"Ce invatamant puternic si
pentru zilele noastre!"
M I R O N
Din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al
Bucureștilor,
Mitropolit al Ungro-Vlahiei şi
Patriarh al României.
Celorce vor asculta și ceti aceste
povețe părintești:
Har și Pace dela Părintele cel
ceresc;
iar dela Noi binecuvântare și
salutare arhiepăstorească.
Iubiţi
fii sufleteşti!
„Hristos
pe pământ… ÎNĂLŢAŢI-VĂ”.
Naşterea Domnului şi Mântuitorului nostru
Iisus Hristos e sărbătoarea păcii
şi a unei noui întocmiri a vieţii
omeneşti; - întocmire, în care puterea spirituală stăpâneşte şi conduce, ca cea dintâiu, viaţa
omenească în toate manifestările ei. Câte îndrumări luminoase se desprind din
îmbrăţişarea cu credinţă şi smerenie a faptului Naşterii Domnului! Vieaţa
individuală, vieaţa familiară, ca şi vieaţa
socială, în întregimea ei, îşi poate găsi întărire şi sprijin puternic
numai folosindu-se de îndrumările date omenirii odată cu venirea Domnului.
Astăzi toată lumea doreşte bogăţia şi
dispreţueşte sărăcia; totuşi pentru Mântuitorul sărăcia nu a fost nici decum o
piedică în împlinirea misiunii Lui.
Astăzi toată lumea doreşte să ajungă cât mai
sus şi să aibă fiecare în mâna sa o
parte cât mai mare din puterea stăpânirii şi a măririi pământeşti; totuşi
Naşterea Domnului ne învaţă, că stăpânirea şi mărirea întemeiată pe interese
mici şi patimi de ambiţiune e şubredă şi se dărâmă repede şi dureros.
Astăzi toată lumea fuge de împlinirea
conştientă a datoriei şi nu pune niciun preţ pe jertfa, pe care e dator fiecare
s’o aducă pentru înaintarea binelui public; - şi totuşi Naşterea Domnului ne
arată că numai prin jertfă şi devotament se poate îmblânzi furia valurilor de
răutate, ce în chip firesc trebuiesc să se abată asupra societăţii.
Iată trei principii sociale, sugerate de
faptul Naşterii Domnului, pe care tot creştinul credincios e dator să le cerceteze
cu luare aminte, însufleţit de dorinţa neclintită de a le împuternici, întru
cât le găseşte slăbite în vieaţa socială actuală, printr’o alipire cât mai
strânsă a fiinţei lui de îndrumările pline de lumină ce răsar din faptul
Naşterii Domnului.
1.
Mântuitorul s’a născut într’un staul, în lipsă de ceeace e socotit ca strict
necesar chiar şi de cei mai săraci oameni. «Şi a născut pe Fiul său, şi L-a
înfăşat pre Dânsul şi L-a culcat în iesle, pentrucă nu aveau loc la gazdă (Luca
II 7)». Astfel ne descrie sfântul evanghelist condiţiunile materiale, în care
s’a născut Domnul şi Mântuitorul nostru. N’ar fi putut Dumnezeu să aducă în
lume pe Cel, despre care El însuşi zice la botez: «Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Carele am bine voit»
(Mat. III 17), în condiţiuni materiale de traiu mai uşor, mai îmbelşugat?
Fără îndoială că da.
Dar în faţa
lui Dumnezeu ori sărac ori bogat
înseamnă acelaş lucru, adecă nimic, dacă sub haina din afară a sărăciei sau a
bogăţiei nu se găseşte suflet conştient de menirea omului, inimă deschisă
pentru adevărurile veşnice şi râvnă plină de căldura pentru înfăptuirea voinţii
Lui. Numai aceste bunuri lăuntrice au valoare în faţa lui Dumnezeu. Sărăcia de
averi pământeşti poate uşor şi cu prisosinţă să fie împlinită de bogăţia şi
puterea bunurilor sufleteşti; dar niciodată mulţimea averilor pământeşti nu va
putea să înlocuiască lipsa comorii din lăuntru a omului. Mântuitorul ar fi
putut fi bogat, dar a vrut să fie sărac pentru
a arăta, că sărăcia nu este niciodată piedică în împlinirea datoriilor
date de Dumnezeu.
O societate, în care acest adevăr e
nesocotit, se găseşte pusă deseori în grele încercări. Vor înţelege cei săraci,
că sărăcia nu e o piedică pentru a ne face datoria pe deplin şi cei bogaţi, că
au datoria a da dovadă de bogăţie sufletească prin ajutorarea celor în lipsă şi neputincioşi?
2. Al doilea rău social este dorinţa de a
ajunge cât mai repede la cât mai mare putere şi mărire pământească. Naşterea
Mântuitorului încă a fost întâmpinată de acest rău. Îndată ce Irod lmparatul a
aflat dela magi, că s’a născut un împărat nou al Iudeilor, «s’a turburat».
Pentru el, ivirea unui împărat nou însemna
lipsirea lui de tronul împărătesc, şi deci desbrăcarea de haina slavei şi a
stăpânirii. Aceasta pentrucă dorinţa lui de a stăpâna avea ca temelie patima
ambiţiunii şi a trufiei; şi în ea nu urmăria altceva decât interesele mărunte
şi meschine legate totdeauna de-o fiinţă omenească, ce nu cunoaşte pe Dumnezeu.
Adevărata putere de stăpânire se sprijină pe
credinţa în Dumnezeu şi e însufleţită totdeauna de dorinţa de a împlini voia
lui Dumnezeu. Peste turburarea lui Irod, Mântuitorul avea să câştige «toată
puterea în cer şi pe pământ», nu însă râvnind la tronul de aur şi la coroana de
pietre preţioase a lui Irod, ci la tronul crucii şi la coroana de spini.
Stăpânirea Mântuitorului a însemnat mântuirea şi înălţarea prin el a omenirii,
pe când stăpânirea silnică a lui Irod a însemnat cea mai urâtă şi mai
înfiorătoare pagină în istoria omenirii.
Deaceea, tot creştinul să prăznuiască
Naşterea Domnului, luând seama la acest învăţământ preţios şi de mare
însemnătate pentru viaţa socială: adevărata putere de stăpânire se sprijină pe
credinţa în Dumnezeu şi împlinirea voiei Lui. La o bună stare socială nu se
poate ajunge decât atunci când orice slujbaş, dela cel mai mic până la cel mai
mare, va avea conştiinţa că exercită dreptul de putere, pe care-l are, nu din interese mici şi patimi
ambiţioase, ci pentru înfăptuirea binelui obştesc, pentru slăvirea lui
Dumnezeu.
3. În
sfârşit, vieaţa zilelor ce trăim e izbită, ca şi o corabie în mijlocul
valurilor furioase, de multe şi diferite curente purtătoare de germeni
ucigători. Şi în această împrejurare faptul Naşterii Domnului cuprinde în sine
un învăţământ, ce nu trebuie trecut cu vederea de niciun creştin doritor de
binele obştesc.
«Irod, văzând că s’a batjocorit de Magi, s’a
mâniat foarte; şi trimiţând a omorît pe toţi pruncii, cari erau în Vifleem
şi întru toate hotarele lui de doi ani şi mai mici, după vremea care cercase
dela Magi» (Mat. II, 16).
Nici nu poate fi rău social mai groaznic ca
acesta, deslănţuit de furia lui Irod asupra poporului Iudeu. Furia lui Irod se
continuă însă şi astăzi, sub diferite forme, încercând să nimicească tot ce-i
mai bun. Şi societatea de astăzi încearcă să se apere de pornirile ucigaşe ale
Irozilor actuali, prin fel de fel de mijloace. Naşterea Mântuitorului ne învaţă
un mijloc, care va rămâne deapururi stavila cea mai puternică şi mai sigură.
Furia lui Irod a fost potolită numai prin vărsarea de sânge nevinovat. Prin
aceasta a fost şi stăvilită mai înainte de a-şi fi ajuns scopul: uciderea
Pruncului dumnezeesc.
Ce învăţământ puternic şi pentru zilele
noastre! Relele din societate nu pot fi tămăduite sau reduse la neputinţă decât
prin jertfă. Neamul nostru nu poate să se înalţe şi să se cureţe de relele
porniri, decât prin jertfa curată, nevinovată şi devotamentul neprecupeţit al
celor mai buni fii ai lui.
Iubiţi Credincioşi! Dacă din prilegiul
sfintelor Sărbători ale Crăciunului veţi urma poveţile Noastre: de-a vă
împodobi sufletele voastre, comori sufleteşti şi virtuţi alese, – dacă nu veţi
umbla după măriri deşarte, şi poziţia socială, la care aţi ajuns, o veţi
întrebuinţa spre a face cât mai mult bine tuturor, - şi dacă la caz de lipsă
veţi şti aduce jertfe mici şi mari pentru binele obştesc şi pentru interesele
superioare ale familiei, oraşului, satului, judeţului, neamului, bisericii şi
patriei; – cu un cuvânt, dacă venirea după trup a Mântuitorului pe pământ va fi
pentru toţi un îndemn creştinesc de a vă înălţa sufleteşte: – atunci Naşterea
lui Hristos are să vă fie de folos, ceea ce vă doreşte din inimă al vostru de
binevoitor.
MIRON
Patriarh
Bucureşti 14
Decembrie 1926.
APOSTOLUL
CURIERUL
ARHIEPISCOPIEI ORTODOXE ROMÂNE DIN BUCUREŞTI
ANUL III No.
22-24 – DECEMBRIE 1926
https://www.romaniamagnifica.ro/?do=Credin%C5%A3a&optiune=Patriarhii&optiune2=1925.11.01+-+1939.03.06+-+MIRON+CRISTEA
Naşterea Domnului să vă umple
sufletul şi casa de bucurie!
Valentin-Nicolae
Bercă
"România
Magnifică" - www.romaniamagnifica.ro - un proiect cultural pentru unitatea
şi bogăţia spirituală a Românilor de pretutindeni, militând pentru reafirmarea
valorilor spiritualităţii poporului român, unit prin limbă, tradiţii şi
credinţă creştină, mereu mândru de istoria sa multimilenară în spaţiul carpato-danubiano-pontic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu