PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - SENS, ÎN UNIVERS: DE VERS CU VERS

SENS, ÎN UNIVERS: DE VERS CU VERS

~*~

Mi-e dor de Vica, cu dor de mor,

însă eu, Pavel, recâştigându-mi istoria,

poveste frumoasă de România,

o inimă sănătoasă iubind mai mult şi mai frumos:

ocult, în poetic cult,

că scriind cu dragoste şi profund, iubesc mult,

că nu faci o fântână, dar nu laşi omul să bea apă/faci un pod, dar nu laşi omul să treacă  şi care-i şmecheria ìntrecând limitele?

Mi dor de Vica plecată, mi dor, să mor, că eu, Pavel, o ador, c-am devenit efemer: inteligent şi de caracter, cu reper super,

în dor de dor cu Vica am dus viață bună

gata de drag de ea, chiar să mor,

mai existând vie suflare, în trup: având suflare

care adie ca un râu, în curgere, cu apa, în permanentă primenire

ca o apă vie cu zvârcolire între munții care se bat fără limite-n capete,

în crudă realitate trăindu-şi clipa cu vaet argint viu, în suflet de suflet, de neam român şu de ce-l am

luat la trântă cu veşnicia care m-a născut ca pe un Bacovia,

român, în România, de România ca să scriu ce scriam ca un proscris,

în artei paradis unde mi s-a azvârlit o piatră şi eu i-am azvârlit cu pâine,

cu iarba limbii române

ca: candidat cu înviere, în drept, cu drept la fericire,

dar ce să minți, că-n toate privințele, toate lucrurile au sens de dans, în unvers de vers cu vers?

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE