pagan de Olah Berekthe), Dejeştii de Timişel şi Iclod (Dees de Themesel, Desy de Iclod), Danfi de Duboz (Danfi de Duboz), Dragfieştii de Beltiug (filius Drag, Dragffy de Belthewk), Fiat de Armeniş (Fyath de Armenys, Ermenyes), Gărliştenii (de Gerlesîhe, Gerlestheny), Ioan de Breazova (Johannes de Brazowa), Ştefan Olahus de Sibiu (Stephanus Olahus de Cibinio), Vucaşin de Caraşova (Wakasyn de Krassofew), potrivit autorului volumului „Nobilimea românească din Transilvania între anii 1440-1514”.

Sursa: Prof. Valentina Lupu