George Anca - IMPOSTAȚIE

IMPOSTAȚIE

Rodica Anca și Alexandra-Maria Citirigă – Maria Nițu – Lili Hanganu – George Bacovia – Jean Pellerin – Leonid Dimov – Andrei Landga – Pere Besso – Ben Todică – George Țărnea – Florin Dochia – George Anca

Rodica Anca și Alexandra-Maria Citirigă

IMPOSTAȚIE LA UN AN-DOI

31 iulie 1974

   Tata    mama

              Nană iubită,

          Ai treierat tu, și noi cu tine, te-am dus mai înainte în brațe și și mai înainte în noi, iar acum te sărutăm cu o dumnezeiască iubire. Ai fi vrut o poezie în jurnalul pe care mama ți-l va scrie, o ploaie de confetti ce fac păpușile să cânte? Hai, Nana, să vedem doar oglinda noastră de la ruperea turtei tale. Stai pe pat, nu e șapte, ți-au venit nașii din America, iar cu somnul tău, salut, zici pa și te întorci la mămăița. Mama îți face reclamă plecând la serviciu. Și te sărutăm.

12 sept. 74

             Nicăpăinede

Diana

es / os / pa     as                  da

     măi             mă                mo

29 sept. 74

          Plimbare în Berceni Sud V, arătarea soarelui, exerciții la bătător – părculețe nu-s încă; strigăt în puțuri; valuri de lut verde și nuci numeroși; mai mult decât o emisferă cerească, amintirea și pomenirea Romei.

          Nana, azi am fost la vaporean să declarăm electricele și nu era și am ajuns la ședință cu maiorul și plutonierul sectorist, în spălătorie, lumea căsca gura la maior, care povestea din decretul 153, ce închisoare iau cei care își alungă soțiile, care nu ajută la înfrângerea calamităților, care nu spun(e) numele vinovaților. Tu te-ai plictisit și-n fumul lor ai adormit pe umărul meu.

          Am stat tot timpul împreună, am dormit, ne-am povestit, tu ai spus cum face măgărușul (i/ha), gâsca, ursulețul, purcelușul, Nana, și toate ființele; dacă zici tataia, spui și cărnii cacaia și babaia, bau-bau-lui. Ce bine petrecem noi – și după părerea ta. Fotografiile de astă-vară au ieșit faine.

          Mi-e dor de tine și când suntem împreună. Clovnului, să mă ierte că i-am cântat: Are/părul roșu de jidan/și în ochi câte un ban/și mai are o vioară/ da n-o ține subțioară/că-i jidan/nu e țigan. Franceză ai început cu soleil, ba cu vivez votre vie/Allez en Roumanie, plus că seara ai ales, ca de obicei – era cu foi rupte – le plus petit Larousse și l-ai citit (ie-te).

30 sept, 74

parliamo con il zmeu

io sono Nana tu?

E mio padre ti ama

perche ti amo io

e dico venga venga

signor zmeu

che viene anche

la signora

la signora luna

luna luna et il zmeu

hanno detto aoleu

Miky mi hai datto questi fiori

ma la tua anima

non e la mia

Miky, perche mi hai indolorato?

Io sono Miky

ti sono portato i fiori

ma mia anima

c'e nel cosmos

O, cara mia Minnie

o cara mia mia

uno             due              tre

poc                   poc poc           poc poc poc

în fotolii, între noi busuioc

canarul nu fluieră deloc

dicționarul cel mic

dansul din buric

Na na na fluierătură

fluierătură na na na

          Ți-ai inventat jocul rezemătoarea fotoliului: mingii, moșnegi pupați (doar Pinocchio, să nu-i mai mănânci nasul... că tot crește), Miki, Minnie – le arunci din spate, pe deasupra spătarului, să pice, nevăzuți, în fotoliu, cu zgomot, ca-n prăpastia de dincolo a iadului. Dacă îți aduceam toate jucăriile, umpleai prăpastia.

1.X. 74     

          neneata, cacaia=carne; călătorie în ț. Ploicică. La policlinică, ajunși, ne chemau dimineața.

19X 74      

          Astăseară: luna. Până acum: taia (steaua); de aseară: bec și bloc. Astăseară: hopa silabisit, chiar hopa șa sau hopa-hop, cu dans. Cununie-n coșmelie (biserică). Insistă cu babaia și bu (bau-bau), la orice cavernă, chiar din pâine.

          Și-a învățat obrazul  și și-l înțeapă cu degetul când o întrebi: ai obraz? Unde ți-e cheresteaua? Plăcerea nasului propriu și al celor dragi. Ochii, cu mister. Confuzia frunte-barbă. Căutarea limbii (în gaură de șarpe).

          Veta (ta) are succes scontat. De n-ar fi bolnavă, ar fi o nebunie.

          Nana mea, ai învățat de acum 2 -3 seri că dacă se întrerupe curentul, și toate dacă se întrerup, Steaua mai stă aprinsă, să i-o arăți lui tata, și luna să i-o arăți mamei, iar noi să te iubim de oriunde, de oricând, Nana mea.

Iubirea ta nu mă cutremură

pe cât bucuria ierbii cu ea în mine

creșteai alunec în sinusuri

neînnăscute mie nici nimănui

cum ni se întâmplă pic

din lună și din stea iar tu

cu degetele toate arătătoare

mă așezi pe vetrele dintâi

să te chem cu ochiul nu cu

obrazul nasul fruntea limba

mă voi pierde ușor cu o răgușeală

până să prinzi de veste cum

cineva se poate pierde ori

o iubeai pe Elisaveta anume

nu n-o iubeai o iubeai pentru

chemarea mea să te înveselească

în chipul neîntâlnit în alt chip

uite că povestea se povestește sieși

tu ai început să adormi

mama și mama te mângâie

de-aș vorbi cu tine știi cu biserică

în călătorii sub cer în timp

mereu m-aș așeza asin

să o pornești să te bucuri

21. X. 74

          Pantomimonina, pantomimonana, pantopanto mimona mimonina minamimo (prin Berceni, să-i dăm telefon Noanei de mama).

25.X, 74 

          Donda – donda – donda n dor

Unde ești tu lună, fă

Dopă nor pe după nor

Uite-mă

Dragă Nană, uite-mă.

5 XI  74  B  

          Ce-o fi furând, căci iar se bucură la ce s-a mai bucurat, la soare, aseară la stea și la ai ei, la somnul pe umăr, pe iubire, de unde să furi, și ce cuvinte, ce jucării, Nana, toate în ochii noștri, din ai tăi, a început să-mi placă și mie cerul, pe senin pe frig.

9 X  74 Berceni

Mita Mița Mița

Face pe pipița

și pe veverița

Frige prepelița

          Nana Bu, Nana Poc (Baia). Bau-Bau a mâncat pe Chichi; îi face pa, îi dă să mănânce; țipi, ea bate cu pumnul îm masă; răspunde cerții, cară pe Mița, Gabriela și Petruța una lângă alta pe pat, pe cai, la dans, la Bu. Închide ochii. Plăceri anatomice de recunoaștere. Șterge praful cu cârpa peste tot. Aleargă într-una, dansează oriental, preferă o anume veche a ei muzică, te privește în ochi te râde, îi închide. Citește. Mult, văd că de minute, îmi nenorocește caietul adult; alergia îi mai scade, dar în loc de 3-4 picături de doctorie primea o linguriță – le înghite dumnezeește.

          Fotografii după statuile lui Anghel la cărturar – îi spun cum îl cheamă, ea: Kukuda. Monseniorul Ghica. Mi-a luat stiloul, m-a luat și pe mine. Ne privim pe sub nasă, aranjează cărțile după o tactică prelungită, le tasează, trage fața de masă, sare în sus la o ilustrație, cu zgomote, a unor salturi de cascadori, vrea cântece cu poantă pe care să o spună ea și – după – toată ziua – mor, mor, mor -: aaa acum e toamnă (ea:) da. Acceptă exerciții de dans, îmi ridică tălpile, doar atingându-mi-le, până sus spre tavan (reactor atomic), mă ocolește, ca mai înainte masa și fotoliul, mă va săruta la plecare

America, America

e de Nana, e de Nana

e de Nana și de Tata

America, America

          Vede bine, aude bine, mirosul nu i l-am mai încercat, pipăitul îmi amintește mângâierea minunii, gustul – generos, manierele, felul de a fi, gândul – epatante.

Luni 11 XI 74 Berceni

          (păcat că am întrerupt ieri, când aveam în minte o zi întreagă de minuni)

          Astăseară, cu steaua, cu becul, în leagăn, nu încă (o pui și se agață să o dai jos); o mașină pornește motorul în spate, o ia la fugă. Văd un câine, îl reperează, în întuneric. La magazin oferă un pachet cu biscuiți unei fete mai mari (asta trebuia să-l plătească la casierie? Or ieșea spunând, mi l-a făcut cadou, când venea rândul Nanei: ce să plătesc, vezi mata la mine? nu știu încă ce e un cadou; dar îi întindea tot coșul de putea s-o și jefuiască). Am pornit-o pe jos – am și traversat Metalurgiei, la telefoane: dansul cu un băiat mare – călușărește el, din șolduri ea, oriental. Mai și râdeau telefoanele. Mamă-sii, la telefon (A, a, a, acum e toamnă?) DA. (E, e, e, frumoasă vreme e?) E. Ies pe jos, cu o floare, mirosind-o pe rupte amândoi.

(Floare, floricică,

Cine e mai mică?)

Ata

(arătând spre floare)

Cine e mai mică? (Nana)

Ata

          Sărind peste noroi, ocolindu-l pe bordură, țintesc un luciu și sar cu stângul, după un salt prin aer începe să mi se scufunde sub greutatea amândurora, moleșitor, plăcut, fluierul drept se izbește de dunga spărturii de asfalt, tot atunci Nana scoate un țipăt, mă trezesc din stângul, o apăr, ca-n băiță, o ridic ca într-o plasă de fluturi, nu mai zice nimic, simt o euforie, încep să-mi extrag piciorul, simt când mi-a ieșit genunchiul, am impresia că laba piciorului îmi râde, eu ce să mai fac, evazat, burlănind, în brațe cu Nana, iar când, după refuzul piureului mâncase mămăligă muiată în zeamă de fasole (!), până ne-am dat seama că e dreasă cu untură, și nici uleiul nu-i e prea permis, la alergia ei, vine vorba că până unde e ea de mare și cum e MALE, MAE, MARE, zice.

20 noiembrie 1974

          Nu e (pentru tot ce a fost: o jumătate de măr terminată) male. l eteric. Privirea în ochi. A, a, a. Da. E. Și-arată burtica, umerașul (mișcându-i) ochii închiși. Pasiunea dansului, twist, salturi bruște, genuflexie.

30 XI 74 

bobote (brânză)

pupune (păpușă)

(farmecul unui măr)

          Draga mea,

          Citind în carte, spui cuvintele pe care le știi și silabe: cum ai înțeles că acele cuvinte sunt scrise, unde-ți voi fi citit eu?

          Noi suntem afoni. Tu? Vei suferi mult în carieră?

          (Vream să fiu trist, am caietul de tristețe în camera cealaltă, doar plătim. Să știi că disperarea ar fi o distracție față de spleen-ul  nenorocit provocat de atmosfera politică a țării. Aș fi fost poate un scrib mai răsunător, așa îmi trudesc surdina, refulându-mă în speranța că tu vei împlini, tot sentimental, sufletește, oricând în afara propriilor idei – vei fi o femeie doar – și totuși, vei reflecta așa – dacă atmosfera era cea de la televizor, de ce nu închidea televizorul și așa mai departe, așa este, Nana, Alexandra-Maria Anca X, ori X-Anca. De-ai citi aici mi-ai vedea fericirea dorințelor, să-mi păstrezi numele, visul de renume rămânând să-l ducă mai departe odrăslirea ta. Am deschis fereastra, e lună. O închid, căci Nansi tușește, a adormit de oboseală, umblă la Curtea de Argeș, muncește creatoare în fabrici, o iubim, da?)

          Te aud plângând. Plângi rar. Și numai pentru că nu vrei să te culci. A, chiar astă-seară, coborând de pe cai, i-ai răsturnat peste tine și te-ai speriat; cu un reflex mai mult decât cerebral, i-aș fi prins.

          Hai să scriem amândoi. De ce-mi iei, dansând, penița, apoi capacul și-a. Ce mâini curate frământă caiețelul diary. Noi te iubeam, vezi bine, ce egoism o fi iubirea, dar pentru tine te iubeam, cum nu știu de acum de-oi putea și tu să te mai iubești (te imaginez la 18 ani – și noi, speriați de ispitele tale).

1 dec 74

Iubită Nana

o să vină gerul

jos e pământul

și sus e cerul

(ea arată)

          ta-te, mult t, vocale, silabe de isterie.

          Cred că tu nu știi ce e zgomotul și somnul îți e liniștit, visezi liniște.

          Tataia, mamaia... dac...dac...ou...na-na...pa...banii = punguța cu doi bani; când citiși cartea cu poze, cu flori, cu copii – pălăria băiatului, floarea de la pălărie, ghetele (mama și ochelarii nu-i arăți niciodată în carte ci acolo unde sunt prin casă ori unde trebuie să fie, ai impresia că nimic nu se schimbă, te învăț să ne batem palmele și vii cu tot corpul, te păcălesc și-mi cazi în brațe, nu te păcălesc eu când spui corpul, nici onomatopeele, nici replicile la poezii.

          Te-am mai învățat care lucruri sunt roșii prin casă (când ai văsut cocoșul în carte: banii).

          Pantomima ți-e plină, galeșă, inteligentă, îngerească. Plăcerea imensă ți-e să faci ca măgarul.

          Nu uiți. În patul mamaiei te zbengui ca pentru a o aminti, te privesc, e și mama, a venit și maica Rina, mă bucur pentru mama mea, mamaia ta cu care te jucai, e la spital, te dorește, n-ar îndrăzni să te cheme în vizită la oncologie.

          Doamna Zoe a fost de părere că gesturile mâinilor tale sunt politice, și privirea, ținuta în poza din 30 iulie, color, trimisă de nași de peste ocean.

13 decembrie 1974 B

          Un an și jumătate, să trăiești. Mama e la Curtea de Argeș, eu mă bălăbănesc într-un fel de melancolie, de care nu mă vei mai fi crezând în stare. Tanti se întrece cu mine să-ți interzică una și alta. Maică-ta mare, de la spitalul de la șosea, ea mă întristează. Tataia al tău de la Târgoviște, pe care l-ai văzut o dată, de două ori, dar și mie mi-a spus unul că sunt prea palid. Hm, cu mama ne-am fi jucat împreună mai mult.

          Speranța de Richard Antony, cu Nana-na-na, nana nana – am luat-o în salturi, în zbor și plutire – nu m-am jucat de fericit între amintiri triste, ce mă temeam să nu te atingă.

          Tot n-am aflat ce-nseamnă Acan – oare pantalonașii tăi ce se încheie pe umeri?

Foaie verde Mărior

Am plecat să mă însor

N-am cu cine n-am cu ce

Mărine și Mărie

14 decembrie 1974

          (Ploaia) Poaia pouă: pic.

Cascadorii de la Lido

cântă joacă do-re-mi-do

          Plăcerea panterei, mai mare decât a focii, recunoașterea în puii de tigru a pisicilor, iată-te și pe tine mai atrasă de tropical, vom fi fiind mai mult nordici, fata mea?

          Păpușile miniaturale n-au haz, nu-i așa? Dar ale d-nei D?

19 XII 74

          sase (ceas); ciupitură tatei și mamei (de preferință, având pielea mai subțire)

          leitmotiv: tata bate bau-bau cu bățul mare  

2 ianuarie 1975

          Am mers la tataia Nase (pantomimă) și la mamaia Cati. N-am vorbit. Mi-au plăcut peștișorii și i-am mângâiat. Pisicuța neagră semăna cu un ursuleț. I-am smuls de două ori laba dreaptă din față. Tataia i-a înșurubat-o la loc. Până la urmă, înainte de plecare, am stat și pe umerii lui. La Cati, nu. Mi-a dat un pui cu o jumătate de coajă de ou. Mi-a plăcut mie dintre bibelouri.

          Am 12 kilograme. Tata făcea socoteala că are 80. Mama se văita și ea. Ce să le faci? Ajunși acasă cu 111, 102 și 95, ne-am culcat, iar seara am stat la televizor. Tata a venit de la baie întors pe dos, îl mușcase un păianjen. L-am masat, cum îmi face mie mama bu. Vărsasem apa pe fața de masă. Acum muiam palma în locul acela și-l îmbăiam pe tata, care s-a vindecat. Curând îi dispăruseră vânătăile și ipohondria.

          Spun multe cuvinte, aponiți, nănamăți, acani – p-astea nu le cunosc ai mei. Spun multe propoziții: cheia mau (cheia de învârtit pisica); tata, aida a nana, aida a papa; pom, paă,par(r)te, buni, bune, bine, pâine, mâine, bani.

7 ianuarie 1975

          Cine a scris pe perete?

          Musa.

          Ce-i asta?

          Masă

          Și aia?

          Ușa.

          Ce faci tu la oliță?

          Caca

          Și mai ce?

          Pipi.

          Ce e ăsta?

          Pumn

Ata ade a Nana... Taii...  Dăi... Pală... Fok...Phu...pute

          Îți bați joc de mine?

          Da

          Sunt un rahat?

          Nu.

          Mă iubești?

          Daaa!

          Îmi scoți un dinte?

          Da.

          Îmi dai un sărut?

          Da.

          Vrei luna de pe cer?

          Da.

          S- bat pe mama?

          Da.

          Să-i dau na-na lui Nana?

          Da.

          Lui Bau-bau?

          Da.

          Ești frumoasă?

          Nu.

          Să te bată mamaia?

          Da.

          Unde?

          Ata (arată coada)

punu (săpun)

          Cine e ăla?

          Nenea.

18 - 19 I 1975

          Spune orice cuvânt, cântă orice melodie, dansează orice dans:

Trei moșnegi cu plete sure

S-au dus și ei la pădure

Și-ntâlniră un zapciu

Și făcură toți: haptiu.

A spus film.

          Ce faci, nene Leonardo?

          Ce să fac și eu, pictez.

          Să scriu mama?

          Da.

          Nana Babana?

          Da.

          Tata prostu?

          Da.

Ce-a spus astă-seară? Haptiu. N-a spus că mă-sa vorbește ca o moară stricată și a plâns când m-am prefăcut că o pleznesc. Îl recunoaște pe tataia (în desen, bașca Nene, Bebe, Tanti, Pasăre/Pape).

          Les debuts du Calcul (Paris, 1965). A deux volent les hirondelles. Pour l'enfancon. Je m'en vais au bois.

Un nez, deux yeux,

Une bouche, deux oreilles,

Un cou, deuz bras,

Une tete, deux mains,

Une poitrine, deux jambes,

Un ventre, deux pieds

Tout cela est a moi.

1, 2, 3, je m'en vais au boi,

4, 5, 6, cueillir des cerises,

7, 8, 9, dans mon panier neuf,

10, 11, 12, elles sont toutes rouges.

Jean-Jean, notre bon marchand,

Ne vend que des anes blancs.

31 I 75 B

          Încet: - Hai, spune lui tata, ce a făcut cocoșul; spune, a plecat pa, da? - Da. Tare: - Ce-a făcut cocoșul? - Ou.

          Încercările cu a fost odată o brânză, copii ei: șvaițerel, caș și cașpăcal, pe unul l-a luat în gură o cioară – cra – mama era când neagră, când împuțită de supărare.

2 II 75 B

          Trei moșnegi cu plete sure

 s-au dus și ei la pădure

și-ntâlniră un zapciu

și făcură toți: hapciu

Pădurarul dinadins

le răspunse dur: v-am prins,

lemnele furate îs

nu mai ziceți voi nici pâs

Prin pădure prin poene

ne plimbarăm și noi, nene,

mutrele noastre nu-ți plac

ia intră mata în sac.

5 II 75 B

          (Mama:) Ține-l de urechi (castronul). Nana se ține de urechile ei. Nana: Bobo; Mama: N-am, o să cumpăr mâine; Nana: Banii... Fon (de ieri, de când l-a instalat)

8 II 75 B

          Mama,patu ud. - Ce face afară? - Nine. - Ce-a băut mama? . Fea. - Ce-am în mână? - Gaia. - Cine e asta? - Nașa. - Dă-te-n mă-ta. - mă-ta tu.

10 II 75 B

          Sur la route ya des fleurs. Noel des Jacques.

Vine-o cioară jos la moară

Tica tica ta

Să macine grâu, secară

Tica tica ta

Găina cerne făina

Tica tica ta

Și gânsacul umple sacul

Tica tica ta

Hop ș-o rață mică grasă

Tica tica ta

Duce sacul plin acasă

Tica tica ta

13 II 75

          Dodo pae șina (să repare mașina). Mama ucă Nana (urcă). Mama pune cap ghină (găină). Nu e cupa (cârpa). Nani, nani, chichi mamii.

16 II 75 

Vine boabă

de întreabă

ce faci Nană

bine Boabă

ia taci nană

nu tac boabă

cânt copilului

s-adoarmă

nani nană

nani nană

pui de boabă

bobaboboboba

21 II 75

          Orice cuvânt îl reia uneori prescurtat. Replicile încep să fie replici. Mângâie din proprie inițiativă: Gigică sunt eu.

          Nea Alecu,

Copilașul cel mai mic

Nu sunt eu, e un pitic.

25 II 75

          Mama, puga. - Bine (o ia în mână și strecoară ghiocul deasupra ascuțitoarelor. - Ia decu, mama, Nu pot, mi-e frică. - Fică. - Ia-l tu etc.

26 II 75 

          Tu știi, Nana, cea mai multă pantomimă

5 martie

          Dăîmă fata (castelul de cărți). Să ducă Nana la baie. Să mănânce Decu mamaia. Să umbe fata.

10 martie 75 

Să pape mee Nana

Să vobească tata a fon

Să nu cadă Nana

Să facă Nana Baie

Pune mamă decu tor

Să nu umbe Nana

Apici (pe aici)

Tată, pune a oc apii

În bațe a mama Veta

21 3 75 B

          Aseară, vizita Florinei Velcescu, cu părinții ei (părerea lor, că F. a fost fericită, a mea, că și Nana). S-au învățat repede una cu alta, s-au așezat între jucării, au mâncat portocale și chiar perișoare. Florina are sintaxă mai puternică, Nana – fonetică (și vocabular? dacă uit că F îi zicea Patouf ursului și nu mo-mo-mo, plus oui, maman). F e mai înaltă (ca mai vârstnică). Buclele blonde i le invidia coana mare.

          Astă-seară, după spaima de o oră, de-a stat cu fața înfundată în umărul meu, ca patul de pușcă, și-a luat inima în dinți, ori ne păcălise totdeauna, și a sărutat portretul căpcăunului (bau-bau din Făt-Frumos din Lacrimă).

24.3.75 B

          Nu chema, mamaie, cu sacu că e bună fata... Să taie Nana pic geamu cu cheia. De ce? Să nu ină cu sacu.

13 aprilie 1975. Berceni

          Uite un copil și pe drum. Ce face? Merge. Unde se duce? Acasă. De unde vine? De la bloc. Ce a făcut la bloc? A jucat cu Nana.

          Să vorbim italienește. Nu, e mică fata.

Rața face mac, mac, mac

și mănâncă cozonac

cozonacul e cu mac

face bine la stomac

Câinele o să ne muște

când miroase după muște

Marioara-i taxatoare

stă cu Nana la taclale

cu taclaua, mai încet,

Marițo, dă un bilet.

          Ne-am fi dus totuși la zoo, dacă și mama ar fi fost învoită în această duminică și n-ar fi lucrat la a productivă, tata e de sinteză. Ne-om descurca noi, vai, câte ne vom spune, iar mie cine-mi va selecta poeziile?

19 aprilie 1975

          Ce mănâncă Nana – cărniță, lapte, bobote? Bătaie.

          Nansi urcă pe tricicletă și face două pedale, eu mă răstesc să n-o strice, ea se retrage în fotoliu. Nana, cu capul în poala ei, plângând că mă răstisem la mama ei, iar eu nu observasem.

          Ascultă, cu cine vorbesc eu aici? Cu Nana. Iart-o, mamă, pe fată că e cuminte. Te og frumos, mamă. Fop (prosop), faie (farfurie), muăsit (mirosit), băbit (bărbierit).

20 aprilie 1975

          Cum îl cheamă pe tata? Nana. Nana te cheamă pe tine. Și mai cum? Aca. Și pe mama cum o cheamă? Mama. Nume n-are? N-are crion.Cine? Mama. Dar nume, cum o cheamă? Tata. Pe mama o cheamă... E mudaă Nana (pe mâini). Da spune cum o cheamă pe mama și te șterg me mâini. Te teg pe mâini eu. Să întreb pe bau-bau cum o cheamă? Bau-Bau. Așa o cheamă? Bau-Bau. Ce-ai visat? Pă pui. Ce face? Câtă. Cum îl cheamă pe pui? Nana. E puică? Da. Și Nana ce e? E cuminte fata. Papă ou? Nu papă.

Vineri 25 IV     

          Cuminte? Da. Cine-a rupt floarea, s-a rupt singură? Da. Da? Atunci s-o ia ăla cu sacu, stai să treacă, gata, a luat-o, vai, dar dacă nu era vinovată, dacă ea a fost cuminte? Cine a rupt-o? Spune dacă ai rupt-o tu și cere iertare, că te iert, cine a rupt floarea? Fata, iart-o. Te iartă tata, stai așa, gata, a adus-o ăla cu sacu, uite floarea.

          Să taie tata mustața, ori s-o lase? N-o taie, lasă, tată, mustața, laso-n pace.

          Mă joc cu treiezii. Pune Nana povestea cu ursul.

          (nuova guida di Roma, pasiune). E p'ici tata.

8 mai 1975   

          Mamă, dă papucii lui tata jos, că nu e bun a copii... Nu pap bobote, că nu e bună a copii, că nu bate vântul... Închid ochii și nu mai vine cu sacu. Fac ca o pisică, tată. Uite-l... Mamaie, nu muri că vreau pe oală... acum, du-te la bucătăie și mori, că stau singura pe oală, până vine mama...Hai picea că e o picee. Foarte bine, eceent.

15 mai 1975 

          Culcă-te că iar te caftesc. Pap acuma, pisico. Du-te a tata, mamă, că fata se culcă. Cine l-a păcălit pe urs? Vulpea.Cât fac unu și cu unu? Doi. Pân la cât numără tata? Pân a tei. Hai cu sacu, că e descuiată ușa. Nu, că e cuiată.

          Tu ești mare, sau mică? Mică. Peste un an cum o să fii? Mică. Peste 2 (3-4-5) ani cum o să fii? Mică. Peste șase ani cum o să fii? Mae.

Da' unde-o fi, da' unde-o fi?

Cine, cine, cine?

Mo-ra-rul.

S-a dus să cumpere, să cumpere.

Ce, ce, ce?

Gogoașă.

Să vină iute înapoi.

De ce, de ce, de ce?

Să macine.

Acum înflorește teiul.

Pe urmă se coc prunele

Pe urmă se coc merele

Pe urmă se coc  perele

Pe urmă nu se mai coace nimic.

Dar important, dar important

e că acum înflorește teiul.

          Macaoaog. Să n-o duc în goapă. Cum e cerul? Bun. Da albastru n-o fi el? Și pe el cine e? Fata. Ia uite, domnule? Da aia ce e? Luna. Și aia? Steaua.

          Am mers cu trenul și în față era un negru, foarte decent, cu ochelari, amuzat de Nana, ca toți ceilalți. Ea se cam codea la început, apoi a făcut abstracție. Călătoria în fumul tractorașului-locomotivă hrănea pofta mai mult adulților înscăunați în compartimentele celor două vagoane-trăsură. Dacă s-ar da particularilor, câți români n-ar crea fantezie și jocuri, măcar și bătrâneii cabotini. (Vatican:) extrateritorialita.

         

17 mai B

          Seara am ieșit împreună după un coniac prilejuit de d-na Diaconu, care ne-a învățat cântecul oac-oac-oac.M-am împăcat chiar și cu Nansi pe tutun, iar azi îi cumpăr un Malborro (o țigară pe zi).

23 V 75  

          Ce-i văzut la zoo? Usu. Și pe mai cine? Vupea. Și? Upu. Și? Tata.

          Unde e luna? Acoio. Pe cer? Da. Și ce face? Oacă. Cu cine? Cu fata.

26 mai 1975  

          ești cât un năpârstoc

să te dau la ghioc

ești cât o iubire

să te dau pe-o tingire

          Chie-n caietu fetii... Pucuțune foarte bune... Ghiocul papă și păsărica fetii.

          Copiii vacii-vițelul, calului-mânzul, raței-bobocul, caprei-iedul, oii-mielul. Al cui copil e mielul? Al fetii.

30 mai 1975 B

          Cum stai învrejurată de jarurile pojarului, înțelept ascultând, gemând, chemând, răspunzând. Ce vrea fata, ceai, compot, lapte? Nu. Atunci, ce vrea fata? Bătaie.

12 iunie 75  

          Mâine ai doi ani, cum te simți? Bine? Da. Bine. Nu. Mare? Mică. A muți ani.

21 VI 1975 

          Să vadă fata poaie.

Pe mare suntem marinari

la cârmă-i fata

catargul gata

pânzele albe.

          Uită-te a fim că eu mă uit a copii. Uită-te a mine, nu mai chie. Uită-te la oameni, că cântă nenea. Nu se cântă așa. Dar cum? Frumos.

          Piticu oșu s-a murdărit.

          Uită-te a mine. Am un pui. Nu mai e. L-a luat cu sacu.

          A dacului de vupe. Te-ai pisat în pantaloni.

22 VI 75 duminică

1-2-3

fata cântă bine

când mă uit în ochii ei

simt iubire, simt iubire

4-5-6

când o iau în brațe

cânt ca un curcan

american

7-8-9

lună, lună nouă

este noapte

fata doarme

8 IX 75  

          Ce bine că te-am găsit, Diary, Nana's Diary, Darling Nana's Diary, azi în 8 septembrie, după ce ea s-a culcat, a spus Scufița Roșie, a și ascultat-o, Păsărică, păsărea, n-ai văzut pe mama mea...

          Am văzut-o la cimea cotea apă și pâgea De ce pâgi mămica mea Pâg de mine și de voi c-a murit tata-n ăboi. Coconiță, știi ceva, nu mai stau a dumneata Petutodefafuie faci atâta găăgie Mai bine mă duc acasă, cutu coșu tai cocoșu pun de cafea că sunt cocoană-n casa mea. Bavo...

          Cine se pibă prin casă? Ia pune mâna pe ea. Mă, ia uită-te a mine. Mă faci să râd, ha, ha, ha. Mamă, tu ai păsărică? Da. Și mamaia? Are. Toate avem.

          Îmi dai un lob? Nu. Îți dau un milion pe el.Nu. Două milioane, o mie de milioane, adică un miliard, îți pare bine că îți dau un miliard? Da. Îți pare rău de lob? Da. De ce e miliardul? De lobi.

De ce cinci

unu doi trei patru cinci

Nana Maria Vanda Marta Ionuț

De ce cinci, sunt degete?

Nu, copii.

Gemeni?

Nu

Numai Nana?

În poză în oglindă în apă

în umbră în vis

Numai Maria

cu păpuși cu povești cu fete     

cu lacrimi cu surâs

Numai Vanda

dintre măști dintre pisici dintre clopoței

dintre trandafiri dintre perne

Numai Marta

de la cântăreți de la elefanți de la trecători

de la sirene de la vrăjitoare

Numai Ionuț

pe statui pe biliard pe lumină

pe timp pe față

nici mănușă

nici carul mare

nici acte

nici ani

nicinci

5 IX 75  

Diana,

sub boltită grindă

în sfințită undă

lumini să se-aprindă

umbre să se-ascundă

vină-ți de la fire

sufletul de foc

viață cu iubire

anii cu noroc

vină-ți zile dragi

tot de primăvară

să miroși a fragi

și a tămâioară

Duminică 28 IX 1975  

quand tu a verse

son cafe

papa a chante

en francais

          Ce mai faci tu? Bine. Cu cine? Cu mama. Și cu mai cine? Cu mamaia. Și? Și a lui tata.

          Ce-ți place să faci? Foaia. Care? Aia care a avut-o, rupt-o pisicuța. Și mai ce? Și foaia, și ata foaie și amândouă foi.

          Ce-ți place să mănânci? Bâză și gogoașă am voie să mănânc. Și mai ce? Și țânțari și muce mânc.Sau ele pe tine? Mă mâncă ele pe mine, și țânțarii mă mâncă.Te mănâncă pielea? O bubă, aici. Sufli? Că mă mânc. Bâza când o mânci suflă, că are burta grea.

          Spune p-asta cu capa, s-audă și pisicuța. Amândoi. O capră avea... Tei cozi. Ce cozi? Iezi. Nu iezi, idei.

          Ce băieți îți plac? Ăia d-afaă. Și ce fete? Aia d-afară. Da de Dragoș. De mai cine?  De mamaia. Tei patru cinci. Și de? Și de mama. Și? Și de tata și de bau-bau. Și de cine ți-e frică? De bau-bau, că nu e tata, e bau-bau.

          Mă duc p-afae, mă duc a eagăne.Păi nu mergem la tataia? Acum a eagăne, ei, comedie ca ata.

          Dacă vei fi artistă, mie mi-ai dat interviuri mai întâi și m-ai rugat să-ți desenez un cățel. Eu am aruncat vina pe mama, care s-a apucat de triolă și noi nu mai avem loc. Vorba vine, că parcă nu avem atâta răbdare.

9 dec. 1975  

          Cârpa șef, cârpa adjunctă, dichisuri. Ajunsese pe fundul mării, s-a culcat, și a venit un peștișor și a văzut cum doarme cârpa și s-a culcat și el, și a venit o scoică și a văzut cum doarme cârpa și lângă ea peștișorul și s-a culcat și ea, și a venit o stea de mare și a văzut cum doarme cârpa și lângă ea peștișorul și lângă el scoica și s-a culcat și ea.

          Și a venit o caracatiță, cu brațe mari, și a văzut cum doarme cârpa și lângă ea peștișorul și lângă el scoica și lângă ea steaua de mare, și a zis, ia să-i mănânc. Dar cârpa a auzit ceva în somn, s-a trezit, l-a trezit și pe peștișor, peștișorul pe scoică, scoica pe steaua de mare, și s-au dat la o parte, iar caracatița s-a culcat în locul lor.

14 decembrie 1975  

          A fost odată o cârpă ca vai de capul ei. Unui băiat i s-a făcut milă de ea și, cu vopsea, a pictat o fetiță. Altă fetiță și-a făcut atunci o rochie din ea.

20 decembrie 75  

          Era o cârpă. Cuminte. Foarte cuminte, și mămica ei i-a spus, bravo, o să te fac hăinuță pentru un copil cuminte, dar acum nu găsesc nici unul pe aici. Ba fă-mă rochiță unei fetițe cuminți. Da, dar nu e nicio fetiță cuminte pe aici. Fă-mă, fă-mă. Văd că nici tu nu ești cuminte, ai să fii rochia unei păpuși frumoase.

          Pune-o p-aia cu câpa. O cârpă nu știa să vorbească – celelalte au dus-o la cârpaci. Cârpaciul le-a spus, lăsa-ți-o aici, și a aruncat-o în apă rece: iiii, a dârdâit cârpa. Apoi a pus-o lângă foc, de era să se aprindă udă: ăăăărși. A pus-o într-un băț deasupra capului și când a început să bată vântul, ea: aoleu, de-au auzit-o prietenele și-au venit.

          O cârpă verde stătea în iarbă. Vaca aia mare nu paște iarbă pipernicită, numai din cea grasă; oița rupe de care-o fi. Vaca se duce drept la cârpă și o paște, se îneacă. Murea de frică și cârpa, dar oaia își vâră gâtul în gura vacii și o scoate, dar n-o paște.

          Era un frig grozav. În pădure, o cârpă roșie. Lupul a crezut că e un foc și a venit să se încălzească, dar dârdâia. A venit și vulpea, și dârdâia. A venit să dârdâie și iepurașul. Dârdâia și ursul. S-a prins în horă să dârdâie și elefantul, leul, toți. Dârdâind au început să se învârtească și se încălzeau. Cârpa, care o băgase pe mânecă, s-a strecurat printre ei, că dârdâia foarte tare.

22 XII 75  

          Pune-o p-aia cu câpa. O cârpă era supărată că o aruncase un copil în râu și o ducea apa la vale repede, repede, și ea plângea și degeaba. Când, se oprește într-un băț ca vai de capul lui înfipt în prund și amărât că nu poate și el să curgă.

          Cârpa s-a întins ca o aripă și bățul s-a smuls. Au mai găsit o scândură care s-a făcut barcă, și bățul era catarg și cârpa, velă. Până au dat de niște fete suflecate până la brâu, duceau, duceau rufele la râu. Cârpa a sărit și ea și s-a făcut velă o cămașă. A ieșit scandal și cârpa s-a dus la loc.

          ... O cârpă era supărată. De ce? Fiindcă o altă cârpă o lăsase singură și se dusese la niște pisici unde se făcuse și ea pisică. S-a întors să se joace cu cârpa și ea i-a povestit că e supărată pe altă cârpă și pe urmă s-a făcut și ea altă pisică.

          ... O cârpă a plecat de la un croitor. Croitorul a trimis după ea acul. După ac, s-a luat ața. Și după ață, cine s-a luat? Ăla de la ușă.

23 XII 75 

          Cu câpa. Avea trei ochi, dar n-avea nas. Un motan avea cinci ochi și cârpa trei, se uita motanul și-i crăpa un ochi al cârpei, făcea el șase și ea doi, apoi el șapte și ea unul etc.

          ... O cârpă era cuminte. Stătea lângă un mușuroi de furnici. Cum răsărea soarele, făcea loc în jurul mușuroiului. Furnicile îi aduceau orez să mănânce.

          Se duce vestea până la primar: ești cârtiță? nu, cârpă. Ce fel de cârpă? Uite-așa, așa. Ia hai la primărie, du-te înainte. S-a dus și-au pus-o pe ea primăreasă.

          Și e în apă cârpa. Da, și nu e cuminte și trezește peștii, atunci unul o prinde de cap și unul de coadă și trag și trag, apare alt pește și ea îi prinde coada în gură, se trezește, cască, și tocmai prinde o momeală. Îi trage repede undița la suprafață pe toți. Dar copilul care pescuia, de mirare și uimire, scapă undița cu totul. Mai bine că n-a fost cuminte. Cârpa: că-i prindea.

20 ianuarie 1976  

          La creșă. N-am mâncat decât păcintă. Altceva? Nu, că n-am avut bani.

21 I 76  

          Cu cine te-ai împrietenit? Cu nimeni. Cu niște copii și niște fete.

17 II 76  

          Mamă, au intrat pisicile în chiuvetă, du-te și le bate. Sunt pisici de pe scară. Și pisica de pe scară cine mai e? Altă pisică de pe scară.

11 martie 1976  

pavor nocturn

la 11 și la 1

de ce ți-e frică

ce vezi

pe cine bați

după cine te apleci

12 mai 1976  

          Mamă, Nana a zis floricică. Frumos. Mamă, Nana a zis căcat. Vai, ce urât. Mamă, Nana a zis floricică. Taci din gură, că îți mut gura la spate. Da ce, că n-am zis căcat.

          În 25 aprilie, de Paști, s-a înecat cu vomă și a ajuns la spital. 

21 mai 76  

          Operație cu anestezie (fenobarbital). Polipi. Joi 27 mai, s-a întors amețită. A doua zi își revenise. Bă, tată, mi-ai dat apă prea rece. Schie pe Alisanda și câteva pisici.M-am născut în Omânia unde am niște vaci și mă joc cu ele. Schie alfabetul cu niște vaci. Știi ce sunt alea vaci? Am fost cu mama, erau niște capre, mici, un mielușel. Și era un cățel mic și m-am speriat. Păi, dacă a venit o pisică în vizită la mine și a mâncat o parte din lapte? Îmi vine să boăsc. Săumâna pentru masă c-a fost bună și gustoasă și mămăica frumoasă și tătăicu frumos.

3 aug. 76  

          Ai căzut cu ceafă de bordura zidului. Mi-a venit capul în ochi. Capul tău unde e?Autograf:

Bisica mănîncĂ

șoareci,

Cîini mănîncă

pisice.

Luni 29 iunie 76  

          Nu poartă numai mămicile ochelari. De-o săptămână, aproape, te-ai întors la grădiniță. Alergi la nesfârșit după bloc, în subsoluri, pe toate scările, spre leagăne. Ieri noapte ai plâns (pavorul?), dar azi-noapte ai dormit liniștită, iar de dimineață ai spus, Nu mai vreau să merg cu vaca.

          N-o să ajungem la Vâlcea că nu avem bani. E bine și-n București. Ți-ai făcut la grădiniță frați și surori: un picior e frățior, o mână e soră. Ai crescut, hainele îți scad ca pe o secetă apele. Arunci toate alea pe geam, și arunci mereu pe Nana, că ea face numai rele, că nu e cuminte deloc, că umblă bleaura. Cuminte e Alexandra. Te bălăcești, adică Nana, în toate bălțile. Vrei tot ce vezi, de dat îți vine mai greu (te reții, însă, pentru că ai bune maniere – temperamentul va pune probleme, ei și?). N-am mai compus amândoi. Ai dreptate, sunt în concediu.

29 iunie (marți) 76  

          Mâine e ultima zi de grădiniță și o să fim o săptămână numai împreună. N-o să te mai pierzi după volei, n-o s-o mai pierzi pe mamaia, poate nici șapca.

30 iunie 76  

          Te-am găsit plângând cu sughițuri în brațele educatoarei – căzusei de pe scărița-balansoar și te izbisei cu fruntea de caldarâm. Un cucui mare, vânăt,deasupra ochiului drept îți dădea o expresie serioasă. Un părinte o ținea pe-a lui, că numai un ban, imediat, dar nu de 25 bani, sau de un leu, ci o monedă de trei lei îți desumflă cucuiul. Nu aveam.

          După un timp, ne-am întors și ne-am tot pus comprese, până a venit mama și i s-a umflat ficatul de emoție. Te-a legat ca pe un pirat și am plecat împreună la tataia la serviciu, la mașinile de termoficare ce te-au impresionat.

          Pe drum, ne-am spus multe povești cu pirați. Scroafa, către cei trei purceluși:

groh, groh grof

v-am adus cartof

v-am adus și terci

Gică, să-l încerci

v-am adus borhot

Gică, mâncă-l tot

Ursulețul aude și cântă subțirel. Gică unu zice: mama. Gică-ăl mic, nu. Ursulețul îl cheamă pe urs și cântă prea gros. Gică-ăl mic nu vrea să deschidă. Gică unu deschide cocina și ursul îi mănâncă, lăsându-le râturile printre gard.

          Vine scroafa – ia uite-i, vai, mâncați. Cine? Ursul. Cine va merge să-l pedepsească? Cel mai curajos, șoricelul. Cine se sperie? Șoricelul. Ursul îl mănâncă. Merge mâța. Cine se sperie? Mâța. O mănâncă. Merge copoiul, îl mănâncă, merge curcanul, îl mănâncă.

          Merge scroafa. Cine se sperie? Ursul. Scroafa îl sfâșie și scoate purcelușii.

          Pirații urcă prin față în autobuz. Piratul unu și-a luat o Eugenie.

          Numai copiii cuminți merg pe jos, ceilalți nu au voie. Ai coborât din brațe. Peste tot m-am lovit, n-am fost cuminte. Am un cucui. Ruperea cucuiului.

11 iulie 1976  

          Am fost la Arcuda, alergând prin autobuze. Acolo – smeură, fragi, caise, mere, corcodușe, statui (le-ai mângâiat și sărutat), ai dormit, ai făcut scene că te aruncă moșul în apă (un secretar de județ).

          Mergeam printre meri după două bibilici, și ce ziceam eu și tu – unde vă duceți bibilicilor? Papagalule; la întoarcere: Papagalul merge-n brațe.

          Cine vorbește la masă ia bătaie. Toate jucăriile la mine. Cine a tușit, tu? Da, a tușit ursulețul. Și după ursuleț? Pomul. Și după pom? Pătrunjelul. Și înaintea pătrunjelului? Nu știu să-ți spun eu.

           

6 aug

          Clopotul sună. Nu sună că e murdar. Râzi, tată, că nu sună.

9 aug 76 (luni)

în loc să cântăm la pian

jucăm toată ziua b b conga

în loc să cântăm la vioară

jucăm toată ziua b b conga

în loc să cântăm la țambal

21 august

când se lasă seară

pam pam pam

e bine

să bei șampanie și să dansezi

să dansezi și să bei șampanie

1.2.3.4.

28 august

dragi copii

veniți în vii

să culegem

strugurii

16 IX 76  

          Spune p-aia cu vulpea. A fost odată o vulpe. A trecut vânătorul și a crezut că e foc. L-a chemat pe pompier să-l stingă. Pompierul a venit cu mașina, dar nu încăpea printre copaci. A pus tulumba, a dat drumul la apă, n-ajungea. A mai pus o tulumbă, n-ajungea. A mai pus a treia tulumbă, n-ajungea. S-a uitat și a văzut că era vulpe și i-a spus vânătorului: e foc. Vânătorul a tras un foc și a aprins pădurea. Spune p-aia cu ursul. A fost odată într-o pădure un urs și vânătorul a crezut că e foc și a chemat pompierul. Spune p-aia cu elefantul.

          De ce ești și mamă? Pentru că mama e la Cluj. Nu mai ești și mamă. Sunt numai tată? Mama nu mai e la Cluj.

20 sept. 76  

          Nana: M-am dus la o biserică frumoasă, cu lumânări. Emil: Ai văzut acolo o cruce? Da. Acolo a murit un popă. A murit? Un popă al sfântului duc.

          A fost un film de groază, cu păsări multe, multe, peste tot, prin case, în grădiniță, la școală, pe străzi și pe câmp și pe ape și în aer, nu te mai puteai mișca și intrau peste tine și te mâncau și te înspăimântau și țiganii la Moșilor au aruncat în sală, în timpul proiecției, găini în părul femeilor, care au leșinat.

          Ești înfundată, ai febră, nu prea te-ai lăsat înfofolită. Ai adormit și respiri greu. Parcă ai găsit o pistă liberă și ți-ai dat drumul. Spui în somn, nu mă duc acasă, cred că te joci pe după bloc. Ai vărsat boabele, Eu sunt babă, tu ești boabă. Mă îmbrobodisem, să-ți fac ție chef. Te-ai trezit, ai spus că vrei să mergem la noi acasă, plângeai, am fugit la Vichi, căci nu ai voie să faci temperatură, mi-a dat bărbosul un piramidon, mă închin să nu fie contraindicat. Te-ai mutat în pat la mama. Imediat ai lozit ceva neînțeles. Tocmai ai început să plângi tare, că vrei iar la tine în pat și, când te-am aranjat, ai vărsat iar boabe, spunând că vrei la mine, acasă, în sufragerie. Ai ațipit din nou, respirând frumos. Spui în somn, matematică.

22 sept 76  

          Toți m-au luat tare că nu ți-am făcut măcar frecție din oră în oră, văzând că ai temperatură. Trebuia să chem salvarea, să-ți iau temperatura, să-ți dau piramidon, să-ți pun supozitor. Seara nu erai prea în formă, dar nu avusesei temperatură, ci pântecăraie, deci: ceai de mentă, pâine prăjită. Iar azi te-am găsit bine, am cântat, chiar am mâncat.

am fost noi bolnavi

eeee

de diaree

dar duminică

mergem

la teatrul de păpuși

din

Japonia

taci din gură

stai puțin

vreau să spun și eu ceva

mâine când mă fac mai bine

cumpăr îngheța

ajunsesem în decor

duși cu grijă de birjar

într-un han miliardar

          Un pitic mic, cu cocoașă mare, când se juca cu copiii, cocoașa i se prefăcea în minge. Un copil s-a jucat un an și, la plecare, mingea a uitat să se mai prefacă în cocoașă.

Duminică 26 sept 1976  

          A venit mama aseară, ți-a făcut frecție, ți-a dat medicamente, te-ai simțit mai bine, dar azi nu ai putut merge la Tom-Tom japonez, încât m-am dus cu Carmen (tot nu prea se joacă ea cu tine, dar mai vedem).

          Ce păpuși! În culori fără echivoc, dar și subtile. Ce veveriță (mâță), ce iepuraș, ce ursuleț, ce albine, ce pești și ce cocori! Tom-Tom - băiatul, și Nas-Roș – vrăjmașul uriaș, la fel, încărcați de nuanțe. Scenografie modernă? Oricum, umbrele dansau și ele pe un fundal, păpușile se ridicau după panouri ce drapau doar parțial uniunea păpușarului cu păpușa. Nas-Roș era chiar tot timpul împreună cu mânuitorul lui, dacă nu el îl mânuia pe păpușar (o fată).

          Povestitoarea a spus, la început, că vom vedea o dramaă de acum 200 de ani, din insula Hokaido, când Tom-Tom, un băiețel din pădure, și prietenii lui, animalele, au fost atacați de năvălitori conduși de Nas-Roș (în traducere). El prinde toate animalele, dar nu și pe Tom-Tom. Le ațâță împotriva lui și, pentru a-și salva prietenii, Tom-Tom acceptă să-i fie slujitor lui Nas-Roș, îl conduce la miere, dar când monstrul taie fagurele cu paloșul, un șarpe țâșnește și-l mușcă. După ce se reface, îl pune pe slujitor să-l ducă la castelul dintre nourași, la conducătorul insulei. Ajunși, însă, în apropiere, se odihnesc, iar animalele, în somn, îi târăsc la intrarea din pădure – la fel a doua și a treia zi, și-l înving.

          Povestea este subordonată sau răsare din plastica generală a scenelor, personajelor, dansului, pantomimei, cântecelor. Vine iarna – câteva clipe am și simțit iarna, cu peștii – prinși de animalele pădurii, cu cocorul în zbor. Bătăile pline de pantomime vioaie, meticuloase (mierea-daruri, mulțumesc-ul veveriței, în românește).

Maria Nițu

Boema timișoreană underground și Gheorghe Pruncuț

Poeții boemi autentici, dacă nu se reinventează, mor tineri. Poate pentru că de la o anumită vârstă încolo nu te mai ține pasul cu ritmul boemei. Ghiță Pruncuț avea 45 de ani când a plecat în „salonul refuzaților” din „lumea umbrelor” (Nina Ceranu).. 30 iulie, 1995.

Era „boemul absolut” (Daniel Vighi), „boem al periferiilor,emblematic tragice” (Ion Arieșanu), era pupila, „pruncuțul ” lui Tanti Bibi, și amândoi, sub prietenia ocrotitoare a lui Eugen Bunaru, „tătucul” cenaclului „Pavel Dan”.

Era poetul versurilor scrise pe foi volante, fițuici ferfenițite prin buzunare, notate cu creion sau cu pastă roșie ori neagră, publicate doar postum. În același an,1995. îi apare volumul„Umilul meu veac”, cu poeme adunate de Nina Ceranu,la Editura Eubeea –  editura boemei  și a marginalizaților, cum era și Editura Marineasa – a optzeciștilor cu buzunarele goale și cu suflet prea plin și prea mare pentru timpurile noi parșive.

Prietenul său Eugen Bunaru, în colaborare cu Valeriu Drumeş ori cu Marian Oprea, se îngrijește de alte volume: „Moartea muzicantului”, 1997, „Smerenii pierdute”, 2001 și antologia „Clipa ascunsă”, 2006, toate trei la Editura Marineasa.

În „Istoria din cutia de pantofi”, D. Vighi scria despre „slăbănogul romantic” arestat de Securitate, ca făcând parte din grupuri „subversive” și somat să-și explice versurile „Nu voi minți nicicând că-i primăvară/ Un soare fals dă ordin să trăim/ Și-ngenunchiată școala milenară/  E virgula ce-așteaptă să vorbim”, era „„răposatul poet de cartier Gh. .Pruncuț, actant – mistagog al unor beții prin birturi proletare.”

Amintea de un alt boem al aceluiași timp, reșițeanul Ion Chichere, cu volumul lui de versuri „Poeme vesele și triste scrise prin cârciumi comuniste”. (Doar că acesta a știut să-și gestioneze foarte bine opera poetică). S-au descoperit odată la cenaclul „Cora”,când citea Pruncuț și Chichere apăruse pe ușă nonșalant cu un pepene verde în brațe): „Tu ești Chichere?!” „Tu ești Pruncuț?!”, s-au îmbrățișat euforizați și seara a continuat cu ei în tandem, recitându-și versurile, ca un turnir cavaleresc pentru Doamna inimii, Poezia.

Era autodidact și recita amestecat versuri proprii și versuri din Esenin, Bacovia, simțindu-se afin în cuget și simțiri,tragic esenian, trist bacovian.

În volumul „Așteptările slăbănogilor” (2004), aveam două prozeluțe,instantanee, cu Ghiță Pruncuț personaj. În una, ”O pasăre și un greiere: încercări eșuate de a rata o noapte albă”, cu motto din versurile sale, „Sunt potcovite dorurile mele/ Că drumu-i lung şi demodat,/ Vai, pasărea de raza unei stele,/ Muşcată de- nălţimi s-a spânzurat”, transfiguram acele peregrinări nocturne prin cimitirul evreiesc, povestite mie de Eugen Bunaru. Pruncuț recita din taica Bacovia, în timp ce de la casetofon se infiltra insidios Chopin, continua apoi, încăpăţânat, cu „versuri proprii, nepublicate, dar decretate geniale prin cafenelele literare, de confraţi preocupaţi doar să-şi publice volumul următor… «Mi-au ruginit arhanghelii-n vopsele/ Şi stelele le simt cum putrezesc…»”.

Cealaltăprozeluță era intitulată „Vizitiul” (holograma celui din poemele lui S. Esenin, poetul cu „Moscova cârciumărească”, parcă perechea lui Pruncuț într-un samizdat comunal amurgului vinețiu.,cu versurile lui Pruncuț motto,„Primeşte, mamă, viaţa înapoi/ Căci necuprinsul iarăşi se destramă,/ Şi cineva, cuprins de vâlvătăi, / La Carul  Mare umbra mi-o înhamă”și debuta în atmosferacenaclului de atunci, de la mansarda dintr-o locuință de epocă, patriarhală,de noblețe scăpătată, a Marianei Pop, pe undeva pe str. Andrei Șaguna, dincolo de Prințul Turcesc.(„De la «Mansardă» văzduhuind vârcolaci… ”). (,,,) Intrară boem, ca nişte Crai de Curte-Veche, prefabricându-şi o morgă de înalţi diplomaţi ai urbei culturale”.

Programat să citească,Pruncuț, tot bachic euforizat, nu mai lăsa loc de alte intervenții, când umil, „,„Sunt un Baudelaire şi cânt bacovian…”,când apostrofând cinic: Când o să mor eu, o să faceţi pipi la modul industrial…”, când cerând stăruitor:„Lăsaţi-mă-n picioare, să-nnebunesc puţin…”. „Mă lăsaţi ori ba? Nici Mitropolitul nu m-a întrerupt, când mi-a pus patrafirul pe cap şi i-am spus şi lui cinstit:«La Dumnezeu în poală sângerez/ Bătut în patru cuie ruginite…»”. Lidia (Handabura) îi transcria de zor versurile, transpusă:„E atât de hieratic, ca o rostire duhovnicească”. „Credeţi că-i batjocură? continua el. Eu nu mai fac parte din colcăiala asta cu zulufi…Mă grăbesc, şi nu e nici o bravadă:«Hai, pasăre, cloceşte universul/ văzduhuind din aripă cântarea…». Sărută mâna Lidei::„Ţi-a plăcut şi rahatul ăsta? Zău?! Calcă-l în picioare!” (…)Ascultă mai departe, asta e superb:«Strigătul nopţii departe s-a dus/ Încheietura spaţiilor doare/ Şi ninge lumină, copilul Iisus,/ La târg, peste marea vânzare…»”

După un timp, ziarele locale scriau: „Poetul damnat al Urbei a încercat să se sinucidă. Transportat la spital, se află acum sub îngrijiri medicale…”Poetul alunecase în Bega, furat de mirajul Fata Morgana.După două săptămâni, ziarele anunţau incredibilul:„În urma unei pneumonii, a murit trubadurul damnat al umilului veac. Înmormântarea va avea loc în cimitirul Rusu Şirianu”.

„Câteva coroane. Sincere prin puţinătatea lor. Uitată, maică-sa stătea umilă într-o margine, încă neînţelegând că va locui de-acum singură…Rude, apărute ca zarzavaturile pe piaţă, vânau hulpav hârtiuţele, deşi nu prea ştiau cu ce se mănâncă mâzgălelile alea cu poezii ale lui Geo, dar gândeau că nu trebuie să le scape din mână un viitor eventual profit.”

În sala Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor, era lansarea cărţii lui „Umilul meu veac” –debut postum. În sala unde nu intrase niciodată. „Atunci când urcase totuşi şi în sala cu pricina, fusese pus sec la index:«D-le, vă rugăm, aici este lume serioasă…»Acum era omor de lume, stârnind chiar mirare prin cordialitatea alăturărilor, dat fiind timpul tulbure, şi împestriţat de culorile politice: încriminaţi foşti comunişti alături de regalişti ori nostalgici peneţecedişti ori pesemişti, fovişti, tineri năbădăioşi de la un ziar local fulminant pupat amical cu lupi domesticiţi de la un alt ziar local cu secera şi ciocanul ascunse”.

Eugen se simţea singurul sincer suferind, şi îndrăznea un „j accuse” sub acoperire,fără nominalizări:„Din amatorism critic, poetul a fost periferizat în boema urbei. L-am admirat nu doar pentru curajul de a scrie poezie, ci şi pentru acela de a trăi în poezie, într-un timp şi într-o lume în care acest gest de Don Quijote însemna o asumare sigur perdantă.”

            Şi cum „de morţi numai de bine”, un critic cu greutate, abia acum îşi declina erudiția: „Poetul ne învaţă ce e poezia genuină, gnomică şi reflexivă, cu amplitudini cosmice. O poezie religioasă şi nu chiar, a unui răzvrătit umil Sisif…”

Boemul absolut visase să meargă la Muntele Athos:„Acolo, eu, Nastratin Hogea, voi putea scrie în sfârşit volumul meu:«Golgota, Golgota mă are la mână,/ Tâlhar cu o mie şi unul de prunci,/ Şi chiuie moartea prin golful uitării,/ Lovindu-mă iarăşi cu ţeasta de stânci…»”.

 

Lili Hanganu

Roțăiam niște curmale, aduse tocmai din Dubai. Barbișon cel pofticios, cu ochii de peruzea, se uita la mine cu poftă. Sacrific o curmală, pe care o rup în bucățele. Pe degete îmi rămân urme lipicioase și dulci. Barbișon linge puțintel. E mai interesat de sâmbure, decât de curmală.

Hop și Momo! Limpăie și ea puțin. Nostim, se privesc amândoi în ochii și își apropie năsucurile. Momo, cu flamura-n sus, pleacă spre sezlong. Astăzi, mai devreme, o luasem de acolo și am pus-o pe fotoliu. Nici nu s-a trezit.

Am lucrat puțin, am spălat rufe, am citit din Nefertiti, cartea lui Philipp Vandenberg.

O zi în pijama. Articulațiile în parametri normali. Coloana se ține bine pe picioare. Cam asta e...

Îmi e dor să lucrez iar. Când nu puteam să merg, mă urcam *pe pereți*! Mi-au trebuit niște ani să accept că sunt perioade în care mă întrec moșulicii pe stradă. Să schimb ritmul. Să-l accept.

Noapte liniștită, prieteni!

*

Motănelul Barbișon sforăie liniștitor. Din timp în timp, plescăie. Cred că visează. Cine știe ce visează un motan? Poate că visează fluturi... Astăzi nu a apărut prin casă. Și-a găsit un loc după canapeaua de pe hol. A venit doar la cină.

Momoica, în schimb, *m-a ajutat* la descâlcitul unui scul de lână roșie. E o culoare caldă. Simt că am nevoie de ea, fiindcă îmi dă energie. Nu am găsit modelul pe care îl doream, însă am ales altceva și încerc să combin niște chestii.

Nu am putut să scriu nimic, nici să trec pe calculator un text. O zi amestecată și istovitoare. Îmi spun că mâine este o nouă zi și încep să o cred. Cum spuneam, motănelul Barbișon sforăie liniștitor și toate-s bune și odihnitoare...

Noapte bună, copii! 

*

mi e simpatic Roxin. Am avut ceva contre, cu mulți ani în urmă... E amuzant, însă eu respect consecvența părerilor sale.

Ceea ce mă sperie - realmente - și dau înapoi, este prostia violentă, agresivitatea verbală, pumnul în fură și genunchiul pe piept... Noroc că
m-am lăsat de politichie. Doar mă amuz.Cred că am început să gust din bucuria vârstei. Oare m-am copt? La horoscop, despre femeile din Capricorn se spune că înfloresc târziu. Dar și când o fac, o fac cum se cuvine!

Pe moment, am mai suferit după Țig, la încă o porție din pastele făcute de Andrei. Delicioase! Pe bune!

Cină plăcută, prieteni!

*

Azi,
Nu mi-au fost boii acasă. Și nici eu în apele mele. Nori cenușii, care - parcă - ajungeau până-n prispa casei. Dacă aș fi avut o casă. O căsuță mititică, pe pământ, cum s-ar spune. Și-un petic de verde, că la loc cu verdeață, încă nu...

Și, cum cei doi neuroni pe-o cracă abia făceau contact, ca să-și transmită influxurile și informația (Am uitat tot, la naiba! Și ce mi-a plăcut Anatomia. Pe bune că aș lua Anatomia lui Grey. 340 de lei. Un chilipir. Puah!, vorba iepurelui ce căuta suc de păstârnac la Alimentara)... Să revin: cum aveam capul greu și oasele flegmatic-melancolice, cu accese colerice, nu mi-a picat fisa, legat de ce anume m-a deranjat mai mult, la chestia cu Irina Rimeș, ambasador al Zilei Brâncuși etc.

Păi, să vedeți de ce: pentru că acest termen, ambasador, adică diplomat, trimis cu o misiune specială... are o semnificație deosebită. Asta, unul la mână. A doua chestie: când spui că acest *ambasador* va atrage tinerii la evenimentul dedicat lui Brâncuși, stau și mă gândesc că s-a definit deja o stare, numită printre *bloace*: ești la nivel de ambasadă cu cineva. Adică, nu-ți vorbești, dar nu ai rupt toate legăturile. Ministerul Culturii mai trage o lopată, prin tranșeele dintre generații! Așa! Că e cool!

Nu știu dacă am scris inteligibil. Vremea asta nătângă și dorul de munte...

George Bacovia
Boemă

Se aşeza să ningă -
Ningea.
Doream,
Sunt ani de-atunci,
Să te-ntâlnesc
La sfârşit de stradă
Ce dă în câmp.
Îmi părea
Că tu eşti mai frumoasă
Iarna.

Jean Pellerin

Boemă

E-n luptă Jeanne c-un portărel
Şi-i zice bardul Poză
Bancherului, cum ştie el,
Balada-i pentru-o roză

Zeii se duc într-un ecou
Nici Jeanne n-are curaj
Iar ultimul Abencérage
Murit-a în metrou.

Traducere de Leonid Dimov

Andrei Landga

Sfârşit de boemă

Pe cine mai tentează toamna noastră
cu trupul ei dezgolit, asexuat?
Pe tine te întreb, prietene trist,
născut în patria patriarhală a primăverii.

Ploia-i perfidiă şi vântul avid
te-au lăsat fără de haină.
Ai ajuns să fii un câine hoinar,
târând după tine părţi din propria-ţi blană.

Nu mai eşti om. La final de boemă,
ai preluat postura docilă de câine,
ochii lui galeşi şi mirosul specific canin,
iar toamna noastră pare acum a fi o mesalină.

FINAL DE BOHEMIA

¿A quiénes más les atrae nuestro otoño
con su cuerpo desnudo, asexuado?
A ti te pregunto, mi triste amigo,
nacido en patria patriarcal de la primavera.

Su lluvia insidiosa y su viento ávido
te han dejado sin propia ropa.
Te has convertido así en un perro vagabundo,
llevando encima partes de sus pieles.

Ya no eres un hombre. Al final de la bohemia,
has tomado la postura de un perro dócil,
sus ojos lánguidos y su olor específico canino,
y nuestro otoño se parece ahora a una mesalina.

LA FI DE LA BOHÈMIA

A alguns més els tempta la nostra tardor
amb el seu cos despullat, asexuat?
A tu t’ho pregunte, trist amic,
nascut en pàtria patriarcal a la primavera.

La seua pluja pèrfida i el seu vent àvid
t’han deixat sense abric.
Has acabat sent un gos vagabund,
arrossegant darrere de tu esquinçalls de la teua mateixa pell.

Ja no ets home. A la fi de la bohèmia,
has assumit la postura d’un gos dòcil,
els seus ulls llangorosos i el seu específic olfacte caní,
i la nostra tardor es pareix ara a una messalina.
(Traducció de l’original al català per Pere Bessó)

Ben Todică

A FI, DE CE SUNT ?

~*~

Cand am deschis ochii in Iezer am auzit un sunet urias,

m-am urcat pe coserul cu porumb ca sa vad de unde vine

era un acoperis ruginiu

in zare cu o cruce in varf

si am zis Uaaaaa !

in funduletul gol

din scutece

Satisfacut am privit de sus ca sa cobor si mi s-a facut frica

Toata ograda cu porci, gaini si rate

cu tot cu casa, grajd si boi

era intr-un mare balon de cer albastru

si mama cu joarda.

Mi-am fript coitele-n pirostie

Am inceput sa plang si m-am cataract pe sub acoperis

Plonjand inauntru

peste stiuletii de porumb rosii auriu

pana a venit mamuta

si ma luat

Ca sa nu ma mance porcii.

George Ţărnea

ELEGIA JOCURILOR

Moto: „Surorii noastre mai mari,
Roabe aceleiaşi zodii,
Preauturburatei Xenia”

Toată vara Xenia l-a iubit pe Niuk,
El pierduse trenul şi umbla năuc.
Blestemate poduri, orficul podar,
Cere tragedia paşilor in dar.

Disperată, Xenia fierbe colarez,
Niuk se stabileşte la un cei englez
Şi divide ceaiul in mai multe părţi
Fostul inefabil jucător de cărţi.

A murit podarul, podurile mor,
A rămas prinţesa plină de amor,
Vara-şi devorează cuiburi d furnici
Sugerez prinţesei genialul nici.

Cu lavandă, morţii sunt convingători,
Curge Mihaela printre jucători,
Sus plus potul, cartea, jos – un fel de pod
Niuk juca , probabil, in acelaşi mod

Noi, ajunşi departe, ne prefacem puri,
Fac acelaşi lucru, mâţele-n călduri
Şi cu ce libaţii bem din ceaiul vechi
Invăţând engleza cărţilor perechi.

Draga mea, iubito, trebuie să-ţi spun,
Rufele se spală cu mai mult nebun.
Dar de-mi ceri dilema jocului in cinci,
Pierd la cărţi neantul, dintr-un singur clinci.

Merg de acea singur, la doi paşi egali,
Viaţa-n cacealmale, plus trei papagali.

Florin Dochia

City break

Când mă privești cu atenție, absența mea devine prezență.
Aflu și eu despre asta din surse independente
Și dau fuga la magazin să cumpăr cafea
Înainte ca ibricul să dea în foc.

Ai dormit bine, Carla, ai visat frumos?
Văd totul pe chipul tău luminos.
La fereastra spre livadă
Porumbei vin să ne vadă
Cum sorbim din cești alene
Inedite cantilene.

Apoi vom merge la biserică să ne vedem cu icoanele făcătoare de minuni,
Să ascultăm concertul de clopote
Și missa solemnis în do major de wolfgang amadeus mozart.

Fără asta nici nu se deschide parcul dendrologic unde ne vom plimba până pe înserat și vom
Discuta despre germinația plantelor și despre rolul albinelor în perpetuarea speciilor inteligente.

Apoi ne vom ascunde de umbrele care vin
Între arlechinii și colombinele din piața cea mare,
Ne vom pune măștile de carnaval,
Vom dansa cu neguțătorii și precupețele
Până când vom ajunge să pricepem că masca nu ascunde chipul;
Masca este chipul.

Miezul nopții ne va găsi îmbrățișați sub baldachin:
Tu o respirare, iar eu un suspin.

George Anca

mormântul surorii plânge negresa blondă

naşul Ionel troiţă zăpezilor sondă

mama Elisabeta nea Costică vară-ma Leana

de mirosea fulgul ca floarea copilă pudibondă

neam viu generaţie decimată

pe drum aleargă modernitatea asta

pe deal dacă nu în pădure

îmi invitasem nevasta

pe după arbori în veci nemişcându-se naiba tăiere

păunii bătrâni cuptoare spulberate rudarii nici daci nici ape

m-am rătăcit într-o fortăreaţă ruinată din Indraprasta

surâdeţi brazde sub temelia casei lui Vasile mijlociul înalt

cenuşă fulgerată iarăşi  prin sobe veşnice tresalt

la moartea mamei trecută jumătatea vieţii nenăscuţilor

numai răul face bine capului îndurerat de februarie

nervii sparţi şi dimineaţă invitat-o mai renaşti albastru smalt

în abis ori de lectură ori diabetice amenzi copilule sat peisaje

lângă templul maimuţelor terenul de sport frânghie viraje

mormântul numai inscripţie engleză casa colonială o grădină

răscrucea la cascadă în Dharamsala de ţi le-ai picta

cum şi eu aş scrie bărbaţilor şi femeilor din primele miraje

adineauri nu vă mai bateţi copiii nevestele nici părinţii

suflete de alcool soacre neantului tropical cu Fierbinţii

chimist fiind fierbeam mult scriam puţin scriitor ratat

mulţumesc vânzătorule de calypsă poate nu mă alcoolizez

vitriol omenesc desfigurase căminul din inima ginţii

altfel slăviţilor nesalvaţi de accidentele aminte

fugărească-ne relele bunele bocindu-se de fierbinte

din poartă-n părăsire umbra de peste sânge

închegată în praful cizmelor satisfăcute aparent

pustiu azilul coastei şi rupte şi desperecheate ginte

plouă pe şire de zăpezi în suburbie Marcus Aureliu respectă

întâi pe sine la fel Medeea inversă înţelesese rejectă

am reversat-o din gheare sinucigaşă simbolică pe puţin

se felicitase a ne fi călcat şi-n vria acum ură

nu e liniştită sămânţă de măr îmbrăţişată insectă

ziua versului fără timp aseară părăsit scriptură

rostul poeziei în discursul lui Boll la academia suedură

lăsămu-ne mirării de carte de moarte fără naştere

zacă-ne capătul sinelui în capul descoperit

apa nu mai scaldă cerneala piatra se azură

fum până la dumnezeu confort preistoric natură bârfită

vrei să înghit toţi oamenii curentează aruncată mărită

nunţi de apartament în dublu turism de carieră literară

speranţa sfârşitului sfântul dracu aşteaptă tămâie

dacă n-am spus atenţie dusele întru rămânere

poetul şi-o fi apărând versurile întrucât i-au salvat viaţa

matematicianul pradă limitelor unu sinus plus cosinus la pătrat

eseistul părăsit în favoarea inspectorului general fără normă

meditatorul se îndreaptă către meditatoare mulţumesc atmosferă

titularul de tremur al mâinilor o conversaţie-audienţă

cântecul neîmblânzirea târâşul colapsul a doua zi nici una

doamne de ţi-aş dactilografia povestirile de-acum un an

când voi cădea tot pe neînsemnate rămânerea pe sub cer

nimic în serios anume întru anonimă netulburare

mi-aduc aminte singurătatea din păduri nopţile predoctorale

manualul îngrămădise plânsul sentimentuluii seara

trecutul zilei ritm într-o lumină şarpele ce mă secase

ţi-am dactilografiat trei poveşti fantastice nedatate

numai nemurirea copilăria nu ne-am mai putut întrista

plus primăvara strecurată din zile pierdute în basme

icoane lunecând din deal a trece drumul lunca apa

oprite între rare luminări de lumânare doar atât

o curgere de vreme dinspre mântuite rituri jocuri

pas în afară capul satului umbra păsărilor călătoare

se mai trăieşte acasă se mai moare pe căile domnului

m-am pierdut de sat satul nu mă pierde în veacul naşterii

număr mormintele dorul strigoilor mi-l presimt în frig

odată desprimăvărându-mi-se şi manuscrisele rupte

gustul ţărânii însângerate în goana copitelor zăpadă capitală

fotografii de familie bătrâna cântând la pian văduv

versul zilelor nescrise pe jos mai rar blestem drepţi

întors între ţărani morminte ştiu ce e pe lume până dincolo înapoi

nici o concentrare în ultima vreme parte degerării mentale

simplificat pământ fără sămânţă sondă aventurilor denudate

pozele color generaţii la mare refuzul umbrei teroare

tema o amintire din prima duminică de martie

lecţia de sanscrită pentru copiii din satul natal

ne aflăm în România latină departe de Bengalul de Vest

amănunte în invitaţia voie caldă cartea copiilor

data viitoare mă voi pregăti întru copilărie vara

voi mai fi poet şi bătrân până la moartea aproape

fără seamă schimbând o upanişadă pe treabă

avem loc până şi-n noi ne apucăm de iubire

ce atâta interioritate devoţională pe invers în infinit

şi substituirea harului permanenţei de mai sus

~*~