GANDUL POCAINTEI
Compozitorul Arvo Part
Omul, daca se pocaieste, de
multe se elibereaza. Iata, te duci la un prieten si îi spui tot ce ai pe inima
si deja îti este mai usor. Chiar si pentru un lucru atât de mic. Dar trebuie sa
ne pocaim din temelie. Omul trebuie sa se elibereze de aceasta povara. Daca
mergeti la un al treilea si îi spuneti ca, iata, aici am fost nedrept, pâna si
pentru aceasta deja s-a desprins de tine o bucatica [din povara ta]. Altfel,
acest venin te va otravi. Iar de te duci la un preot si te pocaiesti, te spovedesti
nu ca în fata unui om, ci ca înaintea lui Dumnezeu. Nu-i important ca Dumnezeu
este nevazut. Nu conteaza ca preotul poate este pacatos. Daca omul se pocaieste
sincer, se elibereaza. Noi, ce-i drept, ne-am obisnuit sa traim asa ca si cum
am pune varza la murat – tot împingem si împingem în noi, tot mai adânc, ca sa
încapa mai mult. Si apoi vine o zi când este deja cu neputinta sa mai traim
asa…
Compozitorul Arvo Part, Cantul
inimii, puterea cuvantului si a muzicii
(AP), traducere de Laura Marcean & Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti,
2012, p. 116
RUGĂCIUNEA FORMALĂ
-Sf. Ioan de Kronstadt -
Mare este nerâvna si lenea noastra la
rugaciune. Întotdeauna ne rugam, sau avem tendinta de a ne ruga grabindu-ne, ca
si cum am vrea sa ispravim mai repede, sa sarim peste ceva, fara a cauta în
adâncul inimii. De aceea rugaciunea noastra este ca vântul: se isca, bate si se
duce.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 497.
ANTRENAMENTUL
- Sf. Ioan de Kronstadt -
Însusirile omului, atât cele de
ordin spiritual, cât si cele fizice, se desavârsesc, sporesc si se fortifica
prin exercitiu. Exerseaza-te mai des în scris, în cusut, în crosetat si astfel
vei putea „sa-ti faci mâna”: vei scrie, vei coase, vei croseta mai bine.
Exerseaza mai mult în compunerea de texte, vei compune mai usor si mai bine;
exerseaza în savârsirea de fapte bune sau în stavilirea patimilor si ispitelor
si vei reusi, cu timpul, sa faci binele lesne si cu placere, iar patimile le
vei învinge cu usurinta, ajutat de harul dumnezeiesc atotlucrator. Dar daca vei
înceta sa mai scrii, sa cosi, sa crosetezi sau daca faci lucrurile acestea
foarte rar, vei scrie, vei coase si vei croseta prost; nu vei mai compune
nimic, sau foarte rar, lasându-te absorbit de grijile materiale ale vietii si
vei ajunge sa nu poti lega nici câteva cuvinte, mai ales în cele duhovnicesti.
Când ti se va da sa scrii ceva, vei munci ca un rob în Egipt! Tot asa, daca nu
te mai rogi, sau te rogi rar, rugaciunea ti se va parea grea si o vei face fara
placere; daca vei înceta lupta cu patimile, sau o vei rari din cale-afara si o
vei slabi, îti va veni foarte greu sa le mai tii piept si te vor birui ele pe
tine. Din pricina lor, nu vei mai avea liniste, viata îti va fi otravita daca
te vei dezvata sa lupti împotriva acestor haini adversari, care sunt „de-ai
casei”, stau înlauntrul tau, îsi fac cuib în inima ta. Activitatea, munca sunt
conditii indispensabile ale vietii. O viata inactiva nu este viata, e o
monstruozitate, o umbra de viata! De aceea omul trebuie sa-si impuna sa lupte
mereu, îndârjit, cu trândavia trupeasca. Dumnezeu sa apere pe tot crestinul de
lene! „Iar cei ce sunt ai lui Hristos si-au rastignit trupul împreuna cu
patimile si cu poftele” (Galateni 5, 24), adica firea cea lenesa, rea,
iubitoare de pacat. „Caci tot celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de
la cel ce n-are si ce are i se va lua” (Matei 25, 29).
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 107.
OGLINDIREA SOARELUI
Sfantul Ioan din Kronstadt
Luminatorul cel mai mare, soarele,
se reflecta în infinitatea celor mai mici corpuri de pe pamânt, în nenumarata
lor multitudine; si chipul omului se reflecta în minuscula pupila a ochiului.
Tot astfel Soarele ratiunii – Hristos, capata chip în fiinte minuscule –
oamenii –, în infinita lor multitudine si, tot asa, în cele mai mici particule
din Trupul si Sângele Sau, fiindca viata primordiala si vesnica este simpla
(necompusa) si unica. Soarele se reflecta într-o multitudine de corpuri, mari si
mici, lumineaza tot pamântul, îl cuprinde cu razele sale. Asijderea si Domnul.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 78
OCHIUL LUI DUMNEZEU
- Sfantul Tihon din Zadonsk -
Vezi ca desi soarele lumineaza
întreaga lume si îsi arata fata tuturor deopotriva, fiecaruia i se pare,
totusi, ca acesta priveste doar spre dânsul si ca, orice am face, el cauta spre
fiecare dintre noi asa de parca s-ar uita numai la un singur om; si ca vine cu
noi oriunde am merge, desi mereu la fel îsi savârseste trecerea sa de la
rasarit spre apus. Asemenea este vesnicul si duhovnicescul Soare – Dumnezeu. Cu
toate ca priveste spre toti deopotriva, El fiecaruia îi vede fapta, gândul,
nazuinta, pornirea si uneltirea si cu fiecare pretutindeni este; si de lucreaza
cineva sau doarme, sta sau merge, înfaptuieste binele sau raul, cu el este
Domnul si cauta spre fapta buna si spre cea rea, însemnându-le în cartea Sa,
pentru a-i rasplati fiecaruia dupa faptele lui. Însa asa vegheaza asupra
fiecaruia dintre noi si pe toate le stravede, de parca ar privi numai spre mine
sau numai spre tine, lasând deoparte toate celelalte lucruri pe care le-a
zidit; si toate cele pe care eu sau tu am vrea sa le facem, sa le spunem, sa le
gândim, sa le începem ori sa le nazuim, bune sau rele, desavârsit le vede si le
stie asa de parca acestea s-ar fi întâmplat si s-ar fi înfaptuit deja cu
adevarat. Si pe toate le cunoaste si le vede cu mult mai bine si mai deplin
decât le stim sau le putem vedea noi însine; si pe toate acestea le vede si
cauta spre ele asa de parca ar privi numai la fapta, pornirea si nazuinta
noastra, uitând de toate celelalte.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 208
UNDELE HERTZIENE
Parintele Arsenie Boca
În iconomia
organica, genezele recesive, desi latente, sunt ca si inexistente, daca sunt
dublate de perechea genezelor dominante. Nu tot asa e cazul si în ce priveste
sfera constiintei.
O mica
asemanare: de când undele hertziene ale posturilor de radiodifuziune circula în
jurul nostru, ne strabat fara sa prindem nimic, oriunde ne-am afla, vestile si
povestile din lumea întreaga. Le prind însa aparatele de receptie, care le
transforma pe întelesul nostru. Cam asa ceva se întâmpla si cu energia
germenilor infirmi ai structurii noastre genetice: organismul nu înregistreaza
aceasta energie, dar o înregistreaza sfera constiintei, si ne-o talmaceste
printr-un conflict strafund în temelia noastra.
Însusirea
sufletului de a-si cunoaste si recunoaste Tatal, sau de a se lepada de El, e
dependenta si de constructia genetica a trupului , în care va avea sa petreaca
o vreme.
Înclinarea
sufletului face interferenta cu înclinarea trupului în care a fost trimis. Deci
daca vine într-un trup în care gaseste numai dezechilibru, nu-si va putea
manifesta înclinarea sa catre cele de Sus, ci va asista neputincios lânga un
aparat stricat, care nu cânta, ci huruie.
Parintele Arsenie Boca, Parintele
Arsenie Boca – mare indrumator de suflete din secolul XX, Ed. Teognost,
Cluj-Napoca, 2002, p. 166.
Scrisoare pastorală
Foaie periodică,
gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul XX(2020), nr.
414(16 –31 Ianuarie)
Scrisoare
pastorală
Foaie
periodică, gratuită a Parohiei
Malovăţ-Mehedinţi
Anul
XX(2020), nr. 414(16 –31 Ianuarie)
Dragii mei
enoriași!
Poleială postumă. De la Revoluție
încoace am fost obișnuiți de către posturile de televiziune cu niște spectacole
grotești. Seară de seară politicienii noștri s-au certat ca la ușa cortului,
acuzându-se reciproc de tot felul de infracțiuni: ba că unul a furat mai mult
decât altul, ba că unul a încălcat de mai mule ori legea decât celălalt etc.
I-am văzut adesea duși de poliție, cu cătușe la mâini, la sediile unor
instituții menite să facă ordine în stat și să impună domnia legii, dar am
auzit a doua zi că au ieșit peste noapte pe ușa din dos și sunt bine-mersi,
parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Am auzit de unii că au fugit din țară după ce
au făcut țării pagube astronomice și, pe undeva prin nu știu ce insule, se
prăjesc la soare, punând la cale alte și alte escrocherii viitoare. De îndată
ce vreunul a ajuns pe vreo colină socială, într-o funcție mai importantă, cum
au început să-l lovească, să-l împroște cu noroi, să-l compromită cu orice
preț. Altfel spus, cineva este corect, cinstit și demn atâta timp cât nu ocupă
funcții publice. Cum ajunge într-o astfel de funcție, numai ce auzi despre el
că i se scot din dulap toate scheletele ascunse, că este așa și așa, oricum,
cel mai nepotrivit pentru poziția în care a ajuns. De îndată ce persoana
respectivă decade din funcție, fie pe cale pașnică, dându-și demisia,
retrăgându-se, fie dat afară cu surle și chimvale, cum începe să redevină omul
capabil, cinstit, corect și demn, cel
mai potrivit pentru a se cățăra din nou pe povârnișurile piramidei sociale.
Ciudat, foarte ciudat! Nu-mi amintesc ca
despre cineva sus-pus să se fi vorbit numai de bine în tot timpul mandatului
său, cât și după aceea. Ai impresia că parcă-i blestemată națiunea noastră ca
să nu trimită decât tot ce-i mai rău la
conducere, că nu are oameni capabili și demni s-o reprezinte, că e
neguvernabilă… Parcă cineva alimentează din umbră asemenea știri și mentalități
și, probabil, știe el ce știe! Este în interesul unor puteri din culise să
creeze impresia că la conducerea noastră nu sunt decât ,,mitici dâmbovițeni” corupți și incapabili și astfel
să ne determine să ne pierdem încrederea în conducători, să ne luăm lumea în
cap spre ,,alte zări de farmec pline”! Rezultatele se văd la tot pasul. Cinci
milioane de români au emigrat, alții își manifestă cu orice prilej neîncrederea
și disprețul față de puterea politică, de oamenii de la putere, ceea ce e
foarte grav. Altădată românii erau gata să-și dea viața pentru țară, pentru
conducătorul țării, acum….!
O persoană
publică importantă, chiar dacă a devenit ,,ciuma” societății, conform presei
celei de toate zilele, mai are o posibilitate de a se reabilita, de a redeveni
,,omul extraordinar, pe care l-a dat națiunea română!” Știți când? Când moare!
Ascultați la o asemenea ocazie cuvântările ce se țin despre el de către colegi.
Chiar dacă în viață au fost adversari politici, când vine vremea despărțirii,
mortul este redescoperit. Deodată te trezești că tocmai el, care a fost
catalogat ca cel mai…, cel mai…. rău, era de fapt cel mai bun, cel mai cinstit,
cel mai capabil, cel mai demn, omul care a respectat cu sfințenie legea și mai
ales Constituția, creștinul adevărat cu mult respect față de cele sfinte, de
istorie, de țară…
Astfel de
spectacole îți lasă un gust amar. E o judecată a lumii foarte schiloadă, mai
degrabă obișnuită cu trăncăneala. Cei vechi, romanii, aveau o vorbă: de
mortuis nisi bene (adică ,,despre
morți numai de bine”). Se vede că suntem
urmași ai vechilor romani! Ce-i drept, nu-i ușor să ții o cuvântare la o
înmormântare, adică un necrolog, în situația în care vrei să spui și adevărul,
să fii și cinstit față de cei vii și de cel mort și să mai ai și pretenția să
scapi nepăruit. Știu asta din proprie experiență. De mai bine de patruzeci de
ani am oficiat sute de înmormântări. Au fost situații când am avut ce să spun
și situații când nu am avut. Mă refer la cele bune. Au fost oameni la mormântul
cărora nu poți vorbi decât despre viață, te simți în imposibilitatea de a
cuprinde în câteva minute noianul de calități și fapte bune ale defunctului,
fără a exagera, fără a denatura realitatea. Au fost oameni la care m-am chinuit
să scotocesc prin amintiri ca să găsesc un clenci de care să mă leg și să
încropesc o cuvântare. La unii n-am găsit nici atât și atunci am vorbit la
modul general, despre viață, despre moarte, despre cele sfinte, despre ce este
dincolo mai cu seamă. Desigur, pentru defunct nu mai are valoare nici dacă-l
vorbești de bine, nici dacă-l vorbești de rău. Spusele au valoare pentru cei
vii, pentru cei prezenți, pentru ca din experiența celui decedat să învețe
pentru ei, să-și rânduiască propria viață. Dacă se întâmplă să spui vreun
păcat, vreo patimă a celui decedat, riști să-ți pui familia lui în cap și să
ți-i faci dușmani pentru multă vreme. Marele scriitor francez Bossuet era și
preot. El avea tupeul să critice la înmormântări pe cei care avuseseră putere
în viață și o folosiseră fără scrupule, pe cei care se îmbogățiseră pe căi
ilicite și nedreptățiseră pe cei săraci și umili. S-a întâmplat adesea ca să
scape de la astfel de înmormântări cu fuga, lovit și zburăturit de rudele mortului.
Mi s-a întâmplat la o înmormântare să-mi exprim mâhnirea că defunctul nu a fost
spovedit și împărtășit din copilăria lui, chit că murise la mai bine de
șaptezeci de ani! Mă chemase soția lui
ani de zile să-l spovedesc și să-l împărtășesc. Stabileam bine seara ca
dimineața să nu mănânce și să nu bea nimic până
îl spovedesc și-l împărtășesc. Când ajungeam, îl găseam râzând. Îmi
spunea: ,,- Părinte, iar veniși degeaba, că eu băui un păhărel de țuică!” Nu l-am criticat în cuvântare, ci mi-am
exprimat mâhnirea pentru nereușita mea, pentru lipsa lui de purtare de grijă
pentru ale sufletului. Nu l-am criticat că era un bețivan notoriu! Cu toate
acestea, unul dintre copii lui mi-a devenit dușman aprig. M-a împroșcat la telefon cum i-a venit
la gură, fiindcă am îndrăznit
,,să-l critic” pe tatăl său că nu s-a împărtășit. De atunci l-am sunat
de Paști, de Crăciun, ca să-i urez și eu cele cuvenite, dar mi-a închis
telefonul…. Așa supărare! Și când vorbești pe cineva numai de bine, exagerând
lucrurile doar ,,pentru a ieși bine în poză”, apar situații hilare, ca cea
dintr-o istorioară cu tâlc ca aceasta. Se spune că la o înmormântare, preotul
ridicase în slăvi pe mort cu laudele: că a fost excepțional, nemaipomenit,
nemaivăzut etc. Soția mortului le-a șoptit copiilor: ,, - Ia vedeți, mamă, în
sicriu, e chiar tatăl vostru sau părintele vorbește despre altcineva!” Mda!
Nu-i ușor să
vorbești la o înmormântare! Politicienii noștri știu asta și de aceea vorbesc
atât de frumos despre colegii decedați, chit că în viață nu i-au catalogat
decât monștri, căpcăuni, alcoolici, infractori, corupți și cum le-a mai venit
lor bine ca să se facă credibili. E greu, mai ales când trebuie să-i poleiești
postum! Te întrebi, doar, când or fi spus adevărul?! Of, of, of!
*
Sfaturi părintești. Selectăm pentru
astăzi un fragment din învățăturile
Sfântului Ioan de Kronstadt privind prioritățile noastre din viață. Avem
multe de învățat. Iată-l:
,,Viața noastră e un joc de copii, nu însă
unul nevinovat, ci culpabil. Fiindcă, deși avem minte sănătoasă și ne cunoaștem
scopul vieții, nu dăm importanță acestui scop, ocupându-ne de lucruri vane și
fără noimă. De aceea am spus că viața noastră este un nescuzabil joc de copii.
Lăcomia ne face să ne pasionăm de mâncare și băutură, în loc să le folosim pe
acestea pentru alimentația strict necesară a trupului și pentru susținerea
vieții trupești. Ne pasionăm de haine, în loc să ne mulțumim a ne acoperi
decent trupul, ferindu-l de acțiunea nocivă a stihiilor; ne pasionăm de argint
și de aur, tezaurizându-le sau folosindu-le drept obiect de lux și plăcere, în
loc să le întrebuințăm pentru satisfacerea unor necesități, iar surplusul să-l
dăm săracilor; ne pasionăm de locuințele noastre și de mulțimea obiectelor care
le împodobesc bogat și cu fantezie, în loc să ne mulțumim cu un adăpost sigur
și decent și cu lucrările decente și strict necesare traiului; ne pasionăm și
de calitățile noastre spirituale: minte, imaginație, vorbire, dar le folosim
numai pentru slujirea păcatului și deșertăciunilor lumii acesteia; slujim ceea
ce este pământesc și corupt, în loc să ne punem însușirile în primul rând în
slujba lui Dumnezeu, a cunoașterii de Dumnezeu, preaînțeleptul Creator a toată
făptura, în slujba rugăciunii – rugându-L, cerându-I și preamărindu-L pe
Dumnezeu pentru a ne arăta unii altora iubire și respect; și numai după aceea,
și doar în parte, pentru a sluji lumea aceasta, cea care va rămâne cândva în
urma noastră. Ne pasionăm de cunoștințele noastre asupra zădărniciilor lumii
și, pentru a ni le înmulți, pierdem timpul prețios, care ne este dat pentru a
ne pregăti pentru veșnicie. Nu arareori ne „pasionăm” de serviciu, de
îndatoririle noastre, dar nu în sensul că ni le-am îndeplini corect, ci,
dimpotrivă, fără silință, superficial, lucrând mai mult în interes personal,
pentru a obține un profit. Ne pasionăm după oameni arătoși, sau după frumoasele
reprezentante ale sexului slab, folosindu-ne de ele în jocul patimilor noastre;
ne pasionăm de timp, care trebuie folosit cu înțelepciune, fără a-l irosi în
jocuri și distracții; ne pasionăm, în sfârșit, de noi înșine, făcând din noi un
fel de idoli, înaintea cărora ne închinăm noi înșine și pentru care căutăm și
alți închinători. Cine ar fi în stare să ne descrie și să ne deplângă
nemernicia, imensa deșertăciune căreia îi slujim, nenorocirea căreia ne dăruim
de bunăvoie? Ce răspuns vom da nemuritorului Împărat, lui Hristos, Dumnezeul
nostru, Care va veni în slava Tatălui Său să judece viii și morții, să dea în
vileag tainele inimilor, să primească răspunsul nostru pentru toate câte am
făcut și am zis? Vai nouă! Vai nouă, celor ce purtăm nunele lui Hristos, dar
care nu avem nimic în noi din duhul lui Hristos! Care purtăm numele lui
Hristos, dar care nu urmăm învățătura Evangheliei Sale. Vai nouă, „nepăsători
la astfel de mântuire” (Evrei 2, 3)! Vai nouă, că nu avem credință
creștinească, speranță și iubire creștinească! Vai nouă, cei ce am iubit veacul
acesta fățarnic și trecător și care nu ne-am arătat râvnitori să moștenim
veacul celălalt, cel ce urmează morții noastre cu trupul stricăcios, veacul de
dincolo de „perdeaua” de carne pe care o vedem acum”.
*
Rugăciune de copil din vremea noastră: Un copil,
compunând o rugăciune, a spus aşa: ,,Doamne, în seara asta, Te rog ceva cu
totul special… Transformă-mă într-un televizor, ca să-i pot lua locul.
Mi-ar place să trăiesc cum trăieşte televizorul în casa mea. Cu alte cuvinte,
să am o cameră specială, unde să se reunească toată familia în jurul meu. Fă să
fiu luat în serios. Să fiu în centrul atenţiei, aşa încât toţi să mă asculte
fără să mă întrerupă sau să discute. Mi-ar place să mi se dea atenţia deosebită
care este acordată televizorului atunci când ceva nu funcţionează…Şi să-i ţin
de urât tatei când se întoarce acasă, chiar şi atunci când vine obosit de la
muncă. Şi mama, în loc să mă ignore, să stea cu mine când e singură şi
plictisită. Iar fraţii şi surorile mele să se certe ca să poată sta cu mine…Şi
să distrez toată familia, chiar dacă uneori nu spun nimic. Mi-ar place să simt
că lasă totul deoparte ca să stea câteva minute alături de mine. Doamne, nu-Ţi
cer prea mult. Doar să trăiesc cum trăieşte orice televizor.”
*
File de
jurnal – 22 iul 1982(II). ,,Mă voi duce mâine la Severin să discut cu
protopopul situația nou creată la Malovăț. Am în vedere faptul că pictorul I. V. nu respectă tehnica de
restaurare prevăzută în deviz. Folosește
săpun și ,,Dero” dizolvate în apă fiartă. Cu bidineaua și mătura dă pe
pictură și scoate apoi lighenele și
gălețile cu apă murdară afară. Mă gândesc că e bine să iau niște probe de
material, să-l duc la laborator pentru stabilirea formulei chimice, să fac
niște fotografii când ei spală așa cum spală iar la sfârșit să-l dau în
judecată și să-i cer despăgubiri. Pictorul susține că materialele pe care le
folosește constituie ,,secret profesional”.
Au venit la mine la biserică Ciobanu Alexandru, student
la Drept în anul III la Sibiu și Pera Aurel, student la Filozofie în anul III
la București. Cei doi mi-au relatat că în urmă cu două săptămâni actorul Florin
Piersic se afla în restaurantul ,,Intercontinental” din București cu Anna Széles, soția sa. A venit Nicu Ceaușescu
și a invitat-o pe Anna la dans. Ea a refuzat. Acesta i-ar fi spus: ,, - Ce, fă,
cu ăsta te….., iar cu mine nu vrei să dansezi?”
A vrut s-o tragă de mână, dar a intervenit Florin Piersic. Cei din suită
au reproșat imediat cu lovituri și înjurături. Actorul a fost doborât la pământ
și desfigurat. Pentru a nu se face zarvă multă, în mod tacit a fost trimis de
urgență la o secție de chirurgie din străinătate pentru a-l salva de la moarte.
Nicu Ceaușescu ar fi un om foarte dificil și libertin.
Fiind în urmă cu câtva timp în Franța, a jucat cărți și a pierdut un milion și
jumătate de dolari. Cei de acolo l-au sechestrat până la achitarea sumei, iar
cei de aici s-au executat. Atunci s-ar fi zvonit c-o ia pe Nadia Comăneci de
soție, pentru că aceasta avea mult aur și
valută.
Cei doi au criticat o serie de lucruri de pe la noi, dar,
considerând că ,,sunt puși” să facă
aceasta, am încercat să le explic cele cuvenite și să le demonstrez că nu au
dreptate și că trebuie să fie mai optimiști.
Tot ei mi-au spus că Constantin Noica își are domiciliul la Păltinișul
Sibiului. Acolo își scrie liniștit lucrările, sperând să facă din Sibiu o
,,oază culturală”.
Mama aleargă foarte mult. Doarme câte două-trei ore pe
noapte. Umblă noaptea cu vitele, iar ziua lucrează. Azi am dus-o la târg cu doi
purcei, apoi cu brânză la piață. Nu știu
de unde mai poate găsi atâtea resurse de energie și de voință, de generozitate,
de hărnicie și dăruire!
Secerișul e pe sfârșite. Azi au început la Retezeanu și
la Mesele Mari. E un grâu slab în aceste locuri, iar alaltăieri inginerul mi-a
spus că în zonele celelalte s-a realizat și chiar s-a depășit planul”.
*
In memoriam: Cristina Țopescu. Am aflat cu
profundă mâhnire de plecarea dintre noi a celei ce-a fost Cristina Țopescu. Om
de televiziune de un profesionalism exemplar, realizator de nenumărate
emisiuni, în care a apărat valorile culturale, sociale, spirituale ale
neamului.
În urmă cu
câțiva ani am avut prilejul să discut cu dânsa la telefon mai bine de o
jumătate de oră. Era în preajma referendum-ului pentru familie. Se făceau ample
campanii pro și contra la posturile de televiziune. Interese mai mult sau mai puțin obscure promovau tot felul
de aberații comportamentale și făceau elogiul căsătoriei dintre persoanele de
același sex. Cu oarecare timp în urmă fusese la Bârda o echipă a Televiziunii
,,Antena” și filmase o slujbă. La ,,Antena 3” se pregătea de data aceasta o
emisiune pe tema referendum-ului pentru familie. Doamna Cristina Țopescu era
redactorul însărcinat cu această emisiune.
Când s-a pus problema în redacție
pe cine invită din partea Bisericii, Domnișoara Andreea Topan, reportera care venise cu
echipa de filmare la Bârda, i-a sugerat să invite un preot de țară și m-a
recomandat pe mine.
I-a
convenit ideea Doamnei Cristina Țopescu
și, cu o seară înainte de emisiune, mi-a dat telefon. Mi-a spus despre ce este
vorba și m-a rugat să fiu pregătit ca atunci când voi fi contactat telefonic în
seara următoare să prezint poziția mea ca preot și prin aceasta poziția
Bisericii față de acest referendum, respectiv față de familie. După aceste
detalii privind emisiunea, a urmat o lungă discuție pe teme diverse. Simțeam că
la celălalt telefon interlocutoarea mea este o femeie cu mult bun-simț, modestă și evlavioasă, un om credincios, care
suferă văzând cum se lucrează în mod
sistematic la distrugerea familiei tradiționale românești. Vorbea despre familie ca un bun creștin, dar
percepeam o tristețe nemărturisită, o durere sufletească a neîmplinirii
personale. În stadiul acela al ,,relației” nu-mi puteam permite s-o întreb
amănunte privind viața sa personală, dar înțelegeam că, dincolo de aparențe, în
intimitatea sa, este un om trist. Nu-mi dădeam seama ce vârstă are. Nu eram un
fan al postului de televiziune ,,Antena 3”, fiindcă în abonamentul meu nu era
prins acel post, așa că nu văzusem nici o emisiune a Doamnei Țopescu până
atunci.
În seara
următoare, am așteptat să-mi sune telefonul.
M-au sunat chiar de la începutul emisiunii. Televizorul meu nu prindea
postul respectiv, dar auzeam la telefon toate intervențiile invitaților. O
auzeam și pe Doamna Cristina Țopescu. Mi
s-a dat cuvântul, am spus ce aveam de spus în sprijinul familiei și al
referendum-ului, dar am sesizat un lucru esențial privind-o pe moderatoare.
Parcă nu mai era femeia cu care vorbisem
cu o seară înainte. Dacă întâi, în discuția în doi, se dovedea a fi o bună
creștină cu mult respect față de
familie, de data aceasta apărea ca un moderator echidistant. Îl asculta pe
fiecare, nu contrazicea pe nimeni direct, ci doar direcționa interlocutorii să
se ,,ciondărască” între ei, fără a lua dumneaei partea unuia sau a altuia. În
finalul emisiunii nu puteai afirma dacă moderatoarea este pro sau contra. Ea
rămânea undeva într-o zonă neutră, așa cum îi stă bine unui om de televiziune
profesionist, care știe cum să modereze o emisiune fără patimă, ci cu
obiectivitate. Am încercat în zilele următoare să-i dau telefon, dar n-a mai
răspuns.
Abia după ce
mi-am schimbat abonamentul la televizor am avut prilejul s-o văd cum arată ca
om. Era de o frumusețe rară, o femeie superbă. Am fost profund consternat, când
am aflat despre nenorocirea abătură asupra ei, de moartea ei într-o singurătate
înfiorătoare, de incinerarea ei….!
Dumnezeu să te
ierte, Cristina Țopescu!
*
Mi-e dor de tine, mamă. Redăm mai jos o
poezie cu acest titlu a poetului Grigore
Vieru, care traduce gândurile și sentimentele
multora dintre noi. Iat-o:
,,Sub stele trece apa
Cu lacrima de-o samă,
Mi-e dor de-a ta privire,
Mi-e dor de tine, mamă!
Măicuţa mea: grădină
Cu flori, cu nuci şi mere,
A ochilor lumină,
Văzduhul gurii mele!
Măicuţo, tu: vecie,
Nemuritoare carte
De dor şi omenie
Şi cîntec fără moarte!
Vânt hulpav pom cuprinde
Şi frunza o destramă.
Mi-e dor de-a tale braţe,
Mi-e dor de tine, mamă!
Tot cască leul iernii
Cu vifore în coamă.
Mi-e dor de vorba-ţi caldă,
Mi-e dor de tine, mamă!
O stea mi-atinge faţa
Ori poate-a ta năframă.
Sunt alb, bătrîn aproape,
Mi-e dor de tine, mamă!”
*
Starea parohiei(III). Atât în cursul
anului trecut, cât și cu prilejul colindului cu Crăciunul și Botezul, am avut
prilejul să stau de vorbă cu mai mulți fii ai parohiei, care s-au întors din
străinătate după mulți ani de muncă
acolo. Au revenit în țară, și-au înființat firme de construcții, de transport,
de servicii etc. Mi-au mărturisit că nu regretă că s-au reîntors în țară și că
sunt mulțumiți de câștigul de aici. Tot timpul cât au fost departe au dus dorul
de țară. Au muncit din greu și și-au agonisit necesarul ca să-și construiască
în țară locuințe de care să fie mândri. ,,Intram pe poarta firmei la ora șase
dimineața, părinte! Dacă întârziam cinci minute, nu mai aveam la ce să mă duc,
fiindcă eram concediat și altul îmi luase locul. Douăzeci așteptau la rând ca
să ocupe postul acela. Aveam pauză de o jumătate e oră la prânz ca să
mănânc. Ieșeam de la lucru la ora nouă
seara. În majoritatea săptămânilor
lucram sâmbăta și duminica. Ce-i drept, îmi plăteau destul de bine orele
suplimentare. Seara când ieșeam din șut aveam timp să mă duc la magazin să-mi
cumpăr mâncare pentru cină și pentru a doua zi.
Eu n-am avut tinerețe! Am
realizat, ce-i drept, cât n-ar fi realizat părinții, moșii și strămoșii mei
împreună, dar cu ce preț….! Acum, într-adevăr, mă simt un om liber, un om care
dispune cum vrea de timpul lui, de munca lui și de viitorul lui! Nu regret că
m-am întors, fiindcă asta mi-am dorit: să ajung ziua când pot să revin acasă!”
Să dea Dumnezeu
gândul reîntoarcerii acasă la cât mai
mulți români plecați, fiindcă este nevoie de ei! Este mare nevoie!
*
Ajutoare și donații. În această
perioadă am primit câteva ajutoare și donații, astfel: Domnul Gogoașe Marian din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț: 500 lei; Doamna Ghijan Angela din
Londra(Anglia), fiică a satului Malovăț: 200
lei; Doamna Șeitan Silvia din Tr. Severin, fiică a satului Malovăț, Domnul Col. Pera Valeriu din Tr.
Severin, fiu al satului Malovăț, Domnul
Pera Alexandru din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț, Doamna Procuror Dr. Ana Călin din
Galați și Domnul Colonel Mihai Popa
din Rm. Vâlcea: câte 100 lei; Doamna Deatcu Viorica din Tr. Severin: 50 lei;
Pentru clopot
au mai donat: Doamna Dr. Ionescu
Mihaela-Aritina din Curtea de Argeș 2.000
lei; Doamna Popescu Angela-Loredana din Tr. Severin, fiică a satului
Malovăț: 200 lei și Domnul Voican Petre din Malovăț: 100
lei. Valoarea clopotului a fost de 14.800
lei, la care s-au adăugat materialele pentru clopotniță, lucrarea
totalizând 17.975 lei. Așa cum a
promis de la bun început, un fiu al
satului Bârda, care nu vrea să i se știe numele, a donat restul de 4.345 lei, completând astfel valoarea clopotului. Valoarea
materialelor pentru clopotniță sunt suportate de către parohie, așa că tot
satul a contribuit direct sau indirect la această lucrare.
Doamna Munteanu Alexandra din Malovăț a mai achitat 50 lei pentru contribuția de cult,
totalizând 150 lei; Domnul Borugă Ștefan din Malovăț a mai
adăugat 50 lei pentru contribuția de
cult, totalizând 100 lei; Domnul Ciurel
A. Dumitru din Malovăț a achitat 50
lei pentru contribuția de cult.
Dumnezeu să le
răsplătească tuturor!
*
În cursul lunii
ianuarie am donat pâine credincioșilor participanți la slujbe astfel: 1
Ian.(Malovăț): 210 pâini; 7
Ian.(Bârda): 129 pâini; 12
Ian.(Bârda): 150 pâini; 19
Ian.(Malovăț): 173 pâini; 26
Ian.(Bârda): 134 pâini; 30
Ian.(Malovăț): 101 pâini. Așadar, în
luna ianuarie s-au donat 897 pâini.
De asemenea, s-a vândut pâine, la prețul de achiziție de 0,70 lei/buc., astfel: 1
Ian.(Malovăț): 40 pâini; 7
Ian.(Bârda): 371 pâini; 12
Ian.(Bârda): 450 pâini; 19
Ian.(Malovăț): 127 pâini; 26
Ian.(Bârda): 666 pâini; 30
Ian.(Malovăț): 199 pâini. Așadar, în
luna ianuarie s-au vândut 1.853 pâini. Precizăm că nu am donat
pâine de Bobotează.
Copiilor
participanți la slujbe li s-au dăruit și ciocolate.
*
Plăți. În cursul lunii ianuarie am efectuat câteva plăți mai mari,
astfel: 3.450 lei tipografiei pentru
cărți; 3.000 lei subvenție pentru
protoierie și episcopie; 2.025 lei protoieriei
pentru calendare; 1.925 lei brutăriei
pentru cele 2.750 pâini donate și vândute în luna ianuarie;
636 lei impozit; 433 lei hârtie de scris; 280 lei timbre poștale; 273
lei poștei pentru colete; 160 lei protoieriei
pentru cărbuni și reviste; 90 lei curentul electric; 60 lei internetul și altele mai mici.
*
Publicații. În
această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale,
astfel: Cafeaua, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an.
XXII(2020), nr. 1013(30 ian.), p. 12; Între
David și Irod(II), în ,,Obiectiv mehedințean!, Tr. Severin, an. XXI(2019),
nr. 2008(11 dec.), p. 10; Cântece din Mehedinți(I), în ,,Datina”, Tr.
Severin, an. XXX(2020), nr. 7516(18-19 ian.), p. 14; Un preot de altădată, în
,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXII(2020), nr. 1011(16 ian.), p.
11; Bogați și bogați, în
,,Datina”, Tr. Severin, an. XXX(2020), nr.7521(25-26 ian.), p. 14; ,,Scrisoare
pastorală” – 413, în ,,Armonii culturale”, Adjud(VN), 25 ian. 2020,
ediție on-line(http://armoniiculturale.ro); în
,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare(MM), 27 ian. 2020, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); în
,,Observatorul”, Toronto(Canada), 30 ian. 2020, ediție și on-line(http://www.observatorul.com); Mâțele
părintelui Ganea, în ,,Datina”, Tr.
Severin, an. XXX(2020), nr. 7526(1-2 febr.), p. 14; Cântece din Mehedinți(II), în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXX(2020), nr.
7526(1-2 febr.), p. 14; Telegramă lui Ceaușescu, în vol. colectiv Taina
scrisului, vol. I, București, Editura Anamarol, 2019, pp. 43 – 48; Între David și Irod(III), în ,,Obiectiv
mehedințean!, Tr. Severin, an. XXII(2020), nr. 1014(6 febr.), p. 11;
Am căutat pe Google numele meu și
am fost uluit de câte știa acest invizibil necunoscut despre mine! Lucruri pe
care nu le știam nici eu însumi sau poate le uitasem demult! Mari sunt minunile
Tale, Doamne, toate cu înțelepciune le-ai făcut, dându-ne minte ca să scornim
jucăriile acestea ale veacului nostru! Cu zeci de ani în urmă asemenea evidențe
erau de domeniul literaturii științifico-fantastice, azi sunt la îndemâna
oricui! Trăirăm, muică, s-o vedem și pe asta!
*
Zâmbete. Mai selectăm câteva
,,perle” de-ale politicienilor noștri: ,,Eu și când respir, totul este
electoral; Din câte guverne am făcut parte, pe mine nu mă mai doare capul
deloc; Nu vreau să fiu președintele unui partid care, ca să zic așa, are un sex
incert pe scena politică; Domnul I. e un fel de electron sărit de pe orbită; Eu
sunt președintele președinților președinților; Ouăle lui Adrian Năstase sunt de
găină; ,,Orice ministru e pe făraș tot timpul; Și într-un pom dacă mă pui, eu
am un punct de vedere; Nu sunt un Traian Băsescu cu fustă, sunt un Traian
Băsescu cu păr; Un partid politic este un organism unde se delirează
împreună; Eu am fost rea de muscă. Dar
rea, rea!; ,,Miron Mitrea este un cetățean ieșit de sub camion; Băsescu s-a
agățat de un element de slăbiciune ca să introducă elemente de zâzanie.“
*
Botezuri. În
ziua de 18 Ian. am oficiat Taina Sfântului Botez pentru Bazavan Eleonora-Maria,
fiica Domnului Bazavan Gabriel-Gheorghe și a Doamnei Chilom Daiana-Lorena-Marina
din Malovăț. Să le trăiască!
*
Lucrări la
cimitire. Rugăm pe toți enoriașii noștri să curețe mormintele celor dragi lor.
Vine primăvara și este nevoie urgentă de asemenea lucrare. Pe cei de la Malovăț
îi rugăm să nu mai arunce resturile și gunoaiele la poarta cimitirului. Arată
foarte urât grămada de gunoi la poartă. E cartea de vizită!
*
Program. În cursul lunii MARTIE avem
următorul program de slujbe: 1 Mart.(dimineața, la Bârda, sfințirea apei și a
semințelor; slujbă la Malovăț, după care se va face sfințirea apei și a semințelor); 2 Mart.(slujbă seara la
Bârda); 3 Mart. (slujbă seara la Malovăț); 4 Mart.(slujbă seara la Bârda);
5 Mart.(spovedit și împărtășit, la
biserică și în sat, în Bârda; slujbă seara la Malovăț); 6 Mart.(spovedit și
împărtășit, la biserică și în sat, la Malovăț; seara slujbă la Bârda); 7
Mart.(Bârda – Malovăț, cu pomenirea paresimilor la morți); 8 Mart.(Bârda, cu pomenirea paresimilor la
vii); 14 Mart.(Bârda – Malovăț, cu pomenirea paresimilor la morți); 15
Mart.(Malovăț, cu pomenirea paresimilor la vii); 21 Mart.(Bârda-Malovăț, cu
pomenirea paresimilor la morți); 22 Mart.(Bârda, cu pomenirea paresimilor la
vii); 25 Mart.(pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 28
Mart.(Bârda-Malovăț, cu pomenirea paresimilor la morți); 29 Mart.(Malovăț, cu
pomenirea paresimilor la vii). Slujbele de seară încep la ora 17. În restul
timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la
biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail:
stanciulescubarda@gmail.com.
Sănătate, pace și bucurii să vă
dea Dumnezeu!
Pr. Al.
Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu