AURUL TIMPULUI
Cuviosul Bonifatie de la Teofania
Cine pierde
aur sau argint poate sa dobândeasca altul în locul lui, dar cine pierde vremea
în desertaciunea vietii sale nu o s-o mai gaseasca. În ceasul mortii, unul ca
acesta se va tângui mult, fiindca partea lui este împreuna cu demonii.
Cuviosul
Bonifatie de la Teofania, Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian
Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 127.
FOCUL MISTUITOR
Sfantul Paisie Aghioritul
Când arunci
într-o soba hârtii, gunoaie, acestea ard. La fel si cu omul duhovnicesc, orice
i-ar arunca ispita, el arde, este „foc mistuitor”. Cugetele rusinoase nu se
lipesc de el, si dupa aceea si diavolul oboseste si pleaca.
Sfantul
Paisie Aghioritul, Mica filocalie, traducere de Parintele Victor Manolache, Ed.
Egumenita, Galati, 2009, p. 132
DARURILE FIRII INCONJURATOARE
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi ca
pomul îsi daruieste roadele atât stapânului sau, care îl curata, taindu-i
vlastarii, cât si strainilor; sau ca fântâna îi adapa nu doar pe cei care o
îngrijesc, ci si pe cei ce-o pângaresc si scuipa în ea, iar soarele lumineaza
atât pentru cei ce se minuneaza de el, cât si pentru cei care-l nesocotesc. Asa
sunt si crestinii cei adevarati, care ca si „orice pom bun fac roade bune”
(Matei 7, 17) sau „ca niste luminatori stralucesc în lume” (Filipeni 2, 15),
facându-le bine tuturor, celor buni si celor rai, prietenilor si vrajmasilor
lor, urmând întru toate pilda Cerescului lor Tata, Care „face sa rasara soarele
Sau peste cei rai si peste cei buni” (Matei 5, 45). Aceasta te învata,
crestine, sa urmezi si tu adevaratilor crestini si dimpreuna cu ei sa te
asemeni Parintelui Ceresc, si nu fiilor veacului acestuia, care nu iubesc pe
nimeni decât pe ei însisi si pentru sine.
Sfantul
Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de
Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 98.
PAMANTUL
Arhiepiscopul Iustinian Chira
Cel mai
misterios, cel mai pretios lucru e pamântul. E mai de pret decât toate
celelalte materii. De ce?… Din acest pumn de pamânt e facut omul. Din acest
pumn de pamânt rasar infinite culori în plante si infinite arome. Toate
fructele, de toate gusturile si aromele, se nasc din acest pamânt. Tarâna are
un miros specific. Nimic nu miroase mai frumos decât pamântul.
Arhiepiscopul
Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed.
Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 92.
CIOBURILE OGLINZII
Sfantul Ioan din Kronstadt
Ati observat
cum se multiplica chipul unui om în cioburile unei oglinzi sparte, sau cum se
reflecta într-un strop de apa, într-o picatura de roua, în pupila unui ochi?
Daca un asemenea fenomen este posibil si frecvent în natura, de ce n-am accepta
multimea de reproduceri în icoane ale aceluiasi chip, sa zicem al Domnului, al
Preacuratei Sale Maici, ale unor sfinti, asa cum vedem în oglinda, sau în
desene, carora sa le acordam cinstea cuvenita? Nu cumva, în acest mod, natura însasi
ne învata sa preluam de la ea unele lucruri care ar putea sluji evlaviei
noastre?
Sfantul
Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2005, p. 391.
OSTASIA
Sfantul Tihon din Zadonsk
Când se
aduna o oaste în aceasta lume, atunci cei chemati la ostasie îsi lasa casele,
sotiile, copiii, rudele si averile lor. Vezi, asadar, crestine, ce fac oamenii
când intra în slujba unui împarat pamântesc? Sa stii cu adevarat ca asemenea
trebuie sa faca si crestinii care au intrat în slujirea Împaratului Ceresc. Si
lor li se porunceste a înfaptui acel cuvânt care i s-a dat drept porunca de la
Dumnezeu lui Avraam, Parintelui tuturor dreptilor: „Iesi din pamântul tau si
din neamul tau si din casa tatalui tau” (Facerea 12, 1). Vechiul Adam, din care
ne-am nascut si pe care îl purtam înlauntrul nostru, ne este tata; iubirea de
sine îi este trupului nostru o casa preaplacuta; patimile noastre, poftele
trupului, poftirea ochilor si trufia vietii ne sunt rude si averi. Pe toate
acestea trebuie sa le lepede crestinii, care prin Sfântul Botez au intrat în
oastea lui Hristos, Împaratul Ceresc: „sa lepede fostul lor fel de viata a
omului celui vechi” pentru totdeauna si „sa se dezbrace” de vechiul Adam
(Efeseni 4, 22; Coloseni 3, 9); „sa-si rastigneasca trupul împreuna cu patimile
si cu poftele” (Galateni 5, 24); sa-si paraseasca orgoliul, trufia, iubirea de
slava, de placeri trupesti si de argint, care îi sunt spre mângâierea trupului,
precum s-ar lepada de niste rude de-ale lui si în acest chip sa Îi slujeasca
Împaratului Hristos.
Sfantul
Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de
Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 89
OGLINZI IN SOARE
Sfantul Nicolae Cabasila
Atunci când
pui sub soare mai multe oglinzi, toate stralucesc si rasfrâng raze de ai crede
ca sunt mai multi sori, dar în realitate unul este soarele care se rasfrânge în
toate; tot asa si Cel Ce singur este sfânt, Hristos-Dumnezeu, rasfrângându-Se
în credinciosi, straluceste în multe suflete si pe multi îi arata sfinti, desi
Cel cu adevarat sfânt este unul si singur, întru nimic mai prejos în slava
decât Tatal.
Sfantul
Nicolae Cabasila, Talcuirea Dumnezeiestii Liturghii si despre viata in Hristos,
traducere de Pr. Ene Braniste si Pr. Teodor Bodogae, Ed. Arhiepiscopiei
Bucurestilor, Bucuresti, 1992, p. 85
PERSOANELE
Parintele Arsenie Boca
Înainte de a
exista ca persoane pamântesti, existam ca gând, ca intentie a lui Dumnezeu.
De faptul ca
suntem oarecumva anteriori fata de forma noastra pamânteasca, Dumnezeu ne
spune, învatându-l pe Ieremia, când acesta încerca sa se apere de misiunea cu
care-l rostuise pe pamânt: „Înainte de a te urzi în pântece… te-am sfintit si
te-am rânduit proroc printre popoare” (Ieremia 1, 5).
Cine stie
daca nu El are de adus în viata pamânteasca, în fluviul timpului, atâtea fete
omenesti, încât numarul lor sa împlineasca toate posibilitatile de configuratie
câte le ofera structura noastra genetica? (Numarul combinarilor ce se pot face cu
cele 24 de perechi de cromozomi, se ridica la astronomica cifra de
289.429.536.481 de posibilitati).
Parintele
Arsenie Boca, Parintele Arsenie Boca,
mare indrumator de suflete din secolul XX, Ed. Teognost, Cluj-Napoca,
2002, p. 85-86
CINEMATOGRAFUL
Arhimandritul Sofronie Saharov
Gândurile
care vin în minte în vremea rugaciunii arata existenta patimilor. Pe cât de des
vin gânduri similare, pe atâta înseamna ca patimile acelea explicite au
radacini adânci. O astfel de patima are radacini adânci si este nevoie de o
mare osteneala si durere pentru a fi vindecate. Prin urmare gândurile din
vremea rugaciunii ne ajuta sa distingem starea noastra, patimile noastre. Se
întâmpla ceea ce se petrece la proiectia unui film. Când exista lumina în
spatele filmului, atunci toate se arata clare pe ecran. Lipsa luminii nu arata
nimic.
Arhimandritul
Sofronie Saharov, Cunosc un om in Hristos – Parintele Sofronie de la Essex,
traducere de Pr. Serban Tica, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 224
DEMONSTRATIE
Sfantul Ioan din Kronstadt
Daca
vreodata, într-un anumit loc, într-o încapere, sau pe apa, sau sub cerul liber
vei pune la îndoiala prezenta lui Dumnezeu acolo, ofera-i inimii tale aceasta
demonstratie. Dumnezeu tine totul cu puterea Sa. Ma tine si pe mine cu trupul
si cu sufletul, tine toate corpurile solide, lichide, gazoase. Tine si aerul
locului în care ma aflu si pe care îl respir, tine orice particula din el; de
aceea se si numeste Atottiitorul, fiindca tine în mâna Sa toata faptura,
macrocosmosul si microcosmosul. Cum ar putea, deci, sa lipseasca dintr-un
anumit loc? Sa nu fie undeva Adevarul lucrurilor, Cauza existentei lor? Când
vei avea în gând aceste cuvinte, inima lovita de apoplexia îndoielii îndata se
va înviora si se va linisti, aceasta fiind tot o dovada puternica a
omniprezentei lui Dumnezeu, cu deosebire în sufletele noastre. Slava Tie,
Atottiitorule Împarate, ca nu m-ai lasat în bezna diavoleasca, ci mi-ai trimis
grabnic lumina Ta, ca sa mi se risipeasca din suflet întunericul. Tu, Doamne,
esti Luminatorul meu, luminezi întunecimea din mine.
Sfantul
Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2005, p. 415-416.
VASUL OLARULUI
Parintele Paisie Olaru
Sa te lasi
în mâna Domnului, ca lutul în mâna olarului. Olarul, când vrea sa faca o oala
mai de pret, o da de doua-trei ori prin foc, o caleste si o ciupeste pâna se
face dupa placerea lui.
Parintele
Paisie Olaru, Parintele Paisie duhovnicul, traducere de editie ingrijita de
Arhimandrit Ioanichie Balan, Ed. Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, Iasi, 1993,
p. 94
MLADITA VITEI
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi ca via
îsi da rodul sau celui care a sadit-o, dupa cum zice Apostolul: „Cine sadeste
vie si nu manânca din roada ei?” (1 Corinteni 9, 7). Fiecare crestin este ca o
mladita care a fost sadita în via Sfintei Biserici si împrejmuita cu întaritura
Legii lui Dumnezeu, adapata cu Cuvântul Domnului si îngrasata din Sfintele
Taine si de aceea trebuie sa-I aduca lui Dumnezeu, Saditorului si Hranitorului
ei, rodul faptelor celor bune, adica al dragostei, al rabdarii si al blândetii,
„rodul buzelor care preaslavesc numele Lui” (Evrei 13, 15). Daca este cineva
care nu aduce rodul cel bun, i se cuvine aceluia a se teme de taierea despre
care ne spune Înaintemergatorul: „Iata, securea sta la radacina pomilor si tot
pomul care nu face roada buna se taie si se arunca în foc” (Matei 3, 10).
Întâmplarea aceasta si cugetarea asupra ei te îndeamna spre adevarata pocainta
si spre roadele ei, fara de care ea nu poate fi adevarata.
Sfantul
Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de
Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 105
C O P I I I
Arhiepiscopul Iustinian Chira
Râsul sau
plânsul copiilor darâma orice zid, desfiinteaza orice prapastie, îmblânzeste
orice constiinta. Copiii si filosofii pun cele mai grele întrebari, cele mai
delicate si la care nici nu se poate uneori raspunde. Copii sunt un dar de la
Dumnezeu. Ei lumineaza casele, ei însenineaza fruntile încruntate, limpezesc
inimile înnourate, coboara pacea în sufletele învrajbite, revarsa bucurie si
binecuvântare în familiile si în casele noastre. Priviti în ochi copiii.
Priviti în ochii lor si Îl veti vedea pe Dumnezeu!
Arhiepiscopul
Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed.
Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 23-25.
AERISIREA INCAPERII
Sfantul Ioan din Kronstadt
„Cautati mai
întâi Împaratia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga
voua” (Matei 6, 33). Cum, în ce chip sa cautam mai întâi Împaratia lui
Dumnezeu? Iata cum. Daca vrei sa-ti aerisesti locuinta sau sa te plimbi la aer
curat, gândeste-te mai întâi daca propria-ti inima este sau nu curata. Multi
dintre noi doresc sa-si aeriseasca încaperea în care traiesc (ceea ce este
excelent) sau sa se plimbe în aer liber, dar nu se gândesc ca le este tot atât
de necesara aerisirea sufletului si a inimii (o aerisire, ca sa zicem asa,
spirituala, a suflarii de viata) si, traind în aer curat, îsi îngaduie gânduri
murdare, impulsuri indecente ale inimii, vorbe spurcate si chiar o spurcaciune
trupeasca. < span style="color: #999999;">
Sfantul
Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2005, p. 257-258.
MANGAIEREA SOARELUI
Sfantul Ioan din Kronstadt
Asa cum
soarele, desi ramâne întotdeauna pe cer, atinge pamântul pe toata suprafata sa
cu razele sale, ca si când l-ar mângâia cu mii de mâini, transmitându-se
tuturor organismelor vii, patrunzându-le (soarele patrunde în corpuri cu razele
sale), încalzindu-le, însufletindu-le, împrumutându-le caldura sa, trecând prin
corpurile transparente, penetrabile sau reflectându-si stralucirea în
transparenta lor, iar celor impenetrabile, solide, opace dându-le doar caldura,
întocmai si Soarele ratiunii – Dumnezeu, desi ramâne mai cu seama în cer, îsi
transmite razele întregii fapturi rationale, îngerilor si oamenilor, patrunzând
în fiinta lor spirituala, sfintindu-i, întarindu-i, facându-i sa creasca asa
cum patrund razele soarelui organismele animale si vegetale, dându-le viata,
facându-le sa se dezvolte. Dupa cum soarele, aflat într-un singur loc pe cer,
lumineaza întreg pamântul, facându-i sa primeasca lumina si pe cei buni, si pe
cei rai, fiintele si lucrurile, tot asa si Domnul, lumineaza pe toti oamenii cu
lumina Sa ipostatica, El fiind Lumina cea adevarata „care lumineaza pe tot omul
care vine în lume” (Ioan 1, 9).
Sfantul
Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2005, p. 79
APA FILTRATA
Sfantul Ioan din Kronstadt
Postul
învedereaza sau descopera cum nu se poate mai bine neputintele, slabiciunile,
scaderile sufletului, pacatele si patimile sale, întocmai cum o apa statuta,
tulbure, când începe sa fie filtrata îsi scoate la iveala impuritatile si
gânganiile care misuna prin ea.
Sfantul
Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2005, p. 283
INCENDIUL
Sfantul Simeon din Dajbabe
Pentru a
stinge incendiile sunt echipe de pompieri, în timp ce pentru a linisti patimile
sunt posturi aspre.
Sfantul
Simeon din Dajbabe, The Orthodox Word, nr. 271-72, traducere de Laura Marcean,
Ed. St. Herman, Platina, SUA, 2010, cap. Selected Verses from the Treasury of
St. Symeon’s , p. 37-53
FRACTIUNEA DE SECUNDA
Arhimandritul Sofronie Saharov
Întreaga
noastra viata pamânteasca, de la nastere si pâna la cea din urma suflare a
noastra, va arata la sfârsit ca un singur act concentrat. Continutul si
calitatea ei se vor vedea într-o fractiune de secunda. Sa ne imaginam un pahar
din cel mai limpede cristal, plin cu apa. O singura privire ne va spune daca
apa e curata sau nu. Tot asa va fi si cu noi atunci când vom fi trecut întru
alt tarâm. Cel mai trecator reflex al inimii sau mintii noastre îsi va lasa
urma asupra sumei totale a vietii noastre.
Arhimandritul
Sofronie Saharov, Rugaciunea – experienta Vietii Vesnice, traducere de diac.
Ioan I. Ica jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2007, p. 93
OSTENEALA TEMELIEI
Sfantul Teofan Zavoratul
Nu este mare
osteneala de a pune temelie, ci este greu a desavârsi zidirea, si cu cât se
înalta mai mult aceasta, cu atât îi vine mai greu celui care cladeste.
Sfantul
Teofan Zavoratul, Psaltire sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de
Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 148
TEMPERATURA RIDICATA
Sfantul Ioan din Kronstadt
Când te rogi
Domnului, Maicii lui Dumnezeu, sfintilor, sa nu uiti niciodata ca Domnul da
dupa inima celui ce cere („Dea tie Domnul, dupa inima ta” – Psalmul 19, 4).
Dupa cum îti este inima, asa îti va fi darul. Daca te rogi sincer, cu credinta,
nefatarnic, din toata inima, atunci ti se va da dar de la Dumnezeu pe masura
credintei tale, a „temperaturii” inimii. Si invers, cu cât îti este inima mai
rece, cu cât se vadeste mai putin credincioasa si mai duplicitara, cu atât îti
va fi rugaciunea mai fara folos, aceasta în cel mai fericit caz, fiindca o
astfel de rugaciune ar putea sa-l mânie pe Dumnezeu, Cel ce este Duh si caruia
i se cuvine închinare în duh si adevar (Ioan 4, 24, 23). De aceea când chemi pe
Domnul, pe Maica Domnului, pe îngeri sau pe sfinti, cheama-i din toata inima:
de te rogi pentru vii sau pentru morti, roaga-te cu inima fierbinte, spunând
numele fiecaruia; de te rogi sa ti se dea tie sau altcuiva vreun dar
duhovnicesc, pentru izbavirea ta sau a altcuiva de vreo nenorocire, de pacate,
de patimi, de naravuri pacatoase, roaga-te pentru aceasta din toata inima,
dorind din tot sufletul ca tu sau altcineva sa capatati darul cerut,
aratându-te ferm hotarât sa parasesti tu însuti pacatul, sau dorind ca si altii
sa se lepede de pacate, de patimi, de naravuri rele si Domnul îti va da darul
dupa inima ta. „Cereti ceea ce voiti si se va da voua” (Ioan 15, 7). Vezi,
trebuie numaidecât sa vrei sa obtii ceea ce ceri si numai asa vei primi.
„Rugati-va unul pentru altul ca sa va vindecati” (Iacov 5, 16).
Sfantul
Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2005, p. 176
CHEIA MANTUIRII
Parintele Rafail Noica
Zice
Mântuitorul: „Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui”. Fiindca spunem
noi, în Tatal Nostru: „Si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam
gresitilor nostri”. Si iata ca, daca noi nu putem sa nu pacatuim, daca noi nu
putem sa nu fim copii ai iadului, Dumnezeu ne-a pus o cheie mica si usor de
mânuit, pentru a ne mântui. Ca Mântuitorul spune: „Daca voi iertati pacatele
semenilor, si Tatal vostru va ierta voua; dar daca voi nu iertati, nici Tatal
vostru nu va ierta voua”. Si iata cum putem sa facem ca pacatele de neiertat sa
se ierte noua.
Parintele
Rafail Noica, Cultura Duhului, Ed. Reintregirea, Alba Iulia, 2002, p. 83
ROADELE OMULUI
Sfantul Ignatie Briancianinov
Ramura
roditoare se pleaca spre pamânt, apasata de multimea si greutatea roadelor
sale. Ramura stearpa creste în sus, înmultindu-si mladitele sale neroditoare.
Sufletul
bogat în virtutile evanghelice se cufunda în smerenie din ce în ce mai adânc,
si în adâncurile acestei mari afla margaritarele cele de mult pret: darurile
Duhului.
Trufia este
semnul neîndoielnic al omului desert, rob al patimilor, semnul sufletului în
care nu are nici o intrare învatatura lui Hristos.
Nu judeca pe
om dupa cele din afara ale sale, nu-ti da cu parerea despre el ca este trufas,
ori ca este smerit. „Nu judecati dupa înfatisare”, ci „dupa roadele lor îi veti
cunoaste” (Ioan 7, 24; Matei 7, 16). Domnul a poruncit sa-i cunoastem pe oameni
dupa faptele lor, dupa purtarea lor, dupa urmarile faptelor lor. „Stiu eu t
rufia ta si rautatea inimii tale” (1 Regi 17, 28), i-a zis lui David aproapele
sau, dar Dumnezeu a dat marturie pentru David: „Aflat-am pe David, robul Meu;
cu untdelemnul cel sfânt al Meu l-am uns pe el” (Psalmul 88, 21). „Nu cum va
cauta omul va vedea Domnul: caci omul va cauta la fata, iar Dumnezeu va cauta
la inima” (1 Regi 16, 7).
Sfantul
Ignatie Briancianinov, Despre inselare, traducere de Adrian si Xenia
Tanasescu-Vlas, Ed. Schitul romanesc Lacu, Sfantul Munte Athos, 1999, p.
106-107
ARBORELE FIRII OMENESTI
Arhimandritul Sofronie Saharov
Hristos este
Dumnezeu nemarginit. El nu S-a rastignit numai pentru credinciosi, ci pentru
tot omul, de la Adam si pâna la cel de pe urma ce va a se naste din femeie. A
urma lui Hristos înseamna a patimi pentru a vindeca si a mântui întreaga
omenire. Nu poate fi altfel.
A iubi pe
aproapele nostru ca pe noi însine, a vietui dupa poruncile lui Hristos ne va
duce în gradina Ghetsimani, unde Hristos se ruga pentru lumea întreaga.
„Iubeste pre
aproapele tau ca însuti pe tine”. Mi s-a dat sa înteleg aceasta porunca în
chipul unui arbore, cosmic, urias, a carui radacina este Adam. Eu nu sunt decât
o mica frunza pe un ram al acestui arbore. Însa arborele nu-mi este strain:
este temeiul meu. Îi apartin. A te ruga pentru lumea întreaga este a te ruga
pentru acest arbore în întregul sau, cu toate miliardele sale de frunze.
A urma lui
Hristos este a te deschide cugetului lui Hristos Însusi, ce poarta în Sine
omenirea întreaga, întreg arborele, fara a lasa deoparte o singura frunza. Daca
dobândim aceasta constiinta ne vom ruga pentru toti ca pentru noi însine.
De vom
ajunge sa fim asemenea chipului lui Hristos, purtatori ai întregii omeniri si
ai lui Dumnezeu, „eul” nostru va fi chipul Absolutului. În dimensiuni
microscopice poate, însa cu adevarat chipul Absolutului.
Nu este
nimic mai dureros decât a avea dragostea lui Hristos în aceasta lume. Este o
lupta de dimensiuni cosmice.
Arhimandritul
Sofronie Saharov, Din viata si din duh, traducere de Parintele Rafail Noica,
Ed. Reintregirea, Alba Iulia, 2011, p. 21, 23.
B E T I A
Sfantul Tihon din Zadonsk
Este betie
pricinuita de vin si alte bauturi si este betie care nu este de la vin, dupa
cum se spune: „betie fara vin” (Isaia 28, 1). Se îmbata de la vin cel care îl
bea peste masura. Tot beat este însa socotit si omul care se desfata cu
dragostea acestei lumi, cu gândurile desarte si cu lucrarea faradelegii. Cei
care se îmbata de vin nu stiu deseori ce vorbesc si ce fac, nu au frica si
orice fac aproape ca este vrednic de toata batjocura.
Tot asa si
cel ce se îmbata de dragostea acestei lumi si de alte gânduri ale faradelegii
nu stie ce face. Se lauda ba cu una, ba cu alta, dar toate gândurile si faptele
lui îl învinovatesc. Toti mor si nimeni nu ia nimic cu sine, iar el se
îngrijeste de sporirea averii, de extinderea pamânturilor, de zidirea caselor
si de celelalte placeri ale sale, de dobândirea cinstei si slavei desarte. Si
se îngrijeste asa, ca si cum ar trai vesnic în aceasta lume.
Rea este
betia de la bautura, dar cu mult mai rea este cealalta. Cei care se îmbata cu
bauturi alcoolice se trezesc repede, dar cei ce se îmbata cu dragostea acestei
lumi, cu mare osteneala se trezesc. Patima care traieste în ei si îi face
nebuni stârneste în mintea lor nenumarate pricini si nu-i lasa sa se trezeasca.
„Am nevoie de multe pentru sotie, pentru copii si pentru batrânetile mele”. Dar
cinstea si slava, care nu sunt mai prejos decât bogatia pe care ti-o doresti,
la ce îti foloseste? Pentru ce îti trebuie haine bogat împodobite, case, mese,
slugi, cai, trasuri, diamante, briliante si celelalte desertaciuni?
Sfantul
Tihon din Zadonsk, Comoara duhovniceasca din lume adunata, traducere de
rasofora Domnica Talea, Ed. Egumenita, Galati, 2008, p. 150-151
GLASUL CERULUI
Sfantul Ioan din Kronstadt
„Cerurile
spun slava lui Dumnezeu si facerea mâinilor Lui o vesteste taria. Ziua zilei
spune cuvânt si noaptea noptii vesteste stiinta” (Psalmul 18, 1-2). Acest mesaj
fara cuvinte, dar atât de graitor, pe care ni-l transmit cerurile despre cum
le-a creat Atotputernicul Dumnezeu a ajuns pâna la noi si el „vorbeste” si este
înteles în toate limbile. Dupa ce Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat, vorbesc acum
despre slava iubirii lui Dumnezeu pentru neamul omenesc si despre slava
creatiei, Evanghelia si Sfânta Biserica, vorbesc si ne învata prin glasul
propovaduitorilor Evangheliei, al celor ce savârsesc Sfintele Taine si
rugaciuni – pastori duhovnicesti, citeti, cântareti –, prin dangatul clopotelor,
tinând seama însa si de „predica” pe care o „rosteste” cerul cu luminatorii
sai. Propovaduire a prin viu glas este însa mai vie, mai patrunzatoare, poate
convinge mai bine. Tot pamântul, întreaga lui viata, spune slava lui Dumnezeu.
Sfantul
Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2005, p. 69
Sfintele
Sărbători cu sănătate, pace și bucurii în viața și în casa Dvs.!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu