Cristian Timofte - Releul Pietricica – Avancronica unei cărţi excepţionale despre pandemia proştilor cu ifose

MONITORUL DE NEAMT SI ROMAN

14.02.2020

ACTUALITATE

Releul Pietricica – Avancronica unei cărţi excepţionale despre pandemia proştilor cu ifose

Cristian Timofte

„Era un intelectual, deci un om de prisos“, cu această frază îmi aduc eu aminte că se termina un roman de război, despre debarcarea din Normandia, Luna la Omaha, apărut prin 1992. O voi comenta.

Domnul Adrian Alui Gheorghe este, incontestabil, un intelectual nemţean adevărat, tangibil, viu. Nu mai este de nici o mirare faptul că noi, românii, nu avem capacitatea de a ne recunoaşte antum valorile, iar dacă, întâmplător, ne întâlnim cu un asemenea om pe stradă, pe scările rulante de la mall, sau dacă stăm cu un asemenea om la masă, la un şpriţ, ceva, cumva, dracul ne îndeamnă la un fel de mişto invidios, la orice în afara unui dialog normal, prietenesc, chiar contradictoriu, dar civilizat. Numai că nu despre acest aspect, oarecum ciudat, specific nemţean, dorim noi a vorbi.

Dacă am vorbi doar despre invidia vacii mai grase din curtea vecinului, n-ar fi nici o supărare. Numai că, de această dată, trebuie să ieşim puţin din domiciliile noastre, din locurile pe unde muncim, de la serviciile noastre, din tabieturile şi laşităţile noastre civice, de această dată să ieşim şi noi în stradă, la meeting, respectiv la o întâlnire.

SUPRAVIEŢUITOR ÎN ROMANIA LOR, un titlu perfect, şocant, de zi cu zi, unde adresa destinatarului este scrisă cu aldine: LOR. România LOR, a politicienilor din România ultimilor 30 de ani, unde, iar acum îl cităm pe intelectualul Adrian Alui Gheorghe dezlănţuit:

„Au căpătat glas, astfel, tupeiştii, interlopii, proştii cu ifose, care au uzurpat şi înlocuit, în numele «unei democraţii», valoarea cu non-valoarea, competenţa cu incompetenţa, profesionalitatea cu «cumetrialitatea» etc. Mai mult, «învăţământul privat», care a înlocuit adevăratul «învăţământ academic» a umplut ţara de diplome care nu acoperă nimic, de indivizi care îşi numără licenţele, masteratele şi doctoratele cumpărate la colţ de stradă sau luate la facultăţi improvizate pe la case de cultură, dughene etc.

E plină administraţia publică de aşa specimene care te sfidează cu numărul de diplome care acoperă, de fapt, golul din minţile lor. O societate «deprofesionalizată», la mai toate nivelurile şi la mai toate genurile de activitate, nu poate evolua, este victima sigură a imposturii generalizate“.

Le spune fiul lui Constantin şi al Mariei Alui Gheorghe din Topoliţa, Grumăzeşti, intelectual sadea, doctor adevărat în filologie, un personaj aparte în literatura română contemporană, cunoscut şi recunoscut cu multe premii adevărate, un om pe care ţi-e drag să-l întâlneşti, că e un moldovean blând şi bun, că e deştept şi înţelegător cu lumea.

Desigur, la un moment dat, chiar a fost titrat ca Cetăţean de Onoare al Municipiului Piatra Neamţ, sigur că pe merit, dar astea se uită repede (om vedea cum în această carte).

Iar aici ne aducem aminte de un alt poet, de această dată magistrul Mihai Ursachi, un profesor de la Liceul de Chimie din Iaşi, pe care am avut marea şansă de a-l atinge şi de a-l auzi citindu-şi poeziile la cenaclul Mihai Eminescu de la Casa Studenţilor, înainte de a fugi în Germania. Poezia lui de atunci, de pe când se credea pelican, este asta (normal, citez din memorie): „Un om din Tecuci avea un motor/ Dar nu a făcut nimic cu el“.

Aşadar, aceasta este o avancronică la o carte care va fi lansată la Piatra Neamţ, se numeşte Supravieţuitor în România lor este scrisă de Adrian Alui Gheorghe, se găseşte deja la Librăria lui Viorel Nicolau, Cetatea Doamnei, în buricul târgului.

Am citit doar cuvântul înainte, unde am dat şi de un termen interesant: inaptocraţia. Citez:

„Ce este inaptocraţia? Este un sistem de guvernământ în care cei mai incapabili de a guverna sunt aleşi de către cei mai incapabili de a produce. Iar membrii acestor două categorii sunt recompensaţi cu bunuri şi servicii care sunt plătite prin sustragerea avuţiei şi muncii unui număr de producători aflat în scădere continuă“.

După părerea mea, de pesimist cronic, adică de optimist mai bine informat, nu numai politicienii ultimilor 30 de ani sunt vinovaţi. Tare mă tem că şi eu, şi noi suntem vinovaţi. Oricum, cartea este un slalom inteligent prin păienjenişul politic local şi naţional, generat de o nedreptate personală, strigătoare la cer.

Dar văzând cum decurg în continuare lucrurile, îmbârligăturile, chiar în aceste zile şi luni ciudate pentru politica românească, vă recomand să recitiţi prima frază a acestui material.

Pe de altă parte, văd în această prefaţă a cărţii liste lungi cu oameni cunoscuţi, recunoscuţi, cu intelectuali din Neamţ sau din ţară, care i-au fost şi îi sunt alături, ceea ce, sincer, îmi dă o gură de aer. Mulţi ziarişti din Neamţ i-au fost alături, brava lor! Mulţi nemţeni îi sunt alături.

Mulţi români au început să gândească la ceea ce înseamnă, cu adevărat, o societate democratică. Desigur, la un moment dat, din diverse motive, unii dintre prieteni l-au trădat. Ca la Neamţ. Aşa că vă întreb: Cum puteţi rata o asemenea carte?!

Sursa: Marian Ilie