marți, 8 septembrie 2020

La mulți și fericiți ani! cu MINILECTURĂ si GÂND DE SEARĂ - DOAR O VORBĂ......!

 




Pentru toți cei  care purtați numele  Sfintei Fecioare Maria,  rog pe Bunul Dumnezeu să reverse asupra Dumneavoastră și celor dragi ai Dumneavoastră sănătate, bucurii, împliniri în toate cele bune, puterea de a nu vă pierde speranța și credința, pace, liniște sufletească, bună înțelegere și trăire în Duh și în Adevăr!

 

       La mulți și fericiți ani!

 

                Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

 



MAICA DOMNULUI

Arhiepiscopul Iustinian Chira

 

 

           Natura întreaga o preamareste pe Preasfânta Fecioara, care este desavârsirea si împlinirea tuturor. Pentru flori ea este trandafirul cel ales. Pentru pasari, Maica Domnului este turtureaua cea aurita, porumbita cea nevinovata, privighetoarea cea cu dulce glas. Pentru animale, maica Domnului este mieluseaua din care S-a nascut Mielul lui Dumnezeu. Pentru preafrumoasele stele, Maica Domnului este luceafarul diminetii, care prevesteste rasaritul Soarelui vietii, Hristos. Maica Domnului este zidul de care se sfarâma toate valurile pe care satana le stârneste împotriva planurilor lui Dumnezeu, împotriva lucrarilor lui Dumnezeu, împotriva Bisericii lui Dumnezeu, împotriva tuturor fiilor Împaratiei lui Dumnezeu.

 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 66-67.

 

 

ARBORII CRESTELOR

Parintele Ilie Cleopa

 

 

             Daca pe crestele cele înalte ale muntilor vedem arbori vajnici si puternici care prea adesea cu furtuni si vânturi napraznice se lupta si pururea de primejdia rasturnarii si a doborârii sunt amenintati si de la acestia cu gândirea noastra la cei ce se afla pe culmea stapânirii si a dregatoriilor veacului de acum sa ne întoarcem si de furtunile si valurile tulburarilor care îi lupta pururea pe cei din dregatorii sa ne aducem aminte. Sa gândim apoi câta osteneala si grija au ei în viata si cât de putina le este lor linistea si alinarea pe acest pamânt. Daca la acestea vom cugeta, apoi multa adeverire vom gasi în cuvintele Scripturii care a zis ca: „Mai buna este pâinea cu sare în casa saracului cu liniste, decât punerea înainte a bucatelor cu multa tulburare în casele împaratilor” (Pilde 15, 17; 1 7, 1). Acestea întelegând, pururea de dregatorie si ranguri vom fugi si pe calea linistii si a saraciei totdeauna vom alerga.

 

Parintele Ilie Cleopa, Opt cuvinte despre minunile lui Dumnezeu din zidiri, Ed. Episcopiei Romanului si Husilor, Roman, 1996, cap. cap. 4: Minunile lui Dumnezeu din lumea arborilor , p. 38-48

  

TEMNIȚA

- SF. TIHON DE zADONSK -

 

 

 

             Vezi ca un om este zavorât în temnita, ferecat în lanturi, palid si uscat de tot. De la temnita aceasta stramuta-ti mintea la temnita vesnica a iadului, în care vor fi închisi cei osânditi pentru faradelege si în veci nu vor mai vedea lumina. De aceea, caieste-te pentru pacatele tale, ca sa nu ajungi si tu în acel loc al schingiuirii.

 

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 72

 

  

CALUL NEIMBLANZIT

Sfantul Tihon din Zadonsk

 

 

             Vezi ca un cal înversunat si neîmblânzit, ca sa se faca bun pentru toata lucrarea si trebuinta, este învatat, înfrânat si smerit în felurite chipuri de catre stapânul sau si asa, încetul cu încetul, el leapada înversunarea sa fireasca si ajunge sa fie blând si folositor pentru stapânul sau în orice munca. Prin firea sa, tot omul este întocmai ca un cal îndârjit, înversunat, neîmblânzit si foarte nepotrivit pentru a sluji Domnului Dumnezeului sau, întrucât nazuieste si cauta sa faca voia lui si a lumii, si nu pe cea a Domnului Dumnezeului sau, caci s-a stricat peste masura dupa caderea lui Adam. O, cât de multa învatatura, înfrânare si îmblânzire îi este de trebuinta omului pentru a lepada înversunarea, învârtosarea si turbarea fir ii si a se face astfel vrednic spre a intra în slujirea Domnului Dumnezeului sau!

 

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 204



BATRANETEA

Sfantul Nectarie al Eghinei

 

 

            Aceasta vârsta e caracterizata de preocuparea neîncetata si de grija aparte pentru viata cealalta. Desconsiderarea clipei prezente si predispozitia pentru cele viitoare sunt mai mult decât evidente. Batrânetea se afla în cautarea unei alte vieti; ea nu poate îndura gândul ca duhul care salasluieste în trup si îi da viata urmeaza sa se piarda definitiv. Dorul ei se îndreapta spre eternitatea pe care o simte aproape, întrucât sufletul sau este chemat sa traiasca si sa lucreze în vederea vietii viitoare: deja traieste mai mult pentru viata de dincolo decât pentru cea de aici.

 

Sfantul Nectarie al Eghinei, Un portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mandrila, Ed. Sophia / Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 22

 

 

INDREPTAREA SI INTOARCEREA FETEI

Sfantul Tihon din Zadonsk

 

 

             Vezi ca aceia care doresc sa vada soarele îsi întorc fata spre el, asemenea facând si pentru a privi orice altceva. Când vrem, de pilda, sa vedem un om sau un lucru oarecare, ne îndreptam cu fata spre acesta. Asa, cei ce voiesc a vedea pe Dumnezeu – vesnicul si duhovnicescul Soare – trebuie negresit sa se întoarca spre El cu fata inimii lor si Îl vor zari prin credinta în vremea de acum si fata catre fata în vremea de apoi. Domnul pretutindenea este si, de aceea, oriunde am merge, umblam înaintea fetei Sale.

 

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 127

 

 

 

INCEPUTUL SI SFARSITUL

Compozitorul Arvo Part

 

 

           Sfârsitul este întotdeauna. Orice clipa e sfârsitul. Iata, acum este sfârsitul. Peste cinci minute va fi sfârsitul. Mâine poate fi sfârsitul. Sfârsitul putea sa fi fost înca ieri. Sfârsitul este cosmic. Mereu este începutul. Mereu. Si sfârsitul este mereu. „EU SUNT ÎNCEPUTUL SI SFÂRSITUL”. Si aceasta, acest EU, este o însusire. Nu oricine poate sa spuna: „Eu sunt Începutul si Sfârsitul”. Hristos zice: „EU SUNT ÎNCEPUTUL SI SFÂRSITUL. ALFA SI OMEGA” (Apocalipsa 22, 13).

 

Compozitorul Arvo Part, Cantul inimii – puterea cuvantului si a muzicii (AP), traducere de Laura Marcean & Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 78.



VINOVATIA IN PROCENTE

Arhimandritul Zaharia Zaharou

 

 

             Trebuie sa învatam sa ne vedem propria greseala, când ajungem la vreo neîntelegere, de pilda. Îmi amintesc ca o pereche a venit la Parintele Sofronie – erau certati – si era limpede ca unul era mai vinovat decât celalalt. Si Parintele Sofronie a întrebat-o pe sotie: „Cât la suta crezi ca esti de vina?” A raspuns: „Doar cinci la suta. Dar sotul meu este nouazeci si cinci la suta vinovat”. Si Parintele Sofronie i-a zis: „Atunci îndreapta acel cinci la suta si sa vedem daca celelalte nouazeci si cinci la suta mai ramân!” Aceasta este ceea ce face adesea ca slujirea duhovnicului sa fie o sarcina grea, primita cu nerecunostinta de cei care se spovedesc: iarasi si iarasi trebuie sa arate aspectele negative, greseala cuiva. Sa aduca acea persoana la întelegerea greselii, asa încât sa poata sa ia vina asupra sa. Pentru ca numai atunci are loc vindecarea. Pâna nu luam vina asupra noastra, nu vom afla odihna, precum spun monahii veacului al patrulea.

 

Arhimandritul Zaharia Zaharou, Largiti si voi inimile voastre!, traducere de monahia Mariam Vicol in colaborare cu monahiile Tecla si Fevronia de la Essex, Ed. Reintregirea, Alba Iulia, 2009, p. 292

 

 

LUMEA VICLEANA

Sfantul Teofan Zavoratul

 

 

               În lume – aceasta mare a pacatelor – toate zilele mele s-au scurs zadarnic: viata mea a trecut fara sa îmi aduca vreun folos; am uitat chiar si de ziua mortii; m-am învârtit în desert si mi-am adunat sarcina de pacate, snopi de neghine, care sunt sortiti arderii. Si iata, plânsul si suspinarea ma asteapta pe acel tarâm plin de spaime.

 

                Pentru ca te-am iubit de la tinerete si pâna la batrânete, lume vicleana, vremea vietii mele a trecut pe nebagate de seama, si iata ca în pacate ma gaseste moartea si ma rapeste. De n-as fi venit în tine, lume amagitoare! Cei care te iubesc nu se desfateaza de bucurii, si cei ce te urasc nu au de ce sa plânga. Fericit cel care a rupt laturile tale, ca acela va mosteni camara bucuriei.

 

                 Cu înfatisarea sa, lumea aceasta îi amageste pâna si pe cei întelepti, fiindca pentru o vreme pare vrednica de dorit, ba chiar da cu împrumut bunatati si comori, însa în ziua mortii le ia înapoi si ne rasplateste cu chinuire. Pentru putina vreme ne îngaduie sa pacatuim, iar ca rasplata ne da vesnicul întuneric.

 

Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 123-124

 

 

 

AURUL SI ARGINTUL MEU!

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

             O minunata demonstratie a omniprezentei lui Dumnezeu! De pilda, te-ai îmbolnavit de iubirea de arginti; inima ti s-a lipit de aceasta patima, fie si numai pentru o clipa; suferi. Ajunge sa strigi catre Domnul din toata inima: „Tu esti singura mea comoara, esti aurul si argintul meu, mâncarea si îmbracamintea mea”, si îndata te vei simti usurat.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 410



CROSETATUL

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

              Însusirile omului, atât cele de ordin spiritual, cât si cele fizice, se desavârsesc, sporesc si se fortifica prin exercitiu. Exerseaza-te mai des în scris, în cusut, în crosetat si astfel vei putea „sa-ti faci mâna”: vei scrie, vei coase, vei croseta mai bine. Exerseaza mai mult în compunerea de texte, vei compune mai usor si mai bine; exerseaza în savârsirea de fapte bune sau în stavilirea patimilor si ispitelor si vei reusi, cu timpul, sa faci binele lesne si cu placere, iar patimile le vei învinge cu usurinta, ajutat de harul dumnezeiesc atotlucrator. Dar daca vei înceta sa mai scrii, sa cosi, sa crosetezi sau daca faci lucrurile acestea foarte rar, vei scrie, vei coase si vei croseta prost; nu vei mai compune nimic, sau foarte rar, lasându-te absorbit de grijile materiale ale vietii si vei ajunge sa nu poti lega nici câteva cuvinte, mai ales în cele duhovnicesti. Când ti se va da sa scrii ceva, vei munci ca un rob în Egipt! Tot asa, daca nu te mai rogi, sau te rogi rar, rugaciunea ti se va parea grea si o vei face fara placere; daca vei înceta lupta cu patimile, sau o vei rari din cale-afara si o vei slabi, îti va veni foarte greu sa le mai tii piept si te vor birui ele pe tine. Din pricina lor, nu vei mai avea liniste, viata îti va fi otravita daca te vei dezvata sa lupti împotriva acestor haini adversari, care sunt „de-ai casei”, stau înlauntrul tau, îsi fac cuib în inima ta. Activitatea, munca sunt conditii indispensabile ale vietii. O viata inactiva nu este viata, e o monstruozitate, o umbra de viata! De aceea omul trebuie sa-si impuna sa lupte mereu, îndârjit, cu trândavia trupeasca. Dumnezeu sa apere pe tot crestinul de lene! „Iar cei ce sunt ai lui Hristos si-au rastignit trupul împreuna cu patimile si cu poftele” (Galateni 5, 24), adica firea cea lenesa, rea, iubitoare de pacat. „Caci tot celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce n-are si ce are i se va lua” (Matei 25, 29).

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 107.

 

 

CURAT SI CU GUST

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

              La toti ne place sa ne îmbracam curat si cu gust. La îmbracamintea cea nestricacioasa, pe care ne-am întinat-o cu pacatele si în care ne vom înfatisa cu totii înaintea lui Dumnezeu, la Judecata din urma se gândeste oare cineva? O spala cineva cu lacrimi de pocainta, cu fapte de milostenie, o împodobeste cu postul, rugaciunea, privegherea, cugetarea la cele dumnezeiesti?

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 281

 



FRUMUSETEA IMATERIALA

Sfantul Nectarie al Eghinei

 

 

           Omul cauta sa-L afle pe dumnezeiescul Creator al firii, pe Bunul artist Care a mestesugit-o, pe Cel Ce a întocmit universul, si sa-L cunoasca pe Cel de la Care primeste ideea Binelui raspândit nemarginit în toate. Ordinea, armonia din toate, rânduirea înteleapta si guvernarea universului, frumusetea imateriala sublima si splendoarea celor pamântesti înalta mintea omului la Cauza primordiala Care le-a creat pe toate întru întelepciune si fac sa creasca în inima sa dragostea dumnezeiasca fata de iubirea de întelepciune si stiinte, prin mijlocirea carora cauta sa intre în adâncurile misterioase ale întelepciunii dumnezeiesti si sa fie initiat în tainele creatiei, pe baza carora toate au fost întemeiate si sustinute. Studiul celor care exista descopera bunatatea Creatorului dumnezeiesc si dezvolta sentimentul iubirii fata de binele absolut, care îl atrage pe om spre acesta.

 

Sfantul Nectarie al Eghinei, Un portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mandrila, Ed. Sophia / Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 271-272.

 

 

DUHUL SFANT

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

              Duhul este atât de subtil, încât poate patrunde prin orice creatura, materiala sau spirituala, prin toate „duhurile” rationale si prin toate sufletele nerationale, prin corpurile ceresti, prin pamânt, prin toata materia organica si anorganica, fara sa întâmpine vreun obstacol, fiind totdeauna mai presus de ele si dându-le viata, ca Duh al lui Dumnezeu, sau penetrând cu usurinta orice materie, fara a-i da viata, precum muntii, pietrele, peretii, ca si cum n-ar întâlni nimic în cale. Prezenta lui Dumnezeu se vadeste chiar daca faci abstractie de orice alta realitate de natura spirituala sau materiala. De aceea pot spune oricând ca sunt cu Dumnezeu, închipuindu-mi ca sunt numai eu cu El. „Ca Tu cu mine esti”, spune psalmistul (Psalmul 22, 4). „Eu sunt cu tine”, îi spune Domnul Apostolului Pavel (Faptele Apostolilor 18, 10).

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 403

 

 

ZORII ZILEI

Sfantul Tihon din Zadonsk

 

 

                  Vezi un rasarit de soare si începutul unei zile. Aici ai din belsug prilejuri pentru a cugeta la bunatatea Domnului si pentru a te minuna de ea.

 

              1) Când trece soarele de cealalta parte a pamântului si se lasa noaptea, atunci ni se pare deja ca el oarecum nici nu mai este; însa îndata ce rasare iarasi, ca si cum din nou l-ar face Ziditorul, marele luminator îti aminteste ca atât el, cât si tu ati dobândit fiinta de la Facatorul.

 

             2) Îti aduce aminte despre Soarele Dreptatii, Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Care a murit si a înviat din morti. Asa precum coboara si se ridica soarele cel materialnic, asemenea si Hristos, venind pe pamânt si savârsind lucrarea cea mare a mântuirii noastre, S-a pogorât în mormânt si iarasi S-a înaltat. Si asa precum soarele, rasarind, le lumineaza pe toate de sub cer, bucurându-i si încalzindu-i pe toti, asemenea si Hristos, înviind din morti, a luminat întreaga lume si a revarsat lumina Sa prin Apostolii Sai ca prin niste raze duhovnicesti, încalzind si veselind inimile tuturor.

 

              3) Îti arata învierea mortilor ce va sa fie. Dupa cum soarele, coborând sub pamânt, se ridica iarasi, asa se vor înalta si trupurile îngropate în tarâna ale celor ce-au murit si „cei drepti vor straluci ca soarele în Împaratia Tatalui lor” (Matei 13, 43).

 

              4) Rasare soarele si din nou se face dimineata. Asemenea si binefacerile Domnului se înnoiesc si se revarsa peste noi; iar prin faptul ca n-am pierit ni se vadeste bunatatea si mila lui Dumnezeu.

 

               5) Rasare soarele si pe toate le lumineaza si le încalzeste. Asa ni se arata si bunatatea Domnului, care pe cel drept îl bucura, îl veseleste, îl lumineaza, îl desfata si îl încalzeste, iar pe cel pacatos îl atinge cu razele iubirii Sale si îl „duce la pocainta” (Romani 2, 4); si „lumineaza pe tot omul care vine în lume” (Ioan 1, 9), „deschide mâna Sa si satura pe tot cel viu de bunavoire” (Psalmul 144, 16).

 

            Din aceasta întâmplare ne învatam, iubite crestine, sa-I multumim din inima lui Dumnezeu pentru cele trei mari binefaceri pe care le savârseste cu noi: pentru zidirea noastra, pentru rascumparare si pentru minunata Sa Pronie ce-o are pentru noi. Sa-i zicem dar Lui cu duh plin de bucurie: „Slava Tie, Dumnezeule, Celui Ce ne-ai facut pe noi! Slava Tie, Celui Ce ne-ai rascumparat pe noi! Slava Tie, Celui Ce Te îngrijesti de noi, nevrednicii! Binecuvântat esti în veci! Amin”.

 

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 129




NUMELE SFINTILOR

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

           Numele sfintilor, alcatuit din sunete articulate, are însemnatate oarecum ca si trupul sfântului sau cu sfântul însusi… În mic, oarecum se rasfrâng în gura noastra fiintele lumii de Sus si ale celei de jos – si asta prin credinta, prin Duhul Sfânt, Singurul Care este, Care pretutindeni este si toate le plineste.

 

         Când îi chemam pe sfinti în rugaciune, a le rosti numele din inima înseamna deja a-i apropia de însasi inima noastra. Sa ceri atunci, fara sa te îndoiesti, si rugaciuni si mijlociri pentru tine, si ei te vor auzi, si vor înfatisa rugaciunea ta Stapânului grabnic, într-o clipita, ca Aceluia ce pretutindeni este si toate le plineste.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, In lumea rugaciunii, traducere de Adrian si Xenia Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2003, p. 72

 

 

CURGEREA APEI

Sfantul Tihon din Zadonsk

 

 

                  Vezi ca din muntii cei înalti apa se scurge spre vaile de jos. Din aceasta învata ca Dumnezeul cel Preaînalt priveste catre cei smeriti dintru înaltimea Sa si revarsa râuri de daruri peste inimile lor, dupa cum citim: „Dumnezeu celor mândri le sta împotriva, iar celor smeriti le da har” (1 Petru 5, 5). De aceea, trebuie sa ne smerim pentru a ne învrednici de mila Lui. Sfântul Ioan Gura de Aur asa ne graieste: „Cum ar putea cineva sa dobândeasca har înaintea lui Dumnezeu? Cum altfel, daca nu prin smerita cugetare? Caci Dumnezeu «celor mândri le sta împotriva, iar celor smeriti le da har»; iar «jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit» si «inima smerita Dumnezeu nu o va urgisi»” (Omilia întâi la prima Epistola catre Corinteni). Iar în ce sta smerenia, Sfântul Ioan ne învata tot aici, cu câteva rânduri mai jos: „De îl vei necaji pe un om smerit, de-l vei umili sau îi vei spune ceva, el va tacea si va îndura cu blândete. Si unul ca acesta are o asemenea pace cu toti, încât nu poate fi rostita în cuvinte”.

 

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 94



 ACUL CU GAMALIE

Parintele Ilie Cleopa

 

 

                Iarasi, de mirare ne este faptul ca numarul atomilor cuprinsi într-o gamalie de ac se ridica la cifra, ce nu se poate concepe, de 8 sextilioane (8 urmat de 21 de zerouri) si daca cineva ar voi sa numere acesti atomi, de ar numara câte un miliard pe secunda, i-ar trebui 250 de ani pentru a face aceasta socoteala. Fratii mei, nimeni din oameni sau din Îngeri nu poate cârmui aceste preaminunate si nemarginite zidiri, decât numai Preavesnicul si Preaputernicul Dumnezeu, Care pe toate din nimic le-a facut, dupa cum este scris: „El a zis si s-au facut, El a poruncit si s-au zidit” (Psalm 148, 5). El pe toate din nimic le-a facut si tuturor legi le-a pus, precum si tuturor le poarta de grija, dupa cuvântul: „Cel ce da hrana la tot trupul, ca în veac este mila Lui” (Psalm 135, 25).

 

Parintele Ilie Cleopa, Opt cuvinte despre minunile lui Dumnezeu din zidiri, Ed. Episcopiei Romanului si Husilor, Roman, 1996, cap. 5: Minunile lui Dumnezeu din lumea vietuitoarelor , p. 49-53

 

 

 

EXAMENELE VIETII

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

             Crestinului îi sunt de trebuinta în toata viata încercarile, ca niste mijloace de verificare a starii sale sufletesti. Si fiindca viata noastra, daca o comparam cu interiorul unei case, se umple de necuratenii, trebuie negresit sa dereticam în ea, sa stergem lucrurile de praf. Asa cum pentru verificarea anumitor obiecte – de argint, de pilda – trebuie sa avem instrumente speciale, tot asa pentru a ne verifica si pune la încercare sufletul avem nevoie de cei din jurul nostru, care, cu voie sau fara voie, prin faptele lor în raport cu noi, sa ne demonstreze noua însine si celorlalti în ce masura tinem sau nu poruncile lui Dumnezeu, date noua prin Sfânta Evanghelie, daca traim în duh, zagazuim cele ale carnii, sau daca traim cu trupul, supunându-ne ca niste robi carnii, patimilor, gândurilor trupesti. Aflând ca nu traim dupa voia lui Dumnezeu, dupa poruncile Dulcelui nostru Mântuitor, ci dupa voia noastra oarba si pacatoasa, sa cautam a ne îndrepta cu grabire si a urma îndata cu sârguinta poruncile dumnezeiestii Evanghelii.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 85-86.




VIOI SI VESEL

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

        Rugaciunea, întocmai ca aerul pentru trup, da vigoare si prospetime sufletului. Te simti în ea mai vioi si mai vesel, ca si cum ai fi facut o plimbare la aer curat, mai vioi si mai proaspat atât fizic, cât si spiritual.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 451

 

 

INTRISTAREA

Cuviosul Bonifatie de la Teofania

 

 

           Cine a biruit patimile, a biruit si întristarea, pe când cel biruit de patimi nu va scapa de obezile întristarii. Bolnavul se cunoaste dupa culoarea fetei: cel cuprins de patima se da în vileag prin întristare. Cine iubeste lumea nu are cum sa nu se întristeze, pe când cel ce a dispretuit lumea este vesel întotdeauna.

 

Cuviosul Bonifatie de la Teofania, Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 43-44

 

 

TERORISMUL SI ARTA

Compozitorul Arvo Part

 

 

              În general, exista ceva terorist în arta actuala. Distrugerea a dobândit în cadrul ei un loc considerabil, fie ca e comentariu sau reflectare a actualitatii, fie ca luare de pozitie agresiva. Prea multi oameni se amuza astazi cu distrugerea. Distrugerea valorilor vietii. Trebuie sa putem si sa vrem sa facem diferenta între doua lucruri: ura si dragostea. Lumea întreaga oscileaza între aceste doua extreme. Asta-i tot! La fel e si cu arta. Depinde de fiecare artist sa hotarasca cu ce partid va vota. Trebuie sa începem sa privim violenta care este în noi. 11 septembrie 2001 trebuie sa le aminteasca oamenilor ca si noi suntem raspunzatori pentru aceasta violenta.

 

Compozitorul Arvo Part, Cantul inimii – puterea cuvantului si a muzicii (AP), traducere de Laura Marcean & Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 98-99



MATASEA

Sfantul Nicolae Velimirovici

 

  

                În Rasarit, folosim uneori pentru vesmintele preotesti matase chinezeasca facuta în China de mâini pagâne, sau potire si lingurite si clopotele si lanturi facute de musulmani, sau pietre pretioase adunate si miresme preparate de închinatorii la foc sau la pietre din Africa, si nici unul dintre noi n-ar trebui sa se teama sa le foloseasca atunci când I se închina lui Hristos, asa precum Hristos Însusi nu S-a temut sa atinga cele mai decazute trupuri sau suflete omenesti cu preacuratele Sale mâini. Crestinismul nu poate fi spurcat daca foloseste pentru închinare lucruri ale mâinilor pagâne, însa popoarele pagâne se fac prin aceasta partase la închinarea crestina, în chip trupesc si întru necunostinta, asteptând clipa în care vor fi partase la ea si în chip duhovnicesc si întru cunostinta. Fiecare bucata de matase chinezeasca din vesmintele noastre este o prorocie a marii Chine crestine.

 

Sfantul Nicolae Velimirovici, Patimirea Bisericii, traducere de Laura Marcean, Ed. Sophia, Bucuresti, 2010, p. 40-41.

 

 

PASARILE DE NOAPTE

Parintele Ilie Cleopa

 

 

          Minune preaslavita a întelepciunii si a puterii nemarginite a Ziditorului se vede la pasarile cele de noapte, care noaptea se hranesc, si pe întuneric în loc de lumina îl au, precum sunt huhurezii, bufnitele si altele multe de acest fel. Deci, de la pasarile ce vad la întuneric si la lumina orbesc, sa ne mutam cu gândirea la înteleptii veacului de acum, care se îndeletnicesc numai cu întelepciunea cea desarta, ca asemenea sunt cu huhurezii si cucuvelele, care puternica au vederea noaptea, iar dupa ce straluceste soarele, se întuneca si orbesc, caci si aceia cu întelepciunea cea desarta prea iute catre vederea desertaciunilor sunt iscusiti, iar la întelepciunea cea adevarata si duhovniceasca si la întelegerea luminii celei adevarate ce vine de la Duhul Sfânt, sunt cu totul întunecati si orbi.

 

Parintele Ilie Cleopa, Opt cuvinte despre minunile lui Dumnezeu din zidiri, Ed. Episcopiei Romanului si Husilor, Roman, 1996, cap. 5: Minunile lui Dumnezeu din lumea vietuitoarelor , p. 49-53

 

 

LUMINA FACLIEI

Sfantul Teofan Zavoratul

 

 

          Cel ce umbla cu faclie lumineaza celor ce-l însotesc: asa lumineaza si virtutea, care întotdeauna poarta cu sine slava.

 

Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 148



TAMAIA

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

            Tamâia în biserica este un semn material al sfinteniei fiintei lui Dumnezeu si a sfintilor Lui, precum si un mod de a ne aduce aminte ca si noi trebuie sa vietuim în sfintenie. Sfintenia e o însusire vesnica a lui Dumnezeu si a sfintilor Sai dupa harul si dupa darul Lui. Sfintenia trebuie sa fie întotdeauna si o însusire a noastra iar duhoarea pacatului ce ne este proprie trebuie respinsa în tot chipul: prin pocainta, prin munca, prin post, rugaciune, milostenie.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Liturghia: Cerul pe pamant, traducere de Boris Buzila, Ed. Deisis, Sibiu, 1996, p. 191

 

 

CORABIA INVIFORATA

Sfantul Tihon din Zadonsk

 

 

          Vezi pe mare o corabie care este înviforata de valuri si se afla în primejdie. Întelege de aici ca asemenea si viata noastra se primejduieste în marea acestei lumi, ravasita de multe feluri de nevoi ca de niste valuri. Si prin aceasta te vei învata a te ruga si a suspina adesea cu osârdie catre Hristos, Cârmuitorul cel Preaîntelept, pentru ca El sa nu-i îngaduie corabioarei tale a se îneca în valurile pustiirilor, ci s-o povatuiasca cum sa ajunga la limanul cel lin si neprimejduit al vietii celei vesnice.

 

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 70

 

 

NISIPUL

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

              Vicleanul diavol cauta sa ne împrastie rugaciunea cum ai împrastia o mâna de nisip, dupa cum si cuvântul ei l-ar dori sa fie tot ca nisipul, neînchegat, fara vlaga, adica lipsit de vapaia inimii. De asemenea, rugaciunea poate fi ca o casa construita pe nisip sau ca o casa construita pe stânca. Construiesc pe nisip cei ce se roaga fara credinta, împrastiat, cu raceala. O asemenea rugaciune se risipeste de la sine si nu-i aduce nici un folos rugatorului. Construiesc pe stânca cei care, atât timp cât dureaza rugaciunea, tin ochii atintiti spre Dumnezeu, rugându-I-se asa cum s-ar ruga unei persoane vii, vorbindu-i fata catre fata.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 14.



TRANDAFIRUL FARA SPINI

Sfantul Vasile cel Mare

 

 

         Dupa ce Dumnezeu a poruncit: „Sa rasara pamântul iarba”, a zis: „Si pom roditor, care sa faca rod, caruia samânta lui în el dupa fel si asemanare pe pamânt” (Facerea 1, 11).

 

         La acest cuvânt, toate padurile s-au îndesit, toti arborii s-au ridicat iute în sus, cei care în chip firesc se ridica la mare înaltime: brazii, cedrii, chiparosii, pinii; toate crângurile s-au acoperit îndata de tufani desi; si asa numitii arbusti, care slujesc la facerea coroanelor: trandafirul, mirtul si dafinul, care nu erau mai înainte pe pamânt; toti, într-o clipita de vreme, au aparut, fiecare cu mirosul sau propriu, deosebiti prin însusiri foarte precise de alti arbusti, fiecare cunoscut prin caracterul sau propriu. Numai ca atunci trandafirul era fara spini; mai târziu a fost adaugat spinul frumusetii florii, ca sa avem durerea aproape de veselia desfatarii, spre a ne aduce aminte de pacat, din pricina caruia pamântul a fost osândit sa rasara spini (Facerea 3, 18).

 

Sfantul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1986, p. 124-125

 

 

GREUTATEA TRUPULUI

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

             Sufletul este puternic, de aceea si poate „tine” greutatea trupului; acesta însa este neputincios, îl poate doborî lesne materia, chiar daca este de o obârsie cu el. Prin comparatie, si Dumnezeu, Care este duh, tine tot universul, ca si când n-ar fi, „cu cuvântul puterii Sale” (Evrei 1, 3), iar sufletul omului, cu binecuvântata de Dumnezeu usurinta, îsi poate supune trupul sau, ba chiar si pe al altora, cu duhul (precum vedem ca fac sfintii). El face ca, în timpul rugaciunii, cuvintele acesteia sa se prefaca lesne în duh. Omul trupesc însa se supune la fiecare pas materiei trupului si se împiedica în litera rugaciunii, nefiind în stare sa o prefaca în duh, fiind el însusi doar trup. Duhul sfânt si curat al rugaciunii nu poate fi patruns de duhul necurat, captiv al trupului.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 49

 

 

NEBUNIA DE PRET

Arhimandritul Sofronie Saharov

 

 

         Fiti nebuni, nebuni ca adevaratii nevoitori! De ce nebuni? Pentru ca a fi crestin înseamna a trai în doua planuri în acelasi timp: prezentul si vecinicia.

 

Arhimandritul Sofronie Saharov, Din viata si din duh, traducere de Parintele Rafail Noica, Ed. Reintregirea, Alba Iulia, 2011, p. 59.

 

 










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu