luni, 21 decembrie 2020

MINILECTURĂ cu GÂND DE SEARĂ - DOAR O VORBĂ.....!

 



AURUL TIMPULUI

Cuviosul Bonifatie de la Teofania

 

 

Cine pierde aur sau argint poate sa dobândeasca altul în locul lui, dar cine pierde vremea în desertaciunea vietii sale nu o s-o mai gaseasca. În ceasul mortii, unul ca acesta se va tângui mult, fiindca partea lui este împreuna cu demonii.

 

Cuviosul Bonifatie de la Teofania, Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 127.

 

 

 

FOCUL MISTUITOR

Sfantul Paisie Aghioritul

 

 

Când arunci într-o soba hârtii, gunoaie, acestea ard. La fel si cu omul duhovnicesc, orice i-ar arunca ispita, el arde, este „foc mistuitor”. Cugetele rusinoase nu se lipesc de el, si dupa aceea si diavolul oboseste si pleaca.

 

Sfantul Paisie Aghioritul, Mica filocalie, traducere de Parintele Victor Manolache, Ed. Egumenita, Galati, 2009, p. 132

 



DARURILE FIRII INCONJURATOARE

Sfantul Tihon din Zadonsk

 

 

Vezi ca pomul îsi daruieste roadele atât stapânului sau, care îl curata, taindu-i vlastarii, cât si strainilor; sau ca fântâna îi adapa nu doar pe cei care o îngrijesc, ci si pe cei ce-o pângaresc si scuipa în ea, iar soarele lumineaza atât pentru cei ce se minuneaza de el, cât si pentru cei care-l nesocotesc. Asa sunt si crestinii cei adevarati, care ca si „orice pom bun fac roade bune” (Matei 7, 17) sau „ca niste luminatori stralucesc în lume” (Filipeni 2, 15), facându-le bine tuturor, celor buni si celor rai, prietenilor si vrajmasilor lor, urmând întru toate pilda Cerescului lor Tata, Care „face sa rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni” (Matei 5, 45). Aceasta te învata, crestine, sa urmezi si tu adevaratilor crestini si dimpreuna cu ei sa te asemeni Parintelui Ceresc, si nu fiilor veacului acestuia, care nu iubesc pe nimeni decât pe ei însisi si pentru sine.

 

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 98.

 

 

PAMANTUL

Arhiepiscopul Iustinian Chira

 

 

Cel mai misterios, cel mai pretios lucru e pamântul. E mai de pret decât toate celelalte materii. De ce?… Din acest pumn de pamânt e facut omul. Din acest pumn de pamânt rasar infinite culori în plante si infinite arome. Toate fructele, de toate gusturile si aromele, se nasc din acest pamânt. Tarâna are un miros specific. Nimic nu miroase mai frumos decât pamântul.

 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 92.

 

 

 

CIOBURILE OGLINZII

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

Ati observat cum se multiplica chipul unui om în cioburile unei oglinzi sparte, sau cum se reflecta într-un strop de apa, într-o picatura de roua, în pupila unui ochi? Daca un asemenea fenomen este posibil si frecvent în natura, de ce n-am accepta multimea de reproduceri în icoane ale aceluiasi chip, sa zicem al Domnului, al Preacuratei Sale Maici, ale unor sfinti, asa cum vedem în oglinda, sau în desene, carora sa le acordam cinstea cuvenita? Nu cumva, în acest mod, natura însasi ne învata sa preluam de la ea unele lucruri care ar putea sluji evlaviei noastre?

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 391.



OSTASIA

Sfantul Tihon din Zadonsk

 

 

Când se aduna o oaste în aceasta lume, atunci cei chemati la ostasie îsi lasa casele, sotiile, copiii, rudele si averile lor. Vezi, asadar, crestine, ce fac oamenii când intra în slujba unui împarat pamântesc? Sa stii cu adevarat ca asemenea trebuie sa faca si crestinii care au intrat în slujirea Împaratului Ceresc. Si lor li se porunceste a înfaptui acel cuvânt care i s-a dat drept porunca de la Dumnezeu lui Avraam, Parintelui tuturor dreptilor: „Iesi din pamântul tau si din neamul tau si din casa tatalui tau” (Facerea 12, 1). Vechiul Adam, din care ne-am nascut si pe care îl purtam înlauntrul nostru, ne este tata; iubirea de sine îi este trupului nostru o casa preaplacuta; patimile noastre, poftele trupului, poftirea ochilor si trufia vietii ne sunt rude si averi. Pe toate acestea trebuie sa le lepede crestinii, care prin Sfântul Botez au intrat în oastea lui Hristos, Împaratul Ceresc: „sa lepede fostul lor fel de viata a omului celui vechi” pentru totdeauna si „sa se dezbrace” de vechiul Adam (Efeseni 4, 22; Coloseni 3, 9); „sa-si rastigneasca trupul împreuna cu patimile si cu poftele” (Galateni 5, 24); sa-si paraseasca orgoliul, trufia, iubirea de slava, de placeri trupesti si de argint, care îi sunt spre mângâierea trupului, precum s-ar lepada de niste rude de-ale lui si în acest chip sa Îi slujeasca Împaratului Hristos.

 

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 89

 

 

OGLINZI IN SOARE

Sfantul Nicolae Cabasila

 

 

Atunci când pui sub soare mai multe oglinzi, toate stralucesc si rasfrâng raze de ai crede ca sunt mai multi sori, dar în realitate unul este soarele care se rasfrânge în toate; tot asa si Cel Ce singur este sfânt, Hristos-Dumnezeu, rasfrângându-Se în credinciosi, straluceste în multe suflete si pe multi îi arata sfinti, desi Cel cu adevarat sfânt este unul si singur, întru nimic mai prejos în slava decât Tatal.

 

Sfantul Nicolae Cabasila, Talcuirea Dumnezeiestii Liturghii si despre viata in Hristos, traducere de Pr. Ene Braniste si Pr. Teodor Bodogae, Ed. Arhiepiscopiei Bucurestilor, Bucuresti, 1992, p. 85

 

 

PERSOANELE

Parintele Arsenie Boca

 

 

Înainte de a exista ca persoane pamântesti, existam ca gând, ca intentie a lui Dumnezeu.

 

De faptul ca suntem oarecumva anteriori fata de forma noastra pamânteasca, Dumnezeu ne spune, învatându-l pe Ieremia, când acesta încerca sa se apere de misiunea cu care-l rostuise pe pamânt: „Înainte de a te urzi în pântece… te-am sfintit si te-am rânduit proroc printre popoare” (Ieremia 1, 5).

 

Cine stie daca nu El are de adus în viata pamânteasca, în fluviul timpului, atâtea fete omenesti, încât numarul lor sa împlineasca toate posibilitatile de configuratie câte le ofera structura noastra genetica? (Numarul combinarilor ce se pot face cu cele 24 de perechi de cromozomi, se ridica la astronomica cifra de 289.429.536.481 de posibilitati).

 

Parintele Arsenie Boca, Parintele Arsenie Boca,  mare indrumator de suflete din secolul XX, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 85-86



CINEMATOGRAFUL

Arhimandritul Sofronie Saharov

 

 

Gândurile care vin în minte în vremea rugaciunii arata existenta patimilor. Pe cât de des vin gânduri similare, pe atâta înseamna ca patimile acelea explicite au radacini adânci. O astfel de patima are radacini adânci si este nevoie de o mare osteneala si durere pentru a fi vindecate. Prin urmare gândurile din vremea rugaciunii ne ajuta sa distingem starea noastra, patimile noastre. Se întâmpla ceea ce se petrece la proiectia unui film. Când exista lumina în spatele filmului, atunci toate se arata clare pe ecran. Lipsa luminii nu arata nimic.

 

Arhimandritul Sofronie Saharov, Cunosc un om in Hristos – Parintele Sofronie de la Essex, traducere de Pr. Serban Tica, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 224

 

 

 

DEMONSTRATIE

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

Daca vreodata, într-un anumit loc, într-o încapere, sau pe apa, sau sub cerul liber vei pune la îndoiala prezenta lui Dumnezeu acolo, ofera-i inimii tale aceasta demonstratie. Dumnezeu tine totul cu puterea Sa. Ma tine si pe mine cu trupul si cu sufletul, tine toate corpurile solide, lichide, gazoase. Tine si aerul locului în care ma aflu si pe care îl respir, tine orice particula din el; de aceea se si numeste Atottiitorul, fiindca tine în mâna Sa toata faptura, macrocosmosul si microcosmosul. Cum ar putea, deci, sa lipseasca dintr-un anumit loc? Sa nu fie undeva Adevarul lucrurilor, Cauza existentei lor? Când vei avea în gând aceste cuvinte, inima lovita de apoplexia îndoielii îndata se va înviora si se va linisti, aceasta fiind tot o dovada puternica a omniprezentei lui Dumnezeu, cu deosebire în sufletele noastre. Slava Tie, Atottiitorule Împarate, ca nu m-ai lasat în bezna diavoleasca, ci mi-ai trimis grabnic lumina Ta, ca sa mi se risipeasca din suflet întunericul. Tu, Doamne, esti Luminatorul meu, luminezi întunecimea din mine.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 415-416.

 

 

VASUL OLARULUI

Parintele Paisie Olaru

 

 

Sa te lasi în mâna Domnului, ca lutul în mâna olarului. Olarul, când vrea sa faca o oala mai de pret, o da de doua-trei ori prin foc, o caleste si o ciupeste pâna se face dupa placerea lui.

 

Parintele Paisie Olaru, Parintele Paisie duhovnicul, traducere de editie ingrijita de Arhimandrit Ioanichie Balan, Ed. Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, Iasi, 1993, p. 94



MLADITA VITEI

Sfantul Tihon din Zadonsk

 

 

Vezi ca via îsi da rodul sau celui care a sadit-o, dupa cum zice Apostolul: „Cine sadeste vie si nu manânca din roada ei?” (1 Corinteni 9, 7). Fiecare crestin este ca o mladita care a fost sadita în via Sfintei Biserici si împrejmuita cu întaritura Legii lui Dumnezeu, adapata cu Cuvântul Domnului si îngrasata din Sfintele Taine si de aceea trebuie sa-I aduca lui Dumnezeu, Saditorului si Hranitorului ei, rodul faptelor celor bune, adica al dragostei, al rabdarii si al blândetii, „rodul buzelor care preaslavesc numele Lui” (Evrei 13, 15). Daca este cineva care nu aduce rodul cel bun, i se cuvine aceluia a se teme de taierea despre care ne spune Înaintemergatorul: „Iata, securea sta la radacina pomilor si tot pomul care nu face roada buna se taie si se arunca în foc” (Matei 3, 10). Întâmplarea aceasta si cugetarea asupra ei te îndeamna spre adevarata pocainta si spre roadele ei, fara de care ea nu poate fi adevarata.

 

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 105



C O P I I I

Arhiepiscopul Iustinian Chira

 

 

Râsul sau plânsul copiilor darâma orice zid, desfiinteaza orice prapastie, îmblânzeste orice constiinta. Copiii si filosofii pun cele mai grele întrebari, cele mai delicate si la care nici nu se poate uneori raspunde. Copii sunt un dar de la Dumnezeu. Ei lumineaza casele, ei însenineaza fruntile încruntate, limpezesc inimile înnourate, coboara pacea în sufletele învrajbite, revarsa bucurie si binecuvântare în familiile si în casele noastre. Priviti în ochi copiii. Priviti în ochii lor si Îl veti vedea pe Dumnezeu!

 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 23-25.

 

 

AERISIREA INCAPERII

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

„Cautati mai întâi Împaratia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua” (Matei 6, 33). Cum, în ce chip sa cautam mai întâi Împaratia lui Dumnezeu? Iata cum. Daca vrei sa-ti aerisesti locuinta sau sa te plimbi la aer curat, gândeste-te mai întâi daca propria-ti inima este sau nu curata. Multi dintre noi doresc sa-si aeriseasca încaperea în care traiesc (ceea ce este excelent) sau sa se plimbe în aer liber, dar nu se gândesc ca le este tot atât de necesara aerisirea sufletului si a inimii (o aerisire, ca sa zicem asa, spirituala, a suflarii de viata) si, traind în aer curat, îsi îngaduie gânduri murdare, impulsuri indecente ale inimii, vorbe spurcate si chiar o spurcaciune trupeasca. < span style="color: #999999;">

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 257-258.



MANGAIEREA SOARELUI

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

Asa cum soarele, desi ramâne întotdeauna pe cer, atinge pamântul pe toata suprafata sa cu razele sale, ca si când l-ar mângâia cu mii de mâini, transmitându-se tuturor organismelor vii, patrunzându-le (soarele patrunde în corpuri cu razele sale), încalzindu-le, însufletindu-le, împrumutându-le caldura sa, trecând prin corpurile transparente, penetrabile sau reflectându-si stralucirea în transparenta lor, iar celor impenetrabile, solide, opace dându-le doar caldura, întocmai si Soarele ratiunii – Dumnezeu, desi ramâne mai cu seama în cer, îsi transmite razele întregii fapturi rationale, îngerilor si oamenilor, patrunzând în fiinta lor spirituala, sfintindu-i, întarindu-i, facându-i sa creasca asa cum patrund razele soarelui organismele animale si vegetale, dându-le viata, facându-le sa se dezvolte. Dupa cum soarele, aflat într-un singur loc pe cer, lumineaza întreg pamântul, facându-i sa primeasca lumina si pe cei buni, si pe cei rai, fiintele si lucrurile, tot asa si Domnul, lumineaza pe toti oamenii cu lumina Sa ipostatica, El fiind Lumina cea adevarata „care lumineaza pe tot omul care vine în lume” (Ioan 1, 9).

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 79

 

 

APA FILTRATA

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

Postul învedereaza sau descopera cum nu se poate mai bine neputintele, slabiciunile, scaderile sufletului, pacatele si patimile sale, întocmai cum o apa statuta, tulbure, când începe sa fie filtrata îsi scoate la iveala impuritatile si gânganiile care misuna prin ea.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 283



INCENDIUL

Sfantul Simeon din Dajbabe

 

 

Pentru a stinge incendiile sunt echipe de pompieri, în timp ce pentru a linisti patimile sunt posturi aspre.

 

Sfantul Simeon din Dajbabe, The Orthodox Word, nr. 271-72, traducere de Laura Marcean, Ed. St. Herman, Platina, SUA, 2010, cap. Selected Verses from the Treasury of St. Symeon’s , p. 37-53

 

 

 

FRACTIUNEA DE SECUNDA

Arhimandritul Sofronie Saharov

 

 

Întreaga noastra viata pamânteasca, de la nastere si pâna la cea din urma suflare a noastra, va arata la sfârsit ca un singur act concentrat. Continutul si calitatea ei se vor vedea într-o fractiune de secunda. Sa ne imaginam un pahar din cel mai limpede cristal, plin cu apa. O singura privire ne va spune daca apa e curata sau nu. Tot asa va fi si cu noi atunci când vom fi trecut întru alt tarâm. Cel mai trecator reflex al inimii sau mintii noastre îsi va lasa urma asupra sumei totale a vietii noastre.

 

Arhimandritul Sofronie Saharov, Rugaciunea – experienta Vietii Vesnice, traducere de diac. Ioan I. Ica jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2007, p. 93

 

 

OSTENEALA TEMELIEI

Sfantul Teofan Zavoratul

 

 

Nu este mare osteneala de a pune temelie, ci este greu a desavârsi zidirea, si cu cât se înalta mai mult aceasta, cu atât îi vine mai greu celui care cladeste.

 

Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 148



TEMPERATURA RIDICATA

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

Când te rogi Domnului, Maicii lui Dumnezeu, sfintilor, sa nu uiti niciodata ca Domnul da dupa inima celui ce cere („Dea tie Domnul, dupa inima ta” – Psalmul 19, 4). Dupa cum îti este inima, asa îti va fi darul. Daca te rogi sincer, cu credinta, nefatarnic, din toata inima, atunci ti se va da dar de la Dumnezeu pe masura credintei tale, a „temperaturii” inimii. Si invers, cu cât îti este inima mai rece, cu cât se vadeste mai putin credincioasa si mai duplicitara, cu atât îti va fi rugaciunea mai fara folos, aceasta în cel mai fericit caz, fiindca o astfel de rugaciune ar putea sa-l mânie pe Dumnezeu, Cel ce este Duh si caruia i se cuvine închinare în duh si adevar (Ioan 4, 24, 23). De aceea când chemi pe Domnul, pe Maica Domnului, pe îngeri sau pe sfinti, cheama-i din toata inima: de te rogi pentru vii sau pentru morti, roaga-te cu inima fierbinte, spunând numele fiecaruia; de te rogi sa ti se dea tie sau altcuiva vreun dar duhovnicesc, pentru izbavirea ta sau a altcuiva de vreo nenorocire, de pacate, de patimi, de naravuri pacatoase, roaga-te pentru aceasta din toata inima, dorind din tot sufletul ca tu sau altcineva sa capatati darul cerut, aratându-te ferm hotarât sa parasesti tu însuti pacatul, sau dorind ca si altii sa se lepede de pacate, de patimi, de naravuri rele si Domnul îti va da darul dupa inima ta. „Cereti ceea ce voiti si se va da voua” (Ioan 15, 7). Vezi, trebuie numaidecât sa vrei sa obtii ceea ce ceri si numai asa vei primi. „Rugati-va unul pentru altul ca sa va vindecati” (Iacov 5, 16).

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 176

 


CHEIA MANTUIRII

Parintele Rafail Noica

 

 

Zice Mântuitorul: „Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui”. Fiindca spunem noi, în Tatal Nostru: „Si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri”. Si iata ca, daca noi nu putem sa nu pacatuim, daca noi nu putem sa nu fim copii ai iadului, Dumnezeu ne-a pus o cheie mica si usor de mânuit, pentru a ne mântui. Ca Mântuitorul spune: „Daca voi iertati pacatele semenilor, si Tatal vostru va ierta voua; dar daca voi nu iertati, nici Tatal vostru nu va ierta voua”. Si iata cum putem sa facem ca pacatele de neiertat sa se ierte noua.

 

Parintele Rafail Noica, Cultura Duhului, Ed. Reintregirea, Alba Iulia, 2002, p. 83

 

 

 

ROADELE OMULUI

Sfantul Ignatie Briancianinov

  

 

Ramura roditoare se pleaca spre pamânt, apasata de multimea si greutatea roadelor sale. Ramura stearpa creste în sus, înmultindu-si mladitele sale neroditoare.

 

Sufletul bogat în virtutile evanghelice se cufunda în smerenie din ce în ce mai adânc, si în adâncurile acestei mari afla margaritarele cele de mult pret: darurile Duhului.

 

Trufia este semnul neîndoielnic al omului desert, rob al patimilor, semnul sufletului în care nu are nici o intrare învatatura lui Hristos.

 

Nu judeca pe om dupa cele din afara ale sale, nu-ti da cu parerea despre el ca este trufas, ori ca este smerit. „Nu judecati dupa înfatisare”, ci „dupa roadele lor îi veti cunoaste” (Ioan 7, 24; Matei 7, 16). Domnul a poruncit sa-i cunoastem pe oameni dupa faptele lor, dupa purtarea lor, dupa urmarile faptelor lor. „Stiu eu t rufia ta si rautatea inimii tale” (1 Regi 17, 28), i-a zis lui David aproapele sau, dar Dumnezeu a dat marturie pentru David: „Aflat-am pe David, robul Meu; cu untdelemnul cel sfânt al Meu l-am uns pe el” (Psalmul 88, 21). „Nu cum va cauta omul va vedea Domnul: caci omul va cauta la fata, iar Dumnezeu va cauta la inima” (1 Regi 16, 7).

 

Sfantul Ignatie Briancianinov, Despre inselare, traducere de Adrian si Xenia Tanasescu-Vlas, Ed. Schitul romanesc Lacu, Sfantul Munte Athos, 1999, p. 106-107



ARBORELE FIRII OMENESTI

Arhimandritul Sofronie Saharov

 

 

Hristos este Dumnezeu nemarginit. El nu S-a rastignit numai pentru credinciosi, ci pentru tot omul, de la Adam si pâna la cel de pe urma ce va a se naste din femeie. A urma lui Hristos înseamna a patimi pentru a vindeca si a mântui întreaga omenire. Nu poate fi altfel.

 

A iubi pe aproapele nostru ca pe noi însine, a vietui dupa poruncile lui Hristos ne va duce în gradina Ghetsimani, unde Hristos se ruga pentru lumea întreaga.

 

„Iubeste pre aproapele tau ca însuti pe tine”. Mi s-a dat sa înteleg aceasta porunca în chipul unui arbore, cosmic, urias, a carui radacina este Adam. Eu nu sunt decât o mica frunza pe un ram al acestui arbore. Însa arborele nu-mi este strain: este temeiul meu. Îi apartin. A te ruga pentru lumea întreaga este a te ruga pentru acest arbore în întregul sau, cu toate miliardele sale de frunze.

 

A urma lui Hristos este a te deschide cugetului lui Hristos Însusi, ce poarta în Sine omenirea întreaga, întreg arborele, fara a lasa deoparte o singura frunza. Daca dobândim aceasta constiinta ne vom ruga pentru toti ca pentru noi însine.

 

De vom ajunge sa fim asemenea chipului lui Hristos, purtatori ai întregii omeniri si ai lui Dumnezeu, „eul” nostru va fi chipul Absolutului. În dimensiuni microscopice poate, însa cu adevarat chipul Absolutului.

 

Nu este nimic mai dureros decât a avea dragostea lui Hristos în aceasta lume. Este o lupta de dimensiuni cosmice.

 

Arhimandritul Sofronie Saharov, Din viata si din duh, traducere de Parintele Rafail Noica, Ed. Reintregirea, Alba Iulia, 2011, p. 21, 23.

 

 

B E T I A

Sfantul Tihon din Zadonsk

 

 

Este betie pricinuita de vin si alte bauturi si este betie care nu este de la vin, dupa cum se spune: „betie fara vin” (Isaia 28, 1). Se îmbata de la vin cel care îl bea peste masura. Tot beat este însa socotit si omul care se desfata cu dragostea acestei lumi, cu gândurile desarte si cu lucrarea faradelegii. Cei care se îmbata de vin nu stiu deseori ce vorbesc si ce fac, nu au frica si orice fac aproape ca este vrednic de toata batjocura.

 

Tot asa si cel ce se îmbata de dragostea acestei lumi si de alte gânduri ale faradelegii nu stie ce face. Se lauda ba cu una, ba cu alta, dar toate gândurile si faptele lui îl învinovatesc. Toti mor si nimeni nu ia nimic cu sine, iar el se îngrijeste de sporirea averii, de extinderea pamânturilor, de zidirea caselor si de celelalte placeri ale sale, de dobândirea cinstei si slavei desarte. Si se îngrijeste asa, ca si cum ar trai vesnic în aceasta lume.

 

Rea este betia de la bautura, dar cu mult mai rea este cealalta. Cei care se îmbata cu bauturi alcoolice se trezesc repede, dar cei ce se îmbata cu dragostea acestei lumi, cu mare osteneala se trezesc. Patima care traieste în ei si îi face nebuni stârneste în mintea lor nenumarate pricini si nu-i lasa sa se trezeasca. „Am nevoie de multe pentru sotie, pentru copii si pentru batrânetile mele”. Dar cinstea si slava, care nu sunt mai prejos decât bogatia pe care ti-o doresti, la ce îti foloseste? Pentru ce îti trebuie haine bogat împodobite, case, mese, slugi, cai, trasuri, diamante, briliante si celelalte desertaciuni?

 

Sfantul Tihon din Zadonsk, Comoara duhovniceasca din lume adunata, traducere de rasofora Domnica Talea, Ed. Egumenita, Galati, 2008, p. 150-151

 

 

GLASUL CERULUI

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

„Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea mâinilor Lui o vesteste taria. Ziua zilei spune cuvânt si noaptea noptii vesteste stiinta” (Psalmul 18, 1-2). Acest mesaj fara cuvinte, dar atât de graitor, pe care ni-l transmit cerurile despre cum le-a creat Atotputernicul Dumnezeu a ajuns pâna la noi si el „vorbeste” si este înteles în toate limbile. Dupa ce Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat, vorbesc acum despre slava iubirii lui Dumnezeu pentru neamul omenesc si despre slava creatiei, Evanghelia si Sfânta Biserica, vorbesc si ne învata prin glasul propovaduitorilor Evangheliei, al celor ce savârsesc Sfintele Taine si rugaciuni – pastori duhovnicesti, citeti, cântareti –, prin dangatul clopotelor, tinând seama însa si de „predica” pe care o „rosteste” cerul cu luminatorii sai. Propovaduire a prin viu glas este însa mai vie, mai patrunzatoare, poate convinge mai bine. Tot pamântul, întreaga lui viata, spune slava lui Dumnezeu.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 69


Sfintele Sărbători cu sănătate, pace și bucurii în viața și în casa Dvs.!

                           Pr. Al. Stănciulescu-Bârda







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu