MORALITATE ŞI IMORALITATE LA
FAMILIILE BOIEREŞTI DIN ŢARA ROMÂNEASCĂ ÎN PERIOADA FANARIOTĂ
RADU STATE
Istoriografia
românească a tratat secolul fanariot ca pe o perioadă de regres a societăţii
româneşti, o perioadă în care corupţia, fiscalitatea excesivă a domnilor
fanarioţi au făcut ca Ţara Românească şi Moldova să tie aduse în pragul
dezastrului. Această opinie este doar parţial adevărată, pentru că, cel puţin
în domeniul societătii civile, secolul fanariot a adus profunde transformări.
Un exemplu în acest sens este preocuparea fanario.ţilor de a tipări coduri care
să legalizeze realităţile cutumiare româneşti, să le actualizeze. În ceea ce
priveşte moravurile, în timpul domniilor fanariote, în afară de lucrările
istoricilor A.D.Xenopol şi V. A. Urechia (lucrări apămte la sfârşitul secolului
trecut), 1 nici un istoric nu a mai abordat acest subiect. Studiul de faţă are
la bază în principal relatările călătorilor străini din secolul al XVIII-lea şi
începutul celui de-al XIX-lea, precum şi documente interne relevante pentru
problema abordată. Începutul domniilor fanariote a însemnat o schimbare
profundă în modul de viaţă şi moravurile boierimii muntene. schimbare uşor de
înţeles dacă ne gândim la modul de viaţă greco-oriental al bogatelor familii
din Fanar. Se constată astfel la boierii munteni adoptarea stilului de viată
luxos. Înainte de a analiza moralitatea familiilor boiereşti cred 'că este
necesar să facem câteva precizări în legătură cu anumite evenimente care au
influenţat evoluţia moravurilor din lumea bună munteană. Este vorba de ocuparea
Ţărilor Române de trupelor ruse şi austriece în timpul războaielor din
1769-1774, 1787-1792 şi 18061 g 12. Astfel. obiceiurile accidentale amintite în
continuare au pătmns în Ţara Românească prin filieră rusă, în consecinţă nu
putem a-i considera răspunzători de aceasta numai pe fanarioţi. Istoricii
români consideră că în perioada fanariotă are loc o degradare a moravurilor
româneşti. Este adevărat, dar să ne gândim că jocurile de noroc. balurile,
petrecerile, aventurile amoroase erau întâlnite în acea vreme de la curtea
regilor Franţei până la cea a ţarilor Rusiei. Sigur că înţelegem înverşunarea
românilor în a considera acest secol unul de înflorire a mora\llrilor uşoare
însă nu putem intelege mirarea călătorilor străini care ar fi trebuit să fie
obişnuiti cu aceste moravuri. În ceea ce priveşte luxul Şi înclinaţia spre
lenevie este ceva nonnal ca un occidental să ~u înţeleagă modul de viaţă
oriental. . Iată ce spun călătorii străini despre modul de viaţă al boierilor
munteni: F.G.Lauren<;:on, un publicist francez care călătoreşte prin Ţara
Românească afirmă " ... boierii afişează un mare lux în echipaje şi în
îmbrăcăminte şi cheltuiesc mult pentru casa lor".2 Barthelemy Bacheville.
căpitan în garda lui Napoleon, refugiat în Moldova în 1816: ·· .. luxul
boierilor este împins cât de departe este posibil; femeile sunt de o bogăţie
excesivă în toaletele lor: caşmiml de India şi mătasea de Lyon le sunt
indinspensabile. Caleştile sunt de asemenea necesare. Viena expediază pc Dunăre
mai mult de 800 în fiecare an". 3 Xenopol găseşte explicaţia acestui lux
în înnapoierea culturală a societăţii româneşti, fapt ce duce la etalarea unui
lux orbitor, în încercarea boierilor de a se depăşi unul pe celălalt.4 Nu ni se
pare plauzibilă această explicaţie; şi în secolul trecut societatea românească
era la fel de înapoiată din punct de vedere cultural şi totuşi boierii români
nu se întreceau în a-şi etala bogăţia. Mai degrabă încercarea lor de a rămâne
în continuare membri ai Divanului (fapt ce le aducea evident numai foloase) îi
făcea pe aceştia să imite fastul şi luxul practicat de domnitorii şi boierii
fanarioţi. Să încercăm să prezentăm în continuare ocupaţiile boierilor munteni
în vremea fanarioţilor, "În afară de preumblări mai treceau boierii vremea
şi cu vizitele în care cucoanele primeau musafirii întinse pe divanuri, iar boierii
stând turceşte cu picioarele îndoite sub ei. Apoi cu balurile care luaseră un
mare avânt, mai ales de la intrarea mşilor în Ţările Române, în timpul
războiului din 1769-1774. La mesele care se dădeau femeile părăsiseră vechiul
obicei de a mânca separat, ci ambele sexe benchetuiau împreună". 5 Boierii
români erau înclinaţi spre o viaţă uşuratică. lenevie şi erau dezbinaţi.6 Se
pare că la sfărşitul secolului al XVIII-lea boierii români erau mari amatori de
jocuri. Charles Marie d'Yrumberry, conte de Salaberry, care a traversat Ţara
Românească în 1791 spune că "boierii iubesc foarte mult jocurile, chiar
jocurile mari. Am văzut peste tot jucându-se faraon. 7 Agentul Franţei. Emile
Gaudin sesizează şi el pornirea boierilor şi a soţiilor acestora spre jocurile
de noroc. x Iată cum îi vede Lois-Alexandre Andrault, conte de Langeron, devenit
general în am1ata ~aristă .. Aproape toţi boierii au un spirit fin şi
agreabil... ei sunt plini de energie, lejeri, inconsecvenţi, caustici. în
veşnică mişcare, răzvrătitori şi entuziaşti".9 William Wilkinson afirmă că
boierii aveau o aversiune pentru toate ocupaţiile serioase. 10 Suntem curioşi
care era părerea acestui călător englez despre atitudinea feudalităţii
occidentale privind ··ocupaţiile serioase". Nu în toate privinţele sunt
însă aşa de aspri în caracterizările lor. Astfel Lauren~on îi vede foarte
ospitalieri "faţă de străini, sunt mari şi generoşi". 11 De asemenea
Auguste de Messence conte de Lagarde, emigrant francez, în trecere prin Ţările
Române în 1813 afirmă că "boierii instruiţi vorbesc în general mai multe
limbi. Nu este rar să-i vezi îmbinând greaca cu rusa cu germana şi
franceza". 12 Datorită fenomenului pe care l-am menţionat mai înainte
(ocuparea Ţării Româneşti de armatele ruse) are loc o depreciere a conceptului
de familie în cadrul boierimii muntene. "Familiile boiereşti erau foarte
slăbite în unna invaziilor ruseşti şi austriece. Procese destule de divorţ,
scandaluri în toată ziua". 13 Într-adevăr mărturiile existente vin în
sprijinul celor afirmate mai sus. Astfel beizadeaua Costache Caragea se
desparte de Raluca Moruzzi. divorţul fiind argumentat de Mitropolit: "s-au
produs motive de răceală, pe care pentru bunăcuviinţă le trecem sub
tăcere".14 De fapt. purtarea lui Ioan Caragea şi a fiului său Costache
erau scandaloase. după cum Ion Ghica ni le descrie: "Lui Caragea îi
plăceau femeile. Într-această privinţă purtarea lui şi a fiului său era un
scandal de toate zilele. Când punea ochii pe câte o nevastă trimitea pe
bărbatul ei într-o slujbă îndepărtată; la trebuinţă îl şi surghiunea, şi
atuncea lua cu dânsul câţiva arnăuţi şi se introducea la femeia pacientului cu
voie, fără voie. Beizadeaua Costache, tânăr frumos, nu avea altă ocupaţie decât
de a căuta să scoată din fire pe ~ucoanele cele tinere şi plăcute., El se
înhăitase cu câţiva feciori de boieri şi băteau mahala! ele ziua şi noaptea.
''1' lnsă nu este un caz singular. In 1777 viitoarea doamnă de Witt
scandalizează Bucureştiul prin numeroasele legături cu boierii români. 16 De
asemenea este cunoscută legătura dintre contele Lagarde şi Catinca Slătineanu
precum şi cea dintre Alexandrina Ghica şi contele d' Antraigues. Infidelitatea
nu era singura cauză a divorţurilor, un alt motiv putea fi zestrea, cum e cazul
în divorţul pronunţat între Constantin Mavrocordat şi Ecaterina, fiica
stolnicului Antonie Ramadan, când soţul nu a primit dota soţiei. 17 Maria
Filipescu (sora lui Barbu Văcărescu) soţia stolnicului Răducan era acuzată că
"s-au alunecat cu alcătuirea cu alte obraze. "18 Un alt caz celebru
în epocă este cel al fetei lui Constantin Filipescu. care în timpul ocupaţiei
mseşti din 180~-1812 îşi vinde fata generalului rus Miloradovich pentru a
obţine astfel postul de preşedinte al Divanului. 19 In locul generalului
Miloradovich este numit generalul Kutuzoff care văzând la un bal pe nepoata
vistiemicului Varlam, soţia lui Guliano, cere să-i fie prezentată. A doua zi
Guliano duse el însuşi pe femeia lui şi o lăsă în iatacullui Kutuzoff. 20
Ultimele două nu sunt decât exemple de moduri ale boierilor munteni de a
parveni. O altă relatare asupra moralităţii de la sfărşitul secolului al
XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea ne-o dă M.Carra, secretarul
prinţului Grigore Ghica al III-lea: "Sexul frumos al acestei ţări are prea
multă aplecaţie la amor: exemple s-au văzut destule în timpul şederii trupelor
ruseşti în Moldavia şi România: fiecare ofiţer. precum şi fiecare soldat îşi
avea an1anta sa. Fete, femei, văduve toate fugeau de la casele lor şi de prin oraşele
lor urmând după aceşti biruitori ai turcilor".21 În primul rând pare a fi
o exagerare în tennenii relatării, apoi era un fapt normal în timpul unei
ocupaţii militare. Un element nou care apare în timpul fanarioţilor este
prostituţia. Astfel ea ajunsese la o aşa extindere încât aga îi sugerase
prinţului să instituie o taxă de fiecare prostituată, taxă care i-ar fi dat
prinţului un venit de 1 00. 000 piaştri. 22 Cel mai vehement în apreciere este
însă Emille Gaudin care spunea că: '·nu mi -am lăsat soţia în acest oraş
(Bucureşti - n.n.), unde domneşte un lux neînfrânat, unde virtutea este un
cuvânt necunoscut, unde destrăbălarea domină în aproape toate inimile. ,m În
ceea ce priveşte femeile din Ţara Românească (desigur, cele din rândul
boierimii) ele se bucură toate de aprecieri favorabile în ce priveşte
frumuseţea şi fannecullor. 24 In concluzie, în ciuda atâtor izvoare care mă pot
contrazice în ceea ce voi susţine, cred că evoluţia moravurilor societăţii
boiereşti din timpul epocii fanariote nu a însemnat o "decadenţă" a
clasei conducătore aşa cum s-a încercat a se prezenta de către istoricii de
până acum, ci o "europenizare" a acesteia. Încă o dată afirm că nu
observ nici o diferenţă între moravurile din Ţara Românească din secolul al
XVIII-lea şi moravurile de la curtea Bourbonilor. Apariţia legăturilor
extraconjugale, a luxului, a balurilor în stil francez era un semn al
transformării societăţii româneşti, al trecerii ei spre perioada modernă şi nu
un semn al decadenţei ei.
MORALITY AND IMORALITY IN LANDLORDS'
FAMILIES DURING THE PHANARIOTS
(Abstract)
This
approach reveals the manners of nobility from Ţara Românească during the
eighteenth century and first half ofthe nineteenth century. Taking into
consideration the confesions of foreign travelers and the Romanian documents wc
tried to put to Iight a segment of nobility's everyday Iife. Luxury, infidelity,
prostitution are usual phenomena in those documents, but they are considered to
be related to the manners of nobility from Westem Europe.
1 vezi 1\.D.Xenopol, Societatea şi
moravurile întimpulfanarioţilor, în Arhiva tornI, 1889-1890, p.32-50~
V.A.Urechia, Societatea sub /.UCaragea, Bucureşti, 1901 2 F.G.Laurcn~ţon,
Nouvelles observations sur la Valachie, Paris, 1822, p.30 'Borthe!em~•. Bacheville,
Voyage desji•eres Bacheville, Paris, 1822, p.209-210 1 1\.D.Xcnopol, op.cit.,
p.44-45 ' ibidem, p.45 http://cimec.ro / http://complexulmuzealbn.ro
24 EROS- CĂSĂTORIE- FAMILIE
"Laure111,:on, op.cit., p.29 7
Salaberry, Voyage a Constantinopole, en Italie, et aux iles de L 'Archipel, par
L 'Allemagne el la Hongrie, Paris, fa., p.II5 ' V .A Urechia, Istoria
românilor, Bucureşti, 1892, tom V, p.472 " Langeron, Jurnalul războaielor
făcute în se",iciul Rusiei la 1790 de generalul conte de Langeron, în Documente
privitoare la istoria Românilor- colecţia Hummzachi, suplimentul 1, voi ill,
p.75 10 William Wilkinson,Voyage dans la Valachie el la Moldavie, Paris, 1831,
p.129 11 Lauren~ţon, op. cit., p.2 9 1 ~ Lagarde, Voyage de Moscou a Vienne,
par Kiev, Odesa, Constantinopole, Bucharest el Hemwnstadt, Paris, 1824, p.324 1
' V.A Urechia, Istoria românilor, tom V, p.471 1 " iJem. Societatea ... ,
p. 96-104 1 ' Ion Ghica, Scrisori către V.Alecsandri, Bucureşti, 1884, p. 34 16
Langeron, op. cit., p. 92 17 V.A.Urechia, -Sucielatea ... , p.96-104 1~ idem,
Istoria românilor, tom VI, p.429 1 '' Lmgeron, op.cit., p.I34 ~u AD.Xenopol,
op.cit., p.48 http://cimec.ro / http://complexulmuzealbn.ro
1. Eros între licit şi ilicit
~1 MCarra, Istoria Moldavii şi a
Romanii, Bucureşti, 1857, p.l53 (trad.N.T. Orăşanu) 2 W.Wilkinson, op.cit., p.l29;
:> V.A.Urechia, Istoria românilor, tom V, p.472 2 ' 1 Laurencon, op.cit.,
p.31; Salaberry, op.cit., p.ll4-115; Lagarde, op.cit., p.323-324; Langeron,
op.cit., p.75
http://cimec.ro /
http://complexulmuzealbn.ro
http://cimec.ro /
http://complexulmuzealbn.ro
Sursa: Prof. VALENTINA LUPU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu