Împușcat pentru o carte
Ben Todică
Volumul
editat la Iași, Editura PIM, 2019, intitulat „Jale și Eroism Românesc la Cotul
Donului: Unice performanțe jurnalistice, semnat de prof. dr. Dumitru V. Marin,
începe cu un citat al lui Bertrand Russel: „Războiul nu arată cine are dreptate
ci doar cine învinge.” și cuprinde nouă interviuri luate unor participanți la
cel de-al doilea război mondial. Pot spune că această carte sosește la timp, ca
răspuns la întrebarea pe care doream să i-o trimit unui domn din diaspora,
așezat confortabil într-un „scaun academic”, care ne critică ca generație, fost
comunistă că nu respectăm generația din închisorile comuniste, când eu susțin
că eram mai liber în copilărie în comparatie cu generația fiilor mei din Vest.
Acuzația merge până într-acolo, susținând că nu aducem respect martirilor
noștri care s-au sacrificat pentru democrație, că am uitat că aveam doar două
ore de tv pe seară și de cozile interminabile la pâine și că a sosit timpul să
avem și noi martirii generației noastre. Asta presupune să știu că nu era normal
să stai la coadă și că în vest nu se stătea. În primul rând, stimate domn, în
școlile comuniste nu se studiau martirii democrației sau cei anticomuniști ca
să mă acuzi că nu-i respect. Pe cine să respect din acești pușcăriași? Pe cei
care ieșeau din închisoare și dădeau cu pumnul în masă de supărare, așa din
senin, (poate că pe drept, dar noi nu
aveam de unde ști) încât noi, copiii ne speriam și chiar credeam ce ne spuneau
comuniștii, ca să ne calmeze, că într-adevăr aceștia sunt niște oameni răi și
țicniți la cap și că ar fi bine să ne ferim de ei? Ori pe cei care se întorceau
mai devreme din arest ori închisoare, căzând la pace cu sistemul și devenind
cozile lor de topor, apoi vânzându-și părintele, fratele, prietenul sau pe
mulți oameni nevinovați și curați ca lacrima? Asta nu înseamnă că nu au fost și
adevărate victime ale comunismului, oameni care au suferit îngrozitor, ei și
familia lor, iar alții și-au plătit cinstea și corectitudinea cu prețul vieții.
Acum că a
venit democrația și ar trebui să se discearnă între lucrurile bune și
făcăturile și înfloriturile unora, care se erijează în eroi. În acest sens, ar
trebui să scrieți voi, manuale și cursuri predate în școli și universități.
Scrieți-vă povestea, domnule din „scaun academic” ca să vă cunosc sacrificiul
și atunci am să înțeleg că înainte de comunism a fost mai bine și am să încetez
să-mi mai cânt libertatea inocenței copilăriei mele, transformând-o în
plângere.
Copiii din
orice orânduire, fără excepție au fost liberi și fericiți în lumea lor în care
s-au născut pentru că nu au avut puncte de referință pentru o altă libertate
până când au sosit exploatatorii și i-au pus la munci grele în fabrici și
bordeluri ca să-ți poți tu cumpăra haine de 5 lei și i-a rupt de ea. Copiii din
suburbiile sărăcăcioase și gropile de gunoi ale marilor orașe indiene se simt
foarte liberi și fericiți în comparație cu cei din orașele mari ale lumii care
joacă la calculatoare și suferă pentru că nu pot avea un telefon mobil de
ultimă generație. Cine nu-i liber? Tu crezi că lumea este făcută doar din
scaunul și burta ta, a capitalismului necruțător și lacom de azi? Un capitalist
lacom e un capitalist bădăran. Eu te cred și nu te acuz pentru că tu ești doar
instrumentul stăpânului tău și ai aceeași dorință ca și noi toți, să ne creștem
copiii, într-un cuvânt să supraviețuim. Privește situația întregii lumi și
întreabă-te cum o poți salva. Află cine ești. Așa cum o face de o viață prin
reportajele și investigațiile sale jurnalistice domnul prof. dr. Dumitru V.
Marin, prezentând de o viață injustițiile aduse celor nedrepți și realizările
omului prin educație. Poți să-l salvezi pe marele Julian Assange, un copil
nevinovat care se sacrifică pentru adevărul și libertatea conștiinței umane? Nu
poți, precum nici regina Angliei nu a putut-o face când i s-a cerut într-o
scrisoare din popor, iar ea a răspuns scuzându-se precum Nero când i s-a cerut
să-l salveze pe Iisus, scriind că e o chestiune politică și nu se poate băga.
Asistăm și azi la crucificarea adevărului și a libertății precum au asistat
atunci, pe Golgota mii de oameni de către un pluton de soldați romani,
subordonați servitori ca și tine sistemului - marelui Cezar. Cum de ți-au
scăpat pe sub masă aceste legi să le aprobi, care dau imunitate hoților și
mincinoșilor diplomați și a oamenilor politici care promit și jură înainte de a
fi aleși sau numiți în funcții de decizie în stat, apoi dezonorează dreapta
credință, dorința de mai bine și corectitudine omului drept.
Istoria
adevărată nu este cea fabricată, care „de obicei” nu e diferită azi la voi de
cea din comunism. Povestea auzită din gura celor care au trăit-o și au
suferit-o pe viu să o culegem și să o facem cunoscută urmașilor noștri. Să
dăruim iubire și respect, asigurând condiții decente de viață copiilor, mai bune
azi decât au fost ieri și să sădim în sufletul generațiilor viitoare respect
pentru cine suntem, ca oameni și neam. Eu știu că mata îți aperi scaunelul,
însă nu realizezi că îți tai singur craca de sub picioare și dacă nu vom fi
exterminați în viitor de vreun război atomic, așa cum prezic specialiștii și
filozofii din Vest, vă va fi greu vouă, mincinoșilor să acceptați înfrângerea
când veți fi puși în fața dreptății și adevărului. Ați învățat și promovat
diplomația prin minciună și hoție și a sosit timpul să vă treziți la realitatea
cinstei, demnității și onoarea pentru care ați fost și a fost creat cu adevărat
omul. E adevărat că avem azi sute de canale color tv și curent non stop, însă
emisiunile sunt toate pline de iluzii și cioburi colorate care flămânzesc
sufletul și ne transformă în carne de tun pentru consumerismul burtoșilor
lacomi. Un internet care este folosit cu dibăcie să ne transforme într-o lume
orweliană, prin izolarea și dresarea individuală, deprivându-ne de conștiință
și suflet spre crasă pervertire și depravare umană.
Internetul
manipulat și controlat din umbră e ca o plasă aruncată peste întreaga planetă,
transfomând lumea într-un banc de peștișori. Li se va aprinde beculețul de
undeva din afară, tot un loc virtual și toți se vor repezi să-i vadă fascinați
de lumina și strălucirea razelor. Internetul nu este al omenirii așa cum ne-a
fost promis când ni s-a dat, ci este proprietatea cuiva și „acesta” se
folosește de el cum vrea. Internetul trebuie să devină domeniu public, nu
particular. Orice particular are doar interese personale. Suntem ștrangulați,
sufocați din ce în ce mai tare ȘI DUPĂ UN RĂZBOI NUCLEAR - Vom fi împușcați
pentru o carte. Ce e scris pe hârtie rămâne așa cum și-a dorit autorul, pe când
în lumea virtuală a digitalului, algoritmii programați îți remodelează
cuvintele și textul după propria poftă. O carte document se poate citi și la
lumânare. Felicitări domnului prof. dr. Dumitru V. Marin pentru această
colecție și curajul de a o pune în print. V-ați atins de sfinți și v-ați „contaminat”
de sfințenie, în timp ce americanii și chinezii sunt preocupați de deținerea
locului întâi în lume la bogăție și influență, manifestare grosolană a
orgoliului, românii în veci își vor recunoaște și slăvi cu onoare
și cinste martirii.
Scrisori de la cititori:
Mult Iubite și Stimate Maestre, Ben Todică,
Atunci când este vorba de fapte de eroism și de sacrificiu al românilor care și-au pierdut viața în lupte armate, sau alte lupte, pentru binele românesc sau binele dreptății, în orice faptă, eroul se bucură de respectul și veșnica lui memorie, din partea noastră și a tuturor.
Este înduioșător, revoltător, incriminant ceeace li s-a putut întâmpla românilor în războaie, lupte, sau in alte împrejurări groaznice, greu de imaginat.
Cinstire veșnică eroilor neamului nostru.
Cu stimă,
Melania Rusu Caragioiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu