MINILECTURĂ cu GÂND DE SEARĂ - DOAR O VORBĂ....!

CUNUNA DE SPINI

Sfantul Ioan din Kronstadt

           De la via pe care a sadit-o, Domnul astepta ciorchini dulci, iar ea, via, s-a preschimbat în spini. Cununa de spini de pe capul Mântuitorului însemneaza spinii pacatelor de care s-a umplut omenirea.

Sfantul Ioan din Kronstadt, Spicul viu – ganduri despre calea mantuitoare, traducere de Adrian si Xenia Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2002, p. 55.

POETUL

Arhiepiscopul Iustinian Chira

Poetul rupe din el si ne hraneste pe noi, cei flamânzi de poezie si de azur. Pentru a sluji viata e trimis poetul în lume. Pentru a risipi pustiul si tristetea si umbra. Poet este fiecare om care aspira, care viseaza, care gândeste, care creeaza, care munceste, care priveste si pretuieste viata în adâncime, fiecare om care se înfioara de soaptele vântului, de murmurul izvoarelor, de vuietul furtunilor, de cântecul pasarilor, de stralucirea stelelor, de munca si daruirea oamenilor, de cântecul si tainele vietii, de farmecul si frumusetile lumii, fiecare om care nu trece cu ochii închisi prin viata, ci vede, contempla, se mira, întreaba… Pe toate Dumnezeu „cu întelepciune le-a facut” – zice David cel neîmbatrânit, cel vesnic tânar. Pentru ca neîmbatrânirea este darul tuturor poetilor. Si David este cel mai mare poet.

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 96-99, 32.

PAHARUL SI BLIDUL

Sfantul Nicolae Velimirovici

          Paharul obisnuit si blidul semnifica pacatuirea omenirii, caci „paharul” în chip simbolic reprezinta pe omul curatit, iar „blidul” – pe cel pacatos. Important este ca paharul si blidul sa fie curatite pe dinauntru, apoi pe dinafara. Deci cu atât mai important este sa pastram mai întâi curatia sufleteasca, si apoi pe cea trupeasca. Evanghelia spune: „Fariseule orb! Curata întâi partea dinauntrul a paharului si a blidului, ca sa fie curata si cea din afara” (Matei 23, 26).

Sfantul Nicolae Velimirovici, Simboluri si semne, traducere de Gheorghita Ciocioi, Ed. Sophia, Bucuresti, 2009, p. 59.

V I Z I T A

SF. IOAN DE KRONSTADT

          Când te duci în vizita, la vreo ruda sau la vreun prieten, nu te duce cu gândul sa bei si sa manânci bine acolo, ci pentru a purta o discutie prieteneasca si pentru ca prin acea discutie afectuoasa, cu adevarat prieteneasca, sa-ti revigorezi sufletul apasat prea mult de grijile vietii si pentru a va mângâia unii pe altii prin aceeasi credinta. „Nu caut ale voastre, ci pe voi”, zice Apostolul (2 Corinteni 12, 14).

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 100.

CONCEPȚIA DE VIAȚĂ

- Arhim. Arsenie Boca -

             Asa suntem noi în conditiile vietii acesteia: o candela cu untdelemn si fitil, dar înca neaprinsa.

             Când ajungem la cunostinta a ceea ce suntem de fapt, ca avem o înrudire cu Dumnezeu, ca locuieste chiar în structura noastra spirituala, ca suntem în pragul liberei alegeri a unei conceptii de viata de care sa ne tina chiar de n-am fi pe placul lumii, atunci Dumnezeu aprinde candela si lumineaza toata viata noastra cu conceptia crestina despre lume si viata.

             Obisnuit, conceptia crestina nu prea e dusa, nici chiar de credinciosi si nici chiar de cei ce o cunosc teologic destul de bine, pâna la finalitatea sa – mai pastrând si pentru egoism o buna parte de „viata”. Cu alte cuvinte sunt putine exemplarele omenesti care îsi „risca” toata viata lor pentru Dumnezeu, pentru cauza lui în lume.

Parintele Arsenie Boca, Parintele Arsenie Boca – mare indrumator de suflete din secolul XX, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 67.

MÂNCAREA

- ARHIM. SOFRONIE SAHAROV -

              Atunci când mâncam trebuie sa ne si rugam. Toate mâncarurile au înlauntrul lor puterea ziditoare a lui Dumnezeu. Astfel, cu rugaciunea, apropiem materia hranitoare si asta ne ajuta. Mâncarea da energie trupului, avem nevoie de ea pentru a putea sa lucram si pentru a avea putere de rugaciune. Pentru cei ce se roaga, puterea mâncarii se preface în putere duhovniceasca. Cei ce se roaga putin sufera de faptul ca puterea si energia mâncarii se transforma cel mai mult în patimi si lacomie. În situatii din acestea e nevoie de post.

Arhimandritul Sofronie Saharov, Cunosc un om in Hristos – Parintele Sofronie de la Essex, traducere de Pr. Serban Tica, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 307.

VIAȚA LA ȚARĂ

SF. TEOFAN ZĂVORÂTUL

Viata la tara are mult adevar. Viata oraselor, si mai ales a capitalelor, este departe de adevar: toti fac pe comediantii.

Sfantul Teofan Zavoratul, Ce este viata duhovniceasca si cum sa te apropii de ea?, traducere de Elena

Dulgheru, Ed. Anastasia, Bucuresti, 1997, p. 314-315.

CAUTAREA ISTOVITOARE

Compozitorul Arvo Part

                Trebuie sa ma redescopar fara încetare. E o cautare a ceea ce poate sa ma hraneasca, uneori istovitoare, caci calea e foarte strâmta. Cu adevarat, mereu trebuie sa ne limitam, sa taiem multe uscaturi, atât înlauntru, cât si în afara de sine. Si aceasta se oglindeste si în muzica. Când nu stiu nimic despre un lucru, trebuie sa tac. Când, în schimb, am aflat ceva, chiar foarte putin, pot sa vorbesc despre aceasta, dar foarte pe scurt, în chipul cel mai direct si mai concentrat cu putinta, cel mai potrivit cu aceasta concentrare în care sunt.

Compozitorul Arvo Part, Cantul inimii – puterea cuvantului si a muzicii (AP), traducere de Laura Marcean & Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 65

ROADA CARNII TALE

Compozitorul Arvo Part

             Daca ne vom gândi la forma, atunci nu vom intra, oarecum, niciodata în viata vesnica. Este acelasi lucru ca si atunci când ne e frica de moarte sau este ca un fel de poarta. De nu vei trece prin ea, atunci nu vei intra acolo. Asadar, aceasta e forma. Vreau sa spun… ar trebui sa începi sa vezi lumina în întuneric. La început este întuneric, întunericul trebuie sa fie acolo. O lumina noua trebuie sa se arate, fara sa stii, trebuie sa fie roada ta, roada carnii tale. Caci altfel nu poti intra în legatura cu ea. Este ca un fel de cuviosie, ca o teama... de a nu pierde sau de a nu face un pas gresit... Si apoi te pregatesti pentru acest singur pas, te aduni si îl faci. Tu esti cel care l-ai facut. Poate nu esti multumit de el, dar, la urma urmei, tu l-ai facut. Pentru tine, este forma cea mai pura, este calitate adevarata. Vreau sa spun, aceasta e ceea ce conteaza.

Compozitorul Arvo Part, Cantul inimii, puterea cuvantului si a muzicii (AP), traducere de Laura Marcean & Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 78-79

SETEA DE PUTERE

-ARHIEP. JUSTINIAN CHIRA -

           Atmosfera este extrem de poluata. De ce? Din forma aceasta de a dezvolta tehnica, nu cu scopul în sine de a evolua, ci cu scopul de a se îmbogati omul. De aceea azi un copil nu merge la scoala ca sa învete acolo sa fie om, ci sa-si câstige niste cunostinte ca sa devina si el apoi sef. Sa-si câstige o putere în grup, sa domine. Ori scoala ar trebui sa formeze personalitati. Sa-l învete pe om sa fie întotdeauna om. Om adevarat, respectând poruncile lui Dumnezeu, care sunt necesare si vitale. Acum, de la individ si pâna la marile dezvoltari sociale totul este poluat din cauza abuzurilor. Asta e întâi. Apoi vine aceasta – ca oamenii nu primesc raspuns de niciunde.

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Convorbiri in amurg, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2006, p. 67.

ALIPIREA DE PAMANT

Sfantul Ioan din Kronstadt

            Cât de neînsemnat este pamântul, cu întreaga viata de pe cuprinsul sau, fata de cer, de vesnica Împaratie a lui Hristos! Si totusi, noi ne lipim de pamânt si ne aratam atât de indiferenti fata de mântuirea sufletului, de viata vesnica.

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 202

BELSUGUL CASEI

 Sfantul Teofan Zavoratul

            Casa celui ce s-a lenevit în vremea secerisului nu va avea parte de îmbelsugare, si cine este nepasator acum va ramâne lipsit de mângâierea dreptilor când va veni ceasul rasplatirii.

Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 126

MIOPIA SUFLETULUI

- Sf. Ioan de Kronstadt -

          Sa încercam sa ne tamaduim de miopia sufletului si sa nu ne preocupam doar de cele vremelnice, pamântesti; sa cautam a deslusi cu ochii mintii ce ne asteapta mâine – viata cea fara de sfârsit – si sa ne înaltam inimile spre patria cea de sus. Este, într-adevar, o miopie fara seaman a sufletului nostru nemuritor a privi numai la prezent, la cele vazute, perceptibile prin simturi si care convin doar unor senzatii trupesti, si a nu privi înspre veacul viitor, la „Cele ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit si la inima omului nu s-au suit” – bunatati – pe care Preabunul si Preaînteleptul Dumnezeu le-a gatit celor ce-L iubesc pe El (1 Corinteni 2, 9). Ne dam seama oare de ce ne-a lipsit miopia, careia ne-am dat de bunavoie? Ne-am lipit ca mustele de dulcetile pamântesti si nu mai vrem în ruptul capului sa ne dezlipim de ele! Fericit cel ce dispretuieste dulcetile lumii acesteia! Fericirea aceluia nu va avea sfârsit!

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 224-225

Dupa seceta si ploaia peste masura, primavara mai este desfigurata si de omizi si de paianjeni. În asemenea împrejurari, aceste mici insecte par a fi trimise de un duh rau, care, pizmuind frumusetea naturii, se sileste sa o doseasca si sa o ascunda dinaintea ochilor nostri, sub pânza cea încurcata a paianjenului. Pomul însa nu poate fi învinovatit de faptul ca în mijlocul primaverii, în toiul înfloririi, îl acopera omizile si pânzele de paianjen. Însa când aceste omizi si aceste pânze de paianjen se ivesc în suflet pe florile virtutilor, atunci pricina întotdeauna este însusi omul.

Aceste omizi sunt fiicele mândriei si ale îngâmfarii întru faptele noastre. Ele se ivesc si se înmultesc repede, de îndata ce sufletul, reînnoit si înflorit sub suflarile harului, uita slabiciunea sa si socoteste ca reînnoirea lui se datoreaza numai silintelor sale, iar nu harului celui a-toate-savârsitor al lui Hristos. Privegheaza, deci, suflete credincios, orisicine ai fi tu, sa nu te cuprinda aceste omizi diavolesti! Ele si pe copaci sunt dezgustatoare, dar în tine sunt de mii de ori mai urâcioase. Pe arbore ele strica florile si frunzele si fac netrebnice roadele, iar pomul ramâne sanatos; în suflet însa viermele mândriei poate vatama nu numai florile si roadele, ci chiar sâmburele vietii, si astfel îl preschimba pe om din vita [mladita] harica a viei Domnului într-o creanga buna de nimic.

Sfantul Inochentie al Odessei, Intelepciunea dumnezeiasca si rosturile naturii, traducere de patriarhul Nicodim Munteanu, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 48-49

Sf.cruce

- Arhiep. Iustinian Chira -

            Crucea s-a facut pom Sfânt, datator de racorire si dulceata sufletului omenesc, hrisov vesnic, scris si pecetluit cu sângele Fiului lui Dumnezeu, prin care fiii lui Adam s-au facut iarasi cetateni ai Raiului.

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 31

CHIRURGII SUFLETULUI

-        SF. IOAN DE KRONSTADT -

             Adeseori ne suparam pe oamenii deschisi si directi, care ne descopera fara ocolisuri defectele. Trebuie sa-i apreciem pe acesti oameni si sa-i iertam pentru faptul ca, prin limbajul lor îndraznet, ne-au zdrobit iubirea de sine. Ei sunt, din punct de vedere moral, chirurgii care taie printr-un cuvânt ascutit, cangrena inimii; biciuiesc iubirea de sine, trezesc în sufletul amortit constiinta pacatului si stârnesc o reactie vitala.

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea intru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 1995, p. 102.

ÎNTOARCEREA ACASĂ

- SF. IOAN DE KRONSTADT -

             Oriunde s-ar duce un om, el sfârseste mereu prin a se întoarce acasa. La fel este cu crestinul, oricine ar fi, om de vaza sau de rând, bogat sau sarac, savant sau nestiutor; orice ar putea fi, oricare ar fi locul pe care îl ocupa în societate, orice ar face, el trebuie sa-si aminteasca mereu ca nu este la el acasa, ci în calatorie, pe drum, si ca trebuie sa se întoarca acasa, la tatal lui, la mama lui, la fratii si surorile lui mai mari. Aceasta casa este Cerul; tatal lui este Dumnezeu, mama, Preacurata Maica a Domnului, fratii si surorile lui mai mari, Îngerii si Sfintii lui Dumnezeu. El trebuie, de asemenea, sa-si aminteasca faptul ca adevarata sa obligatie este mântuirea sufletului sau, împlinirea poruncilor dumnezeiesti, curatia inimii sale.

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea intru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 1995, p. 114.

REFLECTAREA

- SF. IOAN DE KRONTADT -

           Luminatorul cel mai mare, soarele, se reflecta în infinitatea celor mai mici corpuri de pe pamânt, în nenumarata lor multitudine; si chipul omului se reflecta în minuscula pupila a ochiului. Tot astfel Soarele ratiunii – Hristos, capata chip în fiinte minuscule – oamenii –, în infinita lor multitudine si, tot asa, în cele mai mici particule din Trupul si Sângele Sau, fiindca viata primordiala si vesnica este simpla (necompusa) si unica. Soarele se reflecta într-o multitudine de corpuri, mari si mici, lumineaza tot pamântul, îl cuprinde cu razele sale. Asijderea si Domnul.

Sfantul Ioan din Kronstadt,Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 78.

VIAȚA ÎN HRISTOS

- ARHIM. SOFRONIE SAHAROV -

              Dumnezeu sa va pazeasca! Iar voi, paziti atitudinea dreapta! Din afara nimic nu se vede; este o viata ce nu are nimic deosebit. Ci înauntru, din pricina ascultarii, sântem într-o stare de neîntrerupta încordare. Asa trebuie sa fie crestinul: un „cablu” de înalta tensiune pe care o pasarica se poate odihni fara nici o primejdie, dar prin care trece o energie în stare a face sa explodeze întreaga lume. Iata cum vom avea intrare în vecinica Împaratie a lui Hristos.

Arhimandritul Sofronie Saharov,Din viata si din duh, traducere de Parintele Rafail Noica, Ed. Reintregirea, Alba Iulia, 2011, p. 42.

MUSCA SI ALBINA

Sfantul Paisie Aghioritul

Daca vei întreba o musca: „Sunt flori în locul acesta?”, ea îti va spune: „Nu stiu. Ci stiu numai ca acolo jos, în groapa, sunt cutii de conserve, gunoaie, necuratii”, si îti va însira toate murdariile pe care a stat. Dar daca vei întreba o albina: „Ai vazut vreo necuratie în locul acesta?”, ea îti va spune: „Necuratie? Nu, nu am vazut nicaieri. Aici locul este plin de flori de gradina si salbatice”. Vezi, musca stie numai unde exista gunoaie, în timp ce albina stie ca acolo este un crin, mai departe o zambila...

Dupa cum mi-am dat seama, unii oameni seamana cu albina, iar altii cu musca. Cei care seamana cu musca, în orice situatie cauta sa afle ce rau exista si se preocupa de el; nu vad nicaieri nici un bine. Cei care seamana cu albina, afla peste tot orice bine exista. Omul stricat, stricat gândeste, pe toate le interpreteaza de-a stânga si le vede anapoda. În timp ce acela care are gânduri bune, orice ar vedea, orice îi vei spune, îsi va pune în minte gândul cel bun.

Sfantul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicesti – Nevointa duhovniceasca, traducere de Ieroschimonah Stefan Nutescu, Ed. Evanghelismos, Bucuresti, 2003, p. 27-28.

G H I M P I I

Arhiepiscopul Iustinian Chira

Tuturor oamenilor le doresc ghimpii greu de stapânit ai nemultumirii de sine, ca pe cel mai pretios si luminos dar. E în firea oamenilor zbuciumul, nemultumirea de sine, setea dupa noi orizonturi, dorul dupa desavârsire.

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 32.

RESPIRAȚIA

- SF. IOAN DE KRONSTADT -

Asa cum traieste trupul respirând aer, tot asa traieste si sufletul, respirând milele lui Dumnezeu. Asa cum un tata si o mama considera drept ceva obisnuit, firesc, necesar sa-si hraneasca copiii cu o bucata de pâine sau cu un peste – hrana cea mai obisnuita – si nu le da în loc de pâine piatra si în loc de peste sarpe, desi dupa fire sunt rai si vicleni, cu atât mai mult Tatal nostru cel ceresc, Bunatatea întruchipata, „va da cele bune celor care cer de la El” (Matei 7, 11).

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 398.

Sursa: Pr. dr. ALEXANDRU STANCIULESCU-BARDA