Pentru toți cei care purtați numele Sfintei Fecioare Maria, rog pe Bunul Dumnezeu să reverse asupra
Dumneavoastră și celor dragi ai Dumneavoastră sănătate, bucurii, împliniri în
toate cele bune, puterea de a nu vă pierde speranța și credința, pace, liniște
sufletească, bună înțelegere și trăire în Duh și în Adevăr!
La mulți și fericiți ani!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
MAICA DOMNULUI
Arhiepiscopul Iustinian Chira
Natura întreaga o preamareste pe
Preasfânta Fecioara, care este desavârsirea si împlinirea tuturor. Pentru flori
ea este trandafirul cel ales. Pentru pasari, Maica Domnului este turtureaua cea
aurita, porumbita cea nevinovata, privighetoarea cea cu dulce glas. Pentru
animale, maica Domnului este mieluseaua din care S-a nascut Mielul lui
Dumnezeu. Pentru preafrumoasele stele, Maica Domnului este luceafarul
diminetii, care prevesteste rasaritul Soarelui vietii, Hristos. Maica Domnului
este zidul de care se sfarâma toate valurile pe care satana le stârneste
împotriva planurilor lui Dumnezeu, împotriva lucrarilor lui Dumnezeu, împotriva
Bisericii lui Dumnezeu, împotriva tuturor fiilor Împaratiei lui Dumnezeu.
Arhiepiscopul Iustinian Chira,
Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca,
2009, p. 66-67.
ARBORII CRESTELOR
Parintele Ilie Cleopa
Daca pe crestele cele înalte ale
muntilor vedem arbori vajnici si puternici care prea adesea cu furtuni si
vânturi napraznice se lupta si pururea de primejdia rasturnarii si a doborârii
sunt amenintati si de la acestia cu gândirea noastra la cei ce se afla pe
culmea stapânirii si a dregatoriilor veacului de acum sa ne întoarcem si de
furtunile si valurile tulburarilor care îi lupta pururea pe cei din dregatorii
sa ne aducem aminte. Sa gândim apoi câta osteneala si grija au ei în viata si
cât de putina le este lor linistea si alinarea pe acest pamânt. Daca la acestea
vom cugeta, apoi multa adeverire vom gasi în cuvintele Scripturii care a zis
ca: „Mai buna este pâinea cu sare în casa saracului cu liniste, decât punerea
înainte a bucatelor cu multa tulburare în casele împaratilor” (Pilde 15, 17; 1
7, 1). Acestea întelegând, pururea de dregatorie si ranguri vom fugi si pe
calea linistii si a saraciei totdeauna vom alerga.
Parintele Ilie Cleopa, Opt cuvinte
despre minunile lui Dumnezeu din zidiri, Ed. Episcopiei Romanului si Husilor,
Roman, 1996, cap. cap. 4: Minunile lui Dumnezeu din lumea arborilor , p. 38-48
TEMNIȚA
- SF. TIHON DE zADONSK -
Vezi ca un om este zavorât în
temnita, ferecat în lanturi, palid si uscat de tot. De la temnita aceasta
stramuta-ti mintea la temnita vesnica a iadului, în care vor fi închisi cei
osânditi pentru faradelege si în veci nu vor mai vedea lumina. De aceea,
caieste-te pentru pacatele tale, ca sa nu ajungi si tu în acel loc al
schingiuirii.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 72
CALUL NEIMBLANZIT
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi ca un cal înversunat si
neîmblânzit, ca sa se faca bun pentru toata lucrarea si trebuinta, este
învatat, înfrânat si smerit în felurite chipuri de catre stapânul sau si asa,
încetul cu încetul, el leapada înversunarea sa fireasca si ajunge sa fie blând
si folositor pentru stapânul sau în orice munca. Prin firea sa, tot omul este
întocmai ca un cal îndârjit, înversunat, neîmblânzit si foarte nepotrivit
pentru a sluji Domnului Dumnezeului sau, întrucât nazuieste si cauta sa faca
voia lui si a lumii, si nu pe cea a Domnului Dumnezeului sau, caci s-a stricat
peste masura dupa caderea lui Adam. O, cât de multa învatatura, înfrânare si
îmblânzire îi este de trebuinta omului pentru a lepada înversunarea,
învârtosarea si turbarea fir ii si a se face astfel vrednic spre a intra în
slujirea Domnului Dumnezeului sau!
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 204
BATRANETEA
Sfantul Nectarie al Eghinei
Aceasta vârsta e caracterizata de
preocuparea neîncetata si de grija aparte pentru viata cealalta.
Desconsiderarea clipei prezente si predispozitia pentru cele viitoare sunt mai
mult decât evidente. Batrânetea se afla în cautarea unei alte vieti; ea nu
poate îndura gândul ca duhul care salasluieste în trup si îi da viata urmeaza
sa se piarda definitiv. Dorul ei se îndreapta spre eternitatea pe care o simte
aproape, întrucât sufletul sau este chemat sa traiasca si sa lucreze în vederea
vietii viitoare: deja traieste mai mult pentru viata de dincolo decât pentru
cea de aici.
Sfantul Nectarie al Eghinei, Un
portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mandrila, Ed. Sophia
/ Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 22
INDREPTAREA SI INTOARCEREA FETEI
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi ca aceia care doresc sa vada
soarele îsi întorc fata spre el, asemenea facând si pentru a privi orice
altceva. Când vrem, de pilda, sa vedem un om sau un lucru oarecare, ne
îndreptam cu fata spre acesta. Asa, cei ce voiesc a vedea pe Dumnezeu –
vesnicul si duhovnicescul Soare – trebuie negresit sa se întoarca spre El cu
fata inimii lor si Îl vor zari prin credinta în vremea de acum si fata catre
fata în vremea de apoi. Domnul pretutindenea este si, de aceea, oriunde am
merge, umblam înaintea fetei Sale.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 127
INCEPUTUL SI SFARSITUL
Compozitorul Arvo Part
Sfârsitul este întotdeauna. Orice clipa e
sfârsitul. Iata, acum este sfârsitul. Peste cinci minute va fi sfârsitul. Mâine
poate fi sfârsitul. Sfârsitul putea sa fi fost înca ieri. Sfârsitul este
cosmic. Mereu este începutul. Mereu. Si sfârsitul este mereu. „EU SUNT
ÎNCEPUTUL SI SFÂRSITUL”. Si aceasta, acest EU, este o însusire. Nu oricine
poate sa spuna: „Eu sunt Începutul si Sfârsitul”. Hristos zice: „EU SUNT
ÎNCEPUTUL SI SFÂRSITUL. ALFA SI OMEGA” (Apocalipsa 22, 13).
Compozitorul Arvo Part, Cantul inimii
– puterea cuvantului si a muzicii (AP), traducere de Laura Marcean & Olga
Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 78.
VINOVATIA IN PROCENTE
Arhimandritul Zaharia Zaharou
Trebuie sa învatam sa ne vedem
propria greseala, când ajungem la vreo neîntelegere, de pilda. Îmi amintesc ca
o pereche a venit la Parintele Sofronie – erau certati – si era limpede ca unul
era mai vinovat decât celalalt. Si Parintele Sofronie a întrebat-o pe sotie:
„Cât la suta crezi ca esti de vina?” A raspuns: „Doar cinci la suta. Dar sotul
meu este nouazeci si cinci la suta vinovat”. Si Parintele Sofronie i-a zis:
„Atunci îndreapta acel cinci la suta si sa vedem daca celelalte nouazeci si cinci
la suta mai ramân!” Aceasta este ceea ce face adesea ca slujirea duhovnicului
sa fie o sarcina grea, primita cu nerecunostinta de cei care se spovedesc:
iarasi si iarasi trebuie sa arate aspectele negative, greseala cuiva. Sa aduca
acea persoana la întelegerea greselii, asa încât sa poata sa ia vina asupra sa.
Pentru ca numai atunci are loc vindecarea. Pâna nu luam vina asupra noastra, nu
vom afla odihna, precum spun monahii veacului al patrulea.
Arhimandritul Zaharia Zaharou,
Largiti si voi inimile voastre!, traducere de monahia Mariam Vicol in
colaborare cu monahiile Tecla si Fevronia de la Essex, Ed. Reintregirea, Alba
Iulia, 2009, p. 292
LUMEA VICLEANA
Sfantul Teofan Zavoratul
În lume – aceasta mare a
pacatelor – toate zilele mele s-au scurs zadarnic: viata mea a trecut fara sa
îmi aduca vreun folos; am uitat chiar si de ziua mortii; m-am învârtit în
desert si mi-am adunat sarcina de pacate, snopi de neghine, care sunt sortiti
arderii. Si iata, plânsul si suspinarea ma asteapta pe acel tarâm plin de
spaime.
Pentru ca te-am iubit de la
tinerete si pâna la batrânete, lume vicleana, vremea vietii mele a trecut pe
nebagate de seama, si iata ca în pacate ma gaseste moartea si ma rapeste. De
n-as fi venit în tine, lume amagitoare! Cei care te iubesc nu se desfateaza de
bucurii, si cei ce te urasc nu au de ce sa plânga. Fericit cel care a rupt
laturile tale, ca acela va mosteni camara bucuriei.
Cu înfatisarea sa, lumea aceasta îi
amageste pâna si pe cei întelepti, fiindca pentru o vreme pare vrednica de
dorit, ba chiar da cu împrumut bunatati si comori, însa în ziua mortii le ia
înapoi si ne rasplateste cu chinuire. Pentru putina vreme ne îngaduie sa
pacatuim, iar ca rasplata ne da vesnicul întuneric.
Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire
sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2011, p. 123-124
AURUL SI ARGINTUL MEU!
Sfantul Ioan din Kronstadt
O minunata demonstratie a
omniprezentei lui Dumnezeu! De pilda, te-ai îmbolnavit de iubirea de arginti;
inima ti s-a lipit de aceasta patima, fie si numai pentru o clipa; suferi.
Ajunge sa strigi catre Domnul din toata inima: „Tu esti singura mea comoara,
esti aurul si argintul meu, mâncarea si îmbracamintea mea”, si îndata te vei
simti usurat.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 410
CROSETATUL
Sfantul Ioan din Kronstadt
Însusirile omului, atât cele de
ordin spiritual, cât si cele fizice, se desavârsesc, sporesc si se fortifica
prin exercitiu. Exerseaza-te mai des în scris, în cusut, în crosetat si astfel
vei putea „sa-ti faci mâna”: vei scrie, vei coase, vei croseta mai bine.
Exerseaza mai mult în compunerea de texte, vei compune mai usor si mai bine;
exerseaza în savârsirea de fapte bune sau în stavilirea patimilor si ispitelor
si vei reusi, cu timpul, sa faci binele lesne si cu placere, iar patimile le
vei învinge cu usurinta, ajutat de harul dumnezeiesc atotlucrator. Dar daca vei
înceta sa mai scrii, sa cosi, sa crosetezi sau daca faci lucrurile acestea
foarte rar, vei scrie, vei coase si vei croseta prost; nu vei mai compune
nimic, sau foarte rar, lasându-te absorbit de grijile materiale ale vietii si
vei ajunge sa nu poti lega nici câteva cuvinte, mai ales în cele duhovnicesti.
Când ti se va da sa scrii ceva, vei munci ca un rob în Egipt! Tot asa, daca nu
te mai rogi, sau te rogi rar, rugaciunea ti se va parea grea si o vei face fara
placere; daca vei înceta lupta cu patimile, sau o vei rari din cale-afara si o
vei slabi, îti va veni foarte greu sa le mai tii piept si te vor birui ele pe
tine. Din pricina lor, nu vei mai avea liniste, viata îti va fi otravita daca
te vei dezvata sa lupti împotriva acestor haini adversari, care sunt „de-ai
casei”, stau înlauntrul tau, îsi fac cuib în inima ta. Activitatea, munca sunt
conditii indispensabile ale vietii. O viata inactiva nu este viata, e o
monstruozitate, o umbra de viata! De aceea omul trebuie sa-si impuna sa lupte mereu,
îndârjit, cu trândavia trupeasca. Dumnezeu sa apere pe tot crestinul de lene!
„Iar cei ce sunt ai lui Hristos si-au rastignit trupul împreuna cu patimile si
cu poftele” (Galateni 5, 24), adica firea cea lenesa, rea, iubitoare de pacat.
„Caci tot celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce n-are si ce
are i se va lua” (Matei 25, 29).
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 107.
CURAT SI CU GUST
Sfantul Ioan din Kronstadt
La toti ne place sa ne îmbracam
curat si cu gust. La îmbracamintea cea nestricacioasa, pe care ne-am întinat-o
cu pacatele si în care ne vom înfatisa cu totii înaintea lui Dumnezeu, la
Judecata din urma se gândeste oare cineva? O spala cineva cu lacrimi de
pocainta, cu fapte de milostenie, o împodobeste cu postul, rugaciunea,
privegherea, cugetarea la cele dumnezeiesti?
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 281
FRUMUSETEA IMATERIALA
Sfantul Nectarie al Eghinei
Omul cauta sa-L afle pe
dumnezeiescul Creator al firii, pe Bunul artist Care a mestesugit-o, pe Cel Ce
a întocmit universul, si sa-L cunoasca pe Cel de la Care primeste ideea Binelui
raspândit nemarginit în toate. Ordinea, armonia din toate, rânduirea înteleapta
si guvernarea universului, frumusetea imateriala sublima si splendoarea celor
pamântesti înalta mintea omului la Cauza primordiala Care le-a creat pe toate
întru întelepciune si fac sa creasca în inima sa dragostea dumnezeiasca fata de
iubirea de întelepciune si stiinte, prin mijlocirea carora cauta sa intre în
adâncurile misterioase ale întelepciunii dumnezeiesti si sa fie initiat în
tainele creatiei, pe baza carora toate au fost întemeiate si sustinute. Studiul
celor care exista descopera bunatatea Creatorului dumnezeiesc si dezvolta
sentimentul iubirii fata de binele absolut, care îl atrage pe om spre acesta.
Sfantul Nectarie al Eghinei, Un
portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mandrila, Ed. Sophia
/ Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 271-272.
DUHUL SFANT
Sfantul Ioan din Kronstadt
Duhul este atât de subtil, încât
poate patrunde prin orice creatura, materiala sau spirituala, prin toate
„duhurile” rationale si prin toate sufletele nerationale, prin corpurile
ceresti, prin pamânt, prin toata materia organica si anorganica, fara sa
întâmpine vreun obstacol, fiind totdeauna mai presus de ele si dându-le viata,
ca Duh al lui Dumnezeu, sau penetrând cu usurinta orice materie, fara a-i da
viata, precum muntii, pietrele, peretii, ca si cum n-ar întâlni nimic în cale.
Prezenta lui Dumnezeu se vadeste chiar daca faci abstractie de orice alta
realitate de natura spirituala sau materiala. De aceea pot spune oricând ca
sunt cu Dumnezeu, închipuindu-mi ca sunt numai eu cu El. „Ca Tu cu mine esti”,
spune psalmistul (Psalmul 22, 4). „Eu sunt cu tine”, îi spune Domnul
Apostolului Pavel (Faptele Apostolilor 18, 10).
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 403
ZORII ZILEI
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi un rasarit de soare si începutul unei
zile. Aici ai din belsug prilejuri pentru a cugeta la bunatatea Domnului si
pentru a te minuna de ea.
1) Când trece soarele de cealalta
parte a pamântului si se lasa noaptea, atunci ni se pare deja ca el oarecum
nici nu mai este; însa îndata ce rasare iarasi, ca si cum din nou l-ar face
Ziditorul, marele luminator îti aminteste ca atât el, cât si tu ati dobândit
fiinta de la Facatorul.
2) Îti aduce aminte despre Soarele
Dreptatii, Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Care a murit si a înviat din morti. Asa
precum coboara si se ridica soarele cel materialnic, asemenea si Hristos,
venind pe pamânt si savârsind lucrarea cea mare a mântuirii noastre, S-a
pogorât în mormânt si iarasi S-a înaltat. Si asa precum soarele, rasarind, le
lumineaza pe toate de sub cer, bucurându-i si încalzindu-i pe toti, asemenea si
Hristos, înviind din morti, a luminat întreaga lume si a revarsat lumina Sa
prin Apostolii Sai ca prin niste raze duhovnicesti, încalzind si veselind
inimile tuturor.
3) Îti arata învierea mortilor ce
va sa fie. Dupa cum soarele, coborând sub pamânt, se ridica iarasi, asa se vor
înalta si trupurile îngropate în tarâna ale celor ce-au murit si „cei drepti
vor straluci ca soarele în Împaratia Tatalui lor” (Matei 13, 43).
4) Rasare soarele si din nou se
face dimineata. Asemenea si binefacerile Domnului se înnoiesc si se revarsa
peste noi; iar prin faptul ca n-am pierit ni se vadeste bunatatea si mila lui
Dumnezeu.
5) Rasare soarele si pe toate le
lumineaza si le încalzeste. Asa ni se arata si bunatatea Domnului, care pe cel
drept îl bucura, îl veseleste, îl lumineaza, îl desfata si îl încalzeste, iar
pe cel pacatos îl atinge cu razele iubirii Sale si îl „duce la pocainta”
(Romani 2, 4); si „lumineaza pe tot omul care vine în lume” (Ioan 1, 9),
„deschide mâna Sa si satura pe tot cel viu de bunavoire” (Psalmul 144, 16).
Din aceasta întâmplare ne învatam,
iubite crestine, sa-I multumim din inima lui Dumnezeu pentru cele trei mari
binefaceri pe care le savârseste cu noi: pentru zidirea noastra, pentru
rascumparare si pentru minunata Sa Pronie ce-o are pentru noi. Sa-i zicem dar
Lui cu duh plin de bucurie: „Slava Tie, Dumnezeule, Celui Ce ne-ai facut pe
noi! Slava Tie, Celui Ce ne-ai rascumparat pe noi! Slava Tie, Celui Ce Te
îngrijesti de noi, nevrednicii! Binecuvântat esti în veci! Amin”.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 129
NUMELE SFINTILOR
Sfantul Ioan din Kronstadt
Numele sfintilor, alcatuit din
sunete articulate, are însemnatate oarecum ca si trupul sfântului sau cu
sfântul însusi… În mic, oarecum se rasfrâng în gura noastra fiintele lumii de
Sus si ale celei de jos – si asta prin credinta, prin Duhul Sfânt, Singurul
Care este, Care pretutindeni este si toate le plineste.
Când îi chemam pe sfinti în rugaciune,
a le rosti numele din inima înseamna deja a-i apropia de însasi inima noastra.
Sa ceri atunci, fara sa te îndoiesti, si rugaciuni si mijlociri pentru tine, si
ei te vor auzi, si vor înfatisa rugaciunea ta Stapânului grabnic, într-o
clipita, ca Aceluia ce pretutindeni este si toate le plineste.
Sfantul Ioan din Kronstadt, In lumea
rugaciunii, traducere de Adrian si Xenia Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti,
2003, p. 72
CURGEREA APEI
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi ca din muntii cei înalti
apa se scurge spre vaile de jos. Din aceasta învata ca Dumnezeul cel Preaînalt
priveste catre cei smeriti dintru înaltimea Sa si revarsa râuri de daruri peste
inimile lor, dupa cum citim: „Dumnezeu celor mândri le sta împotriva, iar celor
smeriti le da har” (1 Petru 5, 5). De aceea, trebuie sa ne smerim pentru a ne
învrednici de mila Lui. Sfântul Ioan Gura de Aur asa ne graieste: „Cum ar putea
cineva sa dobândeasca har înaintea lui Dumnezeu? Cum altfel, daca nu prin
smerita cugetare? Caci Dumnezeu «celor mândri le sta împotriva, iar celor
smeriti le da har»; iar «jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit» si «inima smerita
Dumnezeu nu o va urgisi»” (Omilia întâi la prima Epistola catre Corinteni). Iar
în ce sta smerenia, Sfântul Ioan ne învata tot aici, cu câteva rânduri mai jos:
„De îl vei necaji pe un om smerit, de-l vei umili sau îi vei spune ceva, el va
tacea si va îndura cu blândete. Si unul ca acesta are o asemenea pace cu toti,
încât nu poate fi rostita în cuvinte”.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 94
ACUL CU GAMALIE
Parintele Ilie Cleopa
Iarasi, de mirare ne este
faptul ca numarul atomilor cuprinsi într-o gamalie de ac se ridica la cifra, ce
nu se poate concepe, de 8 sextilioane (8 urmat de 21 de zerouri) si daca cineva
ar voi sa numere acesti atomi, de ar numara câte un miliard pe secunda, i-ar
trebui 250 de ani pentru a face aceasta socoteala. Fratii mei, nimeni din
oameni sau din Îngeri nu poate cârmui aceste preaminunate si nemarginite zidiri,
decât numai Preavesnicul si Preaputernicul Dumnezeu, Care pe toate din nimic
le-a facut, dupa cum este scris: „El a zis si s-au facut, El a poruncit si s-au
zidit” (Psalm 148, 5). El pe toate din nimic le-a facut si tuturor legi le-a
pus, precum si tuturor le poarta de grija, dupa cuvântul: „Cel ce da hrana la
tot trupul, ca în veac este mila Lui” (Psalm 135, 25).
Parintele Ilie Cleopa, Opt cuvinte
despre minunile lui Dumnezeu din zidiri, Ed. Episcopiei Romanului si Husilor,
Roman, 1996, cap. 5: Minunile lui Dumnezeu din lumea vietuitoarelor , p. 49-53
EXAMENELE VIETII
Sfantul Ioan din Kronstadt
Crestinului îi sunt de trebuinta
în toata viata încercarile, ca niste mijloace de verificare a starii sale
sufletesti. Si fiindca viata noastra, daca o comparam cu interiorul unei case,
se umple de necuratenii, trebuie negresit sa dereticam în ea, sa stergem
lucrurile de praf. Asa cum pentru verificarea anumitor obiecte – de argint, de
pilda – trebuie sa avem instrumente speciale, tot asa pentru a ne verifica si
pune la încercare sufletul avem nevoie de cei din jurul nostru, care, cu voie
sau fara voie, prin faptele lor în raport cu noi, sa ne demonstreze noua însine
si celorlalti în ce masura tinem sau nu poruncile lui Dumnezeu, date noua prin
Sfânta Evanghelie, daca traim în duh, zagazuim cele ale carnii, sau daca traim
cu trupul, supunându-ne ca niste robi carnii, patimilor, gândurilor trupesti.
Aflând ca nu traim dupa voia lui Dumnezeu, dupa poruncile Dulcelui nostru
Mântuitor, ci dupa voia noastra oarba si pacatoasa, sa cautam a ne îndrepta cu
grabire si a urma îndata cu sârguinta poruncile dumnezeiestii Evanghelii.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 85-86.
VIOI SI VESEL
Sfantul Ioan din Kronstadt
Rugaciunea, întocmai ca aerul pentru
trup, da vigoare si prospetime sufletului. Te simti în ea mai vioi si mai
vesel, ca si cum ai fi facut o plimbare la aer curat, mai vioi si mai proaspat
atât fizic, cât si spiritual.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 451
INTRISTAREA
Cuviosul Bonifatie de la Teofania
Cine a biruit patimile, a biruit si
întristarea, pe când cel biruit de patimi nu va scapa de obezile întristarii.
Bolnavul se cunoaste dupa culoarea fetei: cel cuprins de patima se da în vileag
prin întristare. Cine iubeste lumea nu are cum sa nu se întristeze, pe când cel
ce a dispretuit lumea este vesel întotdeauna.
Cuviosul Bonifatie de la Teofania,
Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 43-44
TERORISMUL SI ARTA
Compozitorul Arvo Part
În general, exista ceva terorist
în arta actuala. Distrugerea a dobândit în cadrul ei un loc considerabil, fie
ca e comentariu sau reflectare a actualitatii, fie ca luare de pozitie
agresiva. Prea multi oameni se amuza astazi cu distrugerea. Distrugerea
valorilor vietii. Trebuie sa putem si sa vrem sa facem diferenta între doua
lucruri: ura si dragostea. Lumea întreaga oscileaza între aceste doua extreme.
Asta-i tot! La fel e si cu arta. Depinde de fiecare artist sa hotarasca cu ce
partid va vota. Trebuie sa începem sa privim violenta care este în noi. 11
septembrie 2001 trebuie sa le aminteasca oamenilor ca si noi suntem
raspunzatori pentru aceasta violenta.
Compozitorul Arvo Part, Cantul inimii
– puterea cuvantului si a muzicii (AP), traducere de Laura Marcean & Olga
Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 98-99
MATASEA
Sfantul Nicolae Velimirovici
În Rasarit, folosim uneori
pentru vesmintele preotesti matase chinezeasca facuta în China de mâini pagâne,
sau potire si lingurite si clopotele si lanturi facute de musulmani, sau pietre
pretioase adunate si miresme preparate de închinatorii la foc sau la pietre din
Africa, si nici unul dintre noi n-ar trebui sa se teama sa le foloseasca atunci
când I se închina lui Hristos, asa precum Hristos Însusi nu S-a temut sa atinga
cele mai decazute trupuri sau suflete omenesti cu preacuratele Sale mâini.
Crestinismul nu poate fi spurcat daca foloseste pentru închinare lucruri ale
mâinilor pagâne, însa popoarele pagâne se fac prin aceasta partase la
închinarea crestina, în chip trupesc si întru necunostinta, asteptând clipa în
care vor fi partase la ea si în chip duhovnicesc si întru cunostinta. Fiecare
bucata de matase chinezeasca din vesmintele noastre este o prorocie a marii
Chine crestine.
Sfantul Nicolae Velimirovici,
Patimirea Bisericii, traducere de Laura Marcean, Ed. Sophia, Bucuresti, 2010,
p. 40-41.
PASARILE DE NOAPTE
Parintele Ilie Cleopa
Minune preaslavita a întelepciunii si
a puterii nemarginite a Ziditorului se vede la pasarile cele de noapte, care
noaptea se hranesc, si pe întuneric în loc de lumina îl au, precum sunt
huhurezii, bufnitele si altele multe de acest fel. Deci, de la pasarile ce vad
la întuneric si la lumina orbesc, sa ne mutam cu gândirea la înteleptii
veacului de acum, care se îndeletnicesc numai cu întelepciunea cea desarta, ca
asemenea sunt cu huhurezii si cucuvelele, care puternica au vederea noaptea,
iar dupa ce straluceste soarele, se întuneca si orbesc, caci si aceia cu
întelepciunea cea desarta prea iute catre vederea desertaciunilor sunt
iscusiti, iar la întelepciunea cea adevarata si duhovniceasca si la întelegerea
luminii celei adevarate ce vine de la Duhul Sfânt, sunt cu totul întunecati si
orbi.
Parintele Ilie Cleopa, Opt cuvinte
despre minunile lui Dumnezeu din zidiri, Ed. Episcopiei Romanului si Husilor,
Roman, 1996, cap. 5: Minunile lui Dumnezeu din lumea vietuitoarelor , p. 49-53
LUMINA FACLIEI
Sfantul Teofan Zavoratul
Cel ce umbla cu faclie lumineaza
celor ce-l însotesc: asa lumineaza si virtutea, care întotdeauna poarta cu sine
slava.
Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire
sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2011, p. 148
TAMAIA
Sfantul Ioan din Kronstadt
Tamâia în biserica este un semn
material al sfinteniei fiintei lui Dumnezeu si a sfintilor Lui, precum si un
mod de a ne aduce aminte ca si noi trebuie sa vietuim în sfintenie. Sfintenia e
o însusire vesnica a lui Dumnezeu si a sfintilor Sai dupa harul si dupa darul
Lui. Sfintenia trebuie sa fie întotdeauna si o însusire a noastra iar duhoarea
pacatului ce ne este proprie trebuie respinsa în tot chipul: prin pocainta,
prin munca, prin post, rugaciune, milostenie.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Liturghia:
Cerul pe pamant, traducere de Boris Buzila, Ed. Deisis, Sibiu, 1996, p. 191
CORABIA INVIFORATA
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi pe mare o corabie care este
înviforata de valuri si se afla în primejdie. Întelege de aici ca asemenea si
viata noastra se primejduieste în marea acestei lumi, ravasita de multe feluri
de nevoi ca de niste valuri. Si prin aceasta te vei învata a te ruga si a
suspina adesea cu osârdie catre Hristos, Cârmuitorul cel Preaîntelept, pentru
ca El sa nu-i îngaduie corabioarei tale a se îneca în valurile pustiirilor, ci
s-o povatuiasca cum sa ajunga la limanul cel lin si neprimejduit al vietii celei
vesnice.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 70
NISIPUL
Sfantul Ioan din Kronstadt
Vicleanul diavol cauta sa ne
împrastie rugaciunea cum ai împrastia o mâna de nisip, dupa cum si cuvântul ei
l-ar dori sa fie tot ca nisipul, neînchegat, fara vlaga, adica lipsit de vapaia
inimii. De asemenea, rugaciunea poate fi ca o casa construita pe nisip sau ca o
casa construita pe stânca. Construiesc pe nisip cei ce se roaga fara credinta,
împrastiat, cu raceala. O asemenea rugaciune se risipeste de la sine si nu-i
aduce nici un folos rugatorului. Construiesc pe stânca cei care, atât timp cât
dureaza rugaciunea, tin ochii atintiti spre Dumnezeu, rugându-I-se asa cum s-ar
ruga unei persoane vii, vorbindu-i fata catre fata.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 14.
TRANDAFIRUL FARA SPINI
Sfantul Vasile cel Mare
Dupa ce Dumnezeu a poruncit: „Sa
rasara pamântul iarba”, a zis: „Si pom roditor, care sa faca rod, caruia
samânta lui în el dupa fel si asemanare pe pamânt” (Facerea 1, 11).
La acest cuvânt, toate padurile s-au
îndesit, toti arborii s-au ridicat iute în sus, cei care în chip firesc se
ridica la mare înaltime: brazii, cedrii, chiparosii, pinii; toate crângurile
s-au acoperit îndata de tufani desi; si asa numitii arbusti, care slujesc la
facerea coroanelor: trandafirul, mirtul si dafinul, care nu erau mai înainte pe
pamânt; toti, într-o clipita de vreme, au aparut, fiecare cu mirosul sau
propriu, deosebiti prin însusiri foarte precise de alti arbusti, fiecare
cunoscut prin caracterul sau propriu. Numai ca atunci trandafirul era fara
spini; mai târziu a fost adaugat spinul frumusetii florii, ca sa avem durerea
aproape de veselia desfatarii, spre a ne aduce aminte de pacat, din pricina
caruia pamântul a fost osândit sa rasara spini (Facerea 3, 18).
Sfantul Vasile cel Mare, Omilii la
Hexaemeron, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1986, p.
124-125
GREUTATEA TRUPULUI
Sfantul Ioan din Kronstadt
Sufletul este puternic, de aceea
si poate „tine” greutatea trupului; acesta însa este neputincios, îl poate
doborî lesne materia, chiar daca este de o obârsie cu el. Prin comparatie, si
Dumnezeu, Care este duh, tine tot universul, ca si când n-ar fi, „cu cuvântul
puterii Sale” (Evrei 1, 3), iar sufletul omului, cu binecuvântata de Dumnezeu
usurinta, îsi poate supune trupul sau, ba chiar si pe al altora, cu duhul
(precum vedem ca fac sfintii). El face ca, în timpul rugaciunii, cuvintele
acesteia sa se prefaca lesne în duh. Omul trupesc însa se supune la fiecare pas
materiei trupului si se împiedica în litera rugaciunii, nefiind în stare sa o
prefaca în duh, fiind el însusi doar trup. Duhul sfânt si curat al rugaciunii
nu poate fi patruns de duhul necurat, captiv al trupului.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 49
NEBUNIA DE PRET
Arhimandritul Sofronie Saharov
Fiti nebuni, nebuni ca adevaratii
nevoitori! De ce nebuni? Pentru ca a fi crestin înseamna a trai în doua planuri
în acelasi timp: prezentul si vecinicia.
Arhimandritul Sofronie Saharov, Din
viata si din duh, traducere de Parintele Rafail Noica, Ed. Reintregirea, Alba
Iulia, 2011, p. 59.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu